Skip to main content

Full text of "Buletinul Societatii de Sciinte din Bucuresci, România = Bulletin de la Société des sciences de Bucarest, Roumanie"

See other formats











FOR THE PEOPLE 

FOK EDVCATION 

FOR SCIENCE 






L1BRARY 

OF 

THE AMERICAN MUSEUM 

OF 

NATURAL HISTORY 





Bound 
A.M.N. 



of 






ANUL XI. IANUARIE— APRILIE 1902 No. *=^& 

BULETINUL 

SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

DIN 

BUCURESCI — ROMÂNIA 

SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 



BULLETIN DE LA SOCIETE DES SCIENCES 

DE BUCAREST— ROUMANIE 

SPLAIUL GENERAL MAGHERU 2 



APARE SUB DIRECŢIUNEA SECRETARULUI GENERAL ŞI A COMITETULUI DE REDACŢIE 



EL CUPRINDE : PROCESELE-VERBALE ALE ŞEDINŢELOR SOCIETĂŢII ŞI MEMORIILE 
PRESENTATE, CONFERLVTELE FĂCUTE ÎN SÎNUL SOCIETĂŢII, PRECUM ŞI DĂRI DE SEMA 
RELATIVE LA LUCRĂRILE NOI FĂCUTE ÎN STREINĂTATE ; VA CONŢINE DE ASEMENEA 
BIOGRAFIA 6MENIL0R ILUŞTRI ŞI LUCRĂRILE FĂCUTE DE ROMÂNI ÎN STREINĂTATE 
SAU PUBLICITATE ÎN STREINĂTATE DESPRE ROMÂNIA 



PREŢUL ABONAMENTULUI ANUAL : 25 LEI IN ŢERA ŞI STREINĂTATE 
Prix de Tabonnement annuel : 25 Frs. pour le pays et pour l'etranger 



BUCURESCI 

IMPRIMERIA STATULUI 
1902 —<2>3 



fel 






BULETINUL 

SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



BUGURESCI 



ANUL Xl-lea. IANUARIE— APRILIE No. 1—2. 



Adresa presentată M. S. REGELUI la 40 (23) Februarie 1902, de către delegaţiunea 
Societăţii de sciinţe din Bucuresci. 

Majestate, 

<Jn numele Societăţii de sciinţe din Bucuresci, deleg atliuiea namilă 

de dînâa in âedlnta de la 4 f-fj) irebiuaile -ic>02, vine ca cel mal 

piofund devotament a adace la <Jnalta cunoâclntă a cJYtajeâlăţel 

Yo'âtie că uz a foât aliâă, ca unanimitate , în a o âuta a da şedinţă, 

MEMBRU PROTECTOR şi PREŞEDINTE DE ONORE al el. 

^acă cJVLajeâtatea Yoâtiă va blne-vol a pilml aceâlă alegeie, 
Societatea noâtiă, cate ' âl dă, Site, tote âlllnlele pentiu ca, piln cetcelăille 
ei âcllntlflce, âă adaoge câte o petilclcă la edificiul cultuial al Jhomânlet , 
pe cate cA'iajeâtatea yoâtiă piln înţelepciunea âl vitejia Sa a âclul 
â'o înalte la tiepta de Jvegat âl â'o facă teâpectată în lume, âe va îndeplini 
cea mat adîncă a ei năzuinţă. 

c/flajeâtatea yoâtiă, Slie, în fiuntea Socletălet noâtie de S dinte, 
o va înbăibăla âl mai mult la luciu, pentiu foloâlnta âl pieâllglul 
neamului noâliu, âl pentiu gloila cALa/eâtătet Yoâtie. 

Să liăitl jJZajeâtale ! 

Să tiălaâcă GCuguâta noâtiă Suveiană Caimen Sylva ! 

Să tiălaâcă < 2)lnaâtia/ 

Să tiălaâcă Jvo mânia ! 
Preşedinte : ST. C. HEPITES. 

Directorul institutului meteorologie. 

D. EMMANUEL, profesor universitar. 
Dr. EM. RIEGLER, profesor universitar. 

Directorul laboratorului de chimie, Iaşi. 

M. VLĂDESCU, profesor universitar. 

Directorul institutului botanic. 



Vice-preşediuţi 



Secretar perpetuu : Dr. C. I. ISTRATI. 

Membru al academiei. 

Bucurescî, io (23) Februarie 1902. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE 



PROCES-VERBAL 

al şedinţei gg~ a , de la 20 Decembre igoi 



Şedinţa se deschide la orele 9 sera, sub preşedenţia D-krî pre- 
şedinte St. Hepites. 

D. Dr. 'Grecescu mulţumesce societate! pentru onorea ce T-a 
făcut de a '1 numera ca membru al societate*. Se simte onorat cu 
atât maî mult cu cât acesta societate a iscat un mare progres pe 
câmpul sciinţelor în România şi nu se îndoesce de resultatul eî în 
viitor, când vede strânşî la un loc atâţî omenî de valore, b£trânf şi 
tinerY, pe carî fr felicită din totă inima de munca desinteresată ce o 
depun pentru ridicarea ţereî nostre. 

D. Preşedinte ureză bună-venire D-luî Dr. Grecescu şi se feli- 
cită, când vede, că numerul membrilor societăţeî nostre cresce din ce 
în ce şi în deosebî aglî un lucefer noii vine să orneze societatea 
nostră ; îşî exprimă bucuria deosebită şi încrederea că D. Dr. Gre- 
cescu va continua opera monumentală la care o vieţă întregă a 
lucrat, şi să ne fălim cu atât maî mult cu cât o parte din acest re- 
nume se va resfrânge şi asupra societăţeî nostre. 

D. secretar general presintă publicaţiunile venite la societate şi 
o comunicare a D-luî Gherghel ce descrie un fenomen de halo 
în munţiî Rodneî. D-niT S. Atanasiu şi G. Murgoci adaogă că şi 
D-lor ati observat de multe orî aceste fenomene în timpul excur- 
siunilor lor în glilele cu ceţă. 

D. I. Simionescu, îşî desvoltă comunicarea forte interesantă asu- 
pra Terţiaruluî din nordul Moldoveî, de unde descrie o formaţiune 
inferi6ră probabil helvetică şi etajul sarmatic constituit din marge 
şi gresfr cu nodule rătunde. 

D. Procopian Procopovici adaogă că aceste nodule de piatră 
s'au folosit ca ghiulele de tun în unele bătăliî cu poloniî. 

D. Dr. Istrati spune că Cantemir făcea ghiulele din fosforite. 

D. Dr. Istrati presintă un nou corp de o frumosă colore vînătă 
obţinut de curînd şi a căruY formulă e C 6 (NHC 6 H 5 ) 6 . 

Se alege apoî o comisiune pentru arangiarea congresului socie- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINTE 



tăţeî nostre la Iaşî şi o alta pentru a arangia o serbare intimă 
neobositului chimist Dr. Bernarth. 

Comisiunea pentru Iaşi Comisiunea pentru serbarea D-lui Dr. Bernarth 

Dr. Istrati. Dr. Istrati. 

Dr. Grecescu. Dr. Saligny. 

Dr. Antipa. Dr. Zaharia. 

Dr. Negreanu. 
Dr. Mrazec. 
Dr. Ţiţeica. 

D. Preşedinte anunţă şedinţa ioo' a a societăţeî şi D. Dr. Istrati 
propune a se ţine o şedinţă extraordinară cu un caracter istoric, 
şi să se facă apel la toţî membri! societăţeT pentru a contribui fie- 
care cu ceva din specialitatea sa la înjghebarea unul istoric al des- 
voltăreî sciinţelor în România, şi din aceste lucrări să se facă un 
supliment al Buletinuluî ca publicaţie jubilară. 

Societatea admite şi şedinţa se ridică la 1 1 sera. 

Preşedinte, St. C. Hepites. 

p. Secretar, G. M.-Murgocî. 



PROCES-VERBAL 
al şedinţei a 100 a de la înfiinţarea Societăţeî de Sciinţe 

4 Februarie 1902 



Şedinţa se deschide la orele 9 sera, sub preşedinţia D-luî pre- 
şedinte St. Hepites. 

Dupe" ce ureză Societăţeî şi cu acesta ocasiune progres în câmpul 
sciinţelor, propune ca în acesta şedinţă extraordinară, când se în- 
cheie o sută de şedinţe, pagini neşterse de activitatea Societăţeî, 
să ne îndreptăm ochiî spre tronul Aceluia, sub ocrotirea căruia 
sciinţele şi artele au luat un avânt puternic şi sănStos în ţara nostră, 
şi ca un omagiu de profund respect şi admiraţiune, să proclamăm 
pe M. S. Regele Carol I, ca preşedinte-protector al Societăţeî 
nostre. Asistenţa ridicată în piciore, isbucnesce în aplause entusiaste. 

Apoî, D. Preşedinte propune ca D. Dr. C. I. Istrati, cel care de 
la începutul Societăţeî a fost sufletul eî şi continuu secretar general, 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINTE 



să fie proclamat ca secretar perpetuu a Societate*. Societatea îl 
aclamă în viî aplause. 

D. Dr. Istrati, secretarul perpetuu, anunţă că M. S. Regele, 
protectorul tuturor mişcărilor sciinţifice şi seriose din ţară, a bine- 
voit, într'o audienţă avuta câte-va cjd\e maî înainte, a da înaltul seri 
patronaj Societate! nostre. Propune o comisiune compusă din D. 
preşedinte şi ceî treî vice-preşedinţî şi secretarul perpetuii, pentru 
a aduce la cunoscinţa Majestăţeî Sale, omagiile de înaltă gratitudine 
ale Societăţeî. 

într'o ciivîntare interesantă, arată partea ce are România în des- 
voltarea sciinţelor, produs ce se oglindesce viu prin publicaţiunile 
românilor în Comtes rendues de V Academie des sciences de 
Paris, până la 1 900. 

Presintă apoi publicaţiunile venite la Societate şi corespondenţa 
ce privesce buletinul Societăţeî. 

D. St. Hepites, preşedintele Societăţeî, întreţine Societatea cu o 
o conferinţă forte importantă, despre începuturile determinărilor 
astronomice pe teritoriul românesc. Pune în evidenţă cu acesta oca- 
siune activitatea lut Căpităneanu, ce în mod tăcut a lucrat mult în 
materie de astronomie şi geodesie. 

D. Dr. Sava Athanasiu vorbesce apoî despre viaţa şi operile lut 
Cobâlcescu, unde arată valorea colosală a acestuî savant pentru 
ţara nostră, atuncî când sciinţa geologie! era încă la începuturile 
eî chiar în străinătate. Şi acest savant a fost aşa de curend dat 
uitărei şi locul unde repauseză rămăşiţele luî nu ne indică prin nimic 
pe marele om de sciinţă ; nicî o cruce de lemn măcar nu ne însemnă 
locul de odihnă a luî Cobâlcescu şi de aceea propune a se face o 
listă de subscripţiune, pentru a pune o cruce pe mormîntul luî. 
D. Dr. Vitzu sprijinesce propunerea D-luî Dr. Athanasiu şi reco- 
mandă ca Societatea nostră să ia însărcinarea de a se împărţi liste 
pe la toţî foştiî elevî aî luî Cobâlcescu, pentru a se putea ridica 
un monument aşa cum merită un om de sciinţă ca el. 

Şedinţa se ridică la orele 1 1V2 sera,, anunţând continuarea or- 
dineî de $\ pe Lunea viitore. 

Preşedinte, St. G. Hepites. 

p. Secretar, G. M.-Murgocî. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



PROCES-VERBAL 

al şedinţei de la ii Februarie 1902 



D. preşedinte St. Hepites, deschide la orele 8*/ 2 şedinţa şi dă 
citire adrese!, ce au presentat Majestăţei Sale Regelui, în audienţa 
ce a acordat comisiuneî numită de Societate, pentru a presenta 
Majestăţe! Sale omagiile societate! Comunică că Majestatea Sa 
Regele s'a interesat în de aprope de lucrările societate! şi S'a ex- 
primat ca năzuinţele şi cercetările nostre să fie îndreptate în direcţi! 
practice şi să dăm o desvoltare ma! mare aplicaţiunilor sciinţelor. 

D. Dr. Viţu îş! desvoltă apoî conferinţa d-sale asupra Secre- 
ţiuneî interne ale rinichilor şi comunică resultatul experienţelor 
asupra unu! câine, căruia i-a extirpat un rinichiu complect şi 2 / 3 din 
al doilea, animalul continuând încă a trăi. 

D. Dr. I. Athanasiu face o dare de semă asupra începutulu! şi 
desvoltăre! învgţămîntulu! medicineî veterinare la noî. 

D. Dr. Riegler într'o expunere interesantă, ne comunică ulti- 
mele d-sale lucrărî : asupra dosare* Iodulu! şi Cupruluî prin sulfatul 
de hidrasină şi o reacţiune forte sensibilă a ureeî. 

D. Demetrescu-Parepa citesce din partea D-luî Dr. Urbeanu o 
contribuţiune relativ la desvoltarea chimie* organice la no!. 

Şedinţa se ridică la orele 1 1 sera, anunţând continuarea ordine! 
de oii pe Lunea viitore. 

Preşedinte, St. G. Hepites. 

p. Secretar, G. M.-Murgocî. 



Şedinţa din 20 Decembre 1901, 

MEMOIRES ET OUVRAGES 



G. Pellizzari e Roncagliolo: Richerche sul Guanazolo. Palermo. 

G. Pellizzari e Rickards : Composti dell' amidofenil-guanidina 

colle aldeidi e coi chetoni. 

G. Pellizzari e Roncagliolo: Sopra le fenilamido-guanidine isomeriche. 

Icilio Guareschi : Amedeo Avogadro e la Teoria Mole- 

culare. Torino. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



Icilio Guareschi : Della celebrazione del cinquantenario 

della prima publicazione di Marcel- 
lino Berthelot: Discorso pronunciato 
alia Sorbonne ii 24 Nov. 1901. 



PUBLICATIONS ETRANGERES 



Bulletin of the Lloyd Library of Botany, Pharmacy and Materia 

Medica. No. 1, 1900. Ohio. 
Idem, idem, No. 2. 1901. 

Bulletin de 1' Academie Royale Belgique. No. 9-^10, 1901. 
Bulletin de l'Association Amicale des Anciens eleves de 1' Institut 

Chimique de Nancy. No. 3, 1900. 
Idem, idem, No. 4, 1901. 
Bulletin de l'Association Belge des chimistes. No. 8 — 9, Aug. — 

Sept. 1901. 
Le Mois Scientifique. No. 11 — 12, Nov. — Dec. 1901. 
Bullettino della Societâ entomologica italiana. Trim. II. April. — 

Jun. 1901. Firenze. 
The Journal of the Franklin Institute. No. 5 — 6. Nov. — Dec. 1901. 
Proceedings ot the Philosophical Society of Glasgow. Voi. XXXII. 

1900 — 1901. 
Bulletin de la Societe Chimique de Paris. No. 20, 21, 22, 23, 24. 

5 — 20 Nov. 5 — 20 Dec. 1901. (Dublu exempl.). 
Bulletin de l'Association des chimistes de sucrerie et de distillerie 

de France et des Colonies. No. 4 — 5. Oct. — Nov. 1901. 
O Instîtuto. Revista scientifica e litteraria. No. 12. Dec. 1901. 
Mittheilungen der Naturforscherden Gesellschaft in Bern, aus dem 

Jahre 1900. 
Pharmaceutische Centralhalle. No. 49, 50, 51, 52. Dec. 1901. 
La Feuille des jeunes Naturalistes. Dec. 1901. 
The Chemical News No. 2190 — 96. Nov.— Dec. 1901. 
Gazzetta Chimica Italiana. Fascicolo IV (Parte II) 1901. 
Pharmaceutical Journal. No. 1640 — 1644. Nov. — Dec. 1901. 
Supplemento annuale alia Enciclopedia di chimica, scientifica e in- 
dustriale. Torino. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINTE 



Journal de la Societe physico-chimique russe. No. 8. iqoi. 
Bulletin de 1' Academie industrielie et comerciale. No. 7 — 8. 1901. 
Bulletin de la Societe Entomologique de Russie. No. 8. 

REVISTE ROMÂNE 



Noua revistă română. Voi. 4. Nov. 15. 1901. 

Gazeta Săteanului No. 20, 21. Nov. — Decembre. 

Revista Farmaciei No. 11. Nov. 

Revista sanitară militară. No. 2, 3. Oct. — Nov. 

Buletinul serviciului sanitar. No. 10, 11. Oct. — Nov. 

Spitalul (Revistă medicală). No. 22 — 22. Nov. — Dec. 

Albina, Revistă populară. No. 8, 9, 10. Nov. — Dec. 

Revista Pădurilor. Oct. 1901. 

Şezătorea Săteanului No. 2, 3. Nov. — Dec. 

Revista învăţătorilor. No. 6. Nov. 

Economia Naţională. No. 10, 11. Oct. — Nov. 

Şcola Sătenilor. No. 2 — 3. Sept. — Oct. 

Gazeta Matematică. No. 4. Dec. 

Buletinul Oficial al Minist. Cultelor. No. 189 — 191. 

Buletinul Soc. Politechnice. No. 11. Nov. 

Revista Poporului No. 11. Nov. 

Amicul ProgresuluT Român. No. io, 11. Oct. — Nov. 



Şedinţa din 4 Februarie 1902. 

MEMOIRES ET UVRAGE 

W. Meyerhoffer .... Ueber reziproke Salzpaare III. 
W. Meyerhoffer und F. 

G. Cottreli Ueber ein saures Tripelsalz. 

J. H. van'T Hoff , W. Me- 
yerhoffer, und Nor- 

man Smith Untersuchungen iiber die Bildungsver- 

hăltnisse der oceanischen Salzablage- 
rungen, insbesondere des Stassfurter 
Salzlagers. (Fortsetzung). 



10 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



J. H. van'T Hoff ; und W. 
Meyerhoffer . . . , 



Prof . Dr. F. Zschokke . 

Idem 

Idem 
Idem 

Idem 
L. Mrazec und W. Teis- 
seyre 



Em. G. Teodorescu . . 

I. C. Gonstantineanu . 

SimionSt.Radian . . 

Idem 

Z. C. Panţu şi A. P. Pro- 
copovicî 



Dr. I. St. Furtună . . 



D. Pompei şi A. Lăză- 
rescu 



Societatea Petru Major 
A. Scurtu 



Untersuchuno-en iiber die Bildunesver- 
hăltnisse der oceanischen Salzablaee- 
rungen, insbesondere des Stassfurter 
Salzlagers. (Fortsetzung). 

Die Thierwelt der Schweiz, in ihrem Bezi- 
ehuno-en zur Eiszeit. 

o 

Die Thierwelt eines Bergbachs bei Săckin- 
gen im sudlichen Schwarzwald. 

Die Thierwelt der Gebirgsbăche. 

Myxobolus psorospermicus thelohan im 
Vierwaldstattersee. 

Entozoen der aplacentalen Săugetiere. 

Ueber oligocăne Klippen am rande der 
Karpathen bei Bacău (Moldau). 

Sur le gomontiella nouveau genre de Schi- 
zophyree. 

Contributions â la flore mycologique de 
la Roumanie. 

Contributions â la flore bryologique de la 
Roumanie. 

Contribuţiunî la flora bryologică a Româ- 
nie! Muscinee (bryophyte). 

Contribuţiunf la flora Ceahlăulut (în re- 
giunea alpină şi subalpină). 

Recherches sur la valeur therapeutique 
des injections intrayeineuses de bichlo- 
rure de mercur, dans le traitement de 
la fievre aphteuse. 

Essai sur le calcul des indices de refrac- 
tion, et discution de Tapproximation 
des resultats des calculs. 

Raportul anual al societate! pe 1900/901. 

Almanacul Hygiea pe 1902. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGHNŢE 11 



PUBLICATIONS ETRANGERES 



Annales de l'Universite de Lyon. Fascicule i — 7. 1899 — 1901. 
Bulletin de la Societe Chimique de Paris. No. 1 — 3. 1902. 
Bulletin de l'Association des chimistes. No. 6 — 7. 1901 — 1902. 
Bulletin de l'Association Belge des chimistes. No. 10. 1901. 
La Feuille des jeunes naturalistes. No. 375 — 376. 1902. 
Bulletin de la Classe des sciences. No. 11. 1901. 
American chemical journal. No. 6 (Voi. 25). 1901. 

» » » » 1 — 3 (Voi. 26). 1901. 

K. K. Zoologisch-botanischen gesellschaft. No. 9 — 10. 1901. 
Recueil des traveaux chimiques des Pays-Bas. No. 6. 1901. 
Journal de la Societe Physico-chimique de Petersbourg. No. 9. 1 90 1 . 
O instituto. No. 1. 1902. 

The journal of the Franklin Institute. No. 1 — 2. 1902. 
The Chemical News. No. 2197 — 2201. 1902. 
Pharmaceutical journal. No. 1645 — 165 1. 1902. 
Pharmaceutische Centralhalle. No. 1 — 7. (Voi. XLIII). 1902. 
Bulletin de la Societe Entomologique Russe. No. 9. 1901. 
Bulletin de 1' Academie industrielle d'Athene. No. 9. Ianuar. 1902. 
Le mois Scientifique. No. 1. No. 1. 1902. 
Gazzetta Chimica italiana. No. VI. 1901. 

Supplimento annuale alia enciclopedia di Chimica. 1900 — 1901. 
Societe Hongroise de geographie, resultate der Wissenschaftlichen 

erforschung, des Balatonsees (Voi. 8) pe 1897— 1901. 
United-States Geological Survey, annual raport. Part. I et VI. 
1896 — 1900. 

REVISTE ROMÂNE 



Buletinul Societate* Polytechnice. No. 12 din 1901. 
Revista PoporuluY. No. 12 din 1901. No. 1 din 1902. 
Amicul Progresului Român. No. 1 din 1902. 
Noua Revistă Română. No. 47 — 48 din 1902. 
Revista ilustrată enciclopedică. No. 23 din 1902. 
Revista Română. No. 1 din 1902. 
Albina No. 15 — 18 din 1902. 



12 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Buletinul Ministerului Agricultureî. No. 8 din 1901. 

Buletinul Serviciului Sanitar. No. 1 din 1902. 

Buletinul Oficial al Ministerului Cultelor. No. 192 din 1902. 

Economia Naţională. No. 12 din 1901. 

Revista Farmaciei. No. 1 din 1902. 

Jurnalul Societate! Centrale Agricole. No. 1 — 3 din 1902. 

Revista Şcola Sătenilor. No. 4 — 5 din 1901. 

Revista Sanitară Militară. No. 4 — 5 din 1902. 

Revista Pădurilor. Noembre şi Decembre din 1901. 

Gazeta Matematică. No. 5 din 1902. 

Revista Medicina Veterinară. No. 1 din 1902. 



CUYLVTAREA D LCI ST. C. IIEPITES 

PREŞEDINTELE SOGIETAŢEI DE SGIINŢE DIN BUGURESGI 

LA 

DESCHIDEREA ŞEDINŢEI A lOO-a. 



Domnilor colegi, 

Sunt fericit de a v£ saluta în acesta a o suta şedinţă a Societăţel 
nostre şi v& doresc tutulor ca să luaţi parte la câte mal multe sute 
de şedinţe de ale sale. 

Creată acum 1 2 ani, sub numele de Societatea de sciinţe fisice 
din Bucurescî, prin iniţiativa şi cu concursul devotat a câtor-va 
din omenii noştri de sciinţă şi din cari, din nenorocire, o parte ne 
a părăsit pentru vecie, Societatea, care la început a avut să lupte 
cu tot felul de dificultăţi inerente fie-cărul nou născut, îşi a făcut, 
încetul cu încetul şi pe nesimţite, locul său în lumea cultă. 

Aşa că acum 5 ani densa a găsit că'şî pote lărgi cercul s€ii de 
cercetări şi, unindu-se cu Societatea Amicii sciinţelor matema- 
tice, a devenit Societatea de Sciinţe din Bucurescî, cu cele trei 
secţiuni ale sale : Sciinţele matematice-, sciinţele fisice şi sciinţele 
naturale. 

Nu sunt eti cel d'înteiu care spun că Societatea nostră este sîm- 
burile din care se va nasce negreşit o-dată Academia de Sciinţe a 
României ; dar, dacă nu'ml a fost dat să am cel d'înteiu acest gând 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 13 

gândul metl, ca şi al Domniilor-vostre, sunt sigur, se îndrepteză 
din ce în ce maî mult spre acest ţel. 

Fără a fi taxaţî de egoişti putem, într'adeveY, privi cu mândiie 
producţiunile aceste! Societăţ!, consemnate în cele io volume din 
Buletinele sale, producţiunile D-vostre, D-lor coleg!, ca resultat 
a celor o sută de şedinţe ce încheăm astăclî. 

O sută de şedinţe este ceva în vieţa une! Societăţ! când densa 
se ocupă exclusiv de sciinţă şi când — lucrul extraordinar în ţera 
nostră — politica, fără nicî o impunere de regulament, este de la 
sine isgonită din cercul nostru. Mărturisesc că frecuentez cât mat 
des şedinţele Societate! nostre chiar de la începutul sgi3 şi nicî o- 
dată nu'mî a fost dat să asist sau să aud verî-o discuţiune sau con- 
versaţiune politică. 

Lucrul se explică printr'acea că grija D-vostre este sciinţa. Aţî 
înţeles că într'însa este viitorul Ţereî nostre. 

Intr'acest gând şi cu speranţa că densa va aprecia sforţările ce 
facem pentru dobendirea drepturilor une! Societăţi morale de uti- 
litate publică, me" simt dator să ve 1 propun a manifesta Iubitului 
nostru Rege înţelept, sentimentele de înalt devotament ale Socie- 
tăţeî de Sciinţe din Bucurescî care năzuesce, mal înainte de tote, de 
a i se acorda nepreţuita onore de a'L prenumăra, ca pe cel maî 
înalt Protector al el şi uniţî cu mine să strigăm într'un glas : 
Să trăiască România : 
Să trăiască M. L. Regele şi Regina : 
Să trăiască Dinastia ! 

Sciţjf, iubiţî colegî, că tot lucrul, pentru a fi dus la bun sfîrşit, trebue 
să fie condus de un om dibaciu. Nedestoinicia celor pusî în fruntea 
întreprinderilor de ori-ce natură conduce fatalmente la ruină. 

Prima condiţiune ce se cere conducătorului este să scie ţinta unde 
trebue să ajungă şi apoi să'şY impună datoria de a ajunge acolo 
orî-carî ar fi sacrificiile şi suferinţele ce'l vor costa. 

Prin Statute, Societatea nostră este, sau" trebue să fie, condusă de 
un preşedinte cu un comitet. 

Să fiti eu" ore singurul preşedinte şi comitetul care me" înconjoră, 
singurul comitet care n'am lucrat nimic, orî preşedinţi! noştri şi tote 
comitetele ce am avut au făcut ca no! ? 



14 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Credinţa mea este că şi denşiî" ati făcut tot cât am făcut noK, adică 
au" pus în evidenţă ceea-ce se prăgătea în tăcere, dar cu ostenelă, 
de un om care a fost şi este singurul nostru conducător. 

Să'î spun ore numele ? 

El este pe buzele tutulor din D-vostre. 

Cu ocasiunea acesta a ioo şedinţă să felicităm din totă inima 
pe Secretarul nostru general Dr. Istrati, pentru neobosita grijă ce 
a avut de mersul şi progresul Societate* nostre. 

Să'l răsplătim cu ceea-ce de drept i se cuvine declarându'l Se- 
cretarul perpetuu al Societăţeî de Sciinţe din Bucurescî". 

Şi să'î urăm ca peste altă sută de şedinţe să fie în fruntea eî tot 
ast-fel de voios, fericit şi verde cum este acum. 

Să trăiască Societatea de Sciinţe din BucurescT, să trăiască Doc- 
torul Istrati! 



SCHIŢĂ ISTORICĂ A LUCRĂRILOR ASTRONOMICE IN ROMÂNIA ') 

DE 
ST. C. HEPITES'. 



4. In Cuvîntarea ce a ţinut, la 24 Martie 1891, în calitatea sa 
de Secretar general al Societăţi! de sciinţe fisice — devenită în urmă 
Societatea de Sciinţe din Bucurescî, dinaintea căreia am onorea de 
a rosti aceste cuvinte — cu ocasiunea primei! aniversări a înfiinţare!* 
sale şi în care Cuvîntare, dovedind că sciinţele eraţi de mult cul- 
tivate pe pămentul nostru şi că prin urmare nu suntem noî cel" d'ânteî 
care ne ocupăm de Astronomie, de Fisică, de Chimie sad de alte ra- 
muri" ale lor, doctorul Istrati, se exprima în următori! termeni : 

«Brâncoveanu avusese ca bursier al s6Q pe Chrisandos Notaras 
de origină din Pelopones, fost elev al lut Cassini şi Archimandrit la 
Sf. Gheorghe nou, ajungând chiar la bătrîneţe Patriarch la Ierusa- 
lim. El se ocupă cu teologia şi cu matematicele şi calculă cel d'ânteitl 
longitudinea şi latitudinea Bucurescilor (47°.o / longitudinea şi 45 . o' 
latitudine) date pe care le-a publicat într'o scriere din 17 16 2 )». 



1 ) Un resuinat al Memoriului : primă încercare asupra lucrărilor astronomice din România 
până la/inele secolului al XlX-lea. 

2 ) Buletinul Societaţet de sciinţe fisice din Bucuresct. An I pag. 94. 



BULETINUL SOCIETATE DE SCIINŢE 15 

Pentru prima oră dar coordonatele astronomice ale Bucurescilor 
ar fi fost determinate de către Chrisantie Notară către începutul 
secolului al XVIII-lea sati chiar mal 'nainte, în ultimul pătrar al se- 
colului al XVII-lea. 

Cartea, publicată în grecesce de acest autor în 1 716 la Paris, în 
folio mare de 1 76 pagini şi 4 fol stampe, cu maî multe figuri în test 
şi cu un frumos portret al autorului, care, cu compasul în mână, mă- 
soră distanţa între doue" puncte după faţa globului terestru, se ocupă 
aprope esclusiv cu chestiuni astronomice aşa că este un adeverat 
Tratat de Astronomie 1 ). 

In două capitole speciale autorul trateză despre longitudine şi 
despre latitudine iar, la finele volumului', în 1 4 pagini, este un Ca- 
talog de longitudinea şi latitudinea a 239 de localităţi rînduite al- 
fabetic. Printre aceste localităţi de pe faţa globului figureză Bucu- 
resciî, capitala Valahiel, cu longitudinea de 47°.o / şi cu latitudi- 
nea 45°.o / . 

Nicăerl, în acest volum, pe care m'am trudit al descifra cu pu- 
ţina grecescă ce 'ml a mal rămas din învăţătura ce am primit ca 
copil în acetă limbă de la Ky)o-io<; 'ASavacrio? pe când învăţam la 
Brăila, nicăerl, olic, n'am găsit vre-o indicaţiune din care să resulte 
că Chrisantie Notară ar fi determinat, densul pentru prima oră, 
posiţiunea geografică a Capitalei Regatului nostru. 

Este mal mult ca probabil, chiar evident este, că Catalogul de 
la finele cărţel sale este compilat după diversele cărţi sau tabele as- 
tronomice întrebuinţate pe timpul autorului, tot aşa după cum, chiar 
în (Jilele nostre Connaissance des Temps, spre exemplu, care se 
publică în fie-care an de la 1679 încoce, pe lângă elementele as- 
tronomice necesare la fixarea, în fie-care moment, a posiţiuneî di- 
verşilor corpi ceresc!, coprinde, sub titlul Table des positions geo- 
graphiques des principaux lienx du Globe, coordonatele geogra- 
fice de la 4274 localităţi. 

După cum Catalogul Iul Notară, afară de rubricele de longitu- 



! ) lată care este în latinesce titlul cărţeî luî Chrisantie Notară : Chrisanthi || Notară || Pres- 
byteri, et Archimandritae sanctissimae || patriarchalis, et apostolicae sedis || hierosolymae || In- 
troductio || ad geographiam et sphaeram || In gratiam illustrissimi ac spectatissimi Domini || 
Scarlati Maurocordati || Dignissimi Fi] ii celsissimi, Priissimi, et || sapientissmi Domini Do- 
mini || Ioannis Nicolai || Alexandri Maurocordati || Principis, ac Domini Totius Wallachiae. 



46 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

dine şi latitudine, nu conţine şi o colonă în care să se arate, după 
cum face Connaissance des Temps şi alte asemenea publicaţiunl, 
autorităţile care aii făcut determinările, n'am putea admite că coor- 
donatele geografice de la BucurescT ati fost într'adever determinate 
de dânsul, de cât dacă am admite acelaş lucru şi pentru tote cele- 
alte 238 de localităţi coprinse în Catalogul sgti, ceea-ce ni se pare 
cu totul imposibil. 

Să mat notăm aci faptul că printre aceste 238 de localităţi — afară 
de BucurescT — mat figureză şi Tîrgoviscea căreia se atribue lon- 
gitudinea de 48°.o / şi latitudinea de 46°.o'. 

Dacă valorile atribuite latitudine* acestor doug localităţî — Bucu- 
rescT şi Tîrgoviscea — se pot admite că ar fi putut represinta acest 
element într'o epocă când instrumentele şi ^metodele de observa- 
ţiune eraţi forte primitive, valorile relative la longitudine sunt cu totul 
neadmisibile de 6re-ce se scie că BucuresciT, aflându-se mat spre 
răsărit de Tîrgovisce, nu pot avea o longitudine mal mică de cât 
acest din urmă oraş. De şi nu se indică care este meridianul iniţial, 
se recunosce, după valorile numerilor 47°.o' şi 48°..o', că el trebue 
să fie cel din Insula de Fer, la care multă vreme s'ati raportat lon- 
gitudinele. 

Ort cum ar fi, că determinările longitudine! şi a latitudine! să ii 
iost făcute sau nu de către Chrisantie Notară, cartea sa ne do- 
vedesce că la 1 7 1 6 se sciati aceste coordonate pentru cel puţin doue' 
puncte din ţara nostră, BucurescT şi Târgovisce. 

Când anume aii fost făcute aceste determinări, de cine ? cu ce 
instrumente şi ce metode aii fost întrebuinţate ? nu am aflat. 

In tote caşurile pe acele vremurT, la începutul secolului al 1 8-lea, 
numerul localităţilor de pe faţa globului a căror coordonate geo- 
grafice se cunosceau era forte redus. Atât de redus chiar în cât atunci 
când, după poveţele marelui" Cassini, Guillaume DelislE se hotărî, 
la 1700, a construi chărţile diferitelor continente prin fixarea posi- 
ţiunilor prin longitudini şi latitudini, n'a putut întrebuinţa coordo- 
natele de cât de la vre-o sută de localităţi. Şi cu tote acestea, chăr- 
ţile geografice basate pe aceste câte-va puncte eraţi atât de supe- 
riore celor care se lucraseră înaintea sa, în cât, în istoria cartografiei, 
mapemondul construit de Delisle ca şi chărţile sale, ati realisat o 
reformă radicală în metodele întrebuinţate pentru alcătuirea lor. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 47 

2. La 46 de ani" de la apariţiunea cărţei" luY Chrisantie Notară, 
trecu prin Dobrogea şi Moldova, venind din Constantinopol, unul 
din ceî mai" mari" astronom* aî timpului", iesuitul GiusEppe Boscowich, 
cunoscutul fisician prin descoperirile sale în optică ceea-ce şi făcu 
pe Regele Franciei" să'l numescă Directeur de l'Optique marine, după 
ce fundase, în mare parte cu cheltuiala sa, renumitul Observatorii! 
astronomic de la Brera (Mii an) pe care, de mat multe olecimi de anî, 
îl ilustreză învăţatul astronom Schiaparelli al căruţ nume figu- 
reză astăg^ în t6te Cursurile de Astronomie. 

Călătoria este descrisă într'o publicaţiune ce a apărut la Lau- 
sanne, cjece ani" mat târziu, sub titlul: Journal d'un voyage de 
Constantinople en Pologne fait ă la suite de son Excellence 
Mr. Jaq. Porter, ambassadeur d'Angleterre, par le R. P. Joseph 
Boscowich de la Compagnie de Jesus en 1J62. 

De la Macin, Ambasadorul cu totă suita s'au" dus cu luntrele la 
Galaţi" unde fură primiţî de către un comisar special trimes de către 
Domnitorul Moldovei" şi găsduiţi" în mănăstirea Maichii Preciste care, 
«ori" cât de urîtă era în comparaţiune cu clădirile nostre din Italia 
ea ne-a părut forte magnifică (tres magnifique) faţă de casele sati 
mai" bine de bordeele in care am locuit în Bulgaria. Mănăstirea avea 
mai" multe camere cu ferestre mici", din care unele erau garnisite cu 
gemuri", altele cu pieî subţiri" sau cu ţiplă». 

Necontenitele ploi" — era în Iunie, luna cea mai" ploiosă la noi" — 
atl silit călătoriî să se oprescă mat multe <}.i\e la Galaţî spre a-'şî 
usca rufele. Astronomul Boscowich a profitat de acest timp, spre 
a face ore-care determinări" astronomice. Pentru noi" aceste deter-. 
minări" sunt forte importante din doue" puncte de vedere : mat înteiu 
pentru că seim cu siguranţă cine le-a făcut, şi apoi" pentru că seim 
instrumentele care au servit la aceste operaţiunt şi metodele între- 
buinţate. 

Las lui" Boscowich cuventul pentru a ne arăta procedeul urmat '): 

«In cursul şedereT nostre la Galaţi" am căutat să determin latitu- 
dinea şi longitudinea acestui" port, care este unul din principalele 
oraşe comerciale din ţară. Nu avem cu mine de cât un sfert de cerc 
cu reflexiune (un quart de renexions) de un picior şi jumătate (vre-o 



l ) Oj>. citat pag. 202. 



18 BULETINUL SOCIE TAŢII DE SGIINŢE 

45 cm) cu care se determină uşor înălţimea Soreluî pe mare. unde 
orizontul este bine determinat, dar care nu pote servi în locurî unde 
inegalitatea terenului împedică determinarea orizontului, afară nu- 
mai dacă. recurgem la reflexiunea care se face în apă reunind cele 
două imagini ale Soreluî în apă şi în oglinda instrumentului. Acest 
mod de a opera este forte greii pentru rectificarea sfertului de cerc 
când înălţimea Soreluî este mal mare de 45 de grade, cum era toc- 
mai acum caşul. M/am servit deci de suprafaţa Dunărei, car nu era 
destul de largă în acest loc spre miază-gli, pentru determinarea ori- 
zontului şi cu tote că me" aplecasem către suprafaţa sa într'atât, că 
partea de jos a instrumentelor se găsea la nivelul apel. Am fost 
obligat de a face mal multe reducţiunî cu ajutorul cărora, precum şi 
prin corecţiunea care era necesară divisiunilor cercului, am găsit, la 
2 7 (Iunie 1762) latitudinea de 45 grade şi ceva mal mult de 2 o minute, 
iar la 28,45 grade şi ceva mal puţin de 24 minute; de unde putem lua 
pentru latitudinea cea mal apropiată 45 . 23', care este ceva mal 
mică ca aceea însemnată pe diferitele chărţî ce avem ale acestei 
ţerî («). 

«Pentru longitudine am luat cu acelaş instrument diferite distanţe 
de la Lună la Sore, după ce mal ânteiti am regulat un ciasornic care 
bate secunda prin înălţimea Soreluî determinată prin reflexiunea 
sa în apă. N ; am putut însă obţine resultatul ce căutam cu o preci- 
siune satisfâcătore : ar fi trebuit să am mal ânteiti o bună determi- 
nare a posiţiuneî Luneî în aceeaşi gli într'o ţară bine cunoscută. N'am 
creglut că mg pot încrede numai în teoria Luneî care, de şi forte per- 
fecţionată de geometrii şi astronomii moderni, n'are însă totă exac- 
titatea cerută». 

La Iaşi ambasadorul şi cu suita sa a fost găsduit la palatul de la 
Frum6sa, unde se oăsea un frumos lac. 

Iată cum Boscowich povestesce determinarea de latitudine ce a 
făcut aci ( 2 ) : 

«Am întrebuinţat acest lac pentru a determina orizontul şi a lua 
înălţimea Soreluî la prânz pentru a obţine latitudinea. Insă lacul 



(') Connaissa/ice de Temps pe 1904, dă pentru Galaţi la Biserica Sf. Archanghelî, 45 '26'. 3' 
pentru latitudinea X şi 25O.42'. 10" pentru longitudine Est de Paris, adicii 27 n 2'.2.ţ" de la 
Greenwich. 

( a ) 0/. cil. pag. 277. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCITNŢE 19 

nefiind destul de mare pentru a 'mi da prin curbătura apel chiar 
suprafaţa orizontului cu tote că mg aplecasem cu instrumentul (quart 
de reflexions) am avut de făcut nisce reducţiuni măsurând un ca- 
pSt al digului şi luând drept basă lungimea laculuî. După ce am fă- 
cut tote aceste reducţiuni, am găsit, la 6 Iulie 1762, în acest loc la- 
titudinea de 47 grade şi 9 minute. In mijlocul oraşuluî Iaşî, ea era 
maî mare cu aprope un minut şi prin urmare de 47 . 10'. Duoă ob- 
servaţiunî ale înălţime! Luneî la ajungerea sa în meridian în nop- 
ţile de 5 şi 6 Iulie, 'mf-au dat 47°.i2\ Acesta determinare nede- 
pindend de un aşa mare numSr de reducţiuni pentru că am v^4 ut 
luna şi direct şi prin reflexiune în lac, mg cred autorisat a avea maî 
multă încredere într'acestă din urmă operaţiune de cât în cea 
d'ânteitî. 

Resultatele obţinute de Boscowich sunt destul de satisfăcătore 
clacă se ţine socotelă de condiţiunile în care densul a operat căc* 
Connaisance de Temps pentru 1904 dă pentru Iaşi următorele 
duoă latitudini : 

47 . io'. 24" la Sf. Haralambie; 

47 . 9'. 10" la Biserica Lipovenescă. 

3. Resbelul dintre Rusia şi Turcia care începu în 1769, şepte anî 
în urma plecăreî lut Boscowich, şi care, ca 'n tot-d'a-una, se pe- 
trecu în năpăstuita nostră ţară, dete loc la ridicarea geografică a 
Principatelor. Pentru fixarea în mod temeinic a câtor-va puncte. 
Academia Imperială de sciinţe din St. Petersburg, a trimis «pe 
ilustrul bărbat Ivan Islenieff, după cum elice un memoriu al tim- 
puluT, care să se ocupe cu observaţiunile astronomice potrivite pen- 
tru determinarea posiţiuneî oraşelor maî principale». 

In aniî 1771 şi 1772 acest astronom, care observase în 17691a 
Iakutsk trecerea Iu! Venus pe discul Soreluf, determină, prin ob- 
servaţiunt astronomice, coordonatele geografice a următorelor 8 
localităţî: Bender, Akerman, Chilia-Nouă, Ismail, Bucurescî, Focşani 
Iaşî şi Brăila care tote făceau atunci parte din ţara nostră. 

Memoriul care conţine tote aceste observaţiunî a fost publicat 
de către astronomul rus Ştefan Rumowski sub titlul Determina- 
ţi o Longitudini s et Latitudinis quorundam Moldaviae et Wala- 
chiae locorum deducata ex Observationibus Iohanne Islenieff 



20 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



institutis, în tomul XVIII pe anul 1773 din Novi Comentarii 
Academiae Scientiarum imperialis petropolitanae ( j ). 

Longitudinea a fost determinată prin ajutorul eclipselor sateliţi- 
lor luî Jupiter. Acesta metodă, care astăqlî nu se maî întrebuinţeză 
de cât în casurî cu totul excepţionale, era la modă la epoca despre 
care vorbim. Pentru observaţiunî astronomul Ivan Islenieff se ser- 
vea de o lunetă lungă de 1 6 piciore construită de Dollond, aceeaşî 
care 'î-a servit la observarea trecere* luî Venus pe discul Soreluî. 

Latitudinea se determină prin observarea înălţime! meridiane a 
Soreluî şi a stelelor cu un sfeit de cerc cu reflexiune. 

In următorea tabelă, publicată la pag. 6 1 din menţionatul volum, 
se resumă resultatele obţinute de Islenieff. Intr'ensa am intercalat 
şi Brăila, care lipsesce în tabela originală însă a căror observaţiunî 
se găsesc în memoriu. 



LOCALITĂŢI 



Latitudine 



Longitudine de la Paris 



In timp 



In arc 



Bender . . . 

Akerman . . 
Chilia-Nouă. 

Ismail . . . 

Bucuresci . . 

Focşani . . 

Iaşi . . . . 

Brăila . . . 



46 . 50'. 24' 



46 


1 2. 


45 


26. 


45 


21. 


44 


26. 


45 


3« 


47 


8. 


45 


15- 



o 

23 

o 

45 
50 
30 
20 



' j 


'•4 9 * 


. 1 s 
1 


Vi 


I 


53- 


35 




I 


46. 







I 


35- 


12 




I 


38. 


50 




I 


40. 


39 





27». 15 .52 
28, 23.45 

26. 30. o 

23. 28. o 

24. 42. 30 

25. 9.45 



Memoriul luî Rumowski, care 'mî-a fost trimis din St. Petersburg, 
prin nemărginita complesenţă a coleguluî meu general Rykatchef, 
directorul observatoriuluî fisic central Nicolae, conţine tote amănun- 
tele observaţiunilor şi a calculelor. Un singur lucru lipsesce : indica- 
ţiunea precisă a loculuî unde anume s'au" făcut aceste observaţiunî. 

O menţiune specială merită determinarea declinaţiuneî magne- 
tice făcută tot de Ivan Islenieff la Bucurescî în gliua de 5 Iulie 1772 
st. n., când valorea observată a fost de 1 i°.36 / .3o // spre W. Acesta 
este negreşit cea maî veche observaţiune a declinaţiuneî magnetice, 
făcută în ţeră la noî. Lucrarea acestuî astronom rus 'mî era necu- 
noscută când am publicat, în 1898 şi 1899 în Analele Academiei 



(i) 4° Petropoli, 1774, pag. 68, 675. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCI1NŢE 21 

Române, vechile observaţiunî magnetice făcute în România. In tot 
caşul acesta valore este negreşit mult prea mică pentru anul 1772. 
In adevăr, am arătat în lucrarea mea Determinări magnetice în 
România în anul 189S că, basându-ne pe bunele observaţiunî ale 
elementelor magnetismuluî pămentesc făcute de Kreil în România 
în 1 858, am găsit pentru ultima periodă de 50 de anî, o variaţiune se- 
culară mijlocie de aprâpe 5 minute atât la Bucurescî cât şi la Calafat. 
Acesta valore este mult probabilă. Dacă admitem valorea luî Ivan 
Islenieff, se găsesce, pentru perioda de 1 26 de anî dela 1 7 7 2 la 1 898, 
o variaţiune seculară mijlocie numaî de aprope 3 minute. Pe de altă 
parte am arătat că oficeriî ruşî ati găsit la Bucurescî în 18280 declina- 
ţiune magnetică de 1 1 °. 1 4/ W care convine pentru acea epocă şi este 
imposibil ca, în intervalul de la 1 7 7 2 la 1 828, ea să nu se fi micşorat de 
cât de 2 2' V2 ceea-ce ar face o variaţiune seculară mijlocie maî mică de o 
jumătate minut pe an. Noî credem că valorea 1 i°.2 > 6'.2>o" este mult prea 
mică pentru 1 7 7 2 pe când 1 1 °. 1 4/ este ceva prea mare pentru 1828. 

4. In aniî 1828 — 1832 oficeriî ruşî printre carî Ortemberg şi 
Wrontchenko sub direcţiunea generală a coloneluluî Ditmar ati 
făcut determinarea coordonatelor în maî multe puncte din România 
prin ajutorul observaţiunilor astronomice. Latitudinele erau deter- 
minate 10 — 15 orî cu teodolitele astronomice din Miinchen de 8 
police. Longitudinele eraţi calculate prin observaţiunî de culmina- 
ţiune ale luneî, prin oculaţiunea stelelor, prin transportul chrono- 
metrelor şi chiar prin semnale de pulbere. Descripţiunea acestor 
observaţiunî se găsesce în Voi. I din Zapiski Voennotopographi- 
tcheskago Depot pag. 120 şi resultatele la care ele au condus în 
cunocuta publicaţiune a luî Struve, Catalogue des points trigo- 
nometriques et astronomiques 1863 pag. 1 19. 

Lista următore coprinde coordonatele determinate în 1 1 localităţî 
din ţeră : 

Lat. N. Long. E. Lat. N. Long. E. 



Iaşî .... 


. 47 . io" 


25 -i5 7 


Calafat .... 43°.59 / 


20°.35 / 


Galaţî . . . 


. 45°.26' 


25°-43' 


Craiova . . . 44 . 19' 


21°. 27' 


Roman . • 


• 46°.55 / 


24°-35 / 


Babadag . . . 44°.io / 


260.24 7 


Bucurescî . . 


. 440.26' 


2 4 °.i5 / 


Constanţa . . 44°.io' 


260.22 7 


Călăraşî . . . 


• 43°-45' 


25°. 0' 


Gurile Dunăreî 45°.i4' 


27 . o' 



Turnu-Măgurele 43°.59' 2 2°.32 / 



22 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

5. Charta Ţerei românesc! ridicată de Statul major austriac în aniî 
1855 — 1857, n 'a dat loc de cât la o singură determinare astrono- 
mică, aceea a latitudine* de la Movila-luî-David care este unul din 
capetele baseî ce oficeriî austriac! au" măsurat în Dobrogea. Acesta 
determinare n'a fost însă făcută de cât spre a controla latitudinea 
cu care eî sosiseră din Transilvania prin calculul triangulaţiuneî 
lor. Numat aşa se pote explica pentru ce latitudinea găsită aci n'a 
fost luată ca punct de plecare ci s'a conservat valorea dedusă ge- 
deosicesce din aceea cu care eî plecaseră din Transilvania. 

Registrul original al operaţiunilor efectuate de Statul major aus- 
triac, coprinde longitudinea şi latitudinea a 120 de puncte din ţera 
nostră, tote deduse gedeosicesce. Aceste valorî nu sciţi să se fi pu- 
blicat verî-o-dată. 

6. In scopul de a complecta opera germanuluî Lamont prin al- 
cătuirea chărţeî magnetice în sud-estul Europe!, astronomul Kreil 
primul director al Institutuluî Meteorologic din Viena, a întreprins 
în 1858, o călătorie în acesta direcţiune şi ast-fel a trecut prin Ro- 
mânia unde, afară de determinările elementelor magnetismului pă- 
mentesc despre care am vorbit într'o lucrare specială publicată în 
Analele Academiei Române Tom. XX '), a determinat prin ob- 
servaţiunî astronomice, longitudinea şi latitudinea la Calafat, Bucu- 
rescî, Galaţi, Sulina şi Insula Şerpilor. 

Latitudinea era determinată prin înălţimea Sorelui în meridian, 
înălţime ce era măsurată cu un teodolit de Starke şi cu un sex- 
tant de Pistor. La Calafat, ia Sulina şi la Insula Şerpilor lon- 
gitudinea a fost determinată prin metoda transportului chrono- 
metrelor al căror mers îl cunoscea prin dese observaţiunY astrono- 
mice. La Bucurescî şi Galaţi s'au" determinat diferinţele de logitu- 
dine de la Viena prin semnale electrice schimbate între aceste lo- 
calităţi. Pentru prima oră în ţera nostră se întrebuinţa telegraful la 
determinări astronomice. Şi la Sulina era un biurou" telegrafic, însă 
prosta stare a liniilor, n'a permis întrebuinţarea aceste! metode. 

Amănuntele observaţiunilor făcute de Kreil şi metodele între- 
buinţate pentru reducţiunea şi calcularea lor au fost publicate în 
1862 în importantul săti memoriu" : Magnetische und geogra- 



*) Contriâufiunf la Fisica Globului, No. IV Buc. 1899. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 23 

phische Ortsbestimmungen im siidostlichen Europa undeinigen 
Kilstenpunkten Asiens. 

Resumăm aci coordonatele geografice găsite de Kreil în Ro- 
mânia : 

Lat. N Long. de la Insula 

de Fer E. 



Calafat 44 . o'. 2 5" 4o°.35'.2 2 // 

Bucur, (la Crucea de Piatră) 44°.26 / .iq // 43°.46 / .35' / 
Galaţi (la Hotel Ventura) . 45°.26'.52 /y 45°42 , .42 ,/ 



Sulina. ........ 45°-8 , .39" 



47°.24'.58 // prin Galaţi 
47°.2o'.i6 // » Kalakri 



Insula Şerpilor 45°.i4 , .27 // 47°.5 2 , .39 ,/ 

7. La 9 Decembre 1874 a avut loc trecerea lut Venus pe discul 
Sorelul, pentru observarea căreia tote Statele mari din lume au or- 
ganisat expediţiunl astronomice forte importante, cele maî impor- 
tante ce se făcuseră verî-o-dată până la acesta epocă. învăţatul 
preşedinte al m£surăreî gradului austriac, regretatul Th. v. OpTol- 
zer, al cărui nume este astăo 1 ! cu mare respect citat în tote trata- 
tele de înaltă astronomie, şi d. E. Weiss , actualul director al ob- 
servatorului astronomic al Universitate! din Viena, pentrn obser- 
varea acestui fenomen, au venit la Iaşi, unde, regretatul Ştefan 
Micle şi d. N. Culianu, profesorul de astronomie, se pregătiseră 
şi denşiî pentru aceeaşi operaţiune. 

Resultatele obţinute de către d-niî v. Oppolzer şi Weiss au fost 
publicate în notele ce aceşti învăţaţi aQ presentat, la începutul lui 
1875, Academiei de sciinţe din Viena. 

In timpul şedere! acestor învăţaţi la Iaşi el au maî determinatei 
coordonatele geografice ale acestui oraş, pe platoul din'naintea 
palatului Prefecturel. 

Pentru determinarea mersului chronometrelor ca şi pentru ob- 
servaţiunile de latitudine, el se serveau de un teodolit Starke de 8 
zoii cu obiectiva de 18 linii. 

Latitudinea a fost determinată prin distanţe zenitale în apro- 
priere de meridian, iar longitudinea prin schimbări de semnale 
electrice între Iaşi şi Viena. 

Din cele 48 de observaţiunî de stele făcute în serile de 7 şi 9 



24 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Decemvrie 1874 s'a obţinut că latitudinea punctuluî de observa- 
ţiune este de : 

47 . 9'. 25". 1 + o". 2. 
Din cele peste 300 de semnale electrice ce s'au schimbat în se- 
rile de 7, 8 şi 9 Decemvrie, s'a dedus drept diferenţă de longitu- 
dine între Viena şi Iaşi : 

44 m 49 s ,704 
cu o erore probabilă de Hh o ',037. 

Dupe cum diferenţa de longitudine Paris — Viena este de 
56 111 . io s ,8, urmeză că longitudinea laşului de la meridianul de 
la Paris, după v. Oppolzer şi E. Weiss, este de : 

i h .4i m .o s ,5 E. 

8. Am sosit acum în momentul când Constantin Căpităneanu, 
în gradul de Căpitan de Stat major, se întorce în ţeră, după ce lu- 
crase mal mulţi ani de a rîndul, cu multă sârguinţă şi cu un deo- 
sebit talent, la Observatorul astronomic din Paris şi apoi la Insti- 
tutul topografic militar din Napoli. 

Dupe cum nu se pote vorbi de acest prim astronom al nostru 
fără de a vorbi de Charta ţerel a cărei existenţă se datoresce trian- 
gulaţiunel, în mare parte stabilită şi calculată de densul, sunt nevoit 
a reaminti aci că, dupe multele stăruinţl ale Generalului Barozzi, 
pe atunci Colonel, Şeful Depositul de resbel, se reuşi în fine de a 
se hotărî construcţiunea Chărţel ţerel de către Depositul de resbel, 
transformat mult mal terziu, în actualul Institut geografic al armatei. 

Intr' acostă circumstanţă meritul generalului Barozzi este ne- 
mărginit de mare şi densul recunosce, într'o scrisore ce 'mî-a adre- 
sat' o cu altă împrejurare, că n'ar fi îndrăsnit să 'şl asume, după 
cum a făcut, responsabilitatea efectuărel chărţel de către oficierii 
noştri, dacă nu ar fi avut pe Căpităneanu şi dacă nu ar fi ştiut ce 
preţuesce densul, despre care, citesc în Nota ce 'mi-a trimis, 20 de 
ani mal terziu, actualul director al Observatorului din Paris, d. 
Loewy care a fost mentorul astronomului nostru : 

«Analele Observatorului din Paris pe anii 1869 şi 1870, co- 
prind, pentru cercul Gambey şi pentru marele meridian, numerose 
pagini semnate Căpităneanu care fac cea mal mare onore astro- 
nomului român». 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 25 

Nu este locul aci şi nicî nu 'mf-am pus în gând să arăt ce a fă- 
cut acest astronom, împreună cu şeful său, Colonelul Barozzi pen- 
tru Charta Ţerei, voiesc numaf a indica în câte-va vorbe lucrările 
sale astronomice şi marele merit ce are de a fi înfiinţat, cel dinteiu 
în ţara nostră, o sală meridiană unde s'a putut iniţia în secretele 
astronomie!, câţY-va iubitor! aî Uranieî şi unde s'ar fi putut face 
6re-care lucrări de Astronomie practică, dacă alte împrejnrăr! nu 
ne ar fi dat ocasiunea să asistăm la numerosele peregrinaţiunî ale 
instrumentelor şi a săliţeî meridiane ce le acoperea, când în curtea 
Şcoleî militare din calea Griviţeî, când în grădina Oppler din Dealul- 
Spiret, când în minuscula curticică a cassî Hiotu din strada Lute- 
rană, când, în fine, în magasiile DeposituluT de rgsboiu, unde s'ati 
ruginit multă vreme. 

Dar să lăsăm la o parte aceste triste reflexiunt spre a constata 
că Colonelul Barozzi, nimic nu omisese din programa lucrărilor 
pentru realisarea unef bune Chărţf a Românie! : lucrărî astrono- 
mice pentru fixarea coordonatelor geografice, o triangulaţiune ra- 
ţională, în fine măsurarea baseî. Maî mult de cât atât, s'a gândit 
chiar la efectuarea uneî lucrări de sciinţă pură prin determinarea 
intensitate! gravitaţiuneî ca şi la realisarea CadastruluT ţerei, în 
care scop tot Căpităneanu, a fost trimis în misiune în ţerile cu re- 
putaţiune de a avea cele maî bune cadastre. 

Cea d'inteiă lucrare astronomică făcută de Căpităneanu în Ro- 
mânia este determinarea diferenţe! de longitudine între Iaşî şi Cer- 
năuţi. Acesta determinare, făcută în tomna anuluî 1875, prin în- 
trebuinţarea celor maf moderne metode, are o mare însemnătate, 
căcî ea este într'adever cea d'inteiu lucrare astronomică de înaltă 
precisiune, care s'a făcut în România. însemnătatea eî este şi maî 
mare pentru noY, căcî ea s'a făcut de un român. 

Tote amănuntele observaţiunilor şi ale calculelor la care densa 
a dat loc, au fost publicate în limba română şi francesă în 1881, 
la Bucurescî, în forte importanta lucrare: C. Căpităneanu şi 
Kuhnert, Determinarea diferenţei de longitudine între Iaşi şi 
Cernăuţi. 

Dintr'ensa vom reţine un singur lucru, că diferenţa de longitu- 
dine între aceste doue" localităţî a fost găsită egal cu : 
6 m . 39* 77S ± o s . 028, 



26 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

ceea-ce însemneză că valorea găsită nu pote diferi de adevărata 
valore, de cât cel mult cu trei sutimi dintr'o secundă de timp. 

Pentru România publicaţiunea lui Căpităneanu are o impor- 
tanţă capitală, căci ea este cea d'inteiti publicaţiune de astronomie, 
de observaţiune făcută de un român în ţara sa. 

Din partea lor austriacil, cari ati luat parte la acesta determi- 
nare, ati făcut şi denşiî calculele diferenţe! de longitudine între 
Iaşi şi Cernăuţi, publicată în 1890 de către Biuroul mgsurărel gra- 
dului austriac, cu resultatul : 



& 

»^nrarpY 

6 m . 39% 763 ± o s . 038. 



• 



care este aprope identic cu acela al astronomuluî nostru. 

In intervalul de la 3 Iulie 1877 până la 28 August acelaş an, 
pe când ţera nostră era cutreerată de trupele rusesc! carî treceţi 
în Bulgaria, maiorul Căpităneanu, care reuşise să 'şl construiască o 
mică sală meridiană în curtea Şcoleî militare din calea Griviţel — pe 
atunci Calea Tergoviştel — determină, împreună cu un distins oficer 
rus din Secţiunea topografică a Statului major rusesc, Căpitanul 
Samotsghnikow, alte trei diferenţe de longitudine şi anume: 
GalaţI-Bucurescî, de la 3 la 7 Iulie 1877 ; 
Galaţî-IaşI, de la 12 Iulie la 1 August ; 
Kişinsu-IaşY, de la 13 la 28 August, 
precum şi latitudinele în cele 3 localităţi, Bucurescî, Galaţi şi Iaşî. 

In a doua jumătate a lui Octomvrie 1877, s'a mal făcut deter- 
minarea diferenţei de longitudine între Bucurescî şi Şistov; la densa 
însă n'a participat astronomul nostru, care 'şî luase serviciul seti 
la Marele stat-major, care, o-dată cu Domnitorul nostru, se insta- 
lase în Bulgaria, unde se urmau acum luptele cu Turcii. 

Amănuntele tuturor acestor determinări ati fost publicate la S-t. 
Petersburg în 1892 în al 48-lea volum din Memoires de la Section 
topographique de V Etat-Major, de către Generalul-major Lebedeff 
în lucrarea sa intitulată : Travaux astronomiques effectuâs en 
Roumanie en I&77, din care estragem următorele valori: 

Difer inta de longitudini : 

Galaţî-Bucuressl 7™. 52', 910 ; 

Galaţî-IaşI i m . 53",4 2 3 5 

Kişineti-IaşI . . • 4 m . 59% 842; 



44°- 


26'. 


_ _ " 


34; 


45°- 


26'. 


3 


40: 


47°- 


9'- 


io\ 


35- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 27 

Latitudini : 

Bucur escl, Observatorul de la Şcola militară 
Galaţi, turnul bisericeî S-tuluî Archanghel . 
Iaşî ; turnul bisericeî Lipovenesc! .... 

Maî târziu. în i S85, Căpităneanu, asistat de locotenentul Cântea 
astăzi Locotent-colonel, şeful serviciului geodesic în Institutul geo- 
grafic al armate! din partea Românie! şi cu Vice-amiralul v. Kâlmar, 
asistat de căpitanul Rehm din partea Austrie!, au determinat, 
între 3 / 15 şi 17 /.-) 9 Septemvrie, diferenţa de longitudine între Bu- 
curescî şi Braşov. Resultatele aceste! determinări n'au fost încă 
publicate până acum. 

Cine a fost Căpităneanu, ce şi cum a lucrat densul? sunt chestiuni, 
ce aii fost dt±svoltate în memoriul ce am presentat în Noemvrie 
1901 Academiei Române sub titlul: O primă încercare asupra 
lucrărilor astronomice din România până la finele secolului 
al XIX-lea. dar care m'ar duce prea departe chiar dacă aşi voi 
numai să le schiţez d'inaintea d-vostre 1 ). 

Me voiţi mărgini de a spune că Căpităneanu, sub direcţiunea 
luminată a Colonelului Barozzi şi împreună cu camaradul său de şcolă 
Căpitanul, astăzi Generalul Brătianu, ia parte cea maî activă la în- 
tocmirea Depositulul de Resbel pentru formarea Chărţeî României. 

Mulţi ani d'arîndul lucrează, cu cel mal mare interes şi pricepere, 
la marea triangulaţiune a Ţereî şi calculeză elementele de desfăşu- 
rare ale Chartelor Moldovei şi Dobrogeî care în întregime s'ati 
executat pe acesta desfăşurare. 

La acesta operaţiune, grea prin ştiinţa şi îndemânarea ce se cere 
operatorului şi obositore prin munca îndelungată, îşi a petrecut 
astronomul nostru cel mal frumos! an! aî prea scurtei sale vieţi. 

Şi dacă este adeverat — şi adevărat este — ceea-ce scria acum 
50 de ani marele Arago 2 ) vorbind de măsurarea pămentulu! fă- 
cută de Picard şi de Cassini 3 ) : «O ast-fel de măsurare se bazesă în 
teoria pe operaţiuni cunoscute din cea maî depărtată antichitate 



1 ) Ele aii fost desvoltate d'inaintea Societăţeî geografice în şedinţa sa publică de la 3 (16) 
Martie 1902 în conferinţa mea intitulată Astronomul Czpilăneami. 

-) Arago Fr., Oeuvres comfllkes 2-eme Ed. Tome III. Notices Biographiques, p. 318. 

3 ) WuLF G. Histoire de l'Observatoire de Paris de sa fondation â 1793, 8°, p. 213 Paris 1902. 



28 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SG1INŢE 

şi meritul este al aceluia care, pe teren, a determinat lungimea ba- 
selor, care a format triangulaţiunile şi care a obţinut latitudinele 
punctelor extreme», drepturile astronomuluî nostru în măsurarea 
Românie! şi prin urmare în alcătuirea Chărţeî sale, sunt evidente. 

Este fără îndoială că Generalul Barozzi şi sermanul Căpităxeanu 
ati părţî egale la alcătuirea Chărţeî Românieî : unul. iniţiatorul apoî 
colaboratorul zelos şi modest alătur! cu operatori! geodesianî de 
sub ordinele sale ; cel de al douilea maî tîner, maî la curent cu me- 
todele ştiinţifice, ajută cu conoscinţele sale, la îndrumarea cu paşî 
sigur! şi repeţi! a operaţiunilor care călăuzesc ridicarea Chărţeî. 

De aceea, după cum prima chartă sistematică a Francie! se nu- 
mesce şi astăglî Charta lui Cassini, dupe numele mareluî astronom 
care a lucrat la densa, avem credinţă că posteritatea, ţinend semă 
de meritele celor carî ati însghebat şi aii lucrat cea dinteiti Chartă 
a Regatuluî Român, o va numi Charta celor trei Constantini : 
Constantin Barozzi, Capul, întemeietorul; 
Constantin Căpităneanu, Astronomul; şi 
Constantin Brătianu, Cartograful, 
fie-care din'trînşiî avend netăgăduite drepturî la onorurile şi recom- 
pensele ce cu profusiune Marea exposiţiune universală de la Paris 
din anul trecut a decernat lucrărilor Institutului geografic al arma- 
te! nostre care nu este de cât vechiul Deposit de Resbel. 

Locotenentul-colonel Căpităneanu s'a stins din viaţă în verstă 
de 49 an!, la 13 (25) Aprilie 1893. la Pitesc!, în apropiere de lo- 
cul s£ti de naştere Curtea-de-Argeş. 

Aci mg voiţi mărgini numaî a repeta cuvintele d-lu! Perigaud, as- 
tronom de la Observatorul din Paris când a au^it mortea astrono- 
muluî nostru : 

»On peut afirmer qu'â l'Observatoire de Paris son souvenir vi- 
vra sympathique, affectueux, honore». 

Locul de odihnă al primuluî astronom român, este însemnat 
printr'un modest monument, în vîrful căruia sfera cerescă, presă- 
rată de nenumărate stele, indică trecătoruluî pe cel care cu drag 
le-a contemplat şi studiat. 

Noî avem credinţa că cea d'înteiti figură care va orna primul 
Observatorii! astronomie care se va clădi în România, va repre- 
senta pe primul nostru Astronom. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 29 

9. De şi scopul nostru n'a fost nicî odată de a alipi Institutului 
meteorologic un Observator astronomic, totuşî siliţî am fost, pentru 
a avea ora precisa — care nicăerî în România nu se determina în 
mod regulat — să instalăm, încă de acum io anî, o sală meridiană 
înadins construită şi prevâglută cu tote instrumentele necesare de- 
terminare! şi conservare* oreî. Tot atuncî s'a instalat şi o lunetă 
ecuatorială într'o cupolă ad-hoc specialmente pentru observarea 
petelor solare. 

Luneta meridiană şi ecuatorialul de la Institutul meteorologic 
sunt cele d'înteiu" instrumente astronomice care au fost instalate în 
România în localuri definitive şi apropriate. 

10. Aci este locul de a menţiona sîrguinţa şi priceperea cu care 
în Bucurescî se ocupă, de mat mulţi anî de glile, de observaţiunî 
astronomice unul din colegiî noştri, d. B. V. Vermont al căruî men- 
tor în Astronomie a fost regretatul CăpitănEanu. 

Cu plăcere profit de acest loc spre a aduce omagiî d-luî Vermont 
care, modest lucrător, este pote astăcjlî singurul în ţeră, care, cu 
o iîvnă de admirat, caută să arate publiculuî frumuseţile ceruluî. 
Instrumentele sale ca şi timpul s<ău, n'au fost nicî o-dată refuzate 
vre-unuî doritor de a se iniţia în examinarea bolteî ceresc*. Să mal 
reamintim aci că, pe când instrumentele astronomice ale Depositu- 
luî de Resbel se rugineaţi în magazie şi nicăerî nu se determina ora, 
d. Vermont era singura personă care avea ora exactă prin obser- 
vaţiunea ocultaţiunilor sateliţilor luî Jupiter ceea-ce 'i-a dat oca- 
siune să constate greşelî în Connaisance des Temps, la datele 
privitore la distanţele sateliţilor luî Jupiter de la planetă. 

Nicî până astăolî, România nu are o Efemeridă oficială, de aceea 
şi în Calendarele nostre există aceeaşî confusiune care fie-cine o 
constată între diferitele ceasornice publice sau de la ceasornicarî. 

Şi cu tote acestea încă de pe la 1836, am găsit calendare care 
se munciati să publice, pentru Iaşî sau Bucurescî, momentele exacte 
ale r£sărireî şi apusuluî soreluî. 

Ion Fălcoianu, regretatul profesor de la Universitatea din Bucu- 
rescî, este celd'inteiti care în Calndariu pe anul 186J şi maî ales 
în Anuarul României pe anul 1869, s'a încercat să dea, calcu- 
late^pentru meridianul Bucurescî, principalele elemente astronomice : 



30 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

«Pentru prima oră dar tabelele lune* se publică în ţera nostră 
ast-fel în cât se pote c^.ice, scrie Fălcoianu, că lumina Satelitulu* 
nostru atât de preţiosă călătorilor şi oraşelor nostre, pentru prima 
oră răsare şi apune la ore fixe în România». 

Alţt duo* coleg* a* noştri — de şi publicaţiunea de care voiţi vorbi 
nu portă nic* un nume de autor — d. Spjru Haret, actualul Ministru 
al Instrucţiune* publice şi C. Vrana, ati dat la lumină Anuarul 
sciinţiflc al României pe i8j 5 care, alcătuit tot dupe normele 
Anuarului Fălcoianu, îl complecteză în chip fericit. Dacă acest fel 
de Anuare ar fi continuat să apară în mod regulat, Calendarele 
nostre negreşit că s'ar găsi ma* în concordanţă. 

D. Vermont, care 'ş*-a făcut o specialitate din calcularea tutu- 
lor elementelor care intră într'o Efemeridă astronomică, publică 
de câţî-va an! în publicaţiunile Institutului nostru meteorologic 
pentru Bucurescî, o efemeridă adevărat sciinţifică. 

Cu calcularea unor elemente din efemeridă, sati a unor feno- 
mene astronomice ca eclipsele de Lună şi de Sore, trecerea Iu* Ve- 
nus pe discul solar, etc, s'aQ mat ocupat şi alţi! învăţat* de a* 
noştri, printre care voiţi cita pe mult regretaţi* noştri coleg* : Em 
Bacaloglu, Const. Gogu şi Ştefan Mihăilescu, pe regretatul pro- 
fesor Ştefan Micle de la laş*, pe d-ni*: N. Culianu, C Al. 
Miclescu şi alţi*. 

11. Colegulu* nostru, generalul C. Brătianu, directorul Institutu- 
lui geografic al armate* 'î-a reuşit, cu ocasiunea ridicare* planulu* 
oraşulu* Bucuresc*, să întocmescă, în partea sudică a Capitale*, la 
Pisc, un Observatoriu, care, prin lucrările astronomice şi geodosice 
deja făcute în acest punct, este destinat a rămâne definitiv aci 
de şi, în actuala sa alcătuire, el este o uşoră construcţiune pro- 
visorie în care lemnul este principalul material. 

Clădirea coprinde duoă sale meridiane echipate cu instrumentele 
rămase de la CăpitănEanu şi cu altele nou*. 

Maiorul Rămniceanu, şeful serviciului astronomic din Institutul 
geografic al Armate* şi cu ajutorul săti Căpitanul Torqceanu, amen- 
duo* distins* oficer* de artilerie, car* au practicat Astronomia în 
Observatori* străine, au executat deja mal multe şi forte impor- 
tante lucrărî astronomice. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 31 

Latitudinea Observatoriuluî militar şi latitudinele la Satul-Noti 
lângă Bucurescî, la extremitatea de est a baseî centrale, la Măgura 
de Pază în Teleorman, la nord de Turnu-Măgurele, la Măţău în Mus- 
cel la nord de Câmpulung, sunt determinate în cele maî bune 
condiţiunî. 

Cea maî importantă lucrare însă ce s'a făcut până acum la noul 
Observatoriu militar şi care face o mare onore autorilor eî, este, 
fără îndoială, determinarea diferenţei de longitudine între Bucu- 
rescî şi Potsdam. 

Acesta dilerenţă de longitudine a fost determinată în acelaşî 
timp, de duoe" perechî de observatori : o pereche română compusă 
din Maiorul Rămniceanu şi Căpitanul Toroceanu, şi cea-1'altă ger- 
mană, compusă din Prof. Dr. Th. Albreci-it şi Prof. Borrass. Ob- 
servaţiunile s'ati făcut între ii Iulie şi 17 Septemvrie 1900. 

Calculele au fost făcute deosebit de astronomiî germanî şi de 
ceî românî. Aceştî din urmă au găsit drept diferenţă de longitu- 
dine între aceste duoă localităţî : 

52 1 " 1 . io s , 947 cu o er6re probabil de ± ° s 5 °3- 

Astronomiî germanî însă le-au luat înainte, căcî au şi publicat 
tote observaţiunile sub titlul : Bestimmung der Lăngendifferenz 
Potsdam- Bucar est im Iahre 1900, cu resultatul : 

5 2 m . io s , 941 cu o erore probabil de ± o s- oo3. 

Resultatele identice obţinute de observatorii noştri şi de ceî ger- 
manî — căcî diferenţa nu este de cât de 6 miimî dintr'o secundă 
de timp — dovedesc abilitatea şi priceperea tinerilor noştri astro- 
nomî Maior Rămniceanu şi Căpitan Toroceanu. 

Le dorim ca acest prim al lor succes să-î întărescă în gândirea 
că şi noî putem face bine când lucrăm cu sciinţă şi cu dor de re- 
numele Ţereî. 

12. Dar nu numaî pe terenul observaţiunilor astronomice Româ- 
niî aQ dat dove(j.t că sciţi şi pot să lucreze, dar şi chestiunile de cea 
maî înaltă speculaţiune astronomică şi de mecanică cerescă, 'şî-ati 
găsit stăpânî printre noî. 

Nu voiţi spune nimic nicî de priceperea nicî de sciinţa cu care 
unul din colegiî noştri de frunte a tratat una din cele maî înalte 
probleme ale Mecaniceî cerescî : Invariabilitatea axelor mari ale 



32 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

orbitelor planetare. D. Haret este şi ministru şi prieten al meti, 
doue" însuşiri care me" opresc de a ve" vorbi prea multe de densul, 
care est cele d'ânteiu român, care a tratat cu autoritate o chestiune 
de Mecanică cerescă. 

Nu voiţi spune nimic nici de lucrările teoretice şi practice ale altul 
coleg al nostru, d. N. Coculescu, care a dat dovedi de un eminent 
astronom, spre a me" opri un moment asupra autoritate! sciinţifice 
a fostului Preşedinte al acestei Societăţi — din nenorocire pentru 
mult prea scurtă vreme — mult regretatul Constantin Gogu. 

Acest învSţat — despre ale cărui lucrări sciinţifice v'a întreţinut 
colegul nostru Coculescu şi despre ale cărui sentimente nobile şi 
patriotice v'a vorbit cu căldură iubitul nostru Secretar Perpetuu Dr. 
Istrati — îşi căpătase în Teoria Luneî ; cu care densul s'a ocupat 
Jn deosebi, o autoritate atât de recunoscută, în cât atunci când as- 
tronomul american Stockwell avansa, intr'o lucrare a sa relativă la 
Lună, că atât în Theorie du mouvement de la Lune aiul Delauney 
cât şi în lucrările asupra aceluiaşi subiect ale lui de Laplace, 
Plana şi Pontecoulant există o forte gravă greşelă de metodă şl 
altele, învăţatul director al Observatoriuluî din Paris, regretatul 
Tisserand, a cerut lui Gogu al nostru să studieze lucrarea şi să 
apere, dacă se pote, pe Delauney. 

In lucrarea sa Sur une objection presentee par M. Stockwell 
contre la Theorie du mouvement de la hune de Delauney , Gogu 
demonstreză dreptatea lui Delauney şi scapă ast-fel de imputa- 
ţiuneacei se aducea pe celebrul autor al Teoriei mişcâreî Tunel. 

13. Timpul nu 'ml permite să dau acî o mal mare desvoltare di- 
feritelor lucrări astronomice făcute în ţara nostră şi ar fi să abuzez 
peste mgsură şi de D-vostră care me' ascultaţi cu atâta interes şi 
de cel alţi numeroşi colegi care aşteptă rendul spre a v& vorbi de 
cercetările lor. Am făcut acesta desvoltare într'un memoriu" ce 
am presintat Academiei nostre în Noemvrie trecut şi care sper 
că va vedea lumina în curând. Acolo toţi cel pe care 'î interesesă 
acesta cestiune vor găsi aprope tot ceea-ce eti însu'ml sciţi despre 
densa. 

Gândirea mea se va fi îndeplinit, dacă din cele puţine câte am 
spus, D-vostre care'me' ascultaţi, veţi r&mâne cu convingerea pe 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SC1INŢE 33 

care o am şi eti, că am avut şi avem în mod netăgăduit elemente 
care să lucreze cu succes şi să facă şi pe alţit să lucreze pentru cu- 
noştinţa lor şi pentru sciinţa în genere, în cea mat sublimă dintre 
ştiinţele omenescî, Astronomia. 

Şi dacă este aşa — şi netăgăduit că ast-fel este — cred că nu mi 
se va lua în nume de rSti, dacă voiu termina acesta mică expunere 
repetind ceea-ce găsesc scris la pag. 51a primuluî volum din Re- 
vista Ştiinţifică. Ceea-ce veţt auzî s'a scris la 1870, adică acum 
32 de ant şi dacă atuncî un om cult şi de inimă avea dreptul să 
facă o întrebare relativă la lipsa Observatoriilor astronomice, veţt 
fi negreşit de acord cu mine a o-ăsi că gradul nostru de cultură este 
acum mult superior celut ce avem în 1870 şi că, prin urmare, ca şi 
d-lut Aurelian ne va fi, cu mat mult drept, ertat «a întreba pe Gu- 
vern căt şi pe Corpurile legiuitore : până când România să fie lip- 
sită de o instituţiune atât de importantă şi care există în State, 
care nu aii nict a 4 e cea parte din veniturile nostre» ? 

Şi mat târgliu în 1873, în aceeaşt Revistă 1 ), a căreia dispari - 
ţiune o regretăm, pentru marele nostru public, care netăgăduit are 
nevoie de asemenea publicaţiunî, acelaşi învăţat şi om de Stat 'şt 
punea întrebarea cu care vom încheea : 

»Când ore ne vom învrednici şi not să avem un Observator de 
Astronomie ? 

«Care Ministru va avea onorea să porte numele de fondator al 
Observat or ulut de Astronomie din Bucuresct?» 



CUMTAREA SECRETARULUI, ¥■ ¥■ C. I. ISTRATI 

CU OCASIUNEA ŞEDINŢEI A 100-a A SOGIETĂŢEI DE SGIINŢE 



Sunt fericit D-lor, a începe darea mea de sdmă, prin a v£ face 
cunoscut, că dorinţa exprimată de simpaticul şi alesul nostru pre- 
şedinte este un fapt îndeplinit. 

Salutaţt cu respect şi cu iubire, cum o facem tot-d'a-una, pe 
Majestatea Sa Regele ca pe primul nostru membru protector şi ca 
atare pe primul nostru preşedinte de onore. 



*) An. III No. 23 de la 15 Ianuarie 1873 pag. 355. 



34 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Acum 25 de anî, trăgend sabia, cuceri în fruntea bravelor nostre 
trupe independenţa ţere'f şi indică ast-fel românilor calea de urmat 
spre propăşire şi spre asigurarea viitoruluî patrie! şi nemuluî. 

Dupe 25 de an! de la căpătarea independenţei nostre, când s'a 
stabilit ast-fel şi intrarea nostră în concertul Statelor europene, 
acum 3 olile, la 1 Februarie, Majestatea Sa Regele, care tot-d'a- 
una s'a interesat de aprope de mersul societate! nostre, a bine-voit 
a primi acesta alesă onore pentru no! de a fi protectorul oficial, 
căc! de fapt a fost tot-d'a-una, a sciinţelor române. 

Să trăiască, Majestatea Sa Regele, ânteiul nostru preşedinte de 
onore ! Să trăiască Majestatea Sa Regina şi cu un întreit ura, să 
urăm fericire Dinastiei de care este legat viitorul patrie! nostre şi 
sub a căru! scut, de astăţlî înainte, sciinţa românescă urmeză să 
îndeplinescă rolul ce i se cuvine în concertul năzuinţelor celor- 
alte nemur!. 

Nu fără o adâncă emoţiune întorc privirea mea, 1 3 an! în urmă 
când nu departe de acest loc, câţ!-va bătrâni, alătur! cu câţî-va 
omen! de valore şi puţin! tiner!, au pus basele societate! nostre. 

Să reamintim cu respect memoria celor dispărut!, cari! se nu- 
mesc : Alexe Marin, Emmanoil Bacaloglu şi Dr. Sergiu, şi car! 
erau în fruntea celor 20 car! au" iscălit procesul- verbal al prime! 
nostre şedinţe de la 24 Martie (5 Aprilie) 1890. 

Astăqlî la serbarea şedinţei a 100 a societate! nostre este bine 
a reîmprospăta în memoria D-vostre pe primi! eî membri, ce ati 
luat parte la acea primă şedinţă care a avut loc în amfitetrul Insti- 
tutulu! de Chimie, din strada Pensionatulu!, ce se afla pe locul unde 
trece astăqlî Bulevardul, sub preşedinţia D-lu! Alexe Marin. 

Acest! membri! sunt : A. Marin, E. Bacaloglu, P. Poni, Dr. Ser- 
giu, A. O. Saligny, A. Trausch, N. Athanasescu, L. Edeleanu, Dr. 
Camner, Maxim Popovic!, George I. Popp, Dr. Minovic!, P. Ră- 
dulescu, A. Urbeanu, I. Petricu, Gr. Pfeiffer, C. Mincu, V. Grin- 
deanu, M. Georgescu şi Dr. C. Istrati. 

Uitându-ne în urmă, nu putem de cât să fim mândri de drumul 
percurs şi nu me" pot opri de a da o deosebită atenţiune, mulţu- 
mind în numele D-vostre, tuturor acelora, cari! aii contribuit până 
în present a face ca buletinul nostru, să conţie până la acesta dată 
289 memoriî originale. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SC1INŢE 35 

Buletinul nostru este primit şi adesea cerut de diferite persone 
şi instituţiun! din străinătate şi societatea nostră a căpătat drep- 
tul de încetăţenire în frumosa ţeră a cugetare! şi cercetare!, ce se 
întinde pe totă suprafaţa globuluî nostru şi a care! fericit! locuitor! 
sunt paşnici!, producători* şi indespensabili! cercetător! din dome- 
niul sciinţelor, atât de util! buneî star! şi progresulu! omenire!. 

Societatea nostră numiră astăcj.! 210 membri!. 

Ea trimete 250 din buletinele sale în ţeră şi 280 în străinătate, 
până în cele ma! îndepărtate ţ£r!. 

Primesce în schimb 25 publicaţiun! periodice din ţeră şi 40 din 
străin State. 

Principalele publicaţiun! sciinţifice din diferite ţer!, conţin regu- 
lat referate dupe memoriile publicate în buletinul nostru. 

Pe când primele lucrăr!, ce sau" presentat societate!, au avut loc 
numa! în şedinţa a 5-a, la 3/15 Martie 1891, adică : un an dupe 
constituirea sa, şi la acea dată, am avut de abia numa! 4 comuni- 
caţiunî ; astăcjl! cu tote că apelul nostru a fost făcut în grabă, con- 
statăm cu fericire, că personele înscrise spre a vorbi, sunt atât de 
numerose, în cât cu multă probabilitate, vor trebui încă doua serî, 
pentru ca să istovim ordinea de gli; care alătur! de 7 valorose lu- 
crăr! relative la desvoltarea nostră culturală, însumeză şi 1 2 me- 
morii originale. 

La esitările şi temerile de la început, constatăm încrederea şi ho- 
tărîrea. 

In locul scumpilor dispăruţi, al căror nume am reamintit ma! sus 
şi căror trebue să le alipim încă cel puţin pe Constantin Gogu şi pe 
Ştefan C. Michăilescu, vedem cu plăcere, că numeros! tinerî de va- 
lore, adesea specialist! distins!, întăresc rândurile nostre. 

Tot-d'a-una în ast-fel de împregiurăr!, am căutat să pun în evi- 
denţă, sati, mersul desvoltăre! nostre sciinţifice în trecut, satî să pun 
în relief anumite persone, ce aii jucat un rol deosebit în acelaşî timp. 

Astă-o^! să'm! fie permis a vS întreţine câte-va momente tot în 
acesta direcţiune. 

Ve" voiţi face o dare de semă D-lor, despre partea ce atî luat 
români! prin lucrările lor, la cel ma! înalt institut cultural din lume: 
Academia de sciinţe din Paris. 

Ştiţi, că pentru a fi complect ar trebui să se facă acelaş! lucru şi 



36 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE 

în ce privesce Academia de medicină din Paris, societăţile de ma- 
tematici, fisică, chimie şi de sciinţe naturale, din Paris, Berlin şi Vi- 
ena, în care din fericire găsim forte adesea nume Românesc!. 

Va trebui de asemenea să se reun6scă la un loc într'un indiciu 
bibliografic tote tesele, memoriile şi alte lucrări sciinţifice, publicate 
de Român! în străinătate şi în ţeră, pentru a obţine titluri, satl 
pentru a se face cunoscut! la diferite congrese, sau la diferite so- 
cietăţi sciinţifice. 

Uu popor nu pote trăi presentându-se numai cu date statistice, 
orl-cât de favorabile 'l-ar fi, numaî în ce privesce producţiunea sa 
agricolă sau" industrială. 

Fi-care popor trebue să aibă şi o altă statistică, în care să se 
vadă ce a făcut el pe terenul vast şi măreţ al progresului cugeta- 
re! şi al scrutare! faptelor, fie ele din domeniul literilor, istorie!, al 
sciinţilor sau al artelor frumose. 

Las membrilor, ma! tinerî, sarcina şi onorea de a complecta lu- 
crarea mea, mărginindu-mg înpresenta v£ arăta numaî ceea-ce am 
găsit în Buletinul academie! de sciinţe din Paris (Comptes Rendus). 

E trist a observa, că până la 1867, nu se găsesce în ele numele 
unu! Român. 

Dacă facem darea de semă dupe ani, găsim următorele : 

1867. — Primul memoriu trimis academiei de sciinţe din Paris, e 
datorit luî Bacaloglu. In darea de semă a şedinţei de la 2 Avril 
i86j se găsesce : 

«M. Bacaloglo adresse de Bucharest plusieurs Memoires im- 
primes en francais, relatifs ă diverses questions de Mathe- 
matiques ou de Physiqtie, et dont ii indique succintement le 
contenu » . 

Atât ! 

Deci avem a face cu o ofrandă şi nu cu o comunicaţiune în ade- 
văratul sens. 

In şedinţa de la 14 Octobre Bacaloglu trimite o notă, care 
însă nu a fost publicată. Găsim numai : 

«M. Bacaloglo adresse a V Academie une Note concement 
une-proposition relative ă la locomotion aerienne. » 

(Renvoi a la comission des aerostats). 

Nota nu a fost imprimată. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 37 

1868. — Şedinţa de la 27 Avril, găsim de asemenea: 

«M. Bacaloglo adresse une Note relative au probleme de la 
trisection de Vangle.» 

Nota nu a fost publicată. 

Cu prima ocasiune a trecere! mele la Paris, voiţi căuta să obţin o 
copie dupe aceste note, dacă ele s'ar mat păstra în arhivele institutului 

1869. — Nimic. 

1870. — Şedinţa de la 28 Fevrier. In acesta şedinţă se comu- 
nică şi se publică prima notă, în care se vede nnmele unuî Român. 

« Meteorologie. — Observations d'un bolide, faite ă V Obser- 
vatoare de Paris, par M. M. Wolf, Andre et Capitaneano, pr<6- 
sentee par M. Delaunay.» 

Notă succinată, relativă la un bolid ce au observat în sera de 
26 Februarie, acel an. 

Nu e decî o lucrare originală. 

1871.-- Nimic. 

1872. — Tot în ce privesce pe D. Căpităneanu, mat găsim că, 
în şedinţa de la 2 3 Decembre la correspondance : 

«M. Capitaneano prie V Academie de vouloir bien le com- 
prendre parmi Ies astronomes qui seront envoyes potir obser- 
ver le passage de Venus sur le Soleil, le 8 Decembre 1874.» 

(Renvoi a la commission). 

1873 — 1876. — Nimic. 

Ajungem la 1877. Am v£qlut că până la acesta dată, nict o 
notă, în adevăratul înţeles al cuventuluT, datorită unuî Român, nu 
fusese publicată în buletinul acestui învăţat corp. 

Salutaţî, D-lor, acest an ! 

E curios de a constata, că pe când trupele nostre trăgeau pri- 
mul tun la Calafat, sub comanda Majestăţeî Sale Regelui Carol, ce 
stătea expus pe parapet ghiulelelor inimice ; pe când Independenţa 
era declarată şi trupele trecuse Dunărea, pregătindu-se ca cu de- 
votamentul şi sângele lor, să înscrie o cjH de nemurire maî mult în 
trecutul nemuluî nostru ; tot atuncî o primă notă se presintă Aca- 
demie! de sciinţe din Paris şi i se acordă 3 pagine, adică maximul 
loculuî de care pote dispune cine-va în acesta publicaţiune. 



38 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

1877. — In şedinţa de la 3 Septembre găsim la Memoires pre- 
sentes. 

«Mecanique celeste. Sur Vinvariabilite des grands axes des 
orbites planetaires. Memoire de M. S. C. Haretu (Extrait par 
l'auteur). 

(Commissaires : M. M. Puiseaux et Loewy). Pag. 504 — 506. 

1878.— Nimic. 

NumaY la 1879 găsim o a duoa notă, relativă la sciinţele natu- 
rale. 

1879. — Cosmovici (L. — C. — E.).~~ Sur Ies organes 
segmentaires et Ies glandes genitales des annelides po- 
lychaetes sedentaires, 393 

— Sur la cavite du corps des annelides sedentaires et 
leurs organes segmentaires ; quelques remarques sur le 
genre Phascolosoma 1092 

Prima lucrare de chimie apare numaf la 1880, datorită D-luf 
Radu Porumbaru, tînăr talentat, care ar iî devenit un chimist dis- 
tins, de 6re-ce a probat acesta în 3 note consecutive, publicate de 
academie. D-sa a făcut cercetări seri6se în geologie, a debutat 
între primi! RomânT, ce s'au" destinat chimie* technologice în ţara 
nostră, făcând apă gazosă în Bucurescî şi hârtie la Letea, lângă 
Bacăii. 

1880. — Porumbaru. Sur la gelose,vo\. I, pag. 108 1 — 1083. 
Lucrare executată în laboratorul krî Schiitzemberger, la College 
de France. 

Lucrare seri6să. 

— Porumbaru. Sur Ies cobaltamines. 

Lucrarea a fost făcută tot la College de France şi presentată 
de Friedel. 

1881. — Găsim despre Tornborg, un bătrân ce am cunoscut 
la Iaşî şi care fusese farmacist în acel oraş, în şedinţa de la 
11 Avril. 

«M. C. Tornborg adresse des echantillons d' ambre jaune, 
formes de debris agglomeres sans le secours de corps etrangers» . 
(Commissaires: M. M. Edm. Becquerel, Berthelot). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 39 



El reuşise în adevăr a face din bucăţile de chihlibar Românesc, 
blocurî maî marî cu care lucra port-ţig-arete, pe care le-a vendut 
mulţî anî, şi pe unele forte scump, la Viena. La prima vedere pasta 
din care eraţi făcute, imitau forte bine chihlibarul nostru natural, 
dar observând maî multe mostre şi maî de aprope, ss vedeţi că 
eraţi prea uniforme în textura lor, şi se recunoscea uşor că sunt 
artificiale. Ar fi curios a se afla procedeul s£ti, care era destul de 
bun şi cu care s'ar putea face o aplicaţie industrială practică. 

1883. — Babeş (V.) — Etudes comparatives des bacteries 
de la lepre et de la tuberculose 1246 

— Comparaison entre Ies bacilles de la tuberculose et 
ceux de la lepre (Elephantiasis des Grecs) 1323 

— Sur Ies microbes de lafievre jaune et sur Ies lesions 

du foie et du rein dans cette maladie 682 

Assachy (G). Contributions a Vhistoire du developpement 

du coeur 183 

1884 



i Nimic. 
1885: 

La 1886, un fapt noti se petrece cu ocasia distribuţiei premiilor 
de către institutul Francieî. Pentru prima dată, un Român, Assaky, 
capătă o menţiune onorabilă. Iată ceea-ce g-ăsim în acel an. 

1886. — Assaky, — Une mention honorable lui est ac- 
cordee. (Prin Montyon, concours de Physiologie) . . . . 137 

Athanassesco. — Recherches sur quelquessulfatesbasi- 
ques cristallises 271 

Colori ano. — Recherches sur quelques arseniates 
cristallises 273 

In decursul anuluî 1887, o a doua menţiune onorabilă se de- 
cerne D-luî Dr. Babeş. 

1887. — Negreano. — Recherches sur le pouvoir in- 
ducteur specifique des liquides 423 

Babeş (V.). — Une mention honorable de quinze cents 
francs lui est accordee. (En commun avec M. A. V. Cornii) 
(Prin Montyon concours de Medecine et de chirurgie). . . 1349 

Cu începerea anului 1888, o nouă faşă se deschide cu certitu- 
dine roluluî jucat de noî în acesta direcţiune. 



40 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Academia de sciinţe din Paris publică cu acesta ocasiune lucrărf 
făcute în laborator ele din ţară. 

Primele note în acesta direcţiune, se datoresc D-lor Dr. Istrati, 
Dr. Babeş şi profesor Vitzu ; Iată cele ce găsim : 

1888. — Istrati (C). — Sur Ies Franceines, presen- 
tee par M. Friedel 277 — 280 

Negreano. — Mesure de la vitesse d 'etherification, ă 
Vaide des conductibilites electr ique 166 

Babeş (V.). — Sur Vhemoglobinurie bacterienne du boeuf. 692 

Negreano. — Mesure de la vitesse d'etherification, a 
V aide des conductibilites electriques . . 173 

Vitzou (A. N.). — Contribution a Vetude du centre ce- 
rebro-sensitif visuel chez le chien 279 

— U entre-croisement incomplet des fibres nerveuses 
dans le chiasma optique chez le chien . . 531 

1890. — Babes (V.). — Sur Ies microbes de l'hemoglo- 
bine du boeuf 800 

— Experiences Welatives a la transmissibilite de Vhe- 
moglobinurie aux animaux 975 

Brandza (Marcel). — Recherches sur le developpement 
des teguments seminaux des angiospermes 1223 

Acesta e anul în care se înfiinţeză în Bucurescî, Societatea de sciinţe. 

Lucrările acesteî Societăţî ati fost publicate în 1890 şi 1891, cu 
deosebire în Buletinul societăţeî de chimie din Paris, de ore- 
ce Buletinul nostru n'a apărut de cât la 1891 — 92. 

189 1. Miculesco (Constantin). — Determination de l'e- 
quivalent mecanique de la chaleur . 1308 

Stefanesgo (Greg). - — Signale la relation d'une chute 
demeieorites remontant a Vannee ljjâ . ....... 450 

Hurmuzescu (D.). — Vibraţi on d'un fii traverse par un 
courant electrique conţinu 125 

1892. Coculesco. — Sur la stabilite du mouvement, dans 

un cas particulier du probleme des trois corps ^339 

Grigorescu . — Trois cas d'augmentation de la vitesse 
de transmission des impressions sensitives, sous Vinfluence 
d'injections du liquide testiculaire J44-6 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 41 

Hurmuzescu. — Sur la diffraction eloignee 465 

Negreano (D.). — Variation de la constante dielectrique 

des liquides avec la temperature 345 

Babes (V.). — V etiologie d'une engootie des moutons de- 

nomee Carceag en Roumanie 359 

— Action de Vextrait de sang de boeuf sur Ies anima- 

ux atteints de morve 1106 

Marinesco (G.). — Recherches experimental es sur le 
centre respiratoire bulbaire. (Eu commun avec M. I. God) 444 

Mrazek (L.). — Sur quelques bombes de VEtna, prove- 
nent des eruptions de 1886 et i8g2. (En commun avec 

M. L. Duparc) 529 

Trebue să notez, că în acest an s'ati publicat în BucurescT în bu- 
letinul nostru 20 de cercetărî originale. 

1893. Brancovicî (E.). — Sur Ies ethers benzene azocyana 
cetiques et leurs analogues. (En commun avec M. A. Haller). 714 

Coculesco (N.). — U eclipse totale de Soleil observee ă Fo- 
undionque (Senegal) le 16 Avril 1893 - • I2 3^ 

Mrazek (L.). — Sur un schiste ă chloritoide des Carpa- 
tes. (En commun avec M. L. Duparc) 601 

— Sur Ies eclogites du mont Blanc. En commun avec 

L. Duparc .....' 13 12 

Racovitza (Emile G.). — Sur la Micronereis variegata 
(Cloparede) 1390 

Cerkez (S. G.). — Pouvoirs rotatoires des derivesdeVa- 
acide quinique 173 

Mrazek (L.). — Sur V extremite nord-est du massif du 
Mont Blanc. (En commun avec M. L. Duparc) 705 

In acest an s'a publicat în Buletinul din Bucurescî 20 de cerce- 
tări noul 

1894. Coculescu. — Sur Ies expressions approchees des 
termes d'ordre eleve dans le developpement de la fonclion 
perturbatrice 59 

Racovitza (Em. G.). — Sur Ies Amibocytes , levogenese et 
la ponte chez la Micronereis variegata (cloparede) . . . . 153 

— Sur V accouplement de quelques Cephalopodes Sepi- 



42 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

ola Rondelatis (Leach), Rossia macrosoma (d. Ch.) et Octo- 

pus vulgaris (Lam) 722 

Hurmuzescu (D.). — For ce electr omotrice d' aimantation . 1006 

Nanu , adrese (de Bucharest) une Note relative aux 
mouvtments de clnite de certains animaux quand ils sont 
precipites d'un lieu eleve. Nota nu a fost publicată . . . 871 

Racovitza (Emile G.).— Sur le lobe cephalique des Euph- 
rosines 1226 

In Bucuresc* s'atl publicat 1 2 lucrărî nouî. 

1895. Coculesco (N.). Sur le developpement approche 

de la fonction perturbatrice ...... ....... 32 

Racovitza (Emile G.) — Ştir le role des amibocytes chez 
Ies annelides polychetes . . 464 

Brociner (L.). — Sur la toxlcite de Vacetylene . . ".. . 773 

Floresco (N.). — Liquefaction de la gelatine. Digestion 
saline de la gelatine. (En commun avec M. A. Dastre) . . 615 

Hurmuzescu (E).). — Sur une nouvelle determination du 
rapport V entre Ies unites electr ost atiqites et electromag- 
netiques • 815 

Racovitza (E. P.). — Sur la peche pelagique en profon- 
deur. (En commun avec M. L. Bontan). 174 

Vitzou (Alex. N.). — La neoformation descellules ner- 
veuses dans le cerveau du singe, consecutive a Vablation 
complete des lobes occipitaux ... 445 

In Buletinul nostru s'att publicat 19 lucrărî nouY. 

1896. — Babes (V.). — Sur la serotherapie de la tuber- 
culose. (En commun avec M. G. Proca) ......... 37 

Bungetzianu, adresse des photographies qui lui parai s- 
sent mettre en evidence la diffraction des rayons X . . 905 

Hurmuzescu. — Nouvelles proprietes des rayons X. (En 
commun avec M. L. Benoist) 235 

— Nouvelles r echer ches sur Ies rayons X. (En commun 
avec M. L. Benoist) 379 

— Actions des rayons X, sur Ies corps electrises. (En 
commun avec M. L. Benoist) . • 779 et 926 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 43 

— Reponse aux observations de M. Auguste Righi. (En 
commun avec M. L. Benoist) 993 

— Sur la relation entre le maximum de production 
des rayons X, le degre du vide et la forme des tubes. (En 
commun avec M. Victor Chabaud) 945 

Voinov (D. N.). — Sur Ies nephridies de Branchiob- 
della varians. (Var. Astaci) 1069 

Athanasiu (L). — Contribution ă Vetude de la coagula- 
tion du sang. (En commun avec M. I. Carvallo) 380 

In Buletinul nostru sau publicat 1 7 memoriî. 

1897. Babes (V.). — Surla forme actinomycosique du 
bacille de la tuberculose. (En commun avec M. C. Levaditi) . 791 

Floresco (N). — Contribulion a Vetude du ferment coa- 
gulateur du sang. (En commun avec M. A. Dastre) ... 94 

Marinesco (G). Recherches sur Vhistologie de la cel- 
lule nerveuse avec quelques consider ations physiologiques 823 

Pompilian (M). — Influence du poids tenseur sur la 
chaleur degagee par le muscle pendant la contraction . 1 1 75 

Vaschide (N). — Influence des differents processus 
physiques sur la pression du sang chez Vhomme. (En com- 
mun avec M. A. Binet) 44 

Cantacuzene (I), — Organes phagocytaires observes 
chez quelques annelides marines 326 

Floresco (N). — Nouveaux pigments biliaires. (En com- 
mun avec M. Dastre) 581 

Vaschide (N). — Sur un ergographe ă ressort. (En 
commun avec M. A. Binet) 1161 

In Buletinul nostru s'ati publicat 39 lucrărT. 

In anul 1898, e de observat că Academia de sciinţe din Paris, 
decerne o a treia menţiune onorabilă unuî Român, în persona 
de astă-dată a D-şore¥ Pompilian, pentru phisiologia experi- 
mentală. 

1898. — Babes V. — Sur le traitement de la rage par 
Vinjection de subst 'ance" * nerveuse normale 986 

Floresco (N). — Pigments hepatiques chez Ies vertebres. 
(En commun avec M. A. Dastre) 1221 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINTE 



Babes (V). — Sur Ies lesions precoces des centres ner- 
veux dans la rage. . . , 776 

Floresco (N). — Lefoie, organe pigmentaire chez Ies 
invertebres. (En commun avec M. Dastre) 932 

Istrati (C). — Sur le phene tribrome 1.3.$ tri iode 2.4.6 519 

— Sur une quinoleine di iodee 520 

— Sur la solubilite du camphre. (En commun avec M. Za- 
charia) 557 

Marixesco (G). — Recherches sur Ies lesions des cen- 
tres nerveux, produites par Vhyperthermie experimentale 774 

Pompilian (M elle ) Une mention honorable lui est attri- 
buee dans le concours du prix Montyon. (Physiologie 
experimentale) 1126 

Teodoresco (Em. C). — Influence de V acide carboni- 
que sur la forme et la srtucture des plantes 335 

— Influence des anesthesiques sur la formation de la 
chior ophylle. (En commun avec M. Henri Coupin) . . . .884 

Tzitzeica. Sur un theoreme de M. Cosseret 167 

In buletinul nostru s'ati publicat 39 cercetări nouă. 

In fine D-lor, activitatea tinerilor noştri cercetător! merge atât 
de departe, în cât în 1899 Buletinul Academie! de sciinţe din Pa- 
ris, publică 22 de lucrărî făcute de Român!, în ţară saQ în străină- 
tate, iar Buletinul nostru conţine 49 lucrărî originale. 

Iată acele lucrăr!: 

1899. — Floresco (N). — Contribution a Vetude des chlo- 
rophylles animales. Cldorophylle dufoie des invertebres. 
(En commun avec M. Dastre) 398 

Hurmuzescu. — Sur la trans formation desrayons X par 
Ies differents corps 422 

Istrati (C). — Sur le suc reducteur et inversible des ti- 
ges de ma'is (En commun avec M. G. Oettinger) .... 1040 

— Sur le suc reducteur et inversibles des tigesde ma'is, 
apres enlevement de Vepi, lors de sa formation. (En com- 
mun avec M. S. Oettinger) 1 1 1 5 

— Sur la cerine et la friedeline. (En commun avec M. A 
Ostrogovich) 1581 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 45 

Levaditi. — Modifications des toxines introduites dans 
le tube digestiv. (En commun avec M. Charin). ..... 120 

Action du pancreas sur la toxine diphterique. (En com- 
mun avec M. Charin J 839 

Marinesco (G). — Lesions des centres nerveux dans 
V epilepsie experimentale d' origine absinthique . . . .1241 

Negre ano (D). — Sur Ies elements magnetiques en 
Roumanie au i-er Janvier 189$ 813 

— Une question de priorite relativement ă la relation 
entre la constante di electrique et la densite ..... 814 

— Methode rapide pour la determination de la chaleur 
specifique des liquides 875 

Puscariu (E). — Sur V agent pathogene de la rage . . 691 

— Rectification relative ă la communication prece- 
dente 1043 

Tzitzeica. — Sur Ies surfaces ă courbure totale constante 288 

— Sur certains systemes d'equations de Laplace. 

— Sur la deformation de certaines surfaces liees aux 
surfaces du second degre 1276 

Babes (V). — Sur la prevention et la guerison de V epi- 
lepsie toxique, par Vinjection de substance nerveuse nor- 
male. (En commun avec M. Racoucea) 161 

Levaditi. — Actions des matieres miner ales et desaci- 
des organiques sur Ies variations de la resistance et Ies 
modifications de V economie. 

(En commun avec M. M. Charrin et Guillemonat) . . . 305 

— Embolies cellulaires. (En commun avec M. Charrin). . 898 
Marinesco (G). — Un cas d' hemiplegie hysterique, 

gueri par la suggestion hypnotique et etudie par la 

chronophotographie 968 

Vaschide. — Recherches experimentales sur Ies reves. 
De la continuite des reves pendant le sommeil 183 

— Une nouvelle hypothese sur la nature des conditions 
physiques de Todorat. (En commun avec M. Van Melle). . 1285 

In plus douS studiî de C. de Martone, asupra Carpaţilor noştri, 
carele cunosce bine limba nostră, de 6re-ce mat multe verî le-a 
petrecut în munţiî noştri. 



46 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

1900. — Davidoglou (A). — Sur Ies zer os des integrales 
reelles des equations lineaires de troisieme ordre .... 399 

— Sur tine application de la methode des approxima- 
tions successives 692 et 124 1 

Levaditi. — Mecanisme des insuffisances de develop- 
pement des regetons issus de meres malades. (En commun 
avec M. M. Chardin et Quillemmat) 92 

Marinesco (G). — Mecanisme de la senilite et de la 
mort des Cellules nerv euses 1136 

Muntenu -Murgoci. — Sondages et analyses des boues 
du lac Golesco. (Karpates meridionales). (En commun avec 
M. de Martonne) 932 

Pomfillian. — Automatisme des cellules nerv euses . . 141 

Severine (Emile ). — Acide dimethylamidobenzoylben- 
zoique 723 

Vaschide (N). — Nouvelle methode pour mesurer la 
sensibilite thermique. (En commun avec M. Ed TotdouseJ. 199 

Nouvelle methode pour la mesure de Vacuite auditive 
par Vintensite des sons. (En comun avec M. Ed. Toulouse). 529 

Athanasesco (B.). — "Synthese partielle de la lauda- 
nosime. (En commun avec M. Ame Pictet) 689 

Babes (V.). — Sur certaines substances specifiques dans 
la pellagre. (En commun avec M. E. Manicatide) .... 201 

Marinesco (G.). — Recherches cytometriques et caryome- 
thriques des cellules nerveuses motrices apres la section 
de leur cylindraxe I2 37 

Tzitzeica. — Sur quelques equations de Leplace a Solu- 
tions quadratiques 487 

Vaschide (N.). — Nouvelle methode pour la mesure de 
la sensibilite stereognostique tactile. (En commun avec M. 
Toulouse) 128 

In Buletinul nostru sati publicat 40 cercetărî originale. 

Resultâ dec!, că, cu tote că cercetători! român! au" dat prima 
notă abea acum 2 5 an! la Academia din Paris ; că, cu tote că abea 
de la 1886, aceste note se urmeză lără discontinuitate ; totuş!, în 
acest puţin timp e! atî publicat numa! în Buletinul Academie! de 
sciinţe din Paris, până la finele secolulu! trecut, 1 1 9 lucrăr! nou! 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 47 

din care 10S în 15 anî, întote direcţiunile cercetărilor sciinţifice, 
căpătând şi treî menţiuni onorabile. 

Faţă cu o ast-fel de situaţiune, ne simţim mendri, de locul ce 
compatrioţii noştri au luat atât de curend şi într'un mod aşa de 
distins în mişcarea generală a progresului. 

Pentru a vedea D-lor, că cele ce v'am enumerat sunt numaî o 
parte mică din munca totală adusă de elementul românesc, 'mî 
veţî da voe să reîmprospătez memorie! D-vostre pe scumpii dis- 
păruţi ce ne-ati precedat în acdstă direcţiune şi cari aii marele me- 
rit de a fi înavuţit prin munca Ier, nu numaî comora nostră naţio- 
nală, dar cu puţin şi tesaurul omenire!. 

Veţî constata : că mulţî din aceştia, deşi n'au făcut nicî o notă 
la Institutul Francieî, au fost însă admişî de mult în numărul res- 
trâns al învăţaţilor altor nemurî. 

Eî se numesc: Emmanoil Bacaloglu, Gr. Cobălcescu, Dimitrie 
Brândză, Dr. Obedenaru, Dr. Marcovicî, Constantin Gogu şi Dr. 
Assaky. 

Onore şi respect memoriei lor. 

Faptul că astăolî serbăm cu atâta bucurie şi pote chiar cu ore- 
care mândrie acesta a ioo şedinţă a societăţeî nostre, să servescă: 

Celor maî în verstă, ca o răsplată şi o nouă îndemnare la muncă 
pentru ca restul filelor lor, să'l întrebuinţeze şi maî bine, pentru a 
servi Patria şi sciinţele ; 

Celor tineri, ca un stimulent şi îndemn la o bărbătescă hotărîre 
in aceeaşî direcţiune, atrăgendu-le atenţiunea, că judecata poste- 
ritate! pentru eî va fi mult maî severă, de 6re-ce eî nu maî întâm- 
pină dificultăţile ce am întelnit noî şi de 6re-ce mediul actual este 
cu siguranţă cu totul altul. 

Acum societatea română şi guvernele ţăreî 'şî dau semă de im- 
portanţa omenilor de sciinţă, de sacrificiile ce trebue să facă pen- 
tru eî şi de beneficiile ce urmeză ele a realisa. 

Să mergem decî cu toţiî şi cu încredere înainte. 

Termin dar D-lor, urând Societăţeî nostre progresul cel maî 
mare pentru binele ţereî şi al nemuluî nostru. 



48 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIIXŢE 



PRIXCIPE RELATIF A LA DISTRIBLTIOX DES LIG\ES DI\DICTI0\ AfAGJVETIQUE 

PAB 

M. VASILESCO KARPEN 



»Le probleme de la distribution des lignes d'induction se pre- 
sente â chaque instant dans l'etude des dynamos ; pour trouver Ies 
flux magnetiques utilises dans ces machines, Ies ingenieurs appli- 
quent Ies lois de Kirchhoff aux tubes formes par Ies lignes d'in- 
duction tracees de facon approximative. 

»La generalisation des lois de Kirchhoff, on le sait, n'a rien 
d'arbitraire ou d'empirique; toute l'incertitude consiste dans le 
trace des lig-nes d'induction, et l'equation de continuite â laquelle 
doit satisfaire l'induction ne se prete guere a guider ce trace. 

»Le principe que j'enonce plus loin, equivalent, d'ailleurs, â l'e- 
quation de continuite, se prete mieux que celle-ci aux applications, 
etant l'expression directe d'une loi qui semble naturelle et ge- 
nerale. 

»Une distribution approchee ou arbitraire des lignes d'induction 
peut etre consideree comme une distribution reelle, en imaginant 
que Ies parois des tubes d'induction sont impermeables aux lignes 
de forces ; on peut alors dire qu'â chaque distribution correspond 
une certaine energie intrinseque du milieu et, dans ces conditions, 
nous pouvons enoncer le principe suivant : 

» Dans un milieu magnetique soumis a Vaction d'un certain 
nombre de forces magnetomotrices, le parcours des lignes d'in- 
duction est tel que V energie intrinseque du milieu est maximum. 

»Soient e, £',... Ies forces magnetomotrices agissantes, <I>, <!>', . . . 
Ies flux traversant ces forces magnetomotrices. 

»L'energie intrinsăque du milieu sera 

W = ^- (KeO -f KY<I>' +...), 

K, K', . . . etant des coefficients moindres que l'unite. 

»I1 faudra donc choisir le trajet des lignes d'indnction de facon 
â rendre maximum cette expression qui est pratiquement cal- 
culable. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 49 

»Si, comme ii arrive souvent, on n'a qu'une seule force magne- 
tomotrice, le flux la tra versant devra etre maximum, ou, ce qui 
revient au meme, la reluctance devra etre minimum. 

»Ce principe, au meme titre que le principe de la moindre ac- 
tion, paraît presque evident. On peut le demontrer de la facon 
suivante : 

«Chaque distribution des lignes d'induction determine une distribution continue 
du potentiel V. Le champ h sera dirige suivant Ies lignes de force et l'energie par 
unite de volume : 

72 



J_ / y.dh* =/(/^ 2 , x, y, i), 

StzJo 



[X etant le coefficient de permeabilite fonction de x, y, ţ et h. 
«L'energie totale du milieu sera 

{% /"» f\ 

W = / / / / (h\ x, y, i) dx dy d X 



ts 1/ %J 



dV dV dV 

Considerons le vecteur H dont Ies composantes sont — , — , — , nous aurons 

ax dv a; 

h=zU cos (H, h) 
et 

/ (.Z? 2 , x, y, i) < / (H 2 , x, y, D, 

car la fonction / croit avec h. 

«L'energie W sera donc inferieure â la quantite 

et ne lui sera egale que pour la distribution reelle lorsque H se confondra avec h. 

«Pour demontrer le principe, ii suffira donc de montrer que W t est maximum 
pour la vraie distribution. 

«La variation de W d est 

C C r â f /dV.dV . dV.dV , dV s dV\ , , , 

cW, = 2 / / / -A» I — o % —4- -r-c — ) dx dy di. 

1 J J J dH 2 \âx âx^ dv dv ' 6i âţ/ y x 

«Integrant par parties Ies trois termes de cette somnie, respecţi vement par rapport 
â .v, y, i, remarquant qu'â l'infini SV = o et posant 



; [2 — Z ' 



ii vient 



^---ff&(f%Hfr$H(r®l**** 



50 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



»Pour que cette varktion -soit identiquement nulle ii fa ut que 



â 



or la distribution reelle satisfait â cette equation ; car, dans ce cas, 

dH 2 d£ 2 8ti **' 
et l'equation precedente devient l'equation de continuite. 

»Ce principe a, naturellement, son analogue dans tous Ies cas 
ou intervient l'equation de continuite «. 

( 1 3 janvier i 902). 



GESTIUNE DE AGRIMENSURÂ PRACTICA 

DE 
E>. Inginer FLOR POMPONIU 

Adesea avem trebuinţă a împărţi o întindere de teren ca supra- 
faţă în mat multe părţf egale iarăşî ca suprafaţă. 

Când suprafaţa de împărţit este o figură geometrică plană 
regulată, şi când cunoscem bine geometria şi algebra, cestiunea nu 
presintă alte dificultăţt de cât ore-cum lungimea calculelor de făcut. 
Cu tote acestea sunt anume casurî când cine-va are o esitare între 
diferitele metode de întrebuinţat. Unul din aceste casurt este împăr- 
ţirea triunghiului şi trapezului în părţî egale ca suprafaţă. Dacă 
împărţirea se cere fără altă condiţie, cestiunea se resolvă imediat 
c şi forte uşor : de exemplu pentru 

un triunghiu ore-care ABC, dacă 
se cere să '1 împărţim într'un nu- 
măr ore-care de parţf egale (ca 
suprafaţă) 4 de exemplu, fără altă 
condiţie impusă, este destul să 
împărţim una din lătur! în atâtea 
B părţî egale câte se cer, şi din 
vîrful opus la acea lăture ducem liniî drepte la punctele de divi- 
siune şi cestiunea este resolvată. 




BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



51 



u 

/ / 


r. 

' ' ' \ 



Tot asemenea pentru un trapez ; dacă voim să '1 împărţim într'un 

numer de părţî e- 
gale, 5 de exemplu; 
împărţim cele duoe - 
laturt paralele ale 
trapezului în cincî 
părţ* egale, şi prin 
punctele de divi- 
smne corespunglg- 
tore ducem lini! drepte şi cestiunea este de asemenea resolvată. 

Cestiunea se complică puţin dacă se cere la triunghiu" ca împăr- 
ţirea să se facă prin drepte paralele la una din lătur! : şi la trapez 
dacă lîmpărţirea se cere să fie făcută prin drepte paralele cu cele 
duoe" laturt paralele ale trapezulut aşa numite bazele trapezuluî. 

Maî ales asupra acestor duog din urmă casurt vom încerca să 
dăm o soluţie maf uşoră şi chiar mat practică credem noî. 

Vom reaminti în mod sumar soluţiile acestor duoS casurt aşa 
cum sunt date in geometrie şi prin metodele algebrice. 
Vom lua ânteiti triunghiul şi în urmă trapezul : 
i). Fie un triunghiu ABC, pe care voim a '1 împărţi în patru părţî 
egale prin drepte paralele la una din laturî (la laturea AB de 

exemplu). Geometria ne 
dă soluţia grafică urmă- 
torea : pe laturea BC 
ca diametru descriem o 
semi-circonf erinţă ; îm- 
părţim laturea BC în 
patru părţî egale în 
punctele i , 2 şi 3 ; prin 
aceste puncte de divisie 
ducem perpendiculare 
pe BC; fie a, b şi c punctele unde aceste perpendiculare întâlnesc 
semi-circonferinţa ; cordele Ce, Cb şi Ca le aşezăm prin rotaţie în 
jurul luT C pe drepta CB ; fie a, (3 şi y extremităţile unde vin cordele 
Ca, Cb, şi Ce pe drepta CB ; ducend prin a, (3 şi y paralele la drepta 
AB cestiunea este resolvată. 

Acesta metodă de şi forte simplă şi forte elegantă în practică 




52 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



are o mulţime de inconveniente. Metodele grafice daţi tot-d'a-una 
erort maî marî sau maî micî dupe cum scara desemnuluî este maî 
mică sau maî mare, şi cart erori inerente metodelor grafice devin câte 
o-dată forte marî când întinderea figureî ar fi ceva mal! mare ; afară de 
acesta metodele grafice presupun şi un desinator îndemânatec ca 
erorile să fie reduse la limita lor inferioră. De a se încerca să se facă 
pe teren construcţia grafică, nicî că este de vorbit că ar fi imposibilă. 
Dacă vom întrebuinţa calculul la resolvarea cestiuneî, metodele 
algebrice rie vor conduce la soluţia următore: 

Fie triunghiul ABC de îm- 
părţit într'un numSr de părţî 
egale (4 de exemplu) prin liniî 
paralele la una din laturî (la AB 
de exemplu). 

Fie D, E şi F punctele prin 
carî ducend paralele la AB; ces- 
tiunea ar fi resolvată când am 
cunosce depărtările acestor pa- 
ralele. Dacă însemnăm prin B 
(baza), şi înălţimea corespunţlg- 
tore prin H ; ca cestiunea să fie resolvată trebue să calculăm înălţi- 
mile x, y, z, corespunc^tore la cele treî paralele la AB duse prin 
punctele D, E, F; pentru acesta, tot pentru prescurtare vom însemna 
prin a, (3, y, lungimile paralelelor corespunolgtore la înălţimile x, y. z : 
dacă acum exprimăm condiţiile probleme! aşa în cât să avem ecua- 
ţiile cele maî simple de resolvat vom avea: 

B.H. 
Y z = 




Py = 



4 
2.B.H. 

4 
3.B.H. 



ax 



De altă parte geometria ne dă : 

z y x H 

Y ~ f = 7" = TT 

Am căutat de am dat acestor ecuaţiî forma cea mat simplă posi- 
bilă, şi totuşî sunt de resolvat şese ecuaţiî cu şese necunoscute. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCILNŢE 



53 



Să presupunem că am fi voit să împărţim triunghiul în 20 părţ! 
egale ar fi trebuit atuncî ca să resolvăm 38 ecuaţiunt cu 38 necu- 
noscute. 

Metoda ce voiţi întrebuinţa pentru resolvarea aceste! cestiunî, mg 
va conduce la o formulă care resolvă cestiunea în tote caşurile, ori- 
care ar fi numărul de divisiun!. Este posibil că acesta formulă să fi 
fost găsită şi de alţiT; însă până în momentul de faţă n'am întâl- 



nit o în nicî un uvragiti. 

Iată în ce constă acesta metodă 




\ 




bx 




n 


tri 
BH 






2 




m 


2 






bx 


— 


n 
m 


BH 


De altă 


parte 


geometria 


ne 


dă 








X 

¥ 


== 


H 
¥ 





Fie ABC triunghiul dat : vom 
însemna laturea AB prin B; înăl- 
ţimea corespun pletore prin H. 
Fie ab pe care vom însemna-o 
prin b paralelă cu AB, şi x înăl- 
ţimea corespunql£t6re Totă o- 
riginalitatea metode! constă în 
a exprima ca triunghiul Cab 
b este de n or! a m^ parte din 
triunghiul ABC adică: 

sau" 

(o 



= JT (*) 



Dacă în relaţiunile (1) şi (2) eliminăm pe b avem : 

x = 5v n - m - (3) 

Dacă în relaţiunile (1) şi (2) eliminăm pe x avem: 

h= mV n - m ' (4) 
Dacă în aceste formule facem pe m = 9, acesta ar însemna că 
triunghiul se cere a fi împărţit în 9 părţi egale; şi formulele (3) şi 
(4) ne vor da înălţimile şi bazele corespunglStore la fie-care triunghiu 

făcend pe n succesiv egale cu i, 2, 3, (m — 1), adică pentru 

caşul m == 9 avem : 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



n == I 



= 4 



= 6 



= 8 



x- 



H /"~ 




B 


=tV 9 


b 1 = 


9 


9 V 


b 2 = 


B 

9 


H . / — 




B 


= iV 2 ' 


b 3 = 


9 


= ?V^ 


b* = 


B 
9 


= f\/ 4 5 


b 5 = 


B 

Q 


= f ^4 


b 6 = 


B 

9 


= f^ 


b 7 = 


B 

9 


H / — 




B 


= ^\A 2 


b,= 


9 



27 



v/36 



45 
54 
63 

72 



Cu alte cuvinte, cele duoe" formule (3) şi (4), ne daţi imediat soluţia 
cestiunei orî-care ar fi numerul de divisiunî m al triunghiului; căcY 
nu avem de cât în cele duoe" formule să înlocuim pe m prin valorea 
sa, şi luî n să 'X dăm valorile succesive următore: 1, 2, 3, 4... . 
(m — 1) şi cestiunea este complect resolvată, căci calculele ce maT 
sunt de făcut se pot forte uşor executa, maî cu semă servindu-ne 
de table carî ne daQ imediat rgdăcinele numerilor. 

2). Să luăm acum caşul unuî trapez. Vom trece peste soluţia grafică 

care este d tă în geometrie şi care uşior se deduce din a triunghiuluY. 

Vom da numaY metoda prin calcul ; şi în urmă vom da soluţia 

simplificată şi în cât-va analogă cu cea de sus dată pentru triunghiQ. 

Vom însemna prin 
B lungimea lăture X 
AB. 

Vom însemna prin 

b lungimea latureî 

» CD. 

Vom însemna prin 
h distanţa între aceste 
duo& liniî. 

Fie H înălţimea 
triunghiului celuY mare din care face parte trapezul. 




c C-~ 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



55 



Fie u înălţimea triunghiului DOC. Este uşor de a calcula pe H 
şi pe u în funcţie de datele cunoscute ; în adevăr avem : 



= TT S 1 



u 
B b 

H — u = h 
Bh 



H = 



din aceste formule deducem: 
bh 



B— b' 



B— b' 



Când elementele triunghiului celuî mare sunt cunoscute şi ale 
celui mic asemenea cunoscute, cestiunea se pote resolva prin calcul 
identic cum s'a făcut pentru triunghiu; şi în caşul considerat în 
figură, adică trapezul să fie împărţit în patru părţi egale ca supra- 
faţă prin drepte paralele la cele duoS baze ale trapezului, vom avea 
de resolvat şese ecuaţiunî cu şese necunoscute; şi aceste ecuaţiunt 
de şi simple totuşî vor fi puţin mat complicate ca cele de la caşul i). 
Va trebui dară orî de câte orî se va presinta acesta cestiune stabi- 
lite ecuaţiile şi în urmă resolvate. 

Prin metoda ce vom da-o, vom ajunge la o formulă care va re- 
solva cestiunea în mod general, adică în t<5te caşurile; orf-carî ar fi 
numărul de divisiunî în care se cere să fie împărţit trapezul. 

Păstrând datele şi 
notaţiile de maY sus 
vom avea : 

Bh B— b 




H: 



'B— b 



bh 



Fie a lungimea li- 
nie* ab corespun^ă- 
tore la înălţimea x ; 
vom exprima că su- 
prafaţa trapezuluî 
abCD este de n orî 



a mi parte din trapezul ABCD, adică 
ax ub 

2 2 



n /BH 
m \ 2 



-t) 



sau" 



n 



n 



ax 



BH — — ub + ub = — BH + 
mm m 



ub(m — n) 



m. 



(5) 



56 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



De altă parte avem : 



1 = 1 < 6 > 



Dacă în relaţiile (5) şi (6) eliminăm pe a şi înlocuim pe H şi pe 
u prin valorile lor arătate mat sus, obţinem : 

b 



B- 



:b\/ b2 + ^( B2 - b2 ) (7) 



Dacă însă eliminăm pe x în relaţiile (5) şi (6) şi înlocuim pe H 
şi pe u prin valorile lor, obţinem : 



a = i / b 2 .+ — (B 2 — b 2 ) (8) 



Formulele (7) şi (8) daţi soluţia complectă şi generală a proble- 
met. Valorile lut m şi n sunt aceleaşt ca şi pentru triunghitî : adică : 
m este numerul de părţt egale în cart voim a împărţi trapezul ; şi 
n putând lua valorile succesive 1, 2, 3, 4, (m — 1), obţinem ele- 
mentele diferitelor trapeze parţiale. 

Să presupunem că am voi a împărţi un trapez cunoscut în şepte 
părţt egale ; formula (7) ne dă : 



x = g=b\/ b2 + 7 (B2 - b2) 
n=I *i = B=bY/ b2 + 7 (B3 - b2) 

n = 2 x 2 = B^bV / ' b2+ 7 (B2 - b2) 



n = 4 x * = B=bV b2 +7 (B2_b2) 
n = 5 x 5 = g^y/y + |(B'— b«) 

n = 6 x 6 = B=bV //b2 + 7( B2 - b2 ) 

Aceste valort calculate, obţinem uşor înălţimile fie-cărut trapez 
parţial. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 57 



EINE ÂUSSERST EfflPFINDLICHE REACTION AUF HARNSĂURE 

VON 

Prof. Dr. E. RIEGLER 

IM JASSY 



Gelegentlich einer Arbeit liber die Bestimmung der Phosphate 
im Harne fand ich, dass die Phosphormolybdănsăure eines der em- 
pfindlichsten Reagentien auf Harnsăure ist. 

Die Phosphormolybdănsăure ist ein in gelben, monoklinen Pris- 
men krystallisirender Korper, welcher in Wasser loslich ist. Man 
verfăhrt auf die Weise, dass man in eine Eprouvette etwa 5 cm 3 
von der auf Harnsăure oder Urate zu untersuchenden Fliissigkeit 
bringt, eine ganz kleine Federmesserspitze Phosphormolybdănsăure 
hinzufiigt, schiittelt un schliesslich 10 bis 20 Tropfen concentrirte 
Natronlauge einfliessenlăsst; ist Harnsăure oder ein Urat anwesend, 
so wird sofort die ganze Mischung intensiv blau gefărbt. 

Diese Reaction ist ebenso empfindlich, falls Harnsăure oder 
Urate in fester Form (also ungelost) vorliegen. Man gibt einige 
Kornchen in ein kleines weisses Porzellanschălchen, fiigt hinzu einige 
Tropfen concentrirte Natronlauge ; sind Harnsăure oder Urate vor- 
handen, so tritt sofort eine intensiv blaue Farbe auf. 

Um die Empfmdlichkeit dieser Reaction zu erforschen, stellte ich 
eine Losung von 0.00 1 g Harnsăure in 100 cm 3 Wasser her; gibt 
man 5 cm 3 von dieser Losung in eine Eprouvette, fiigt einige Korn- 
chen Phosphormolybdănsăure hinzu und nach einigem Schiitteln 
15 bis 20 Tropfen Natronlauge so tritt sofort eine intensive blaue 
Fabre auf. Es gelingt demnach des Nachweis der Harnsăure selbst 
in einer Losung, welche 1 g dieses Korpers in 100.000 g Wasser 
enthălt, mittelst obiger Reaction sehr schon. 

Mittelst dieser ausserordentlich emfmdlichen Reaction kann man 
die Harnsăure schon in einigen Tropfen Harn dir ect n a c h w e i s e n. 
Man gibt in eine Eprouvette etwa 20 Tropfen ( 1 cm 3 ) Harn, fiigt etwa 
4 cm 3 Wasser hinzu, fermer eine kleine Federmesserspitze Phos- 
phormolybdănsăure und nach einigem Schiitteln einige Tropfen con- 
centtirte Natronlauge oder Ammoniak; es wird die Mischung eine 



58 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

schone blaue Fabre annehmen. Man kann diesse Reaction auch in 
der Weise ausfiihren, das man etwa 5 Tropfen Harn in ein kleines 
weisses Porzellanschălchen gibt, einige Kornchen Phosphormolyb- 
dănsăure hinzuftigt und gleich darauf etwa 5 bis 10 Tropfen con- 
centrate Natronlauge ; die blaue Farbe wird sich sofort einstellen. 

Sedimente im Harne werden aut das Vorhandensein von Ura- 
ten oder von Harnsăure genau so, wie oben beschrieben, unter- 
sucht. 

Im Falie die Harnsăuremengen nur in Spuren vorhanden sind, 
so tritt die blaue Farbe ebenfals ein, verschwindet aber nach eini- 
ger Zeit. 

Ausser der Harnsăure habe ich nur drei Korper gefunden, wel- 
che in enger Beziehung zu derselben stehen und ebenfalls unsere 
Molybdănreaction (wie ich dieselbe nennen will) geben. Es sind dies : 
Guanin, Alloxan und Alloxantin. — Allantoin, Paraban- 
săure, Oxalsăure, Hipursăure, Harnstoff, Traubenzucker geben die 
Reaction nicht. Kreatin und Kreatinin eeben diese Reaction eben- 
falls nicht. 

Um mich zu uberzeugen, dass diesse Reaction, mittelst Harn 
direct ausgeflirt, ausschliesslich der Harnsăure zukommt, habe ich 
folgenden Versuch ausgeftihrt: 50 cm 3 Harn wurden auf 40 erwărmt, 
10 gr Clorammonium hinzuo-efiio-t, g-ut durchgferiihrt mit einem Glas- 
stabe und nach einer Stunde filtrirt. Im Filtrate konnte ich die 
Gegenwart der Harnsăure mittelst unserer Reaction nur in Spuren 
nachweisen. Dies beweist demnach, dass die Harnsăure unter obi- 
Sfen Bedingfuno-en fast vollstăndip; ausp;efăllt wurde und nur ihr die 
Reaction zukommt. 

Erwăhnen will ich noch, dass man im Harne die Harnsăure auch 
ohne einen Zusatz von Natronlauge mittelst Phosphormolybdănsă- 
ure nachweisen kann. Man gibt in eine Eprouvette etwa 10 cm 3 
Harn, fiigt hinzu eine ganz kleine Federmesserspitze Phosphormo- 
lybdănsăure und schuttelt durch 5 es wird sehr bald die ganze Fliis- 
sigkeit blau gefărbt *). Der Zusatz von Lauge ist entbehrlich durch 
das Vorhandensein des alkalisch reagirenden Dinatriumhosphates 



(') Viei empfindlicher ist aber diese Reaction nach Zusatz von Natronlauge oder Am- 
moniak. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGÎINŢE 59 

im Harne. In der That wird eine Dinatriumphosphatlosung. in 
welcher etvvas Harnsăure ist, nach Zusatz einiger Kornchen Phos- 
phormolybdănsăure blau gefărbt. 

Anstatt der Phosphormolybdănsăure kann man fur obige Reac- 
tionen auch das Ammoniumsalz dieser Săure anwenden; die Reaction 
damit ist aber weniger emphndlich, und der Zusatz von Natronlauge 
muss ein bedeutender sein. 



EHE GASVOIOETRISCBE BESTIMML\GSMETHODE DER SULFATE, DER SCHWEFEIMRE, 
DER CARBONATE OD DER KOHLEXSÂURE 



Prof. Dr. E. RIEGLER 

IM JASSY 



I. Eine gasvolumetrische Bestimmungsmethode der Sulfate 
und der Schwefelsăure. 

Das Princip beruht auf der vollstăndigen Făllung einer salzsau- 
ren Losung der Sulfate mittelst eines Ueberschusses einer bestim- 
mten Menge Chlorbaryumlosung (welche genau 30,5^ reineskrys- 
tallisirtes Baryumchlorid [BaCl 2 -}-2H 2 0] in 1000 ce Wasser ent- 
hălt). Ein Cubikcentimeter dieser Losung entspricht genau 10 mg 

so 3 . 

Der Ueberschuss an Baryumchlorid, nach vollstăndiger Ausfăl- 
lung der Schwefelsăure, wird nun auf gasvolumetrischem Wege j ) 
nach folgendem Princip bestimmt : 

1) Behandelt man Chlorbaryumlosung mit Jodsăure, so bildet 
sich Salzsăure und unlosliches Baryumjodat : Ba CL 2 -{- 2HJ0 3 = 
Ba(J0 3 ) 2 +2HCl; 

2) Baryumjodat mit einer Losung von Hydrazinsulfat suzam- 
mengebracht entwickelt Stickstoff: 

Ba(J0 3 ) s +3N 2 H i H 2 S0 4 =BaSO^+2H 2 S0 4 +2HJ+6H 2 
+ 6N. 
Man kann demnach aus dem Volumen des in einer Gasmes- 



l ) Mittelst des Knop -W agne r'schen Azotometers, dessen Construction und Gebrauch 
ich als bekannt voraussetze. 



60 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

srohre aufgesammelteh Stickstoffes das Gewicht des demselben 
entsprechenden Chlorbaryums, respective des Schwefeltrioxydes, 
berechnen. 

Es folgt nămlich aus obiger Gleichung, dass 6 Atome Stickstoff 
einem Moleciil S0 3 entsprechen. Fiihrt man die diesbeziigliche 
Rechnung aus, so findet man dass i mg Stickstoff entspricht 
0,9504 mg S0 3 oder 1 ce Stickstoff bei o° und j6omm 
Druck entspricht 1,192 mg S0 3 . 

Der Ueberschuss an Chlorbaryum nach vollstăndiger Făllung 
der Sulfate darf nicht mehr als 5 ce betragen, weil die entspre- 
chende Menge Baryumjodat aus Hydrazinsulfat schon so viei Stic- 
kstoff entwickelt, dass die Blirette des Azotometers fast damit 
gefiillt wird. 

Das Verfahren ist nun folgfendes : Man o-ibt in ein etwa 100 ce 
fassendes Erlenmeyer-Kolbchen 30 bis 40 ce von der auf 
Sulfate zu 'untersuchenden Fliissigkeit (solite dieselbe nur sehr 
kleine Mengen Sulfate enthalten, so muss man ein entsprechend 
grosses Volumen durch Eindampfen soweit concentriren, dass nur 
30 — 40 ce zur Bestimmung gelangen); man fiigt etwa 5 Tropfen 
concentrirte Salzsăure hinzu, erhitzt zum Sieden und lăsst genau 5 
ce (mittelst einer genauen Pipette) Chlorbaryumlosung (welche 
30,5 g BaCl 2 -f-2H 2 O in 1000 ce Wasser enthălt) einfliessen '■> 
nachdem die Mischung klar geworden ist, muss man sich liberzeu- 
gen, das Chlorbaryum im Ueberschuss vorhanden ist. Zu diesem 
Zwecke gibt man in ein kleines Uhrglas 1 — 2 Tropfen Kaliumchro- 
mat losung und fiigt mittelst eines Glasstabes 1 — 2 Tropfen von der 
klaren Losung hinzu; entsteht ein gelblicher Niederschlag (am leich- 
testen wahrzunehmen, indem man das Uhrglas auf ein schwarzes Pa- 
pier stellt), so ist Chlorbaryum im Ueberschuss: entsteht kein Nieder- 
schlag, so lăsst man in das Kolbchen wieder 5 ce Chlorbaryumlo- 
sung einfliessen, schiittelt durch, lăsst den Niederschlag absetzen 
und priift genau wie vorher, ob jetzt Chlorbaryum im Ueberschuss 
vorhanden ist. Man verfăhrt so weiter, bis dies der Fall ist, und 
notirt die Anzahl der Cubikcentimenter Chlorbaryumlosung, welche 
zu diesem Zwecke verwendet wurden und welche 5 ce oder 2X5, 
3X5 et cetera sein wird. Nun lăsst man noch einmal aufkochen? 
schiittelt und lăsst vollstăndig erkalten, dann fiigt man hinzu 5 ce 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 61 

einer 6 procentigen Jodsăurelosung, schiittelt und lăsst j / 4 Stunde 
ruhio- stehen. 

o 

Der Niederschlag, bestehend aus Ba (J0 3 ) 2 -|-Ba S0 4 , wird auf 
einem kleinen (9 cm Durchmesser) Filterchen gesammelt und mit 
Wasser so lange gewaschen, bis Filtrat und Waschwasser 100 ce 
ausmachen ; man nimmt nun das Filterchen sammt Niederschlag 
vorsichtigf aus dem Trichter, rollt es ein wenio- zusammen und pfibt 
es in das innere Gefăsschen des Entwickelungsapparates des Knop- 
W a g n e r'schen Azotometers ; in die ăussere Abtheilung lăsst man 
vorsichtig etwa 40 ce einer 2 procentigen Hydrazinsulfatlosung *) 
einfliessen. 

Das Entwickelungsgefăss wird mit einem passenden Kautschuk- 
stopfen lultdicht verschlossen und in ein Kiihlgefăss so tief einge- 
senkt, dass der Kautschukstopfen gerade noch mit Wasser bedeckt 
wird. Dieses Kiihlgefăss, sowie auch der hohe Glascylinder, in 
welchem sich die beiden communicirenden Biiretten befmden, sind 
mit Wasser von Zimmertemperatur gefiillt. 

Durch den Kautschukstopfen, welcher das Entwickelungsgefăss 
verschliesst, geht eine mit einem Glashahne versehene Glasrohre, 
welche durch einen Kautschukschlauch mit der graduirten Biirette 
in Verbindung steht. Der Glashahn wird entfernt, und der untere 
Meniscus des Wasserspiegels in der getheilten Biirette genau auf 
den Nullpunkt eingestellt. Nach Ablauf von 10 Minuten wird der 
Glashahn an seiner Stelle fest eingesetzt, un zwar so, dass das 
Entwickelunofsgfefăss mit der getheilten Biirette communicirt. 

Man nimmt nun das Entwickelungsgefăss aus dem Kiihlgefăsse 
heraus, lăsst aus der ungetheilten Biirette etwa 10 ce Wasser ab- 
laufen und schiittelt es krăftig 1 / 2 Minute durch ; man wartet einige 
Minuten ab, schiittelt wieder j / 2 Minute und wiederh olt dieses Ver- 
fahren, bis der im Anfang (durch sich ausscheidendes Jod) gelb 
erscheinende Inhalt des Entwikelungsgefăsses endlich farblos 
wird. 

In dem Maasse, in welchem Stickstoff frei wird, steigt das Wasser 
in der ungetheilten Biirette ; man muss demnach durch Oeffnen des 



l ) Diese wird dargestellt, indem man io g Hydrazinsulfat in einem Becherglas mit 200 ce 
Wasser bis zur Auflosung erhitzt und mit Wasser bis auf 500 ce auffiillt. 



62 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

betreffenden Hahnes dasselbe ablaufen lassen. Man stellt das Ent- 
wickelungsgefăss wieder in das Kiihlgefăss, wartet i5Minutenund 
stellt das Wasserniveau in beiden Biiretten gleich hoch ; gleichzeitig 
liest man die Anzahl der entwichelten Cubikcentimeter Stickstoff, 
die Temperatur und den Barometerstand ab 1 ). 

Das entwickelte Volumen Stickstoff wird nun auf das Normal- 
volumen bei o° und 760 mm Druck reducirt (was sehr leicht mit- 
telst der Tabellen zur Gasometrie von Dr. A. Baumann ausge- 
fiihrt wird) und mit dem Factor 1,192 mulţi plicirt. Das Product ergibt 
die entsprechende Menge S0 3 . Nun ist aber das Baryumjodat in 
Wasser nicht absolut unloslich, so dass also die ofeloste Meng-e der 
Zersetzung mit Hydrazinsulfat entgeht. Um diesen Fehler zu ver- 
meiden, muss man zu der obsn berechneten Menge S0 3 einen Cor- 
restionswerth hinzufuo-en. 

o 

Ich habe nun durch viele Versuche gefunden, dass dieser Cor- 
rectionswerth fur 100 ce Filtrat und Waschwasser 3,5 mg be- 
trăgt. 2 ) 

Zieht man von der zur Făllung angewandten Menge Chlorbaryum, 
ausgedriickt in Milligrammen S0 3 3 ), diejenige ab, wel.che als Ue- 
berschuss nach unserem Verfahren gefunden wurde, so ergibt die 
Differenz diejenige Menge S0 3 , welche in der zur Bestimmung an- 
gewandten Menge Fliissigkeit enthalten ist. 

Zur Erleichterung der Berechnung habe ich die auf Seite 64 fol- 
gende Tabelle ausgearbeitet. Man multiplieirt das entwickelte Vo- 
lumen Stickstoff mit dem der Versuchstemperatur und dem herrsc- 
henden Barometerstande entsprechenden Factor ; das Product 
ergibt direct das Gewicht an S0 3 in Miiligrammen, da bei der Be- 
rechnungf der in der Tabelle angfefiihrten Factoren die Reduction 
des Barometerstandes auf o°, die Tension des Wasserdampfes wie 
auch der Factor 1,192 berucksichtigt wurde. Vor dem Entnehmen 
der Factoren aus der Tabelle werden sowohl Barometerstand wie 
auch Temperatur abgerundet, das heisşt Werthe unter ! / 2 Einheit 



') Der direct abgelesene Barometerstand wird auf o° reducirt, indem man bei der Tempe- 
ratur von 10 — 12 1 mm, bei 13 — 19 2 mm und 2c — ^5° 3 mm davon abzieht. 
2 ) 100 mg Wasser loseu 22,4 mg Ba (J0j) 2 = 3,5 mg S( ) 3 . 
y ) 5 ce Chlorbaryuinlosung entspreclien 50 mgSOj. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINTE 



63 



werden vernachlăssigt, solche Ober ! / 2 Einheit flir eine ganze Ein- 
heit genommen. 

Zur Priifung der Methode wurden 2,1778 g umkrystrallisirtes, 
scharf getrocknetes Kaliumsulfat in 1000 ce Wasser gelost, so das 
ein Cubikcentimeter dieser Losung genau 1 mg S0 3 enthielt. Von 
dieser Losung wurden 5, 10, 15, 20, 25, 30, 35, 40 ce in ein 
Erlenmeye r-Kolbchen gebracht, wenn nothig mit Wasser auf 
40 ce verdiinnt, 5 Tropfen concentrirte Salzsăure zugefiigt, zum 
Sieden erhitzt und mittelst einer genauen Pipette 5 ce von der tit- 
rirten Chlorbaryumlosung einfliessengelassen. Die gănzlich abgek- 
iihlten Losungen wurden mit 5 ce einer 6°/ igen Jodsăurelosung 
versetzt, geschiittelt, nach * / 4 Stunde der Niederschlag auf ein klei- 
nes Filterchen gebracht, mit Wasser gewaschen, bis Filtrat und 
Waschwasser 100 ce ausmachten, und weiter genau so verfahren 
wie beschrieben. 

Die Resultate der nach dieser Methode ausgeftihrten Bestim- 
mungen sind die folo-enden : 



Angewendet 
S0 3 

mg 



Entwickeltes 
Volum Slickstoff 

reducirt auf 0° 
u. 760 mm = Vo. 



5 

10 
15 
25 

30 

40 



34,4 
30,4 
26,0 
18,1 
14,1 
5,6 



Berechnetes 
Gowicht SOj = p 
nach der Formei 
p = VoX 1,192 

-+- 3,5 mg 



44,5 
39,7 
34,5 
25,1 
20,3 
10,2 



Gefundene 
Menge S O a = 
50 — p in mg. 



5,5 
10,3 

15,5 
24,9 
29,7 
39,8 



Der Versuchsfehler betrăgt demnach einige Zehntel-Milligram- 
me S0 3 . 

Ich will noch einen Versuch anfiihren. 
Abgewogen 0,203 g K 2 Ş0 4 =o,o93 2 g S0 3 . 
Angewendet 10 ce Chlorbaryumlosung. 
Erhalten bei 16 und 766 mm 3,4 ce N. 
Factor aus der Tabelle 1,1 1 20X3.4=3,78 mg S0 3 . 

Correctionswerth =35 5 

7,28 mg 
Folglich 100 — 7,28=0,0927 mg S0 3 , 
was mit der abgewogenen Meng 0,0932 mg gut stimmt. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 





15° 


16° 


17° 


18° 


19° 


20° 


21° 


22° 


23° 


24° 




1, 


1, 


1, 


1, 


1, 


1, 


1, 


1, 


1, 


1, 


730 


0638 


0588 


0537 


0484 


0432 


0381 


0327 


0273 


0220 


0165 


731 


0654 


0802 


0551 


0500 


0448 


0395 


0341 


0288 


0234 


0179 


732 


0668 


0617 


0565 


0514 


0462 


0409 


0355 


0302 


0248 


0194 


733 


0684 


0632 


0581 


0528 


0478 


0423 


0369 


0316 


0262 


0208 


734 


0698 


0646 


0595 


0544 


0492 


0437 


0385 


0330 


0276 


0222 


735 


0714 


0660 


0609 


0558 


05*18 


0453 


0399 


0346 


0290 


0236 


736 


0728 


0676 


0625 


0572 


0522 


0467 


0413 


0360 


0305 


0250 


737 


0742 


0692 


0639 


0586 


0536 


0481 


0427 


0374 


0319 


0264 


738 


0758 


0706 


0653 


0602 


0550 


0495 


0441 


0388 


0333 


0278 


739 


0772 


0722 


0669 


0616 


0566 


0509 


0455 


0402 


0347 


0292 


740 


0788 


0738 


0683 


0630 


0580 


0525 


0471 


0418 


0363 


0308 


741 


0802 


0750 


0699 


0846 


0593 


0540 


0487 


0434 


0379 


0322 


742 


0818 


0766 


0713 


0860 


0607 


0554 


0501 


0448 


0393 


0336 


743 


0832 


0780 


0727 


0674 


0623 


0568 


0515 


0462 


0407 


0350 


744 


0848 


0794 


0743 


0690 


0637 


0584 


0529 


0476 


0421 


0364 


745 


0862 


0810 


0757 


0704 


0651 


0598 


0541 


0490 


0435 


0378 


746 


0878 


0824 


0771 


0718 


0665 


0612 


0559 


0504 


0451 


0394 


747 


0892 


0838 


0787 


0732 


0681 


0626 


0575 


0520 


0465 


0408 


748 


0906 


0854 


0801 


0748 


0395 


0640 


0589 


0534 


0479 


0422 


749 


0922 


0868 


0815 


0762 


0709 


0656 


0603 


0548 


0493 


0436 


750 


0936 


0884 


0831 


0776 


0725 


0670 


0617 


0562 


0507 


0452 


751 


0951 


0898 


0846 


0793 


0740 


0886 


0633 


0577 


0523 


0466 


752 


0965 


0912 


0860 


0807 


0754 


0700 


0647 


0591 


0537 


0480 


753 


0981 


0928 


0376 


0821 


0768 


0716 


0661 


0605 


0551 


0494 


754 


0995 


0942 


0890 


0837 


0784 


0730 


0675 


0619 


0565 


0508 


755 


1011 


0958 


0904 


0851 


0798 


0744 


0689 


0633 


0579 


0522 


756 


1025 


0972 


0920 


0865 


0812 


0758 


0703 


0649 


0593 


0536 


757 


1039 


0986 


0934 


0879 


0826 


0772 


0719 


0663 


0607 


0550 


758 


1055 


1002 


0948 


0895 


0842 


0788 


0733 


0677 


0621 


0564 


759 


1069 


1016 


0964 


0909 


0856 


0802 


0747 


0691 


0635 


0578 


760 


1085 


1032 


0978 


0923 


0870 


0816 


0761 


0705 


0651 


0595 


761 


1098 


1046 


0993 


0940 


0885 


0831 


0776 


0722 


0665 


0609 


762 


1-114 


1060 


1007 


0954 


0901 


0847 


0792 


0736 


0681 


0623 


763 


1128 


1076 


1021 


0968 


0915 


0861 


0806 


0750 


0695 


0637 


764 


1144 


1090 


1037 


09S4 


0929 


0875 


0820 


0766 


0709 


0652 


765 


1158 


1106 


1051 


0998 


0943 


0889 


0834 


0780 


0723 


0666 


766 


1172 


1120 


1065 


1012 


0959 


0903 


0848 


0794 


0737 


0882 


767 


1188 


1134 


1081 


1028 


0973 


0919 


0862 


0808 


0751 


0696 


768 


1202 


1150 


1095 


1042 


0987 


0933 


0878 


0822 


0765 


0710 


769 


1216 


1164 


1111 


1056 


1001 


0947 


0892 


0836 


0779 


0724 


770 


1232 


1180 


1125 


1072 


1017 


0962 


0906 


0852 


0795 


0739 



II. Eine gasvolumetrische Bestimmungsmethode der freien 
wie auch der gebundenen Kohlensăure 

Das Princip beruht auf der Făllung der freien oder gebundenen 
Kohlensăure mittelst einer Baryumhydroxydlosung in Form von 
Baryumcarbonat, welches auf gasvolumetrischem Wege nach fol- 
gendem Principe bestimmt wird : 

i . Baryumcarbonat mit Salzăure behandelt gibt Baryumchlorid : 
Ba C0 3 + 2 H CI = Ba CL 2 + H 2 + C0 2 ; 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 65 

2. Baryumchlorid mit Jodsăure bildet unlosliches Baryumjodat : 

Ba Cl 2 + 2 H J0 3 = Ba (J0 3 ) 2 +2 HC1; 

3. Baryumjodat mit Hydrazinsulfat entwickelt daraus freien Sti- 
ckstoff: 

Ca(J0 3 ) 2 + 3 N 2 H,H 2 S0 4 = 
Ba SO^ + 2 H 2 S0 4 + 2 HJ + 6 H 2 f- 6 N. 

Man kann demnach aus dem Volumen des in einer Messrohre 
aufgesammelten Stickstoffes das Gewicht des demselben entspre- 
chenden Kohlendioxides berechnen. 

Aus obigen Gleichungen folgt nămlich, dass 6 Atome Stickstoff 
einem Moleciil Baryumjodat oder einem Molecule Kohlendioxid 
entsprechen. Fiihrt man nun die diesbeziigliche Rechnung aus, so 
fmdetman, dass fur je i mg Stickstoff 0.5223 mg C0 2 in Rech- 
nung zu bringen sind, oder 1 ce N, gemessen bei o° und 
760 mm Druck, entspricht 0.6552 mg C0 2 . Da das Ba- 
ryumjodat in Wasser nicht absolut unloslich ist (100 g Wasser 
losen 32 mg Baryumjodat), ist es nothwendig, dafiir eine Correc» 
tion anzubringen ; zu diesem Zwecke muss man fiir je 100 ce Wa- 
sch wasser und Filtrat 2,1 mg C0 2 zu dem gefundenen Resultate 
hinzu addiren. (2,1 mg. C0 2 entsprechen 22 mg Ba (J0 3 ) 2 ). 

Das Verfahren ist nun folgendes : 

Man gibt in einen Glaskolben die auf Kohlensăure und auf Car- 
bonate zu untersuchende Losung, respective das kohlensăure Salz, 
welches in Wasser gelost wird. Die Menge der darin enthaltenen 
Kohlensăure darf aber nicht mehr als hochsten 25 mg betragen, 
weil die Baryumcarbonatmenge, welche daraus entsteht, so viei 
Baryumjodat bildet, dass das Volumen Stickstoff, welches Hydra- 
zinsulfat daraus entwickelt, fast die Biirette fiillt. 

Man fugt einige Cubikcentimeter Baryumhydratlosung hinzu, ver- 
korkt, schiittelt und lăsst den Niederschlag von Baryum carbonat 
(eventuell auch Baryumsulfat, welches nichts schadet) sich absetzen. 
Man filtrirt durch ein kleines Filterchen, wascht den Niederslag 
Qfrlindlich mit Wasser, stellt das den Niederschasf enthaltendeFilter 
sammt Trichter auf ein kleines Kolbchen, durchbohrt die Spitze des 
Filters und spritzt den Niederslag vollstăndig in das Kolbchen (mit 
etwa 30 ce Wasser); man lăsst etwa 15 Tropfen concentrirte Salz- 
săure eintropfe und schiittelt mehrmals durch ; nun gibt man 5 ce 

5 



66 BULETINUL SOGIETAŢU DE SCIINŢE 

einer 6 procentigen Jodsăurelosung hinzu, schiittelt etwa i j 4/ Minute 
und lăsst das Ganze */ 4 Stunde stehen. 

Man sammelt den Niederschlag auf einem kleinen (9 cm Durchmes- 
ser) Filterchen und wăscht mit Wasser, bis Filtrat und Waschwasser 
zusammen etwa 100 ce betraeen. Dannnimmt man das Filterchen 
sammt Niederschlag vorsichtig aus dem Trichter, rollt es etwas zusam 
men undbefestigt es in dem inneren Gefăschen des Entwickelungsap- 
parates des Knop-Wagne r'schen Azotometers, wăhrend in den 
ăusseren Raum mittelst Pipette 40 ce einer 2 procentigen Hydrazin- 
sulfatlbsung gebracht werden, und verfăhrt nun weiter genau so, wie 
dies friiher bei der Bestimmung der Sulfate beschrieben wurde. Das 
direct abo-elesene Volumen Stickstoff vvird nun auf das Normalvolu- 
men, das heisst auf o° und 760 mm Druck reducirt, mit dem Factor 
0.6552 multiplicirt und zu dem Product der Correctionswerth 2,1 
addirt ; man erhălt so die Menge Kohlendioxyd in Milligrammen. 

Zur Controle der Methode wurde 1 g*K 2 C0 3 in 100 ce Wasser 
gelost; 10 ce dieser Losung (entsprechend 100 mg K 2 C0 3 ) wur- 
den mit einigen Cubikcentimetern Wasser versetzt, das Kolbchen 
verkorkt und geschtittelt und weiter wie oben verfahren ; der Nie- 
derschlag wurde auf einem Filterchen gesammelt, gewaschen, in 
ein Kolbchen gespritzt, mittelst einiger Tropfen Salzsăure gelost 
und 5 ce einer 6 procentigen Jodsăurelosung zugefiigt; nach gutem 
Durchschiitteln und etwa l j i Stunde Stehen wurde der Niederschlang 
von Ba(J0 3 ) 2 wieder auf einem kleinen Filterchen gesammelt,mit Was- 
ser gewaschen (bis Filtrat und Waschwasser 100 ce betrugen) und 
endlich mittelst Hydrazinsulfates, wie friiher beschrieben, behandelt. 

Das entwickelte Volumen Stickstoff war 49,9 ce (25 , 756 mm 
Druck) ; reducirt auf o° und 760 mm = 44,1 ce ; 
demnach 44,1 X 0,6552 := 28,89 
Correctionswerth = 2,1 

30,99 mg C0 2 

Theoretisch enthalten 100 mg K 2 C0 3 31,8 » » 

Angewandt 50 mg K 2 CO ;3 . Erhalten 23,5 ce N (25 °, 756 mm): 
reducirt aut o° und 760 mm == 20,7 ce; 

demnach 20,7 X 0,6522 == 13,56 mg C0 2 
Correctionswerth = 2,1 

15,66 mg C0 2 

Theoretisch enthalten 50 mg K 2 C0 3 = 1 5,9 « « 

Die Resultate sind demnach sehr gute. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 67 



UN NOU PROCEDEU PENTRU DOSAREA IODULUI $1 A CUPRULUI 

DE 

Prof. Dr. E. RIEGLER 

IN IAŞI 



1) Dosarea Iodului 

Principiul dosare! se baseză pe proprietatea Iodului' liber de a 
oxyda în presenţa apet Sulfatul de Hydrazină şi a pune Azotul în 
libertate, conform următorelor două reacţiun! : 

1) 2l2 + 2H20=4HI+20; 

2) N2H4H2S04-j-2o=H2S04+2H20+2N; 
Contopind aceste două formule avem : 
N2H4H2S04+2l2 + 2H20=H2S04+2H20+4HI+2N; 
Adică 2 atomî de azot=28.o8 corespund cu 4 atomf de iod, 

sati fie-care miligram de azot pus în libertate corespunde cu 18.07 
mgr. iod sati fie-care centimetru cub de azot la o° şi j6o mm. 
presiune barometrică corespunde cu 22,6 mgr. iod. 

Aparatul de care mă servesc se compune din o prubetă de 150 
mm. lungime şi 20 mm. diametru şi care se pote închide hermetic 
cu un dop de cauciuc prevăzut cu două deschideri. Prin una din 
ele trece un tub de sticlă prevestit cu un robinet de sticlă ; prin 
cea-altă trece un mic tub de sticlă care ajunge până la partea in- 
ferioră a dopuhrî de cauciuc şi pus în legătură cu bureta graduată 
a azotometruluî luî Knop-Wagner, (un aparat a căruţ construcţi- 
une şi manipulaţiune consider ca cunoscute). Pentru a dosa iodul li- 
ber se pune în prubeta un vîrf de cuţit (aproximativ 0.5 gr.) de sul- 
fat de hydrazină crystalisat şi deasupra lor setornă 15 — 2 o ce. apă 
şi apoî iodul solid ; sati deasupra crystalelor de sulfat de hydra- 
zină se tornă iodul disolvat în 15 — 20 ce. apă cu ajutorul unor crys- 
tale de iodură de potasiu ; se astupă eprouveta cu dopul de cauciuc 
(scoţendu-se inainte robinetul de sticlă) şi se afundă într'un cilin- 
dru cu apă ast-fel ca să ajungă până la nivelul dopukrt ;dupăvre-o 
10 minute se stabilesce nivelul apef în cele două burete comuni- 
cante a aparatului ast-fel că în bureta graduată meniscul inferior a 
apei să corespundă cu divisiunea zero. Robinetul se fix^ză la locul 



68 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



s£ti şi se dispune ast-fel ca să comunice cu bureta graduată : acuma 
se lasă să se scurgă din buretta negraduată (prin un robinet late- 
ral) vre-o 40 ce. de apă, se scote eprouveta din cilindrul cu apă 
rece, se şterge bine cu o cârpă uscată şi se încălzesce pe o lampă 
cu alcool până ce iodul dispare şi lichidul se decoloreză cu totul. 

Acum eprouveta se afundă iarăşY în cilindrul cu apă, se egali- 
seză nivelul apeî în cele doue" burete ceea ce se face definitiv încă 
o-dată după vre-o 25-30 minute. 

Se noteză temperatura, presiunea barometrică şi volumul de azot 
obţinut şi care după regulele cunoscute se reduce la volumul nor- 
mal, adică la o° şi 760 mm. presiune. înmulţind acest volum nor- 
mal cu factorul 22,6 se obţine ponderea corespunoletore a ioduluî 
exprimat în miligrame. 

Am înscris în alăturata tabelă câte-va determinărî cu o soluţi- 
une de iod în iodură de potasiu, precum şi cu iod în substanţe. 



|| | 



50 

150 
200 
250 
350 
500 
526 



2.4 

7.1 

9.5 

11.8 

16.5 

24.1 



ci 




.5 


fŞ 










^ 


O 


3 


£ 
















O 






i. 




0} 






Kfi 


£ 


r- 


s 


£ 


"o 


'r/y. 

O 
O 



CU .2 



16 


766 


2.24 


16 


766 


6.64 


16 


766 


8.8B 


16 


766 


11.03 


16 


766 


15.42 


15 


748 


22.1 


17 


756 


23.3 



50.6 
150:1 
200.6 
249.3 
349.1 
499.3 
526.5 



0.6 
0.1 
0.6 
0.7 
0.8 
0.7 
0.5 



Resultă decf, că diferinţa între iodul luat în lucrare şi acel găsit 
dupe metoda descriereî, este cel mult de câte 5 zecime de miligrame. 

2) Dosarea Cuprului 

Principiul metode* se baseză pa faptul că prin tratarea uneî sărî 
solubile de cupru cu iodura de potasiu în exces resultă iodura cu- 
prosă şi iod liber care rămâne în soluţiune : 

2CuS04+ 4 IK=Cu2l2 + 2K2S04-f 2I. 

Din acesta reacţiune resultă că pentru fie-care atom de cupru 
devine liber 1 atom de iod aşa în cât din ponderea ioduluî pus în 
libertate se pote calcula ponderea corespunoletore a cupruluT. 

Pentru a dosa iodul pus în libertate am întrebuinţat metoda des- 
crisă înainte. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



69 



In adevăr un simplu calcul arată că un centimetru cub de azot 
la o° şi j6o mm. presiune bar ametrică corespunde cu 11.33 mgr. 
de cupru metalic. 

Aparatul este acel descris maî sus iar procedura următore : 

In epouvreta aparatului se introduce 1 o ce. din soluţiunea sul- 
fatuluî de cupru de dosat (acesta soluţiune nu trebue să conţie mat 
mult de cât 2 gr. cupru în 100 ce. apă), apoî aproximativ 1.5 gr. 
iodură de potasiu solvit în vre-o 1 o ce apă şi acest amestic este lăsat 
în repaus 1 o minute ; se adaugă un vîrf de cuţit de crystale de sul- 
fat de hydrazină şi se procedeză maî departe întocmat precum s'a 
deschis la dosarea iodului". 

De observat este numaT că încălzirea eprouveteY să continue 
până ce conţinutul eî s'a decolorat cu totul. Volumul de azot obţi- 
nut se reduce la volume normele (la o° şi 760 mm. presiune) şi a- 
cesta înmulţit cu factorul 1 1.33 va represinta ponderea cupruluî 
metalic în miligrame. 

Câte-va determinări făcute după metoda descrisă le-am înscris 
în alăturata tabelă. 

Se vede că resultatele sunt satisfăcâtore. 



o £ 2 



123.5 
198.2 

300.5 
65.2 






12.2 
19 

•29 
6.4 



16 
17 
17 

15 



748 
758 
757 
754 



S - S 
> -5 t> 



11.11 

1-7.45 

26.6 

5.9 



- o ^ 



— 



122.9 

197.7 

301.3 

66.8 



0.6 
0.5 
0.8 
1.6 



Pentru a uşura calculul reducere! unuî volum de gaz la volumul 
normal am alăturat o tabelă care conţine factori cu care trebue să 
se îmulţescă volumul de azot cules la o temperatură şi presiune 
ore-care pentru că productul să represinte dedreptul volumul aces- 
tui gaz redus la o° şi 760 mm. presiune. 

Reducţiunea coloneî de mercur la o° precum şi tensiunea vapo- 
rilor de apă nu mat trebue luate în consideraţiune de 6re-ce acestea 
intră deja în calculul factorilor aceste! tabele. 

Mai notez încă că făcend us de acesta tabelă atât indicaţiunile 
termometruluî cât şi acele a barometrului trebue ast-fel rotunjite 



70 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



ca valort sub o */ 2 din unitate se neg-lijază, valori peste */ 2 din 
unitate se vor lua drept o unitate: ast-fel în loc de 1 7°-3 şi 754.8 
mm. se vor lua 17 şi 755 mm. 



15° 



16° 



17° 



18° 



19° 



20° 



2io 



22° 



23° 



24° 



730 
731 
732 
733 
734 

735 
736 
737 
738 
739 

740 
741 

742 
743 
744 

745 
746 
747 
748 
749 

750 
751 
752 
753 
754 

755 
756 
757 
758 
759 

760 
761 

762 
763 
764 

765 

766 
767 
768 
769 
770 



0, 

8925 
8938 
8950 
8963 
8975 

8988 
9000 
9012 
9025 
9037 

9050 
9062 
9075 
9087 
9100 

9112 
9125 
9137 
9149 
9162 

9174 
9187 
9199 
9212 
9224 

9237 
9249 
9261 
9274 
9286 

9299 
9311 
9324 
9336 
9349 

9361 
9373 
9386 
9398 
9410 
9423 



0, 



o, 



8883 
8895 
8907 
8920 
8932 

8944 
8957 
8970 
8982 
8994 

9007 
9019 
9032 
9044 
9056 

9069 
9081 
9093 
9106 
9118 

9131 
9143 
9155 
9168 
9180 

9193 
9205 
9217 
9230 
9242 

9255 

9267 
9279 
9292 
9304 

9317 
9329 
9341 
9354 
9366 
9379 



8840 
8852 



8877 
8889 

8901 
8914 
8926 
8938 
8951 

8963 
8976 
8988 
9000 
9013 

9025 
9037 
9050 
9062 
9074 

9087 
9099 
9111 
9124 
9136 

9148 
9161 
9173 
9185 
9198 

9210 
9223 
9235 
9247 
9260 

9272 
9284 
9297 
9309 
9322 
9334 



0, 

8796 
8809 
8821 
8833 
8846 



0, 



8870 
8882- 
8895 
8907 

8919 
8932 
8944 
8956 
8969 

8981 
8993 
9005 
9018 
9030 

9042 
9055 
9067 
9079 
9092 

9104 
9116 
9128 
9141 
9153 

9165 
9178 
9190 
9202 
9215 

9227 
9239 
9252 
9264 
9276 
9289 



8752 
8765 
8777 
8789 
8801 

8814 
8826 
8838 
8850 
8863 

8875 



8912 
8924 

8936 
8948 
8961 
8973 
8985 



9010 
9022 
9034 
9047 

9059 
9071 
9083 
9096 
9108 

9120 
9132 
9145 
9157 
9169 

9181 
9194 
9206 
9218 
9230 
9243 



0, 

8709 
8721 
8733 
8745 
8757 

8770 
8782 
8794 
8806 



0, 

8664 
8676 
8688 
8700 
8713 

8725 

8737 
8749 
8761 



8831 


0; iO 
8786 


8843 


8798 


8855 


8810 


8867 


8822 


8880 


8834 


8892 


8847 


8904 


8859 


8916 


8871 


8928 


8883 


8941 


8895 


8953 


8907 


8965 


8920 


8977 


8932 


8990 


8944 


9002 


8956 


9014 


8968 


9026 


8980 


9038 


8993 


9051 


9005 


9063 


9017 


9075 


9029 


9087 


9041 


9100 


9054 


9112 


9066 


9124 


9078 


9136 


9090 


9148 


9102 


9161 


9114 


9173 


9127 


9185 


9139 


9197 


9151 



o, 

8619 
8631 
8643 
8655 
8666 

8680 
8692 

8704 
8716 

8728 

8740 
8753 
8765 
8777 
8789 

8801 
8813 
8825 
8838 
8850 

8862 
8874 
8886 
8898 
8910 

8922 
8935 
8947 
8959 
8971 

8983 
8995 
9007 
9019 
9032 

9044 
9056 
9068 
9080 
9092 
9104 



0, 

8574 
8586 
8598 
8610 
8622 

8634 
8646 

8658 
8670 
.8682 

8694 

8707 
8719 
8731 

8743 

8755 
8767 
8779 
8791 
8803 

8815 
8828 
8840 
8852 
8864 

8876 



8900 
8912 
8924 

8936 
8948 
8961 
8973 
8985 

8997 
9009 
9021 
9033 
9045 
9057 



0, 

8528 
8540 
8552 
8564 
8576 

8588 
8600 
8612 
8624 
8636 

8648 
8660 
8672 
8684 
8696 

8708 
8721 
8733 
8745 
8757 

8769 
8781 
8793 
8805 
8817 

8829 
8841 
8853 
8865 

8877 

8889 
8901 
8913 
8925 
8937 

8949 
8962 
8974 
8986 
8998 
9010 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 71 

RECHERGHES EXPERIMENTALES 

SUR 

LA SECRETION INTERNE DES REINS 

PAR 

M. ALEX. N. VITZOU 

PROFESSEUR A L'UNIVERSITE DE BUCAREST, DIRECTEUR DE L'INSTITUT DE PHYSIOLOGIE 

(Travail de l'Institut de physiologie de Bucarest) 



J'ai fait depuis 1894 nombre d'experiences en extirpantles deux 
reins chez Ies chiens, Ies lapins et Ies cobayes ; Ies resultats ont 
ete donnes en roumain l ) et dans un recueil publie en francais 2 ). 
Mais ces publications etant peu connues par Ies physiologistes et 
Ies medecins, je me suiş decide âpublier Vensemble de mes recher- 
ches experimentales de 1894 — 1902 sur la secretion interne des 

reins 3 \ 

/■ 

INTRODUCTION 

La notion de la secretion interne a ete introduite dans la sci- 
ence par Claude Bernard en 1855 4 ). Cet illustre physiologiste a 
cree le mot de secretion interne, ii l'a bien defini et surtout ii lui 
a donne" une demonstration eclatante dans le cas particulier de la 
fonction glycogenique du foie. 



1 ) Al. N. Vitzou. Doctrina secreţlunilor interne din punctul de vedere al rolului ce-'l aii în 
organism. Bucurescî, I895. 

2 ) Al. N. Vitzou. La secretion interne des reins demontree par Ies effets des injections de săng 
veineux renal deflbrine {Bibliothique internaţionale de l' AII i ance scientiflque universelle, fasc > 
I-er. publie par le comite de Bucarest, t. II, 108 — 119). 

3 ) Une pârtie de ces recherches ont păru dans deux memoires du Journal de Physiologie et 
de Pathologie generale. No. 6 Novembre, p. 901 — 9io et 926 — 938. — 1901. Paris, et dans un 
volume păru, 1902. Charles Gobl. S-r I. St. Rasidesco. — Bucarest. 

4 ) Claude Bernard. Lefons de phyMologie experimentale, t. I, p. 96. Paris, 1855. — »On s'est 
fait pendant longtemps une tres fausse idee de ce qu'est un organe s6creteur. On pensait que 
toute secretion devait etre versee sur une surface interne ou externe, et que tout organe secre- 
toire devait necessairement etre pourvu d'un conduit excreteur destine â porter au dehors Ies 
produits de la secretion. L'histoire du foie etablit maintenant, d'une maniere tres nette, qu'il y 
a des secretions internes, c'est-â-dire des secretions dont le produit, au lieu d'etre deverse â 
l'exterieur, est transmis directement dans le sang. . . II doit etre maintenant bien etabli qu'il y 
a dans le foie deux fonctions de la nature des secretions, l'une, secretion externe, produit la 
bile qui s'ecoule au dehors ; l'autre, secretion interne, forme le sucre qui entre immediatement 
dans le sang de la circulation generale» (ibid., p. io7). 



des secretions 
externes et sâ 
cretions in- 
ternes. 



72 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

En effet, CI. Bernard, dans son Rapport sur les progres et la 
marche de la Physiologie generale en France, en parlant des 
secretions, s'exprime en ces termes { ) : «La cellule secretoire, 
«attire, cree et elaboreen elle-meme le produit de secretion qu'elle 
«verse soit au dehors sur Ies surfaces muqueuses, soit directement 
«dans la masse du sang. 
Deflnition « V a i albele secretions externes celles qui s'ecoulent en de- 

4peri>tmns U £ ± ± 

«hors et secretions internes celles qui sont versees dans le mi- 
«lieu organique interieur...» 

«Les secretions internes sont beaucoup moins connues que Ies 
«secretions externes. Elles ont ete plus ou moins vaguement soup- 
«£onnees, mais elles ne sont point encore generalement admises. 
«Cependant, selon moi, elles ne sauraient etre douteuses, et je 
«pense que le sang ou autrement dit le milieu interieur organique 
«doit etre regarde comme un produit de secretion des glandes 
«vasculaires internes...» 

«Chez les animaux, la secretion glycogenique est une secretion 
«interne, parce qu'elle se deverse directement dans le sang». 

«J'ai considere le fote, tel qu } il se pr esenţe chez les animau x 
«vertebres eleves, comme un organe secreteur double. II reunit, 
«en effet, deux elements secretoires distincts, et ii repr esenţe 
«deux secretions : Vune externe, qui coule dans V intestin, la 
«secretion biliaire ; Vautre interne, qui se verse dans le sang 
«la secretion glycogenique...» 

«Le foie glycogenique forme une grosse glande sanguine, c'est- 
«â-dire une glande qui n'a pas de conduit excreteur exterieur. II 
«donne naissance aux produits sucres du sang, peut-etre aussi â 
«d'autres produits albumino'ides. Mais il existe beaucoup d'autres 
«glandes sanguines, telles que la rate, le corps thyroîde, les cap- 
«sules surrenales, les glandes lymphatiques, dont les fonctions 
*sont encore aujourd'hui indeterminees. Cependant, on regarde 
«generalement ces organes comme concourant â la regeneration 
«du plasma du sang, ainsi qu'â la formation des globules blancs et 
«des globules rouges, qui nagent dans ce liquide». 



J ) Claude Bernard. Rapport sur les progth et la marche de la physiologie generale en France, 
p. 73—84- Paris, ig6?. 



BULETJNUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 73 

«Cependant, «ni cette conception tres juste de la fonction gly- 
«cogenique du foie, donnee comme exemple de secretion interne, 
«ni la theorie meme de ces secretions internes, exprimee deja sous 
"iine forme generale, n'attirerent l'attention des physiologistes *), 
car aucun] travail sur Ies secretions internes ne s'est produit depuis 
«1867 — 1889. De plus, «personne, comme le'dit Gley 2 ), n'a con- 
«sidere la glande thyroîde ou le pancreas comme des glandes â 
«secretion interne avânt que Brown-Sequard n'eut renouvele et 
«greneralise la notion d'orQfanes de cette nature... En faveur de 
«cette conception, ii n'a pas apporte lui-meme de tres nombreu- 
«ses preuves..., mais ii a pu se servir, pous montrer la portee de 
«la doctrine, des experiences relatives aux effets de la thyroidec- 
«tomie et â ceux de l'extirpation du pancreas ou des capsules sur- 
«renales ; ii en avait d'autant plus le droit qu'il a vait fait voir, â 
«une epoque bien anterieure (1856), que Ies dernieres glandes 
«sont indispensables â la vie et qu'elles produisent dans le sang 
«des modifications tres profondes 3 )». 

Brown-Sequard a montre, dans des nombreuses publications 
que, ides glandes ă conduit excreteur comme Ies glandes vas- 
ctdaires, ont une secretion interne 4 )» et generalisant cette no- 
tion ii s' exprime ainsi : a. II nous appartient, croyons-nous i d y a- 
voir ete Ies premiers ă generaliser cette notion et d'avoir essaye 
de montrer que non senlement Ies glandes de tontes Ies especes, 
mais que tous Ies tissns jonent le role de modificateurs du sang, 
antrement que par Ies simples echangcs de nutrition, et que 
l'acte de secretion interne accompagne partout Ies actes de nu- 
trition». Voy. Ar eh. de Physiol. nor m. et pathol., juillet 1891 5 )...; 
car, la cellule vivante, quelque soit le tissu auquel elle appar- 



4 ) E. Gley. Expose des dormes exfierimentales sur Ies correlations fonctioiielles chez Ies ani- 
maux {L'an?tee biologiquc, 1897, p. 316). 

") E. Gley. Rapjbori sur l'histoire ei l'oeuvre de la Societe de biologie (Seauce du cinquante- 
naire de la Societe, le 27 decembre 1899, p. 1053). 

3 ) Brown-Sequard. Recherches experi??ientales sui la Physiologie el la pathologie des capsu- 
les surrenales (Archives ge/zerales de medecine, 5-e serie, t. VIII, octobre et novembre 186; 
cite par Gley, Societe' de biologie, 1899, p. 1054). 

4 ) Brown-Sequard. Comples rendus de la Soc. de biol., 1889, p. 421; Comptes rendus de 
V Acad. des sciences, 1892, p, 1400 ; Archiv. de Physiol., 1891 et 1893, p. 200. 

5 ) Brown-Sequard et d'Arsonval. Archiv. de Physiol. 1893, p. 200. 



t 

74 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

tienne, doit certainement , elle aussi, secreter des produits dont 
Vactivite peut n'etre pas moindre. Ges produits solubles speciaux 
penetrent dans le sang et viennent influencer, par Vinterme- 
diaire de ce liquide Ies autres cellules ou elements anatomi- 
ques de V organisme... II en resulte que Ies diverses cellules de 
V economie sont ainsi rendues solidaires Ies unes des autres, et 
par un mecanisme autre que par des actions du systeme ner- 
veux l ). 

La demonstration de la secretion interne des glandes vasculaires 
sanguines a ete donnee en meme temps par Vassale 2 ) et par 
Gley 3 ) pour la thyroide, par Abelous et Langlois 4 ) et surtout par 
Abelous 5 ) pour Ies capsules surrenales. 

Les experiences de controle que nous avons faites â ce sujet 6 ) 
nous ont pleinement convaincu du bien fonde annonce par ces ha- 
biles experimentateurs. 

Von Mering et Minkowski (1889), Lepine ( 1 8 9 1 — 1892), Thiro- 
loix(i892 — 1895) et surtout les experiences de Hedon( 1890- 18 94) 
inspire par la decouverte de von Mering et Minkowski, ont ap- 
porte des faits favorables â l'existence de la secretion interne du 
pancreas. 

Les tres importants travaux de Chauveau et Kaufmann ont 
montre l'influence de la secretion interne du pancreas sur les cen- 
tres nerveux regulateurs de la fonction glycemique 7 ). 

L'enonce des demonstrations qui precedent prouve que la doc- 
trine des secretions internes est etablie maintenant sur des faits 
nouveaux, grâce â l'impulsion donne par Brown-Sequard, qui a 



J ) Brown-Sequard et d'Arsonval. Recherches ştir les exlraits liqui.ies relires des glandes el 
d' autres parlies de J organisme (Arc/tiv. de Physsiol., 1891, p. 496). 

2 ) Vassale. Revista sperim. di/reniatria el di medicina legale, 1890, t. XIV, fasc. IV, p. 439. 

3 ) Gley. Comfiles rendus de la Soc. de biol, 18 avril 1891, p. 250 et 2ji ; Archiv de Physiol., 
1892, p. 318 et 319. 

4 ) Abelous et Langlois. Recherches experimenlales sur les fonctions des capsules surrenales 
de la grenouille (Archiv. de Physiol., 1892, p. 465 — 278). — Les fonctions des capsules surre- 
nales. Archiv. de Physiol., 1892, p. 465 — 476). 

5 ) Abelous. Comptcs rendus de Is Soc. de biol. 1892, p. 864. 

6 ) Al. N. Vitzou. Bibliothique internaţionale de V Alliance scientifique universelle, t. II, fasc 
I-er. Bucarest, 1895. 

7 ) Chauveau et Kaufmann. Memoire Iu a la Societe de biologie le II marş. 1893. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 75 

provoque partout des nouvelles recherches confîrmatives, «a tel 
«point que Ies resultats de ces recherches forment une pârtie con- 
«siderable de la physiologie 1 ).» 

II restait â savoir si le rein comme o-lande â conduit excreteur 
se comporte â cet egard comme le foie, le pancreas, Ies testicules, 
Ies ovaires, Ies glandes venimeuses des serpents et Ies glandes di- 
tes vasculaires, auxquelles on avait reconnu l'existence d'une secre- 
tion interne ; c'est ce dont nous allons nous occuper. 

Secretion interne des reins 

Historique. — On sait que Tablation des deux reins ou la liga- 
ture des ureteres produit chez Ies animaux l'uremie experimentale 
suivie de mort. 

Nos experiences sur des chiens et des lapins sont completement 
d'accord a cet egard. 

D'autre part nous avons constamment remarque que Ies ani- 
maux dont on ne conserve qu'un rein ou une pârtie d'un rein, 
guerissent tres facilement et le seul rein ou la seule pârtie du rein 
qui leur est reste. en s'hypertrophiant dans la majorite des cas 5 
est capable de remplir Ies fonctions qui s'accomplissaient avânt 
Toperation par Ies deux reins intacts. 

Pour expliquer Ies accidents uremiques on a propose differentes 
theories par l'action soit de l'uree, soit des matieres extractives, 
soit des substances minerales de Furine; mais aucune d'elles n'est 
satisfaisante, car l'uremie, comme l'a fait remarquer M. Bouchard, 
«est un empoisonnement mixte et de causes multiples 2 ).» 

En d'autres mots: «l'uremie est l'intoxication par toiis Ies poi- 
sons qui, normalement introduits ou formes dans l'organisme, au- 
raient du s'eliminer par la voie renale et en sont empeches par 
l'impermeabilite des reins 3 ). 

Cependant la definition de l'uremie concue de la sorte reste in- 



1 ) Gley. Comptes rendus de la Soc. de biol., 1899, p. 1054. 

2 ) Bouchard. Lecons sur Ies aulo-intoxications, p. 128, Paris 1887. 

3 ) Bouchard. Ibid., p. 137. 



76 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

complete, parce qu'on ne tient pas compte des secretions internes 
du rein, comme nous le montrerons dans ce travail. 

Brown-Sequard a expose dans son cours a TEcole de medecine 
de Paris, en 1.869, Tidee «que Ies glandes a conduit excreteur, 
«comme Ies glandes dites sanguines, ont la fonction de modifier le 
«sang par nne sorte de travail secretoire inter ieur j ).» 

«Parlant des inflammations ou d'autres maladies du rein, Brown- 
«Sequard concluait que Ies phenomenes uremiques dependent non 
«seulement de l'insuffisance de l'elimination de certains principes, 
«mais aussi de trois causes, qui sont: 

«i n . L'insuffisance ou l'absence d'une modification chimique du 
«sang qu'exerce le rein normal ; 

«2 . Uexistence de changements chimiques morbides du sang 
«remplagant la secretion interne normale; 

« 3 . Des influences provenant de l'irritation des nerfs des reins 2 ). » 

Parmi ces trois causes, dont dependent Ies phenomenes ure- 
miques, l'absence de la secretion interne du rein aurait joue un role 
predominant; mais ceci n'etait qu'une hypothese, Ies preuves ex- 
perimentales faisaient defaut. 
Lereinpos- En 1892, Brown-Sequard et d'Arsonval ont demontre Ies pre- 

SIL i. 

miers aque le rein a une secretion interne d'une grande iitilite.?) 
En effet, ces experimentateurs ont trouve «que Ies animaux (lapins 
«cobayes) ayant Ies deux reins enleves et dont quelques uns ont 
«regu des injections sous-cutanees de suc dilue de reins» d' ani- 
maux de la meme espece «survivent d'un â deux jours de plus 
«pour ces derniers que pour ceux qui n'avaient pas eu d 'injection. 
«De plus, Ies phenomenes uremiques ont tarde â se montrer chez 
«Ies animaux qui ont eu une survie plus grande, grâce ârinjection 
«du suc renal dilue 3 ).» 

Nous devons remarquer que, dans Ies experiences de Brown- 
Sequard et d'Arsonval, la survie des animaux ayant regii des in- 

*) Brown-S6quard. Comples rendus de la Soc. de biol., p. 421 et 422. Paris, juin. 1889. 

2 ) Brown-Sequard, /lud., p. 422; Archlv. de I'hysiol., i8yj,p, 202. 

a ; Brown-Sequard et d'Arsonval. Des injections sous culanees ou intraveineuses d'extraits 
liquides de nombres d' organes comme mcthode iherapeutique. (Comptes rendu% de V Acad. des 
sciences. 1892, t. CXV. p. 1399 — 1400 ; Archiv.de Physiol., 1893, p. 202). 



sede une sâ 

'Ti'' 1 ion I fi — 

terne. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 77 

jections de suc renal dilue, apres avoir subi la double nephrecto- 
mie, a ete de courte duree, c'est-â-dire : «d'im quart ou d\m 
tiers» et rarement (une seule foi) «d\ine moitie par rapport â 
ceux qui n'en ont pas eu *).» 

Ce fait est tres important et doit etre retenu, parce que, dans 
nos experiences, nous avons renonce aux injections de suc renal 
dilue, preferant le sang- defibrine pris des veines renales des ani- 
maux en bonne sânte. 

Meyer (de Nancy) a donne des preuves nouvelles de l'existence 
dans Ies reins d'une secretion interne, en etudiant un des sym- 
ptomes bien connus de l'uremie, la respiration periodique de 
Cheyne-Stockes. 

Le choix de ce symptome comme criterium avait des avantages 
et des inconvenients. Les avantages consistaient en ce que l'on 
pouvait employer dans cette etude la methode graphique, on 
pouvait enregistrer toutes les modifications de la respiration peri- 
odique et on avait ainsi «un criterium certain, lui permettant une 
conclusion precise 2 ).» 

Cependant comme le dit tres bien l'auteur lui meme, «le choix 
des modifications d'un phenomene respiratoire comme criterium 
presentait des inconvenients que l'on devine. . .» Le rythme res- 
piratoire peut-etre modiiie tres facilement par «1'influence emotive,» 
d'autre part onconnait que les malad^s ayant le type respiratoire 
de Cheyne-Stockes «peuvent, par un effort de volonte, reprendre 
le type normal ; aussi, rien de plus difficile que de recueillir un 
trace correct de respiration periodique chez des animaux fixes sur 
la table d'operation, et bien eveilles, alors que cette respiration 
etait bien visible un instant auparavant.» 

Pour se placer â l'abri de toute cause d'erreur, Meyer a eu soin 
«de mettre les animaux, au moment de l'observation, seuls dans 
une salle voisine de la salle des appareils enregistreurs, de les 



*) Brown-Sequard et d'Arsonval, Arckiv. de Physiol., 1893, p. 202. 

2 ) E. Meyer. Coutrilmtion a l'elude de la fialhogenie de V uremie. (Archiv. de Physiol., 1893, 
p. 761). 



78 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

placer sans aucune contention, dans une caisse, et d'eviter le 
moindre bruit *).» 

Des recherches de cet auteur ii resulte que Ies effets des injec- 
tions de suc renal, du sang normal et du sang veineux renal sur 
la respiration uremique, ont ete tres nettes ; la respiration perio- 
dique de Cheine-Stockes a ete supprimee apres chaque injection. — 
Les graphiques pris avânt et apres chaque injection le prouvent 
jusqu'â l'evidence. 

Dans le deuxieme memoire 2 ), Meyer rapporte l'experience sui- 
vante : un chien subit une saignee de 250 c. c. On lui injecte 
250 c. c. de sang defibrine, et provenant d'un chien en etat d'u- 
remie. Le premier chien meurt le lendemain sans avoir presente 
d'uremie. 

A un autre chien ayant la double nephrectomie, on fait la 
meme operation, c'est-â-dire l'injection de sang uremique apres 
saignee. Le chien meurt 4 ou 5 heures apres l'injection en pre- 
sentant des phenomenes dyspneiques tres marques. 

De ces experiences et de celles de son premier memoire, Me- 
yer conclut «â Texistence d'une secretion interne dans le rein, ana- 
logue â celle qui a ete signale e dans les glandes vasculaires et dans 
le pancreas 3 )». 

Le fait signale dans les experiences de Brown-Sequard et 
d'Arsonval se retrouve egalement dans les experiences de Meyer, 
a savoir que la suppression de la respiration periodique a ete 
aussi de courte duree (2 heures) â la suite de l'injection sous- 
cutanee de suc renal, la suppression semble avoir ete plus durable 
qu'avec le sang normal. 

Tel etait Fetat de la question en 1894 4 ) au moment ou nous 
avons commence - nos recherhes experimentales sur ce sujet. 



J ) E. Meyer, loc. cit. 

2 ) E. Meyer. Fails rdalifs a la secrilion interne des reins {Archiv. de Physiol,, 1894, 
p. 181). 

3 ) E. Meyer. (Archiv. de Physiol., p. 765; 1894, p. 181). 

4 ) Al. N. Vitzou. Doctrina secreţi/inilor interne din J'unc/ul de vedere al rolului ce 'l aii iu 
organism, 99 — 116. Bucurescî, 1895. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



A. Effets du sang veineux emulgent defibrine dans l'uremie 
experimentale 

Dans nos experiences faites sur des lapins et des chiens, nous 
sommes partis de l'idee suivante : Si le rein possede, comme Ies 
glandes dites vasculaire et comme le pancreas, une secretion in- 
terne qui se de verse dans le sang, ii faudrait recueillir le produit de 
cette secretion au fur et a mesure de sa formation, c'est-â-dire des 
voies qu'il suit pour etre porte dans le sang de la circulation ge- 
nerale et voir ensuite quels sont ses effets sur Ies animaux en etat 
d'uremie experimentale. 

Les seules voies au moyen desquelles la secretion interne est 
deversee dans le sang, sont les lymphatiqaes et les veines re- 
nales. 

Les vaisseaux lymphatiques du rein sont trop petits pour que 
Ton puisse se procur er une quantite de liquide suffisante, tandis 
que les veines renales, ayant une grosseur respectable et par con- 
sequent plus ou moins faciles a aborder, nous ont fourni le liquide 
necesaire a nos experiences. 

Le choix du sang veineux renal, recueilli au moment de la sor- 
tie de ces vaisseaux de l'organe, avait un double avantage : 

a) II est debarasse d'un certain nombre des produits de desas- 
similation, qui abondent dans le tissu renal, lesqueles ont ete eli- 
mines pendant Pacte de la secretion externe ; 

b) II contient en plus grande quantite les produits de la secre- 
tion interne du rein que le sang normal de la circulation generale. 

Cest avec le sang veineux emulgent defibrine pris chez des 
animaux en bonne sânte, que j'ai fait avec M. Spineanu, mon as- 
sistant, de tres nombreuses experiences sur les animaux de meme 
espece et en etat d'uremie experimentale. 

Technique. — L'anesthesie des animaux se faisait au moyen du 
melange du chloroforme, de l'alcool et de l'ether, parties egales. 
On obtient de la sorte un sommeil profond et a l'abri de tout 
daneer. 

L'ablation des reins a lieu par la voie dorso-lombaire. A cet effet 
on fait d'abord la coupe des poils aussi ras que possible sur le flanc; 



80 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

la peau est lavee et desinfectee au moyen de la solution de sublime 
â i p. iooo. L'asepsie et la sterilisation des instruments etant as- 
surees. on fait une incision de la peau longitudinalement sur une 
etendue de 7 centimetres, a une distance de 1 — 3 centimetres, en 
arriere des cotes, selon la taille de Panimal et â 5 — 6 centimetres 
sur le cote et en bas de la ligne des apophyses epineuses. De cette 
maniere on a coupe la peau et le tissu sous-cutane jusqu'â ce que 
je tombe sur l'aponevrose dorso-lombaire. 

Au niveau du bord inferieur du grand dorsal et du bord superi- 
eur de l'oblique externe de l'abdomen, je penetre dans l'abdomen 
en enfoncant une pince courbe. L'agrandissement de l'ouverture 
se fait par dechirure avec ecartement, au moyen des deux index 
engages dans le trou ou se trouvait la pince. 

De cette facon nous avons evite Ies hemorrhagies et l'ecoule- 
ment du sang dans le peritoine, ce qui arrive toujours lorsqu'on 
penetre dans l'abdomen au moyen du scapel. L'ouverture etant suf- 
fisante, j'introduits Ies deux doigts de la main gauche lorsqu'il 
s'agit de prendre le rein du cote droit. de l'anîmal, et vice versa 
pour le rein du cote gauche. 

Des que l'on a trouve le rein qu'on cherche, on l'attire au dohors, 
en rompant avec Ies doigts ses attaches peritoneales. Le rein sorti, 
est attache au pedoncule forme de l'uretere, de Tartare et de la 
veine renale. On applique une pince hemostatique de Pean sur l'ar- 
tere, on separe la veine renale et on introduit dans le bout central 
de celle-ci une canule de Jolyet pour retirer le sang. A l'extremite 
libre de la canule est adapte un tube de caoutchouc long de 25-30 
centimetres, que Ton recoit dans une fiole sterilisee. 

Pour empecher la hernie des visceres abdominaux, je me sers 
de compresses chaudes que l'on maintient autour du pedoncule 
du rein jusqu'â la fermeture de la plaie. 

J'enleve la pince hemostatique appliquee sur l'artare, on etablit 
la circulation renale, ce dont on peut s'assurer par la vue de l'ecou- 
lement du sang de la veine renale en un jet conţinu. A cet effet on 
doit eViter Ies compressions de l'artere et surtout que 1' artere re- 
nale ne soit pas trop tendue. J'ai obtenu 250 — 300 gr. de sang 
chez Ies chiens d'un poids de 14 — 19 kilogr. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 81 

Le sang veineux renal recueilli est defibrine par le battage, on 
le filtre sur un ligne aseptique et on le conserve dans un flacon 
sterillise â une temperature basse jusqu'â ce que Ton s'en serve. 

Apres, on fait d'abord la ligature avec du fii sterilise separe- 
ment de l'uretere et des vaisseaux du rein, ensuite on fait une so- 
lide ligature du cordon comprenant a la fois vaisseaux et uretere. 
On coupe en decâ pour separer le rein elimine et le reste du 
moignon est rentre dans la cavite abdominale. On fait la toilette de 
la plaie avec la solution de sublime et la fermeture de l'ouverture 
s'opare a l'aide d'une double suture, comprenant d'abord le plan 
musculaire et ensuite l'incision des teguments. 

Les chiens, ayant la nephrectomie unilaterale, guerissent des 
effets de l'operation dans l'espace de 6 a io jours. Les premiers 
temps je faisais la nephrectomie double en meme temps, plus tard 
je me suiş convaincu que la double nephrectomie etait plus suppor- 
table, lorsque Tanimal etait gueri â la suite d'une premiere ope- 
ration. 

Voici le resultat de mes nombreuses experiences faites sur les 
lapins : 
Experiences Le sano; veineux renal defibrine, pris chez les lapins en 

sur des lapins. ° ' x x 

bonne sânte, a une pitissance considerable pour suspendre, 
apres chaque injection, les manifestations morbides uremiqites 
tres avancees. En effet, la survie des animaux injectes de la 
sorte a ete de 6o, 64 et 69 heures apres la nephrectomie double 
et de 42^2, 26 et 49 heures apres la premiere injection, lorsque 
les phenomenes uremiques etaient tres avances. 

Ces faits sont d'autant plus interessants, que nous savions, â la 
suite d'autres experiences, que les lapins ayant perdu les deux 
reins et n'ayant recu aucune injection ne resistent pas aux manifes- 
tations uremiques. 

Tous ces animaux meurent apres 16, 17, 23, 24, 29 et32 heures 
et rarement apres les 34 heures qui suivent la nephectomie double. 



Experiences Chez le chien, les phenomenes uremiques, qui se montrent apres 

mr des chiens. i xr t. 7 T. i. 

cette operation, consistent dans des troubles fonctionnels nerveux 



et gastro-mtestinaux. 



82 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

La mort survient presque instantanement et se produit 24, 36, 
40, 42, 46 et rarement 60 heures apres l'operation. 

L'action du sang veineux renal defibrine s'est montree aussitres 
efficace pour Ies chiens en etat d'ur^mie experimentale avancee, 
comme nous l'avons vu pour Ies lapins. 

Nos experiences sur des chiens nous ont prouve que 1'injection 
dans le peritoine de ioc. c. de sang veineux renal defibrine, sus- 
pendait pour quelque temps Ies troubles gastro-intestinaux pour 
recommencer. apres 4, 6 ou 10 heures. 

Pour juger la valeur du sang veineux renal defibrine en injection 
sur Ies animaux nephrectomises, je donnerai le resultat d'une ex- 
perience que j'ai cedee a M. de Lignerolles pour sa these inau- 
gurale 1 ). 

Experience LIX. — Le samedi, 4 janvier, 1897, â IO heures 
du matin, on fait â un chien pesant 19 kilogr., l'ablation de son 
rein droit; le rein gauche avait ete enleve, le 25 novembre 1896, 
apres lui avoir fait prealablement l'extraction de 200 c. c. de sang 
veineux renal et l'animal avait gueri, sans presenter aucune ma- 
nifestation morbide.. 

On lui a fait plusieurs injections de sang veineux emulgent de- 
fibrine des^que Tanimal se sentait mal. 

II a succombe le 8 Novembre 1897 â 11 heures 30 m. de soir. 

Le poids du cadavre est de 16 kg., 800; ii a perdu 2 kg., 200. 

Ce chien a donc vecu 109 heures (4 jours et 13 heures) apres 
une nephrectomie double, grâce â neuf injections de 204 c. c. 
de sang veineux emulgent defibrine. 

«Cest un bel exemple de survie,» comme le dit M. de Ligne- 
rolles dans sa these, «due â la secretion interne du rein, que l'on 
peut comparer â la rapidite de la mort des animaux qui en sont 
depourvus.» 

A ceci nous pouvons ajouter que nous avons maitenant des 
exemples plus beaux de survie (164 heures, Vitzou) avec le serum 
veineux emulgent dont nous allons nous nous occuper. 

l ) Dr. A. Le Guelinel de Lignerolles. Des iiijec/ions de serum de la veiue renale dans le 
traitement de l'uremie (Thhe de Lyo/i, 1898, p. 19). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 83 

B. Effets du serum veineux renal dans l'uremie experimentale d ) 

Apres nos recherches sur la secretion interne des reins, publiees 
dans la Bibliotheqne internaţionale de V Alliance sciintifLqne 
universelle 2 ) ii a păru la meme annee un memoire de deux au- 
teurs italiens, Giuseppe Ajello et Carlo Parascandolo 3 ). Les expe- 
riences de ces auteurs ont ete faites avec de la nephrine (extrait 
glycerine, procede Brown-Sequard et d'Arsonval) sur un grand 
nombre d'animaux, chiens, et lapins. 

Dans un premiere serie d'experiences, ces auteurs pratiquent la 
nephrectomie unilaterale â io chiens et 2 lapins. On les garde en 
observation et on constate que tous ou presque tous ont de l'albu- 
minurie et un deperissement notable aboutissant â la mort, qui a 
lieu dans un delai variant entre quelques jours et 3 mois en moyenne; 
un seul (chien) a survecu 1 1 mois. 

D'autres animaux (12 chiens et 5 lapins) ont subi egalement la 
nephrectomie unilaterale, mais ont recu la nephrine, chaque jour, 
en injection sous cutanee, en quantite de 20 c. c. pour les chiens 
et de 10 c. c. pour les lapins. Les animaux traites de la sorte, ne 
presenterent pas d'albuminurie et survecurent sans presenter au- 
cun trouble. 

Dans nos experiences multiples de 1894 — 1901 et celles de 
mes eleves, nous avons constate que les animaux auxquels on faî- 
sait la nephrectomie unilaterale, enrespectant les regles de l'asepsie, 
ont tous gueri sans aucun traitement. De plus, nous avons en vie, 
depuis presque un an, 2 chiens auxquels on a fait l'ablation de la 
moitie d'un rein, l'autre etant extirpe et qui jouissent d'une sânte 
des plus florissantes. Voici ma reponse â cette premiere serie d' ex- 
periences faites par Ajello et Parascandolo. 

Dans une deuxieme serie d'experiences les auteurs ont prati- 
que la nephrectomie double, en un temps, â 1 2 chiens. On les 

1 ) Ce travail a păru plus developpe dans le jfournal de Pliysiologie et de Pathologie gene- 
rale. No. 6 Novembre 1901, p. 926 — 938. Paris. 

2 ) Al. N. Vitzou. T. II fasc. I-er. Bucarest, 1895. 

3 ) Giuseppe Ajello et Carlo Parascandolo. Contributo sfierimentale alia fatogenesi del- 
V uremia (Lo spei intentate, anno XLIX, Sezione Biologica, fasc. IV, p. 540 — 567. Firenze 
1895). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



garde en observation, ils presentent tous les phenomenes uremiques : 
dyspnee, convulsions, troubles gastriques, ete, et succombent dans 
un temps qui varie entre 4 et 48 heures. 

La mort d un animal apres 4 heures doit etre attribuee au pro- 
cede operatoire et non au phenomene uremique, qui ne se presente 
qu'apres 18 heures. 

A d'autres animaux ( 1 o chiens et 1 7 lapins) on a fait subir ega- 
lement la double nephrectomie, mais ils recoivent ensuite chaque 
jour, en injection sous cutanee, 10 a 20 c. c. du suc renal dilue. 

La survie de ces animaux a ete plus grande que celle de ceux 
qui n'avaient pas eu d'injection. En effet, la survie des chiens a 
varie entre 48 heures et 3 jours, un seul a survecu 5 jours. Les 
lapins moururent apres 3 ou 4 jours. 

Le resultat general de ces experiences a ete la confirmation 
de celles de Brown-Sequard et d'Arsonval, de Meyer et de mes 
experiences publiees en 1895 l ) et reproduites dans la These de 
M. de Lignerolles, i8g8. 

Enfin, dans une troisieme serie d' experiences, les auteurs es- 
sayent en vain la greffe sous cutanee d'un rein, Tautre etant enle- 
ve, sans aboutir â aucun resultat. 

Nous voudrions maintenant citer les experiences de Tigerstedt 
(de Stockholm), et Bergman 2 ) qui montrent que la secretion in- 
terne des reins a une action sur la circulation. En effet, l'extrait 
concentre des reins ou la renine de ces auteurs, en injection intra- 
veineuse a des lapins en quantite de 2 c. c, aurait la propri^te 
d'elever la pression sanguine par une action vaso-constrictive 
generale. 

Cette propriete a ete egalement trouvee par les auteurs dans le 
sang veineux renal defibrine en faisant des injections intiavei- 
neuses â des lapins ayant perdu leurs reins depuis 24 heures. 



*) Al. N. Vitzou s Bibliothlque internaţionali de V Alliance scienlifihique univers elle. Fasc. I-er, 
T. II, p. 103 — 119. Bucarest. 1895. 

2 ) Tigerstedt und P. Bergmann. .Viere und Kreislauf. XIl-'-'> X(i Congrls internaţional de me- 
decine a Moscou, 7 — 14 aout i897(section II: Physiologie et Chimie physiologique,^. 23 — 30); 
Archiv. f. Physiologie, 1898, p. 223). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 85 

Lewandowsky *) objecte qu'Oliver -) avait deja constate dans 
d'autres extraits organiques cette propriete d'elever la tension 
sanguine. 

II repete Ies experiences de Tigerstedt et Bergmann en injec- 
tant du sang defibrîne de la veine renale des animaux nephrec- 
tomise et ii arrive a la conclusion que le sang veineux du rein ne 
contient pas desubstance (la renine de Tigerstedt) capable d'elever 
la tension sanguine, et que l'elevation de la pression du sang dans 
Ies experiences de Tigerstedt et Bergmann est passagere et de- 
pend en pârtie de la vitesse de 1'injection. 

Dans le meme ordre d'idees nous pouvons citer la note de Li- 
von 3 ) sur Tinfluence des extraits des differents organes sur Ies 
phenomenes cardiovasculaires ; dans le cas qui nous occupe, l'au- 
teur a montre que Textrait fait avec le rein donne lieu a une aug- 
mentation de pression et au ralentissement des pulsations ; en un 
mot, le rein par sa secretion interne est considere par Livon 
comme une glande hypertensive, comme Ies capsules surrenales 4 ), 
le corps pituitaire et la rate. 

Nous avons â citer deux theses inaugurales : l'une de M. de 
Lignerolles 5 ), ayant pour titre : Des injections de serum de la 
veine renale dans le traitement de V uremie, et l'autre de Spi- 
neanu 6 ), mon eleve, ayant pour titre : Recherches experimenta- 
les sur la secretion interne des reins. 

De Lignerolles renonca aux extraits aqueux ou secs pour em- 



') Lewandowsky. Zur Frage den inneren Secretion von N'ebenniere und Niere (Zeitsch. f. 
klin. Med. 1899, t. XXXVII'). 

2 ) Oliver. Proceedings of the Physiological Soc. March 20, p. XXII, in Journal of Physio- 
logy, 1897, t- XXI. 

3 ) Livon. Secretions internes : glandes hypertensives. {Comples rendus de la Soc. de Biol. 
1898, p. 98 — 99). 

4 ) L'action de l'extrait des capsules surrenales sur le systeme circulatoire est connu, grâce 
aux travaux de Oliver and Schafer, Journal of Physyology, 1895, t. XVIII, n-o 3 ; Cybulski, 
.Sitzung. d. Acad. d. Wiss. in Krakau, 4 marş 1895 ; L. Szymonovictz, Arch.f.die ges. Phy- 
siol. 1896. Bd. LXIV ; Langlois, Presse medicale, 4 decembre 1897, p. 345. Vincent and 
Swale, Proceedings Roy Soc, t. LXI, 11 marş 1897, and Journal of Physiology, t. XXII, p. 
iii — 120. London, 1897— 1898 ; E. Bardier, Archiv. de Physiol., 1898, p. 370. 

5 ) Le Guelinel de Lignerolles. Thlse de Lyon, 1898. 

6 ) G. D. Spineanu. Cercetări: experimentale asupra secreţiunei interne a rinichilor {Thlse de 
Bucaresi, 1899). 



86 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

ployer le serum de la veine renale de la chevre dans le traitement 
de l'uremie. II rapporte quatre cas, dont trois furent ameliores ; le 
quatrieme qui avait un coma uremique, ne fut aucunement influence. 
Parmi Ies ameliores, deux presentaient une diminution de la toxi- 
cite urinaire, comme dans le cas de Turbure *), qui injectait â son 
malade 12 â 14 c. c. du sang defibrine de la veine renale du chien 
que je lui avais fait prepar er dans mon Institut. Le troisieme pre- 
sentait une augmentation de la toxicite urinaire. 

Dans tous - Ies cas ii y a, outre l'amelioration generale, dimi- 
nution progresive de Talbuminurie, comme dans Ies deux observa- 
tions de malades atteints de nephrite chronique de Teissier et 
Frenkel 2 ), qui firent â ces malades des injections de 2 â 4 c. c. 
d'extrait glycerine de rein de mouton. 

Je passe au travail de Spineanu, dont voici le resultat : Les chi- 
ens â double nephrectomie ont survecu 60 h. 46 m., Sy, 84 et 88 
heures, apres Toperation, grâce aux injections de serum du sang 
veineux renal ; tandis que les animaux qui ont subi egalement la 
meme operation, et n'ont rien recu, moururent apres 30, 35 et 47 
heures. Ces faits demontrent, ii nous semble l'action efficace du 
serum de la veine renale dans les cas d'uremie experimentale, 
comme nous l'avons demontre pour le sang veineux renal defi- 
brine 3 ). 

Neanmoins tous les experimentateurs ne semblent pas etre 
d'accord dans leurs resultats. 

En effet, ii a păru dans les Archives de medecine experimen- 
tale un memoire intitule : De la secreţi on interne du rein, par 
Chatin et Guinard 4 ), de Lyon. Ces experimentateurs ont etudie 
Taction du serum de chevre et de chien, obtenu par decantation 



l ) Turbure. Acds urei?iiquzs trăite par le sang de veine renale defibrine {Spitalul, n-o 25. Bu- 
carest, 1898). 

s ) Teissier et Frenkel. Effets physiologiques des injeclionsisous-cutanees d'extrait renal \Archiv* 
de Physiol., 1898, p. 108 — 123). 

3 ) Al. N. "Vitzou. Bibliothe^que internaţionale de l' Alliance scienliphique universelle t. II, 
fasc. I-er, p. 103 — 119. Bucarest, 1895 ; et dans le Journal de Physiologie 1 I90i,p. 901 —910. 

*) Chatin et Guinard. De la secretion interne du rein. Expose theorique et conlribulion ex- 
perimentale (Archiv. de Medecine experimentale et d' Anal. palhologique, 1900, t. XII, p. 
137-158). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 87 

du sang de la veine renale sur Ies animaux ayant perdu Ies deux 
reins en un seul temps. De leurs experiences, au nombre de cinq, 
ii est resulte, d'une facon generale, que tous Ies chiens â double 
nephrectomie, auxquels on pratiquait des injections, etaient plus 
rapidement malades et sont morts plus tot que Ies temoins qui ne 
recevaient rien. 

A la suite de pareils resultats, j'ai repris mes experiences d'au- 
trefois et je me suiş servi dans toutes mes recherches du serum de 
sang emulgent obtenu par decantation du sang de la veine re- 
nale, pris sur des animaux en bonne sânte et recueilli tres asep- 
tiquement dans de grands flacons sterilises. 

Or, d'apres de nombreuses experiences faites sur des chiens, 
comme je suiş arrive â des resultats diametralement opposes, je 
me permets de publier mes nouvelles recherches experimentales 
sur Ies effets physiologiques des injections du serum veineux 
emulgent dans Vuremie experimentale, qui sont de nouvelles 
preuves de l'existence d'une secretion interne pour le rein, comme 
pour le foie, le corps thyroide, Ies glandes venimeuses, Ies cap- 
sules surrenales, Ies ovaires et le pancreas. 

Voici le resume de quelques-unes de nos experiences Ies plus 
importantes qui ont ete presentes aux membres de la section de 
Physiologie du XIII me Congres internaţional de medecine, qui 
s'est reuni a Paris 1 ). 

Effets P hy- Experience LXXXI. — Premiere operation. Le 13 Marş 1900, 

siologiques des •■■ ± ^ . ' 

i6i e um v n ehituxj e ^ s unQ premiere operation â un chien pesant 12 kg. 500, 

derclîrns^iî en lui faisant l'ablation d'un seul rein par la voie dorso-lombaire, 

experimentale, apres anesthesie complete par le melange du chloroforme, d'ether 

et d'alcool, parties egales. La guerison de l'animal se fait Ies jours 

suivants. 

Deuxieme operation.^ — Le 9 mai, a 3 h. 30 m. de l'apres- 
midi, je fais une deuxieme operation sur le meme animal, dont le 
poids avait augmente de 900 grames. Apres anesthesie com- 
plete, on lui fait l'ablation de l'autre rein. Asepsie rigoureuse. Pas 
de suppuration. 

*) Al. N. Vitzou. Nouvelles recherches surla secretion interne des reins. — (XIII me congres 
internaţional de medecine [section de Physiologie,] 1. 1, p. 137. Paris. 1900). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



Des que Ies phenomenes uremiques apparaissent, immediate- 
ment on fait de nouvelles injections de ioc. c. de serum, qui se 
manifestent par une amelioration considerable dans l'etat de l'a- 
nimal, car le chien est plus gai apres chaque injection et mange 
jusqu'â 200 c.c. du lait. 

L'animal a succombe le 14 mai, a 5 h. 30 m. du matin. 

Le chien a nephrectomie clouble faite en deux temps, a un 
intervalle de 2 mois environ, a survecu 110 heures (c'est-ă-dire: 
4 jourset 14 heures), apres avoir recu en sept injections (56 c. c.) 
de serum du sang veineux emulgent d'un chien bien portant. 

Experience LXXXII. — Premiere operation. — Le 25 avril 
1900, je fais une premiere operation apres anesthesie complete 
par le melange precite, â un chien bien portant pesant 1 6 kg., 
500, en lui faisant l'ablation du rein du cote gauche par le meme 
procede, apres lui avoir pris 300 c. c. de sang pour preparer du 
serum. 

On attend que l'animal soit completement gueri, ce qui se fait 
Ies jours suivants, pour proceder â une deuxieme operation. 

Deuxieme operation. — Le 20 mai, â 8 heures du matin je fais 
apres anesthesie complete, l'ablation de Tautre rein qui lui est reste 
apres l'operation faite le 25 avril. Asepsie rigoureuse. Pas de sup- 
puration. 

Le chien ayant la nephrectomie double, faite en deux temps 
ă un intervalle d'un mois environ, a survecu 108 heures, (c'est- 
a-dire : 4 jours et 12 heures) apres la deuxieme operation, 
grâce a 7 injections (65 c. c.) de serum du sang veineux emulgent. 

Experience LXXVIII. — Premiere operation. — Le 8 marş 
1900, je fais la nephrectomie gauche â un chien vigoureux pesant 
21 kgr., 500. L'animal a ete endormi avec le melange de chloro- 
forme, ether et alcool, parties egales. Aucun accident pendant l'o- 
peration. Asepsie et antisepsie rigoureuses. La guerison de l'ani- 
mal se fait Ies jours suivants. 

Deuxieme operation. — Le 25 avril, c'est-â-dire 1 mois et 17 
jours apres la premiere operation, on procede â 9 h. 30 m. du 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 89 

matin â la nephrectomie du cote droit. Le chien avait perdu 2 kgr., 
car ii ne pesait le jour de la deuxieme operation que 19 kgr. 500. 
L' operation a marche tres bien et s'est terminee a 10 heures du 
matin. 

L'animal est tres resistant et Ies phenomenes uremiques ne se 
sont manifestes que 28 heures apres la deuxieme operation. Le 
chien a eu ensuite plusieurs vomissements et se trouve dans un etat 
de prostration. On lui a fait des injections sous-cutanees de ioc. c. 
de serum du sang veineux emulgent. Apres chaque injection du 
serum, ii se produit une amelioration considerable dans l'etat ge- 
neral de l'animal, car ii mange quelques morceaux de viande cuite 
et jusqu'â 250 c. c. de lait. 

Le chien auquel fai fait la double nephrectomie le 25 avril 
1900, a 11 heures du matin, a vecu jusqu'au 30 avril vers Ies 
5 h. 30 m. de l'apres-midi. II en resulte.qu'il a survecu en tout 
apres une nephrectomie double, 127 h. 30 m., cest-ă-dire : 5 
jours et 7 h. 30 m., et a recu 85 c. c. du serum du sang veineux 
emulgent, en neuf injections sous-cutanees distancees de 10 ă 12 
heures. 

Cest le plus bel exemple de survie du a la secretion interne du 
rein, que Ton peut comparer a la rapidite de la mort des animaux 
qui en sont depourvus. 

Voici ce que je disais, le 6 aout 1 900, devant Ies membres de la 
section de Physiologie du XIII" me Congres internaţional de mede- 
cine, qui s'est reuni a Paris 1 ). 

Depuis, j'ai continue mes recherches, et Ies resultats auxquels 
je suiş arrive sont remarquables ; c'est pourquoi je fais connaître 
Ies plus interessants 2 ). 

Nouveiies Experiences XCIII et XCIV. — Premiere operation sur deux 

recherches ex- # m 

perimentaies chiens. — Le i z Septembre 1900 ie fais â un chien de îs 

sur la secre- "-* * y •> ° 

deTreinî' 116 kilogr. la nephrectomie simple â gauche apres anesthesie com- 
plete et le 14 Septembre j'ai fait la meme operation a un autre 



*) Al. N. Vitzou. JVouvelles recherches sur la secretion 'mteriie des reins. — [XI7I- me Congrls 
internaţional de medecine {section de Physiologie), t. I, p. 137, Paris, 1900/. 

2 ) Al. N. Vitzou. Joiimal de Physiologie et de Pathologie generale, 1900, p. 926 — 938 Paris. 



90 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

chien pesant 1 1 kg., 500, apres anesthesie complete par voie 
dorso-lombaire, comme pour le premier. 

Tous Ies deux ont gueri Ies jours suivants. 

Le premier chien, qui a 15 kilogr., sera conserve comme te- 
moin et ne recevra pas de serum; je Tappellerai A; l'autre, qui a 
1 1 kg., 500, et qui a ete opere le 14 septembre, — on lui fera des 
injections de serum de chien prepare d'apres Ies regles de l'asep- 
sie, — sera designe par la lettre B. 

Tous Ies deux ont ete operes dans des conditions excellentes 
et sans le moindre accident, surtout en faisant l'ablation du rein du 
cote gauche, qui n'est pas si haut place, comme celui du cote droit. 

Deuxieme operation. — Le 29 septembre j'ai fait, apres anes- 
thesie complete, l'ablation de l'autre rein au chien B, qui a 1 1 kgr. 
500. L'operation a ete faite sans le moindre accident et s'est ter- 
minee â 10 h. 40 m. du matin. Asepsie rigoureuse. 

Le chien temoin A, qui a 15 kgr., a subi la double nephrecto- 
mie le meme jour, dans Ies memes conditions comme pour l'autre, 
et l'operation s'est terminee â 11 h. 30 m., sans aucun accident. 

A 6 heures de l'apres-midi, Ies animaux paraissent etre bien 
portants et mangent Tun et l'autre delaviandebouillie. A 10 heures 
du soir, tous Ies deux sont gais, en considerant leurs regards. et 
ils repondent par des signes de joie quand on Ies appelle. Pen- 
dant la nuit, ii s'est manifeste l'apparition des phenomenes ure- 
miques chez Ies deux animaux ayant la nephrectomie double. 

Le lendemain, 30 septembre, â 8 heures du matin, le chien B 
est triste, un peu agite, et presente des efforts pour vomir, sans 
reussir. On prend sa temperature qui marque 39A5. A 8 h., 30 m. 
du matin, on lui fait une premiere injection de 5 c. c, du serum 
veineux emulgent pris chez un chien bien portant. 

A 10 heures, l'animal se porte beaucoup mieux qu'avant l'injec- 
tion; ii mange de la viande bouillie ; ii est gai, et cet etat s'est 
maintenu jusqu'â 6 heures du soir, lorsque de nouveau ii est un 
peu agite et presente des symptomes de vomissements. 

A 6 heures de l'apres-midi, on prend sa temperature qui marque 
39 et on lui fait une deuxieme injection de 5 c. c. de serum. 
Apres, on lui donne de la viande bouillie qu'il mange avec appetit. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 91 

A io heures du soir Ies phenomenes uremiques ont ete suspen- 
dus, grâce â l'injection de 5 c. c. faite â 6 heures, car l'animal est 
tranquille et gai, couche dans sa loge. Pendant la nuit, ranimal a 
ete bien portant. 

Le chien temoin A est triste et a eu un vomissement dans la 
nuit du 29 au 30 septembre. 

Le 30 septembre â 8 heures du matin, le chien A est triste; on 
prend sa temperature qui marque 3 8°, 6. A midi, ii a eu un autre 
vomissement, et â 5 heures de l'apres-midi, de nouveau se sont re- 
petes Ies vomissements. 

A 6 heures du soir, on prend sa temperature qui marque 37 7- 
Pendant la nuit le chien A a eu plusieurs vomissements. 

Le i er octobre a 8 heures du matin, le chien A est tres malade, 
agite et a eu plusieurs vomissements. On prend sa temperature 
qui marque 38 . L'animal a refuse de manger et, a 1 1 h.,45 m. du 
matin, ce chien temoin qui n'a rien recu en injection, a succombe. 

L'autre chien B devient le ier octobre tres mechant, de maniere 
qu'â peine a-t-on pu lui prendre sa temperature a 8 heures du 
matin, qui marque 39 , et on lui fait une troisieme injection de 
5 c. c. de serum veineux emulgent. L'etat general de l'animal est 
bon. II a mange sa ration habituelle consistant en viande bouilie. 
A 6 heures de l'apres-midi on prend sa temperature qui marque 
37°,i; ii est bien malade et on lui fait une qnatrieme injection de 
10 c. c. de serum; ii a mange tres peu. 

A 10 heures du soir, l'animal etait gai et restait couche dans sa 
loge. II a ete observe a 4 heures du matin, et on a constate qu'il 
etait tres tranquille. 

Le 2 octobre, a 8 heures du matin, on prend sa temperature 
qui marque 38°,i. II a l'air triste; on lui fait une cinqnieme injec- 
tion de 5 c. c. de serum, et on lui donne a manger du lait qu'il 
avale avec avidite. A 9 h. 30 m., l'animal etait tres tranquille et 
couche dans sa loofe, avec un retard naturel. 

A midi on lui a donne sa soupe avec 200 gr. de viande bouillie; 
l'animal a mange toute sa portion. On prend sa temperature qui 
marque 37°,S. A midi ii etait plus gai que le matin. A 5 heures 



92 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

de l'apres midi, sa temperature marque 38 , 1. — L'etat general 
laisse beaucoup â desirer. On lui fait la sixieme injection de 5 c. 
c. de serum ; 1'animal a mange un peu. 

A 1 o heures du soir 1'animal se trouve un peu mieux ; ii a re- 
pondu en l'appelant et ii a bu de l'eau qu'on lui a donnee. II a ete 
observe â 2 et a 4 heures du matin. L'etat general de 1'animal est 
meilleur; ii a ete tranquille et a dormi toute la nuit. 

Le 3 octobre â 8 heures du matin, on prend la temperature du 
chien B qui marque 37°,3 ; on lui fait la septieme injection de 5 
c. c. de serum. L'animal etait assez bien a la suite de la nouvelle 
injection, car ii a avale jusqu'â 192 gr. de lait. A midi, ii a avale 
150 gr. de lait. A 4 heures de l'apres-midi, ii etait gai, car ii re- 
pondait par des signes de joie lorsqu'on l'appelait. 

A 6 heures de l'apres-midi on prend sa temperature qui mar- 
que 37 , et on lui fait une huitieme injection de 5 c. c. de se- 
rum. Une demi-heure apres, on lui a donne de la viande cuite. 
dont ii a mange tres peu. A 11 h. 30 m. du soir, 1'animal etait 
tres gai, ii a bu jusqu'â 200 gr. d'eau. — II a ete observe a 2 et a 
4 heures du matin. II etait gai, mais couche sur le flanc. 

A 4 heures du matin, 1'animal a essaye de se lever, a la vue du 
garcon de 1' Institut, sans reussir, tellement ii etait affaibli ; cepen- 
dant son regard etait gai. 

La 4 octobre, a 7 h. 30 m. du matin, 1'animal est couche sur le 
flanc et repond par des signes de joie, en frappant avec sa queue, 
lorsqu'on l'appelle. 

A 8 h. 15 m. on prend sa temperature qui marque 37 et on 
lui fait la neuvieme injection de 5 c. c. de serum. A midi, 1'animal 
est bien relativement, a mange quelques petits morceaux de viande 
cuite et a avale jusqu'â 50 gr. de lait. 

A 6 heures de l'apres midi on prend sa temperature qui marque 
3 6°, 7 ; on lui fait une dixieme injection de 5 c. c. de serum. On lui 
donne du lait, dont ii a avale 95 gr. L'etat general de 1'animal est 
bon, â part la faiblesse considerable. On l'a observe â 2 et â 4 
heures du matin, et son etat s'est trouve le meme. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE 93 

Le 5 octobre â 8 heures du matin, la temperature du chien a ete 
de 3 6°, i ; ii etait si faible qu'il ne pouvait se tenir sur ses jambes. 
Cependant le regard etait gai. On lui fait la onzieme injection de 
5 c. c. de serum. 

A midi 50 m., Tanimal a succombe brusquement ; ii a eu une 
syncope. 

J'ai fait faire l'autopsie du chien B par mon ancien chef de tra- 
vaux pratiques Spineanu, et voici ce qu'il a trouve : L'operation a 
ete faite dans de bonnes conditions : pas de peritonite ; la plaie 
operatoire avait gueri. Le foie etait gonfle et congestionne inte- 
gralement ; la rate presentait des foyers de congestion ; Ies pou- 
mons oedemateux egalement congestionnes surtout vers le som- 
met ; le sang noir, incoagule, rougissant diffîcilement a l'air. L'esto- 
mac et Ies intestins etaient vides ; en un mot, Ies lesions que l'on 
a constatees sont analogues a celles que Ton trouve dans Ies etats 
infecţi eux. . 

Le chien B qui a eu la double nephrectomie le 29 septembre 
ă 10 h. 4o m. du matin, ă vecu jusqu'au 5 octobre ă midi 50 m. 
En somme, l'animal a donc survecu 146 heures, c' est-ă-dire : 6 
jours et 2 heures, et a recu 60 c. c. de serum veineux emulgent 
en 11 injections distancees de 10 ă 14 heures, tandis que le 
chien temoin A a survecu 48 heures apres la double nephrec- 
tomie. 

Ces chiffres sont assez eloquents pour juger de TefTicacite de 
serum du sang veineux emulgent en injection sous-cutanee dans 
l'uremie experimentale consecutive â l'ablation des deux reins. 

Experience XCVI. — Premiere operation. Le 2 octobre 1 900, 
â ioh. 30 m. du matin. Chienne pesant 12 kilogr. Nephrectomie 
gauche par la voie dorso-lombaire, apres anesthesie par le me- 
lange de chloroforme, ether et alcool, parties egales. Asepsie 
rigoureuse. Pas de suppuration. La guerison de la plaie se fait Ies 
jours suivants. 

Deuxieme operation. — Le 12 decembre. Chienne pesant 12 ki- 
logr. Nephrectomie droite apres anesthesie complete par le meme 
procede. L'operation a ete terminee â 5 heures dans Tapres-midi. 



94 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Alicim accident. Asepsie rigoureuse. A son reveil, l'animal mange, 
â 7 heures du soir, sa soupe et de la viande bouillie. 

Le lendemain, 13 decembre, a 8 heures du matin, l'animal est 
tres bien et a mange sa soupe. A 6 heures du matin, on prend sa 
temperature qui marque 39 , 6. A 6 h. 30 m. du soir, on note la 
temperature qui est de 3 9°, 4 ; l'animal a mange tres bien sa ration. 

La manifestation des phenomenes uremiques ne s'est presentee 
que 36 heures apres la deuxieme operation. 

En effet, le 14 decembre, â 5 h. 30 m. du matin, l'animal a eu 
un vomissement. A 8 h. 30 m. du matin je prends sa temperature 
qui marque 3 9°, 6, et â 9 heures du matin on lui fait la premiere 
injection de 5 c. c. de serum veineux emulgent. A midi, r animal 
est tres gai, s'est leve dans sa niche, attendant avec impatience 
son manger. On lui donne de la viande bouillie et sa soupe qu'il 
mano-e avec avidite. 

A 8 h. 30 m. du soir, sa temperature etait de 3 9 , 2: ii a refuse 
de manger sa ration, â 7 heures. On lui fait une deuxieme injec- 
tion de 5 c. c. de serum et apres on lui donne quelques morceaux 
de viande cuite qu'il mange. 

Le 1 5 decembre a 4 heures du matin, l'animal a eu le deuxieme 
vomissement ; on prend sa temperature a 8 heures du matin, qui 
marque 39°,2, et on lui fait une troisieme injection de 5 c. c. de 
serum. 11 a mange jusqu'â 100 gr. de viande cuite. A 9 h. 30 m., 
ii etait tres gai, et cet etat s'est maintenu jusqu'â 5 h. 30 m. de 
l'apres-midi, lorsqu'il a eu un troisieme vomissement. 

A 7 heures du soir, on note sa temperature qui est de 39 , 5 ; on 
lui fait une qaatrieme injection de 5 c. c. de serum, et une heure 
apres, ii est assez bien relativement. 

J'ai continue Ies injections de 5 c. c. et de 10 c. c. de serum, le 
matin et le soir, jusqu'au 18 decembre, lorsque l'animal est pris de 
tremblements ; â 5 heures ii s'est allonge et â 5 h. 30 m. du ma- 
tin ii a succombe. 

A l'autopsie, on a constate que l'operation a ete bien faite : pas 
de peritonite; poumon gauche congestionne, coeur hypertophie. 

La chienne a double nephrectomie a survecu 132 heures y 2 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 95 

1$ jotirs et 12 heures 1 / 2 ) e ^ a re 9 u 56 c. c. de serum veineux 
emulgent en 8 injections sous-cutanees. 

Experience CUI. — Premiere operation. — Le 8 novembre 1900. 
Nephrectomie unilaterale gauche a un chien pesant 1 2 kilogr. apres 
qu'on lui a pris 300 gr. de sang pour le serum, et apres anesthe- 
sie complete. Asepsie et antisepsie rigoureuses. La guerison de 
la plaie operatoire se fait Ies jours suivants. 

Deuxieme operation. — Le 27 Novembre. Nephrectomie unila- 
terale droite au chien opere le 8 novembre, par le meme procede, 
qui pesait 1 1 kilogr., 900. L'operation a ete faite en 10 minutes; — 
aucun accident, — et s'est terminee a 2 h. 45 m. de l'apres-midi. 

L'animal a ete extraordinairement resistant, car Ies phenome- 
nes uremiques ne se sont manifestes que 75 heures apres la double 
nephrectomie. 

En effet, le chien opere pour la deuxieme fois le 2 7 novembre â 
2 h. 45 m., a eu un premier vomissement le 30 novembre a 5 h. 
45 m., lorsqu'il etait bien triste. On lui a fait plusieurs injections de 
5 c. c. chacune, de serum du sang veineux renal, et, apres chaque 
injection, ii s'est produit une amelioration considerable dans Tetat 
general de Tanimal 3 car ii mange tantot de la viande cuite, tantot 
du lait jusqu'â 300 gr. par jour. 

La 3 decembre, a 8 h. 30 m. du matin, on remarque que la tem- 
perature de l'animal a considerablement baisse, car elle a marque, 
33°,4, alors que, la veille, elle etait de şj . L'animal etait abattu et 
pris de tremblements forts, on lui fait la deraiere injection de se- 
rum, et a midi on lui donne 150 gr. de lait qu'il avale, et pendant 
que le garcon le soigne, iui donnant du lait avec une cuillere a 
bouche, ii succombe subitement a midi 30 m. On lui fait la respi- 
ration artificielle pendant 20 minutes, sans reussite. 

A l'autopsie, on constate que Toperation a ete tres bien faite. 
Pas de peritonite. Congestion des deux poumons, congestion par- 
tielle du foie. Le pancreas et la rate sont congestionnes aussi. En 
un mot, Ies lesions de Tinfection sont dues a 1'uremie experimentale. 

Le chien qui a subi la double nephrectomie le 2J novembre a 
2 h. 45 m... a eu la premiere manifestation morbide de V uremie 



96 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

le 30 novembre a 5 h. 4$ m. } c'est-ă-dire apres 75 heures, et a 
survecu 142 heures, c'est-ă-dire 5 jours et 20 heures apres la 
deuxieme operation^ et a recu 30 c. c. de serum veineux emul- 
gent en 6 injections sous-cutanees. 

Experience CIL — Premiere operation. — Le 12 octobre 1900, 
on fait la nephrectomie unilaterale â gauche â un chien robuste, 
apres lui avoir pris d'abord 300 gr. de sang veineux renal pour 
preparer par decantation le serum necessaire aux injections. Meme 
procede operatoire. Asepsie et antisepsie rigoureuses. La gueri- 
son de l'animal s'est faite Ies jours suivants, de maniere qu'on peut 
proceder â une deuxieme nephrectomie. 

Deuxieme operation. — Le 10 novembre. Meme chien pesant 
15 kilogr, 500. On lui fait, apres anesthesie complete, l'ablation du 
second rein du cote droit, qui lui est reste â la suite de l'operation 
faite le 1 2 octobre. L'operation a dure 1 5 minutes et s'est termi- 
nee â 4 h. 30 m. de Tapres-midi. Aucun accident pendant l'operation. 

Le lendemain, 11 novembre, 24 heures apres la deuxieme ope- 
ration. on constate que la temperature de l'animal est augmentee, 
car, â 6 heures de l'apres-midi, la temperature marque 40 , 3 de 
chaleur, indication d'une infection. Je defais la suture, et j'ai fait 
rigoureusement la toilette plusieurs fois avec la solution de sublime 
â 1 p. 1000, et la temperature s'est retablie â 39 — 39°,5, tem- 
perature habituelle aux chiens. 

Le chien etait tres resistant, car Ies phenomenes uremiques ne 
se sont manifestes que 40 heures apres la deuxieme operation. — 
L'animal a eu plusieurs vomissements et on lui fait une injection 
de serum le matin, et autant le soir. Apres chaque injection de 
5 c. c. de serum ii devient plus gai et mange sa ration ; en un mot, 
chaque injection de serum veineux emulgent a eu comme effet la 
suppression des phenomenes uremiques pour quelque temps, qui 
varie entre 10 et 14 heures. 

Le huitisme jour apres la nephrectomie double, le chien a eu 
plusieurs vomissements, et s'est trouve dans un etat d'abattement 
considerable. II avait perdu pendant ce temps 3 kgr. ; ii ne pesait 
que 12 kgr., 500. Je lui fais la derniere injection de 10 c. c. de 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



97 



serum du sang veineux emulgent, le matin, et onluidonne 150 gr. 
de lait qu'il avale. 

A 11 h., 30 m. du matin, le chien se trouve un peu mieux; ii 
mange sa soupe, et â midi 40 m. ii a succombe subitement. 

A l'autopsie, on n'a trouve dans la cavite generale aucune in- 
fection purulente ; mais on a constate l'hype'rtrophie et la conges- 
tion generale du foie. Le sommet du poumon gauche etait un peu 
congestionne. On a trouve une peritonite partielle du cote ou a 
ete faite la derniere operation. 

Voici la temperature du chien a double nephrectomie : 



Le 1 1 juin, a 1 h., 30 m. soir . 

— â 6 heures soir . 
Le 12 juin, â 9 heures matin. 

— â 6 h. 30 m. soir 
Le 13 juin, a 9 heures matin 

— a 7 h. 15 m. soir 
Le 14 juin, â 8 h. 30 m. matin 

— â 6 heures soir . 
Le 15 juin, a 9 heures matin. 

— a 8 heures soir. . 
Le 16 juin, â 8 h. 30 m. matin 

— â 7 h. 30 m, soir 
Le 1 7 juin, a 9 heures matin 



3'9°9 
4o,3 
40 

40,3 

39,7 

39 

39,5 

39,3 

39 

39 

39,8 

39,2 

39,3 



Le chien qui a eu la deuxieme operation le 10 novembre a 4 h. 
30 m. de Tapres-midi, a v6cu jusqu'au 17 Novembre a midi 40 m. 

Cet animal a donc survecu 164 heures, c 'est-ă-dîre : 6 jours 
et 20 heures apres une nephrectomie double, grâce â 12 injec- 
tions (65 c. c.) de serum du sang veineux emulgent. 

Cest le plus bel exemple de survie que j'ai eu, du aux injections 
de serum du sang veineux emulgent, que l'on peut comparer a la 
rapidite de la mort des animaux qui n'en ont pas regii. 



Les faits que je viens de signaler sont extremement interessants. 
Le serum du sang veineux emulgent, prepare avec des soins ri- 
goureux et pris chez des chiens en bonne sânte, a une puissance 



98 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

considerable pour suspendre, apres chaque injection, Ies manifes- 
tations uremiques tres avancees. 

La survie des animaux injectes de serum de la veine renale, a 
ete 108, 110, 127 y 2 , 132 '/ 2 : ^^2, 146 et 164 heures apres une 
nephrectomie double et de 88 */ 2 , 86 4 / 2 , 98 */ 2 , 67, 124 et 146 
heures apres la premiere injection, lorsque Ies phenomenes ure- 
miques etaient tres avances. 

Ces faits sont d'autant plus interessants que nous savions, â la 
suite d'autres experiences, que Ies chiens ayant perdu Ies reins par 
la double nephrectomie, et n'ayant recu aucune injection, ne resis- 
tent pas longtemps aux manifestations uremiques. 

Tous ces animaux succombent apres Ies 24, 35, 40, 47, 48 heures 
et rarement (une fois) 7 1 heures qui suivent la double nephrectomie. 

Comparant nos resultats, comme je l'ai fait deja dans d'autres 
memoires *) avec ceux obtenus par Brown-Sequard chez Ies lapins 
et Ies cobayes, ainsi qu'avec ceux obtenus par Meyer de Nancy, 
concernant la respiration periodique, on constate que la survie de 
nos animaux a ete beaucoup plus durable que dans Ies experien- 
ces de nos predecesseurs. 

D'autre part, le sang veineux renal defibrine, comme je l'ai 
montre, et surtout le serum du sang veineux emulgent s'est mon- 
tre plus efficace que l'extrait dilue du tissu renal (Brown-Sequard 
et d'Arsonval) et le sang de la circulation generale (Meyer). 

Les resultats obtenus par Ajello et Parascandalo employant la 
nephrine en injection a des chiens et des lapins a^ant subi la dou- 
ble nephrectomie, et ceux de Spineanu, injectant le serum du sang 
veineux r^nal â des animaux nephrectomises, se rapprochent le 
plus de nos resultats. 

Quant aux resultats de Chatin et Guinard de Lyon, ils sont dia- 
metralement opposes aux notres. Cette difference, je l'attribue au 
fait suivant : Chatin et Guinard faisaient leurs injections de serum 
â des animaux bien malades, ayant subi la nephrectomie double 



l ) Al. N. Vitzou. Biblloihhjue internaţionale de V Ailiance scientiphique universelle. 1895, t- 
II, p, 109 ; XIIl-e Congrh internaţional demedecine fseclion de l'hysiologie], t.I, p. 151 — 1 S^- 
Paris, 1900 ;et Journal de Physiol, el PalJiol. gen., 1901, p. 900. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCJINŢE 99 

faite en un seul temps, tandis que moi je faisais la mame opera- 
tion en deux temps. Dans une premiere operation je faisais une 
nephrectomie unilaterale, et je ne procedais a la seconde opera- 
tion qu'apres la guerison complete de la premiere. Mes animaux 
etaient moins malades et supportaient mieux Ies injections de se- 
rum, c'est ce qui explique la survie considerable des animaux a 
double nephrectomie, comme je Tai demontre dans mes experiences. 
A la suite des faits precedents, je suiş autorise â affirmer que la 
question de la secretion interne des reins a fait de grands progres 
au point de vue experimental. J'ai fait encore d'autres experiences, 
et pour le moment je donne le recit de quelques-unes des plus 
importantes. 

Effets de Textirpation partielle d'un rein, suivie un mois apres, 
de Textirpation de l'autre l ) 

Nous savons que l'ablation des deux reins est suivie d'uremie 
experimentale qui se termine par la mort des animaux operes de 
la sorte. 

D'autre part, Ies experiences de von Mering et Minkowski 2 ) 
ont demontre que l'ablation du pancreas chez le chien n'est pas 
suivie de diabate, lorsqu'un tres petit fragment de la glande est 
laisse en place, ayant encore ses connexions vasculaires. 

Par analogie, je me suiş demande si, faisant l'ablation partielle 
d'un rein chez le chien, l'autre etant extirpe totalement, on empe- 
cherait la formation de l'uremie experimentale. 

C'etait une idee qui avait besoin d'etre confirmee par des ex- 
periences sur Ies animaux. 

A cet effet, j'ai fait plusieurs experiences dont le resultat a ete 
le meme. 

Experience A. — Premiere operation. — Le 27 octobre 1900, 
a ioh. 30 du matin, j'ai fait l'ablation partielle du rein du cotegauche, 
par la voie dorso-lombaire, a un chien qui pese 15 kgr., 500, 



4 ) Communication faite â la Societe de Biologie de Paris dans la seance du 21 Decembre 
1901. C. R. p. 1 167 — 1169. 

2 ) Von Mering und Minkowski. Corr. Blall.f. Schweizer Aergte. n°. 20, 15 octobre 1889, 
p. 611. 



100 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

apres anesthesie complete. J'ai extirpe Ies deux bouts, anterieur 
et posterieur et une bonne pârtie du bord inferieur convexe de 
rein gauche ; de cette maniere, j'ai enleve plus de la moitie du rein, 
que je conserve dans l'alcool. On fait Ies sutures qui ont arrete 
rhemorrhagie. 

Le chien opere a ete pris de tremblements violents. Le len- 
demain 28 octobre, l'animal se porte beaucoup mieux que la veille, 
mange bien et n'a pas eu de fievre. La guerison de la plaie ope- 
ratoire s'est faite Ies jours suivants. 

Deuxieme operation. — Un mois apres, c'est-â-dire le 27 
novembre, je fais l'ablation, par le meme procede, de l'autre rein 
du cote droit, laisse intact. L'animal pese i3kgr.i5o. L'opera- 
tion a ete terminee â 1 h. 45 m. de l'apres-midi. Pendant l'ope- 
ration, l'animal a ete de nouveau pris de tremblements violents, 
qui ont cesse apres l'operation. Asepsie et antisepsie tres rigou- 
reuses. Le 28 novembre, le chien est gai et mange sa soupe deux 
fois par jour. L'animal urine regulierement comme si rien ne 
lui etait arrive. II n'y a pas d'albumine. II n'avait pas de po- 
lyurie et non plus augmentation plus ou moins considerable de 
Vexcretion d'uree, comme le soutient Bradford dans son travail ! ), 
cite par A. Waller 2 ) dans ses Elements de Physiologie humaine. 
Le chien ainsi opere a gueri, et ii est tres bien portant. Je puis 
afîîrmer qu'il est plus gras qu'il n' etait au moment de la deuxieme 
operation. Le 28 septembre 1901, le chien apese 2ikgr.6oo; 
c'est une augmentation de 8kgr.45o depuis la derniere operation, 
et l'uree a varie entre 16 et 23 grammes p. 1000 d'urine analysee, 
chiffres au-dessous des urines normales. 

L'experience B. — Premiere operation. — Le 2 6janvier 1901, 
a 4 h. 15 m. de l'apres-midi. Chien â robe grise, qui pese 
i6kgr.i5o. Je fais apres anesthesie complete, Tablation partielle de 
la moitie du rein gauche par la voie dorso-lombaire. On fait la su- 
ture des bords du rein coupe; on ferme la plaie et 1'animat est porte 



*) Dr. Bradford. Extirpation partielle des reins (Proceedings of the Physiological Soc, 
nr. 3, 21 marş 1891, p. XVIII et XIX, in The Journal of Physiology, t. XII.) 

2 ) A. Waller. Elements de Physiologie humaine traduit, de l'anglais sur la 3 C edition, 
par Herzen, p. 289, Paris, Masson, 1898 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 101 



dans sa loge, apres toilette avec la solution de sublime habituelle. 
A 6 heures du soir, 1'animal a mange sa soupe et de a vian.de bouillie. 

Le 27 janvier, le chien a l'air d'etre bien portant; ii urine et 
mange tres bien sa ration. 

La guerison se fait en une semaine. 

Deuxieme operation. — Le 3 marş, â 2 h. 30 m. de l'apres- 
midi, le chien a gagne 3 kilogrammes, car ii pese i9kgr„2 5o. On 
pratique l'ablation, apres anesthesie, de l'autre rein du cote droit 
par le meme procede. 

Les 4, 5 et 6 marş, l'animal a l'air bien portant ; ii est tres gai, 
ii mange. II a urine des le lendemain de la deuxieme operation. 

Le 1 7 marş, le chien est tout a fait gueri et commmence a en- 
graisser. A ma rentree de vacances, le 20 septembre, je trouve 
que mon chien est bien portant et pese 2okgr-30o. J'ai fait faire 
Tanalyse de ses urines par Kiritzescu, mon chef des travaux pra- 
tiques ; celui-ci a constate qu'il n'y a pas d'albuminurie et aucune 
augmentation de Texcretion d'uree ; la quantite a varie entre 1 7 et 
23 grammes par litre d'urine analysee, chiffre un peu au-dessous 
de la normale. 

II a suffi, dans nos experiences, de la moitie d'un rein, l'autre 
etant extirpe, potir que le maintien de l'equilibre physiologique 
general subsiste. La moitie du rein, laisse en place avec ses con- 
nexions vasculaires, a fonctionne par sa secretion externe (excre- 
tion). EUe a suffi surtout â la secretion interne, fonction tres 
importante, qui a empeche la production de Turemie. De meme, 
le petit morceau de pancreas, dans les experiences de von Mering 
et Minkowski et dans celles de Hedon, a empeche, par sa secre- 
tion interne chez le chien la production du diabete. 

Les resultats precedents sont la refutation de ceux de Bradford. 
17 n'y a pas d'albuminurie, ii n'y a pas de polyurie, ii n'y a 
pas d' augmentation de V excretion d'uree, comme l'a soutenu cet 
auteur. En meme temps, nos experiences sont la confîrmation 
des faits annonces par Tuffier *) en montrant qu'on peut enlever 
des portions consideVables d'un rein chez le chien, l'autre etant 
extirpe, sans qu'il y ait le moindre changement dans le fonction- 
nement physiologique general ; de plus, les urines restent normales. 

J ) Tuffier. Bull. di la Soc. anat., 1890, p. 22. 



102 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Nos experiences d'ablation et la survie des animaux â double 
nephrectomie consecutive aux injections sous-cutanees du sang 
veineux renal defibrine (109 heures, Vitzou), et surtout de serum 
du sang - veineux emulgent (164 heures, Vitzou), sont de nouvelles 
preuves de l'existence d'une secretion interne des reins. ayant 
une grande utilite pour le maintien de l'equilibre physiologique 
general. 

Effets d'une deuxieme nephrotomie sur le meme animai 

ayant subi une premiere operation, l'autre etant 

extirpe totalement depuis un an 

Nous avons constamment remarque que Ies animaux dont on 
ne conserve qu'un rein, guerissent tres facillement et le seul rein 
qui leurs est reste, en s'hypertrophiant dans la majorite des cas, 
est capable de remplir Ies f onctions qui s'accomplissaient avânt l'ope- 
ration par Ies deux reins intacts. 

Voici ce que nous disions au commencement de notre premier 
memoire i ). 

Nous avons en ce moment plusieurs animaux ayant subi une 
ablation partielle d'un rein, suivie, un mois apres, de l'extirpation 
totale de Tautre rein, — et nous nous sommes demande apres 
cela, si la seule portion d'un rein qui lui est restee depuis un an 
s'est elle hypertrophiee oui ou non, comme dans le cas d'un seul 
rein apres une nephrectomie unilaterale? 

Une nouvelle experience 6tait indiquee comme experience de 
controle. 

Cest pourquoi nous nous sommes decide le 30 novembre 1901 
de proceder â une troisieme operation sur le chien, qui a subi 
deux operations : une nephrotomie â gauche le 27 octobre 1900 
et une nephrectomie unilaterale âdroite, faitele 27 novembre 1900. 

Nouvelle experience. — Troisieme operation. — Le 30 novem- 
bre 1901. Chien qui pese 2okgr.2oo. Je prends sa temperature. 
avânt Toperation, qui marque 4o°,2. Je fait apres anesthesie com- 
plete, une troisieme opeVation consistant a retirer, par la voie 
dorso-lombaire, la portion du rein mutilee depuis un an passe. 



') Al. N. Vitzou, La secretion interne des reins. [Bibliolhique internaţionale de l' Alliance 
scieniiphique universel/e, (fasc. i er t. II, Bucarest 1S95, et dans mon ouvrage : La Secretion in- 
terne des reins p. 23). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 103 

J'ai constate ensuite que la portion du rein qui lui est reste a 
la suite d'une premiere nephrotomie a considerablement augmente 
de volume en s'hypertrophiant dans Ies parties intacts. 

Cette hypertrophie est Tafllrmation du fait que j'ai avance dans 
mon troisieme memoire (p. 60), â savoir: une portion d'un rein, 
l'autre etant extirpe, en gardant ses counexions vasculaires, est 
capable, en s'hypertrophiant, de remplir Ies fonctions qui s'accom- 
plissaient avânt l'operation par Ies deux reins intacts, — comme 
nous Pavons demontre dans nos experiences precedentes. 

Voici la fin de notre experience de controle. 

Deuxieme nephrotomie. — J'ai tente, apres anesthesie complete, 
une derniere operation avec tous Ies soins rigoureux en pareil cas et 
par deux incisions, j'ai fait l'extirpation de deux extremites : ante- 
rieure et posterieure du rein, qui avaient considerablement grossi. 

Les portions extirpees ont pese 15 gr., 500 apres avoir ete 
lavees et sechees au moyen du papier de filtre ordinaire. 

La pârtie du rein qui lui est reste apres la deuxieme nephro- 
tomie, representait un tiers d'un rein de chien, qui aura a lutter 
contre les intoxications et Turemie experimentale. 

On fait les sutures exigees, j'enleve la pince hemostatique appli- 
quee sur Partere, on etablit la circulation renale, ce dont on peut 
s'assurer par la vue du gonflement modere de la veine renale. 

Nous faisons ensuite la toilette de la plaie au moyen de la solu- 
tion de sublime â i pour iooo et la fermeture de l'ouverture s'o- 
pere a l'aide d'une suture, comprenant d'abord le plan musculaire 
et ensuite l'incision des teguments. L'operation a ete finie â 5 heu- 
res 30 m. de l'apres-midi. 

Le chien qui a eu la nephrotomie pour la deuxieme fois se 
trouve dans des conditions inferieures de resistance, pour empe- 
cher la manifestation des phenomenes uremiques; car â la suite d'une 
premiere nephrotomie, l'animal gardait son rein intact de l'autre cote; 
ii pouvait empecher par la secretion interne renale la manifestation 
des phenomenes morbides uremiques ; tandis que le chien, opere 
le 30 Novembre 1901 ne lui est reste que le tiers d'un rein, par 
consequent ii setrouvait dans de mauvaises conditions de resistance. 

Cependant le resultat de cette experience a ete extremement 
interessant, comme on le verra par le recit des observations les 
jours suivants: 



104 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

A 9 heures 30 m. du. soir (jour de l'operation), l'animal s'est 
reveille de son sommeil chloroformique et ii a avale jusqu'â 
500 c. c. d'eau. 

Le 1 decembre 1 90 1 , â 5 heures du matin, l'animal a urine comme 
si rien ne lui etait arrive. A 8 heures, je prends sa temperature qui 
marque 40 , temperature avânt l'operation. II a bu de l'eau et a 
9 heures du matin ii a avale 250 c. c. de lait, ration qui se repete 
â midi. 

A 4 heures de l'apres-midi, le chien etant en liberte a urine pour la 
seconde fois, une urine claire, que Ton a recueillie jusqu'â 200 c. c. 
pour faire Ies analyses et on a constate qu'il y avait peu d'al- 
bumine. 

A 8 heures du soir l'animal a avale 500 c. c. de lait. 

II a ete garde dans une chambre chauffee le jour et Ies nuits 
suivants. 

Le 2 decembre, le chien opere a urine pendant la nuit; a 6 heu- 
res du matin ii a bu de l'eau. A 6 h. 30 m. Tanimal etant en liberte 
dans la cour de l'Institut on n'a pas pu recueillir Ies urines. Les 
matieres fecales sont liquides et melees avec de substances bilieuses. 

A 8 heures i j i on prend sa temperature, qui marque 40 . A 9 
heures du matin, l'animal a pris sa portion qui consiste en 300 gr. 
de lait. 

Le chien etait gai, ii se portait relativement assez bien. A 1 1 
heures 30 m. on lui donne 300 gr. de lait, qu'il avale avec avidite. 

On laisse le chien en liberte dans la cour, — ii urine, que l'on a 
recueilli jusqu'â 200 c. c. pour les analyses. 

A 5 heures 30 m. l'animal a urine' de nouveau que l'on a re- 
cueilli pour faire les analyses. Les matieres fecales etaient plus 
consistants. 

A 6 heures 30 m. on lui a donne 250 gr. de lait qu'il avale avec 
avidite. L'etat general du chien opere s'ameliore tous les jours, 
sans presenter aucune manifestation des phenomenes uremiques 
quoique l'animal ne conserve qu'un tiers d'un rein qui lui est reste. 

Le 3 decembre, a 6 heures 30 m. on prend l'urine; a 8 heures 
du matin on prend la temperature qui marque 40 , temperature 
habituelle aux chiens, qui varie entre les 39 et 40 C. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 105 

A 8 heures et i / i on lui donne 250 gr. de lait qu'il avale avec 
o-ourmandise. 

o 

A midi, Tanimal mange avec grand apetit 300 gr. de lait avec 
du pain. A 1 heures de l'apres-midi ii a urine. 

A partir de 7 heures du soir on a change le regime lacte de 
l'animal opere, car un litre de lait par jour pour un chien de la 
taille de celui-ci etait insuffisant. On lui donne sa soupe habituelle, 
compose de viande bouillie avec du pain. 

On prend la temperature de l'animal chaque jour â 8 heures du 
matin, on recueille Ies urines deux ou trois fois par jour : le matin, 
â midi et le soir. L'urine eliminee en 24 heures n'a pas depasse la 
quantite de 700 c. c. 

J'ai cherche l'albumine par la chaleur, je n'ai rien obtenu. J'ai 
verse ensuite l'acide azotique concentre, sur l'urine chauffee et ii 
s'est forme des nuages peu intenses, ce qui prouve qu'il y a peu 
d'albumine. J'ai fait le dosage de l'albumine en volume par litre 
avec le reactif d'Esbach et j'ai constate que la quantite d'albumine 
pour un litre d'urine etait representee par l / 8 — 4 / 4 d'un gramme 
Ies premiers jours, apres l'operation. 

De ces analyses je n'ai retenu que celles qui ont ete confirmees 
par le reactif de Tanret, qui est extremement sensible pour l'albu- 
mine, surtout lorsque la quantite est tres petite, comme dans 
notre cas. 

Les analyses des urines au point de vue de la quantite de l'uree 
pour 1000, ont ete faites avec les appareils de Crum- Lunge et 
Yvon par Kiritzescu et Zottu, mes assistants. 

J'ai fait Tanalyse des urines des chiens non operes et a des chiens 
ayant subi d'autres operations pour avoir un terme de comparaison 
et le resultat a ete a peu preş le meme. 

Dans le tableau suivant, j'ai note l'analyse des urines pendant 
les mois de decembre et janvier 1902 ; ensuite j'ai marque la tem- 
perature, l'azote renferme dans un centimkre cube d'urine, l'uree 
pour miile et a la fin du tableau j'ai note la quantite de l'albumine 
renfermee dans les urines recueillies deux ou trois fois par jour et 
le poid de l'animal opere. 



106 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



Analyse des urines chez Ie chien opere le 30 novembre 1901 











<u 








•/> 








^ 








































es 






0) 




•j) 


Jj 




T3 


O 


s 




o 


§ 


H-» 


K 


£ 









5 .= 



rt 3 



3 t. 



IIEMARQUE 



1 


Decembre 


2 


53 


o 


35 


4 


33 


5 


33 


6 


35 


7 


5! 


8 


35 


9 


33 


10 


33 


11 


33 


-12 


33 " 


13 


33 


14 


33 


15 




16 


33 


17 


33 


18 


33 


19 


33 


20 


33 


•21 




22 


33 


23 


33 


24 


33 


25 


33 


26 


35 


27 


35 


28 


35 


29 


,5 


30 


,; 


31 


35 


32 


33 


33 


35 


34 




35 


55 


36 


,; 


37 


35 


38 


„ 


39 


,3 


40 


35 


41 


35' 


42 


53 


43 


55 


i'i 


„ 


45 


35 


46 


,; 


47 
48 


» 



ilV-2 

5. S. 

5. 

12 

5. S. 
77 2 m. 

12 

6 m. 

12 

4V« S. 

7. m. 

I. 

6. S. 

7. m. 
1. 

4. S. 

7. m. 
4. S. 

8. m. 

6. S. 

7. m. 
1. 

6. S. 

7. m. 
12 

6. S. 
12 

?V 2 s. 

7. m. 
12 

6. S. 

7. m 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 
7.m. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 

6. m. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 

6. S. 

7.m. 

6. S. 

6 Vă m 



40° 

40° 
40° 

40° 

3.9°. 6 

39°.6 

39°.6 

39°.6 
39°.6 
39°.6 

39°.5 

39°.5 
390.6 

39°.5 
40° 

39°.5 

39°.5 

39°.4 

39°.4 



39°.2 
39°.3 



39°.2 
39°.2 



8.5 

6.9 

7.8 

11.2 

5.0 

3.5 

3.2 

4,6 

5.3 

4.3 

6.7. 

8.0 

8.2 

10.2 

15.0 

13.- 

14 6 

12.2 

12.3 

14.4 

12.3 

10.2 

11.3 

7.2 

9.6 

9.2 

13.7 

13- 

13.9 

13.2 

14.1 

15.1 

11. l,Tv 

9 2 

9.4 

6.8 

9.4 

6.- 

5.9 

5.- 

5.9 

4.5 

4.6 

6.8 

5.4 

4.4 

4.4 

8.5 

3.5 

4.8 

5.4 

5.6 

13.7 

12.1 

12.1 

12.1 

6.1 

9.2 



24.65 
20.01 
21.12 
32.48 
14.05 
10.15 

9.18 
13.34 
15.37 
13.91 
19.43 
23.02 
23.78 
29.58 
43.05 
37.07 
42.34 
35.35 
35.67 
41.76 
35.67 
29.58 
32.77 
20.88 
27.84 
26.68 
34.25 
32.50 
34.75 
33 — 
35.25 
37.25 
35.25 
23. 
23.50 
17. 
23.50 
15. 
14.75 
12.50 
14.75 
11.25 
11.50 
17.— 
13.50 
11- 
11.- 
21.2 

8^72 
12.— 
13.50 
14.- 
34.25 
30.2 
30.25 
30.25 
15.2 
23 — 



}.' 



20.56 



2:120 



t 

\ 9.71 

M4.21 



Osr.,15 



Ogr.,20 
Ogr.,15 



20 ki 



I. 



33.76 



36.56 

\ 38.86 
\ 38.71 



32.67 

| 25.13 
j- 33.37 
\ 34.33 
j- 36.25 
1 21.16 

17.75 

12.83 

|l4 — 

\ 14.41 



I, 



13.16 



31.58 



Ogr.,20 
Ogr.,25 
Ogr.,20 



Oşrr.,15 



Osrr.,14 



Ogr.,16 



Oer.,42 



0gr„10 

Ogr.,12 
Ogr.,08 

33 33 
0<?r.,10 



Ogr.,08 

Tracos 
Ogr.,05 
Traces 

Ti 

Ogr.,05 



Regime lacte 



jime lacte avec du pairi 



Râgime carnivore 



Regime bouillonavec dupain 



33 33 » 
33 33 !3 



Regime mixte 



>«•' 



■>:, 
18.50 



22kg.500 



23 kg 500 



5) )> 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



107 



£;. 









O V" 




Cj* 












3 | 


d 


o 




i ^ 
























-~^= 














a 


s 






o 






°*~, 


CZ 






"o 


3 
o 


fl 


£^ 


- 


r3 


2 


-o; — - 


Mh 


0) .-« 




si 


a 


tD 






s-s 



REMAROUE 



J 



59 


Decembre 


25 


12 




7.8 


19.50 


60 


ii 


n 


6. S. 


— 


5.2 


13 — 


61 


ii 


26 


6. m. 


39° 


3.4 


8.— 


62 


ii 


55 


12 


— 


5.7 


14.25 


63 


ii 


•■ 


6. S. 


— 


5.4 


13.50 


64 


ii 


27 


6. m. 


39° 


4.3 


10.75 


65 


ii 


35 


12 


— 


5.5 


13.75 


66 


ii 


55 


6. S. 


— 


6.7 


16 75 


67 


ii 


28 


5'/ 2 m. 


390 


2.3 


5-60 


68 


ii 


„ 


12 


— 


3.5 


8-75 


69 


ii 


29 


6. m. 


39° 


5.4 


13-50 


70 


ii 


i, 


12 


— 


6.1 


15-25 


71 


ii 


ii 


6. S. 


— 


10.- 


25— 


72 


ii 


30 


57. m. 


39°.2 


9.1 


22-75 


73 


,, 


■- 


12 


— 


9.7 


24-25 


74 


„ 


'■ 


6. S. 


— 


9.5 


23-75 


75 




31 


6. m. 


39°. 1 


10.4 


26 — 


76 


ii 


n 


6. S. 


— 


6.6 


16-50 


77 


Janvier 


1 


6. m. 


39°. 3 


7.3 


18-25 


78 


5J 


■• 


12 


— 


8.1 


20-25 


79 


„ 


H 


6. S. 


— 


7.7 


19-25 


80 


ii 


2 


6. m. 


39°.l 


9.- 


22-50 


81 


„ 


55 


12 


— 


8.9 


22-25 


82 




% 


6. S. 


— 


9.6 


24— 


83 


ii 


3 


6. m. 


39°. 2 


9.6 


24— 


84 


,: 


53 


12 


— 


8.8 


22- — 


85 


11 


55 


6. S. 


— 


6.7 


16-75 


86 




4 


6. m. 


39°. 1 


4.2 


10-50 


87 


11 


5) 


12 


— 


7.2 


18— 


88 


„ 


55 


5. S. 


— 


7.- 


17-50 


89 


11 


5 


6. m. 


39°.2 


7.5 


18-50 


90 


„ 


„ 


12 


. — 


6.5 


16-25 


91 




55 


57, S. 


— 


6.7 


16-75 


92 


,, 


6 


12 


39° 


7.5 


18-50 


93 


11 


55 


5. S. 


— 


8.7 


21.50 


94 


55 


7 


6. m. 


39° 


4.1 


10-25 


95 




55 


12 


— 


6.4 


16— 


96 


» 


55 


5. S. 


— 


8.2 


20-50 


97 




8 


6. m. 


39° 


11.7 


29.25 


98 




55 


12 


— 


10.6 


26-50 


99 


11 


„ 


5.S. 


— 


13.6 


34 


100 




9 


6. m. 


39°. 2 


14.5 


36.25 


101 


„ 


55 


12 


— 


14.- 


35— 


102 


55 


„ 


6. S. 


— . 


13.7 


34.25 


103 


11 


10 


6. m. 


39°.l 


11.9 


29.75 


104 


„ 


55 


12 


— 


6.9 


17.25 


105 


?! 


55 


6. S. 


— 


6.2 


15.50 


106 




11 


6. m. 


39° 


4.7 


H.75 


107 


,. 


„ 


12 


— 


6.1 


15.26 


108 




„ 


6. S. 


— 


7.4 


18.50 


109 


„ 


12 


12 


39°.l 


10.9 


^7.50 


110 




„ 


5. S. 


— 


11.- 


27.75 


111 




13 


6. m. 


39°.2 


6.- 


15:- 


112 


„ 


„ 


12 


— 


7.1 


17.75 


113 


5! 


„ 


5. S. 


— 


5.9 


14.75 


114 


11 


14 


6. m. 


3 9°. 2 


7.4 


18.50 


115 


„ 


55 


12 


— 


8.7 


21.50 


116 


)J 


55 


6. S. 


— 


6.6 


16.50 


117 


11 


115 


| 6. m. 


39°.2 


6.5 


16.25 



\ 18.5 



50 
12.08 

13.75 



J- 7.17 
> 17.91 

\ 23.05 
1 21.25 
\ 19.25 

\ 22.91 

\ 20.91 

\ 15.16 

17.16 
20.— 
15.58 

29.91 

35.16 

\ 20.83 

\ 15.16 



27.62 
83 



\r, 



OU i 

50 J 



18.83 



18.50 



Ogr.,05 





Regir 


Traces 


- — 




5) 


— 




Ogr.,05 


— 




55 55 


— 




55 55 


— 




Traces 


— 




55 






Ogr.,05 


— 




35 ;; 


— 




Traces 


— 




Ogr.,05 


— 




55 55 


: — 




5: 55 







35 ;; 

55 55 







Ogr.,03 


25kg.500 




Ogr.,02 


— 




Traces 


— 




Ogr.,02 


— 




Ogr.,05 


— 




Ogr.,02 







55 V, 


— 




Ogr.,05 







Ogr.,02 


— 




5> 55 


— 




0gr.,0l 


— 




Ogr.,05 


— 




55 ■}■ 


— 




55 31 


-.^ 




Ogr.,02 


— 





108 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINTE 



-/! 








V C/3 


' o 






















■2 3- 


o 














r 








•~ — 2 


X — 


T. 


•r. 


- 


b 


S=°- 


-§ = 














O 


s 


_z 


~ 


H . 


< 


/U 
















REMARQUE 



118 

119 

120 

121 

122 

123 

124 

125 

126 

127 

128 

129 

130 

131 

132 

133 

134 

135 

136 

137 

138 

139 

140 

141 

142 

143 

144 

145 

146 

147 

148 

149 

150 

151 

152 

153 

154 

155 

156 

157 

158 

159 

L60 

161 

162 

163 

164 

165 

166 

167 

168 

169 

170 

171 

172 

173 

174 

175 

176 



Janvier 



12 

6. S. 

6 1 /* m. 

12 

5. S. 

6. m. 
12 

5. S. 

6V2 ni 

12 

5. S. 

6. m. 
12 

6. m. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 
6. 111. 

12 
6. S. 
6. ni. 

12 
6. S. 
6. m. 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 
6. 111. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 

57* s: 

6. ni. 

12 
6. S. 
6. m. 

12 
6. S. 
6. ni. 

12 
6. S, 
6. m. 

12 
6. S. 



39°.2 

39°.l 

39°.2 

39° 
39° 

19°. 4 

39°.2 

39° 

39°. 1 
39°.2 

39°. 1 
39° 
39° 

39°. 1 

39".2 
39°.2 

39°.2 

39°. 1 

39°. 1 

39°.2 



7.9 

9- 

6.9 

8.1 

10.- 

3.3 

3.3 

9.5 

10.5 

14.5 

14.5 

11.- 

9.5 

6.3 

11 - 

9.5 

63 

6.- 

8-5 

11-2 

9-4 

12- 

3-6 

4-7 

10.2 

96 

11.8 

5-7 

5- 

7.4 

3.5 

3-2 

3.1 

4.3 

12.8 

14- 

7.4 

5.1 

8.9 

6.4 

8.5 

5.5 

6.4 

8.9 

4.5 

4.0 

7.5 

3.3 

3.5 

4.4 

7.7 

6.8 
7.4 
7.9 
9.4 
8.4 
10.7 



l'.t 
20 
19 

22 
17. 
20 

25 



18.50 



19.83 



17.83 



23. 
26. 
36, 
36. 
27. 
23. 
15. 
27. 
23, 
15 
15 
21 
28 
23 
30 
9 
11 
25 
2 1. 
29 
14 
12 
18 



10 
32 
35. 
18 
13, 
22, 
16, 
21. 
13 
16 
22 
11 
10 
18 



19.41 



50 



I 
) 

\ 36.25 
\ 22 



33 



J 22.33 

1 21.41 

1 20.83 
\ 18.62 

1 22.58 

i 9.91 

1 8.83 



Ogr.,02 
Traces 



Zero 

Trace.- 



Ogr.,01 
Ogr.,01 
0ffr..01 



} 



8.2; 

8 7; 
11 - 
1 



50 

08 
17.50 
J> 16.50 

1 12.33 

1 12.4 

1 18.42 

i 23.75 



Regime mixte 



27kg.950 



28kg.300 



28kg.400 



Ogr.,02 
Ogr.,01 



Traces 

Ogr.,01 



Ogr.,02 
Ogr.,03 
Osr.,01 



28kg.700 



OgF ,05 
Ogr.,02 
0gr..0J 
Ogr.,02 

Ogr.,03 
Ogr ,04 
0er..03 



29kg.l00 



A 6 houres du soir avânt diner 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



109 



Analyse des urines chez le chien ayant le Vago-sympathique reseque 
dans la region cervicale d'un seul cote 



t/3 
0) 
'/. 

■f. 
o' 


'o 


O 




(U /. 

~- '-J '.3 

s x l 

r i .- -3 


d 


a '-2 
s: tj 


Uree pour 
1.000 d'u- 
rine 


Moyenne de 
Purec pour 
1 litre 




i*? 


1 

"3 

I 


REMARQUE 


1 

2 


Janvier 


15 

77 


6 
12 


— 


10.5 
11.5 


26.25 
28.85 


| 31.25 


0gr.,01 


— 


Regime mixte 


3 


n 


» 


5% S.. 


— 


11-5 


28.75 


» » 


— 


„ r. 


4 


„ 


16 


6. m. 


— 


14.3 


35.75 


l 29.25 


n » 


— 


n i: 


5 


„ 


5J 


12 





10.3 


25.75 


» n 


— 


» » 


6 


„ 


n 


5. S. 


— 


10.5 


26.25 


» n 


— 


« ): 


7 


» 


17 


6V2 m - 


— 


16.- 


40 — 


[28.75 


n » 


— 


» » 


8 


,: 


» 


12 


— 


7.- 


17.50 


« î: 


— 


7! 77 


9 


,, 


)! 


6. S. 


— 


11.5 


28.75 


Ogr.,02 


— 


77 77 


10 


,7 


18 


6. m. 


— 


10.- 


25 — 


16.66 




— 


77 


11 


» 


» 


12 


— 


4.5 


11.25 


Ogr.,01 


— 


77 77 


12 




)! 


6. S. 


— 


5.5 


13.75 


» » 


— 


77 77 


13 


77 


19 


6V2 m. 


— 


7.- 


17.50 


19.83 


» n 


— 


77 77 


14 


„ 


» 


12 


— 


5.3 


13.25 


); » 


— 


77 77 


15 


n 


» 


5. S. 


— 


11.5 


28.75 


Ogr.,03 


— 


77 77 


16 


» 


âo 


6. m. 


— 


H.- 


28.50 


> 28.91 


» » 


— 


77 77 


17 


77 


77 


12 


= 


12.5 


31.25 


Ogr.,01 


— 


77 77 


18 


>, 


n 


6. S. 


— 


10.8 


27.— 


Ogr.,02 


— 


77 77 


19 


,: 


21 


6. m. 


— 


10.5 


26.25 


J 26.66 


0gr,01 


— 


77 77 


20 


77 


„ 


12 





11.- 


27.50 




— 


77 77 


21 


„ 


» 


6. S. 


— 


10.5 


26.25 


>! » 


— 


77 77 


22 


,, 


22 


6. m. 


— 


11.5 


28.75 


| 


» r. 


— 


77 77 


23 


„ 


„ 


12 


— 


11.- 


27.50 


[ 30.75 


» J5 


— 




24 


„ 


„ 


6. S. 





14.4 


36.— 


y, 55 


— 


77 


25 


„ 


23 


6. m. 


— 


8.2 


20.50 


1 22.58 


Zero 


— 


77 7, 


26 


„ 


55 


12 


/— 


10.5 


26.25 


r, 


, — 


77 77 


27 


,: 


55 


6. S. 


— 


8.4 


21.— 


0gf.,6l 


— 


77 77 


28 
29 


77 

77 


24 


6. m. 

6. S. 





6.5 
5.5 


16.25 
13.75 


} 15 - 


;; 1 


— 


77 77 
77 77 


30 


)! 


25 


6. m. 


— 


8.- 


20.— 


[ 18.66 


îî » 


— 


77 77 


31 


„ 


„ 


12 


— 


4.8 


12.— 


n » 


— 


77 77 


32 


„ 


25 


6. S, 


— 


9.6 


24 — 


» >! 


— 


77 7) 


33 


,• 


26 


6. m. 


— 


9.8 


24.50 


J 28.16 


Zero 


— 


.7, „ 


34 


» 


55 


12 


— 


5.- 


12.50 


» 


— 


77 77 


85 


r. 


55 


6. S. 


— 


19.- 


47.50 


Ogr.,01 


— 


77 77 


36 




•27 


6. m. 


— 


19.- 


47.50 


j 53.33 


"« J! 


— 


77 77 


37 




55 


12 


— 


20.- 


50.— 


7J J! 


— 


77 77 


38 




55 


6. S. 


— 


25.- 


62.50 


ÎJ » 


— 


77 '7 


39 


r. 


28 


6. m. 


— 


23.5 


58.75 


[ 61.25 


h » 


— 


77 77 


40 


» 


5J 


12 





25.- 


62.50 




— 


77 77 


41 




7! 


6. S. 


— 


25- 


62.50 


jj » 


— 


77 


42 


,, 


29 


6. m. 





23.5 


58.75 


58.75 


n » 


— 


77 77 


43 


,; - 


30 


6. m. 


-^ 


12.3 


30.75 


> 29.91 


Ogr.,02 


— 


77 ■ 77 


44 




» 


12 


— 


7.6 


19.— 


Ogr.,03 


— 


77 77 


45 




» 


6. S. 


— 


16.0 


40.— 


0gr.,10 


— 


77 57 


46 
47 




31 


6. m. 

12 





7.- 
6.8 


17.50 

17.— 


J 17.58 


Ogr.,05 
Ogr.,04 


— 


77 77 


48 






6. S. 


— 


7.3 


18.25 


1 


Ogr.,03 


— 


" 



110 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SC1INŢE 











Analyse 


des urines chez le chien 


non opere 






'fi 
CD 
W 

a 
'A 

o ' 


'o 


= 
o 


CD 


1 1 

£S CD 

•CD ' S 

J'-'cfl 1 


Az.dansl c. o. 
d'urine 


Uree pour 
1.000 d'u- 
rine 


Moyenne de 
l'uree pour 
24 heures 


o 

^5 


o I 


REMARQUE 




j 


1 


Janvier 


30 


6. m. 




20.00 


26.00 


1 


0gr.,1 2 




Regime mixte 






2 


îî 


H 


29 


— 


24.00 


14.00 


}49.58 


» j) 


— 


n v 






3 




!! 


6. S. 


— 


95 


23.75 


1 


Ogr.,05 


— 


5) îî 






4 


» ' 


31 


6. in. 





24.2 


60.50 


| 


0gr.,10 


— 


îî îî 




! 


5 


îi 


»i 


12 





211 


52.75 


> 56.91 


Ogr.,10 


— 


î- îî 






6 


» 


» 


6.s. 


— 


23.0 


57.50 


1 


îî îî 


— 


î: îî 






7 
8 


Fevrier 


1 


6. in. 
12 





16.4 

9,3 


41.00 
23.50 


} 21.14 


0gr.,01 

0gr.,02 


— 


îî îî 






9 


!î 


2 


6. m. 


— 


14.2 


35.50 


| 


Zero 


' — 


î: îî 






10 


5) 




12 





8.6 


21.25 


} 27.14 


Ogr.,02 


— 


îî' îî 






11 


îî 


i' 


6. s. 


— 


99 


'24.75 


1 


Zero 


— 


îî ' îî 






12 


n 


4 


6. m. 


— 


55 


13.75 


) 


Traces 


— 


îî îî 






13 




» 


12 





3.0 


7.50 


> 11.75 


Zero 


— 


îî îî 






14 


n 


n 


6. s. 


— 


5.6 


14.00 


J 




— 


îî îî 






15 


n 


5 


6. m. 





4.7 


11.75 


J 13.83 


î! 


— 


;î îî 






16 


n 


» 


12 


— 


5.5 


13.75 


Traces 


— 


îî îî 






17 


» 


» 


6. s. 


— 


6.4 


16.— 


Zero 


— 


îî î; 





Dans le tableau p. 106 — 108 on remarque, que l'uree par litre 
d'urine est extremement faible Ies premiers jours apres l'operation, 
le regime etant lacte. 

A partir du 7 Decembre, nous avons change le regime ; l'animal 
a regu de la viande bouillie â la place du lait et du pain. On cons- 
tate le lendemain une augmentation de l'uree, qui n'a pas depasse 
43 g r -,5 d'uree pour 1.000 d'urine. Revenant au regime mixte, 
l'uree se maintient dans Ies limites, qui varient entre 3 gr., 5 et 
35 gr. pour miile. 

L'albumine a ete egalement en tres petite quantite apres l'ex- 
tirpation partielle d'un rein. En effet, l'albumine dosee avec le 
reactif d'Esbach, a varie entre o gr., 10 — o gr., 25 ou entre ^g et 
Y 4 d'un gramme, par litre d'urine. Les resultats Ont ete confirmes 
par le reactif de Tanret. 

A partir du 21 decembre, la quantite d'albumine diminue consi- 
derablement, c'est pourquoi je Tai marque dans le tableau par 
o gr., 05 — o gr.^ 02 et souvent par des traces. 

Les urines d'un chien, dont j'ai enleve une pârtie de son vago- 
sympathique (region cervicale) dans un autre but, a donne les 
memes resultats que les urines du chien, dont j'ai fait pour la deu- 
xieme fois la nephrotomie. 



BULETINUL SOCIETATE DE SCITNŢE 111 

L'analyse des urines du chien non opere (p. i io) a donne Ies 
premiers jours une augmentation considerable de l'uree et de l'al- 
bumine par litre. Cela est du probablement au mode du traitement 
a la fourriere des animaux egares. Deux jours apres, le taux de 
l'uree et de l'albumine a baisse pour atteindre le chiffre habituelle 
des animaux gardes en observation. 

L'etat general du chien opere le 30 Novembre 1901 a ete ad- 
mirable. La plaie operatoire a gueri 18 jours apres l'operation. La 
quantite d' urine n'a pas depasse 700 c. c, ii n'y avait pas de po- 
lyurie et non plus augmentation plus ou moins considerable de 
X'excretion d'uree comme on l'a soutenu (Bradford). 

J'ajouterai que le chien opere a gagne 8 kgr., 500 gr., dans l'es- 
pace de deux mois, car le 31 Janvier 1902, â 6 heures du soir, ii a 
pese 28 kgr., 700 gr., l'alimentation etant la meme que pour ies 
chiens o-ardes en observation a l'Institut. 

Les phenomenes uremiques ne se sont pas manifestes quoique 
la nephrotomie a ete effectuee sur un rein mutile â la suite d'une 
premiere operation, l'autre etant extirpe. 

II a suffi dans notre experience du tiers d'un rein, l'autre etant 
extirpe depuis un an, pour que le maintien de l'equilibre physiolo- 
gique general subsiste. 

Un tiers d'un rein, conservant ses connexions vasculaires, a 
fonctionne par sa secretion externe (excretion). II a sufli a la se- 
cretion interne, fonction tres importante qui a empeche la produc- 
tion de l'uremie. De meme, le petit morceau de pancreas, dans les 
experiences de von Mering et Minkowski et dans celles de Hedon 
a empeche, par sa secretion interne chez le chien, la production du 
diab^te. 

Les effets d'une deuxieme nephrotomie sur le meme animal, qui 
a subi une premiere operation sur le meme rein, l'autre etant ex- 
tirpe totalement depuis un an et quatre mois, sont de nouvelles 
preuves de Vexistence dune secretion interne des reins, ayant 
une grande utilite pour le maintien de Vequilibre physiologique 
general. 



112 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



CONCLUSIONS GENERALES 

i). Uablation des deax reins produit chez les animaux l 'ure- 
mie experimentale suivie de mort. 

2). Les phenomenes uremiques, quise montrent apres la double 
nephrectomie chez le chien, consistent dans des troubles fonc- 
tionnels nerveux et gastro-intestinaux. 

La mort, lorsqu'elle survient, est presque instantanee et se 
produit pour les chiens 24, 36, 40, 46, 47, 48 et rarement (une 
fois) 71 heures qui suivent la nephrectomie double et pour les 
lapins la mort a lieu 16, 1 7, 19, 24, 29, 32 et rarement 34 heures 
apres Vextirpation complete des deux reins. 

3). La nephrectomie unilaterale n'amene pas des troubles 
fonctionnels. Les animaux dont on ne conserve qu un rein, gue- 
rissent tres facilement et le seul rein ou le tiers d'un rein qui 
leurs est reste, en s'hypertrophiant dans la major ite des cas, est 
capable de remplir les fonctions, qui s ' accomplissaient avânt 
Voperation par les deux reins intacts. 

4). Les phenomenes uremiques, qui se declarent apres une ne- 
phrectomie double, peuvent etre suspendus pour quelque temps, 
enfaisant aux animaux operes des injections sous-cutanees de 
sang veineux emulgent defibrine et surtout de serum de la veine 
renale. 

5). La survie des animaux injectes avec du sang veineux 
emulgent defibrine a ete de 60, 64 et 69 heures et demie pour 
les lapins et de 109 heures (Exp. LIX) pour les chiens apres la 
nephrectomie double. 

6). Le serum du sang veineux emulgent, prepare avec des 
soins rigoureux et pris chez des animaux en bonne sânte, a une 
puissance considerable pour suspendre, apres chaque injection, 
les manifestations uremiques tres avancees. 

7). La survie des animaux injectes de serum de la veine re- 
nale a ete de 108, 110, 127 % 132 % 142, 146 et 164 heures 
apres la nephrectomie double. 

8). Le tiers d'un rein conservant ses connexions vasculaires, 
l'autre etant extirpe depuis un an et quatre mois, a suffi,pour que 
le maintien de Vequilibre physiologique general subsiste. II n'y 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 113 

a pas de polyurie, ii n'y pas d'augmentation de V excretion d'u- 
ree, l'animal ne deperissait pas comme on l'a soutenu. Au con- 
traire, Ies urines sont normales et le poid de V animal a aug- 
mente de 8 kgr., 500 dans Vespace des deux mois apres une 
deuxieme nephrotomie sur le meme animal _ (v. p. 1 1 1). 

Les traces cTalbumine que Ton trouve dans Ies urines de l'ani- 
mal ainsi opere se trouvent egalement dans les urines des ani- 
maux non operes. 

9). Le tiers d*un rein, conservant ses connexions vasculaires, 
a fonctionne par sa secretion externe (excretion), car des le 
lendemain de son operation ii a fonctionne regulierement 
comme si rien ne lui etait arrive. 

17 a suffi surtout â la secretion interne , fonction tres impor- 
tante, qui a empeche la production de V uremie ; de meme, le 
petit morceau de pancreas, dans les experiences de von Mering 
et Minkowski et dans celles de Hedon a empeche, par sa secre- 
tion interne chez le chien, la production du diabete. 

10). La suspension des phenomenes uremiques potir quelque 
temps chez des animaux ă double nephrectomie, d'une part, et 
d y autre part la sur vie prolongee fi 64 heures, Vitzou) de ces 
animaux, ă la silite d'injections de serum du sang veineux 
emulgent, et surtout le bien etre des animaux munis d'un tiers 
d'un rein (Vitzou), Vautre etant extirpe depuis un an et quatre 
mois, montrent que le rein possede une secretion interne d'une 
grande importance pour le maintien de l'equilibre physiologique 
general. 

11). Le sang veineux renal defibrine et surtout le serum du 
sang veineux emulgent sont plus riches en produits de la se- 
cretion interne des reins que le sang normal. 

1 2). La secretion interne des reins agit par les produits anti- 
toxiques qu'elle renferme, pour neutraliser les toxines qui se 
fabriquent et s'accumulent dans le sang a la suite du fonction- 
nement regulier de V organisme. 

13). Uabsence dans le sang des prodtiits de la secretion in- 
terne des reins, due soit â une maladie du tissu renal, soit a l'a- 
blation complete de ces organes, amene les manifestations mor- 
bides uremiques, les quelles peuvent etre suspendues pour quel- 



114 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

ques temps, comme nous l'avons montre, au moyen des injections 
de sang veineux renal defibrine et surtout de serum de la veine 
renale, pris chez Ies animaux de meme espece en bonne sânte. 

De ceci ii resulte que, dans la production des accidents uremi- 
ques ii f aut tenir compte non seulement de Varret ou de Vin- 
suffisance des phenomenes d'excretion renale, mais encore, 
comme l'a indique Brown-Sequard, de Varret ou de Vinsuffisance 
de la secretion interne des ces organes. 

14). En un mot, les reins possedent une secretion interne, 
comme le foie, les glandes dites vasculaires (la thyroide et Ies 
capsules surrenales^ Ies glandes venimeuses des serpents, Ies 
ovaires et le pancreas, qui s'est montre d'une grande utilite. 

Bucarest, le 31 Marş, 190.2. 



ÂNTHROPOLOGIE DE LA RODMANIE 



mm DE 30 CRÂNES ROUMAINS PROVEXÂM DE COCOŞIJ (DOBRODJA) 

PAR LE 

Dr. EUGENE PITTARD 
Privat-docent â 1'Un.iversitd de Geneve 

L'etude anthropologiqiie de la population qui habite la Rou- 
manie n'a pas meme ete esquissee jusqu'â ce jour. Dans son im- 
portant travail sur la repartition de l'indice cephalique en Europe *) 
Deniker n'a pas reussi â fixer une seule indication anthropometrique 
relative aux Roumains du royaume meme. Les documents qu'il a pu 
recueillir se rapportent aux Roumains de Bulgarie et d'Autriche- 
Hongrie. Les chiffres qu'il publie sont empruntes â Bassano- 
vitch, â Himmel, â Weisbach. D'une maniere generale, ii en resul- 
terait que la plupart des Roumains seraient brachycephales. Nous 
reviendrons sur ces publications plus tard. au chapitre qui concer- 
nera l'indice cephalique. 

En 1899, lors d'un premier voyage dans la Roumanie, nous avons 
eu Toccasion de mesurer quelques individus de ce pays. Mais leur 



J ) J. Deniker. L'indice cephalique en Europe. Associat. franc, pour l'avance des sciences 
Paris, 1899. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 115 

nombre etait trop faible pour qu'il valut la peine d'exprimer le in- 
sultat de cette etude rapide. 

En 1901, par contre, nous avons sejourne deux mois dans la 
Roumanie, principalement dans la Dobrodja. Nous avons mesure 
un grand nombre d'individus et nous avons pu etudier, notam- 
ment au monastere de Cocoşu, une certaine quantite de crânes. 
Nous laisserons de cote, pour le moment, tout ce qui se rapporte a 
la population «vivante». Mais nous allons fournir ici Ies resultats 
de nos observations, relativement a la serie de crânes dont nous 
venons de parler. 

Le monastere de Cocoşu" est situe au nord de la Dobrodja, â une 
dizaine de kilometres environ â voi d'oiseau du Danube. De la petite 
bourgade d'Isakcea, on y parvient facilement. Le monastere date, 
paraît-il, du commencement du XIX" E siecle. Grâce â l'obligeance 
des autorites monastiques superieures, nous avons pu etudier une 
serie de 30 crânes renfermes dans une petite chapelle. Ces crânes 
sont ceux des anciens moines decedes au monastere. Cette cou- 
tume de reprendre Ies crânes a la terre n'existe plus maintenant. 
Remarquons, en passant, que la seule presence de cette coutume 
ancienne en Roumanie rapproche la population de ce pays de celle 
des autres regions de 1' Europe habitees par des individus caracterises 
comme etant de race celtique. 

Les fondateurs du couvent de Cocoşu et la premiere generation 
qui les suivit etaient — nous a-t-on dit — tous des Roumains venus 
de Transylvanie ou des anciennes provinces danubiennes. Nous 
n'avons pas pu verifier ces allegations. 

Nous allons exposer maintenant le resultat de nos observations. 
Nous regrettons de n'avoir pu, entre autres choses, etudier le 
poids et la capacite cranienne. Toutes nos mesures sont obtenues 
d'apres le procede de Broca. 

I. Les diametres horizontaux et Vindice cephalique. 

Les diametres craniens que nous exprimons ici sont: D. A. P. 
(diametre antero-posterieur maximum) ; D. M. (diametre pris des 
le point metopique); D. T. (diametre transversal maximum). La 



116 BULETINUL SOCIETĂŢII DEfSCIINŢE 



hauteur du crane, Ies diametres du trou occipital, etc., figureront 
aillears. Pour exprimer mieux Ies caracteres de plus ou moins 
grande variabilite des crânes examines, nous indiquerons, par 
groupes de dix, la moyenne de ces diametres (nous suivrons aussi 
cette maniere de proceder pour tous Ies autres), en Ies prenant â la 



suite dans nos registres. 










D. A. P. 


D. M. 


D. T. 


Indice cephalique 


Ies io premiers 


i8o mm - 2 


iy8 mm -g 


I45 mm - 6 


79-32 


» io suivants 


i82 mm -8o 


i8o ram -6 


146"""- 7 


80.34 


» i oMerniers 


I7 gmm. 7 


iy6 mm -g 


i46 mm - 8 


82.21 


Moyenne 


i8o mm -$y 


ij8 mm S 


146^-37 


80.62 



On remarquera d'abord la difference qui existe entre la valeur 
de D. A. P. et celle de D. M. Cette difference indique que la region 
glabellaire est assez proeminente. 

La longueur du crane oscille de 1 7 o millimetres â 1 92 millimetres, 
la largeur de 139 â 159 millimetres. 

Ces variations, assez grandes, montrent deja que nous ne sommes 
pas en face d'une serie homogene. 

L'indice cephalique moyen de ces trente crânes Ies place parmi 
Ies sous-brachycephales, suivant la nomenclature de Broca. Mais 
nous ne pouvons pas exprimer ce caractere aussi brutalement. 
L'indice oscille de 73.33, representant la vraie dolichocephalie a 
88.13, indiquant une brachycephalie tres accentuee (hyperbrachy- 
cephalie de la classification de Deniker). 

En repartisant ces crânes dans leurs groupes (nomenclature de 
Broca), nous obtenons : 

Dolichocephales 2 soit le 6.66 pour cent 



5 » » 16.6 » » 

4 » » 1 3 3 » » 

11 » » 36.2 » » 

8 . » )) 26.6 » » 



Sous-dolichocephales 
Mesaticephales . . . 
Sous-brachycephales . 
Brachycephales . . . 

En r^unissant, d'une part Ies dolichocephales et Ies sous-dolicho- 
cephales et, d'autre part Ies sous-brachycephales et Ies brachy- 
cephales, nous obtenons: 23.2°/ sur Ies premiers et 62.8°/ 
pour Ies seconds. La forme du crane est donc beaucoup plus sou- 
vent brachycephale. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGILNŢE 117 



Les auteurs qui, jusqu'â present, ont etudie soit la population 
vivante, soit des crânes roumains, ont fourni les chiffres suivants 
comme valeur de 1' indice cephalique. Ceux qui proviennent de 
mesures prises sur le vivant ont ete ramenes â la valeur reelle de 
Tindice crânien. 



108 Roumains (Bassanovitch) emigres dans la Bul- 
garie nord orientale au commencement du XIX" E siecle 75.5 (77.5) 

200 soldats roumains de Bukovine, mesures par 
Himmel 84.3 (86.3) 

26 Roumains de Transylvanie et du comitat hon- 
grois de Bihar (Weisbach) 85.2 (87.2) 

40 crânes » roumains" sans provenance exacte (Weis- 
bach) 82.4(84.8) 

La premiere de ces series est seule franchement dolichocephale. 
Les deux suivantes sont franchement brachycephales ; la derniere 
est sous-brachycephale. Ce petit tableau semblerait indiquer qu'il 
existe deux types cephaliques parmi les Roumains : une population 
â tete allongee au sud ouest (serie de Bassanovitch), une population 
a tete arrondie au nord. 

Les anciens moines de Cocoşii peuvent etre venus de ces deux 
regions du royaume (si elles existent reellement en tant que divi- 
sions ethniques). Nous reprendrons cette question plus tard, lorsque 
nous aurons mis en oeuvre les nombreuses mesures que nous avons 
prises sur le vivant. 

II. Indices verticaux de longueur et de largeur 

B.B. Ind. vert.long. Ind. vert. larg. 



Ies 10 premiers . . 


. i38 rara -o 


77.17 


94.41 


» 10 suivants . . . 


. i 34 mm o 


73-39 


90.51 


» 10 derniers . . . 


. 132^-1 


73-94 


90.09 


Moyenne . . 


. 7 ^4 mm 7 


74-8] 


91.67 



La valeur de l'indice vertical de longueur est â peu preş semblable 
a celle que nous avons obtenue avec notre grande serie de Valai- 
sans de la vallee du Rhone, en majorite brachycephale (74.30). 
Mais des comparaisons ne sont guere de mise ici, puisque cette va- 
leur est soumise aux oscillations de D. A. P. Le second indice a 



118 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

un chiffre eleve. II iridique un fort developpement relatif du dia- 
metre basio-bregmatique. 

Nous avons trouve un seul cas (No. 5) d'hypsist6nocephalie. 

L'indice mixte de hauteur= 83.25. 

III. Indice frontal 

II est â peu preş l'indice stephanique de Broca. Cet indice est 
generalement faible dans Ies crânes courts ; ii s'eleve chez Ies doli- 
chocephales. En meme temps que Ies chiffres de 1' indice, ceux des 
deux diametres du frontal: 







Frontal minim. 


Frontal max. 


Indice 


Ies 


10 premiers . 


. '. 99 mm '2 


ii9 mm - 6 


83.II 


» 


10 suivants . 


. 98 mm -6 


I22 mm. Q 


80.96 


» 


10 derniers . 


. 98 mm -8 


i23 mra - 9 


79-53 




Moyenne . 


. . g8 mm -8 


I2I mm -8j 


81.20 



Dans nos series de Valaisans, en majorite brachycephales, le 
chiffre moyen de cet indice etait de 7.9.42. Dans l'une d'elles ou 
figuraient de nombreux dolichocephales, ii s'elevait â 80.69. L'in- 
dice de cette serie de crânes roumains est encore plus eleve et 
montre bien l'influence des crânes allonges. Dans Ies series kym- 
riques, le chiffre de cet indice oscille autour de 82. 

IV. Indice facial : No. 1 et 2 

Ces indices sont obtenus grâce aux diametres : bizygomatique, 
ophryo-alveolaire, naso-alveolaire. 



B. Z. 


0. A. 


N. A. 


Ind. No. I 
69.23 


Ind. No. 2 


Ies 10 premiers i36 mm -9 


94 mm -2 2 


7o mm -66 


52.64 


» 10 suivants i34 mm, 4 


93 ram, 33 


7o mm -55 


69.47 


5274 


r> 10 derniers i3 2 mra 6 


93 mra -6o 


69 rara -oo 


69.98 


51.53 


Moyenne i^4 mm 6 


93 mm ji 


yo mm -o6 


69.56 


52. 32 



Du premier indice facial, nous ne dirons pas grand chose. Le 
repere de l'ophryon n'est pas toujours facile a prendre. Les chiffres 
qui repr6sentent cet indice dans des series de crânes brachycephales 
sont toujours inferieurs a celui qui est exprime ici meme (Valaisans : 
62.83; autres series celtiques 64 a 65). Chez les crânes dolicho- 
cephales ou la face est generalement plus etroite relativement â sa 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 119 

hauteur l'indice s'eleve facilement â 68. Les crânes roumains de- 
passent ce chiffre. 

Ouant â l'indice facial No. 2, ii est aussi plus eleve que les series 
dans lesquelles figurent un nombre respectable de crânes brachy- 
cephales. II indique une face relativement haute (leptoprosopie). 
Nous allons discuter ce caractere dans le paragraphe suivant. 

V. Indice facial No. 2 et indice cephalique 

M. Kollmann (Bale) dans un travail sur deux especes de varia- 
tions correlatives dans le crane facial de Vhomme *), a propose 
de donner les noms de chamaeprosopes et de leptoprosopes aux 
crânes dont les faces sont ou relativement courtes ou relativement 
longues. Seront leptoprosopes les crânes dont l'indice facial No. 2 
sera superieur a 50. Cette section brusque peut-etre sujette â caution. 
Ouoiqu'il en soit, cette terminologie est entree dans la science. Elle 
est assez importante pour avoir permis de constater des resultats 
tres interessants. 

Les variations ethniques de la face ont deja ete souvent discutees. 
Bogdanov pense que les dolichocephales chamaeprosopes de l'Eu- 
rope ne representent pas un type ancien. 

Nous n'entrons pas dans le detail des variations mecaniques, 
donc fonctionnelles, que peut presenter cette region de la tete. II 
n'y a, d'ailleurs, guere que la region superieure de la face qui rentre 
dans ce qu'on peut appeler la zone d'influence cerebrale. Voici, mis 
en regard les chiffres de l'indice facial naso-alveolaire et de l'indice 
cephalique : 





Ind. facial No. 2 


Ind. cephalique 


les 10 premiers . 


. . 52.64 


79-32 


» 10 suivants . 


• • 52.74 


80.34 


» 10 derniers • 


• ■ 5I-58 


82.21 


Moyenne . 


. . $2.32 


80.62 



L'indice facial No. 2 moyen indique la leptoprosopie. Ce carac- 
tere est en rapport avec un crane moyen legerement brachycephale. 
Mais les autres chiffres sont plus interessants a examiner que les 
moyennes. On voit que, dans la colonne relative â l'indice cepha- 



') I. Kollman. Association franc, pour l'avancement des sciences. Rouen 1883. 



120 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

lique, ii y a, de haut en. bas, croissance de la valeur de l'indice. Au 
contraire* la colonne affectee a l'indice facial No. 2 montre, dans le 
meme sens, une diminution de cet indice. Autrement dit, Ies crânes 
Ies plus brachycephales sont Ies moins leptoprosopes. 

Nous pourrons terminer ce paragraphe en disant que Ies crânes 
roumains ont, en general, la face relativement allongee. 

VI. Indice orbitaire 

II y a beaucoup de varietes individuelles dans la valeur de cet 
indice. Ces differences tiennent, on va le voir ci-dessous, plus a la 
largeur de l'ouverture orbitaire qu'â sa hauteur. 

Hauteur orbite Largeur orbite Indice orbitaire 

Ies 10 premiers 3i mm -8 32 ram - 4 85.69 

» 10 suivants 3 i mm -8 35 mm ' 9 89.17 

» 10 derniers ..... 3i ram -8 3i mm - 6 84.14 

Moyenne ^i mm 8 ^ mm 2y 86.33 

Le chiffre de l'indice moyen indique des orbites mesosemes. 
Seule, la deuxieme moyenne montre un indice Ies classant parmi 
Ies megasemes. Les chiffres eleves de cet indice marchent de pair, 
en general, avec des crânes brachycephales. 

Si cette serie de crane etait plus nombreuse, nous aurions serre 
de preş ce caractere de Torbite et cherche en particulier quelle est 
la repartition des orbites microsemes, mesosemes et megasemes, sui- 
vant les crânes brachycephales et dolichocephales, chamaeprosopes 
et leptoprosopes. 

VII. Indice nasal 

De meme que Tindice orbitaire, ii est appele â subir les influences 
des variations individuelles. On connaît les subdivisions etablies 
par Broca. La convention craniometrique de Francfort les a modi- 
fiees et y a ajoute un quatrieme terme : l'hyperplatyrrhinie. 

Hauteur de l'ou- Largeur de cette 
verture nasale ouverture Indice nasal 

les 10 premiers .... 5o mm - 6 23 mm - 7 46.98 

» 10 suivants .... 49 mm - 1 24' 1im - 7 49.51 

» 10 derniers .... 48 mm - 4 2 3 mm - 8 49.45 

Moyenne .... 4<) mxa tf 24^07 48.6$ 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 121 

L'indice moyen place ces crânes parmi les mesorrhiniens. Le 
premier groupe seul est leptorrhinien. 

Si Ton se raporte aux chapitres ci-dessus, ou nous avons indique 
la valeur de Tindice cephalique des crânes de ce premier groupe, on 
y verra que la leptorrhinie que nous constatons ici correspond aux 
crânes dont l'indice cephalique est le moins eleve. Cet indice nasal 
leptorrhinien correspond egalement a un indice facial No. 2 nette- 
ment leptoprosope. 

VIII. Indice du prognathisme 

Ce caractere a ete etudie suivant la m^thode de Flower et non 
d'apres la projection de la face sur le plan de Broca, preconise par 
M. Manouvrier. Le procede de Flower est tres employe par Ies 
ethnologistes ; et des lors Ies comparaisons ethniques du progna- 
thisme ne sont pas difficiles. 

Diam. basio-al- 

veolaire Diam.basio-nasal Indice 

Ies 10 premiers . .... Q6 mm 'ii ioo ram- 6 95-52 

» 10 suivants ..... 99 ram '33 ioi mm " 9 97-58 

» 10 derniers 96 mm "44 99'™- 3 96.77 

Moyenne gy mm 2g ioo mm -2j g6.62 

Le chiffre de l'indice moyen est peu eleve. Les series brachy- 
cephales ont des chiffres superieurs. Or les series Kymriques ont 
encore des chiffres plus forts. La faible valeur de Tindice du pro- 
gnahisme des crânes roumains est a retenir : Minimum^ 89.62. 
Maximum = 107.84. 

IX. Indice du trou occipital 

A propos du trou occipital, nous avons demontre" dernierement, 
Mr. G. Kitzinger et moi, d'interessantes relations de cette region 
avec le reste du crane 1 ). Ainsi le diametre transversal du trou occi- 
pital semble augmenter, au fur et â mesure de la decroissance de la 
capacite cranienne, et la forme de ce trou occipital paraît suivre une 
marche contraire a celle que la forme du crane semblerait devoir lui 

*) Eug. Pittard et G. Kitzinger. Quelques comparaisons des principaux diametres, courbes 
et indices entre eux et par rapport â Ja capacite cranienne, â la courbe antero-post6rieure, etc. 
de 51 crânes de criminels. Arch. des sciences phys. et nat. Geneve 1901. 



122 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

imprimer. En effet, le trou occipital est plus large dans Ies crânes do- 
lichocephales de la serie que nous avions par devant nous, que dans 
Ies crânes brachycephales de la meme serie, pendant que sa lon- 
gueur est a peu preş independante de la valeur de 1 'indice cepha- 
lique. 

Cette serie de crânes roumains est trop petite pourqu'il soit utile 
de rechercher la confirmation ou l'infirmation de ce caractere. 

Longueur du 
trou occipital Largeur Indice 

Ies io premiers 36 mm -6 ^i" 1111 '! 83.17 

» 10 suivants 37 mra '9 30 mm- 9 81.73 

» 10 derniers . 35 mm- 6 3o mm, i 84.24 

Moyenne j6 mm y jo mm j 83.05 

Le chiffre minimum de cet indice dans la presente serie = 72.22, 
celui maximum = 97.14. On voit l'ecart individuel considerable. 

X. Indice palatin 

Par ce caractere aussi Ies extremes individuels sont â une grande 
distance: 56.66 et 81.81. 

Long. des palat. Largeur Indice 

Ies 10 premiers ..... 56 mm, i4 35 mm '57 63.52 

» 10 suivants .... 55 mm '77 35 mm *89 64.49 

» 10 derniers 52 mm -2 7 35™™- 69.99 

Moyenne $4 mm j2 35^82 66.00 

L'indice moyen est peu eleve. Ce caractere morpholog-ique ne 
semble obeir ni a la forme generale du crane, ni meme â celle de la 
face. Des crânes fortement leptoprosopes peuvent avoir un indice 
palatin eleve. Dans la presente serie on remarquera cependant, en 
se reportant pour cela au paragraphe V, que ce sont Ies crânes Ies 
plus brachycephales, et en meme temps Ies moins leptoprosopes 
qui ont l'indice palatin le plus eleve. Le petit tableau du present 
paragraphe montre bien cette allure croissante. 

XI. Diametres : bijugal et occipital maximum 

Nous exposons encore ici Ies moyennes par dix de ces deux dia- 
metres : 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



•123 



B.j. 


Occip. max. 


ii4 min -8 


i09 mm - 8 


T T J™' - 

1 14 


II2 mm. 2 


ii4 ram 7 


IIO mm ' 2 


ii4 mm -y 


no mm y4 



Ies 10 premiers . . 

» 10 suîvants . . 

» 10 derniers . . 

Moyenne . . 

Nous avons cherche le rapport du premier de ces diametres a 
B. Z. = 85.22. Un autre rapport, qu'il serait interessant de relever 
sur Ies divers groupes ethniques, serait celui de la largeur maximum 
de l'ecaille occipitale â la largeur maximum de l'ecaille frontale. 
Dans la presente serie le chiffre de cet indice fronto-occipital = 
90.89. 

XII. Les diverses courbes craniennes 

Les diverses courbes craniennes, par groupes de dix et pour la 
moyenne generale, presentent les chiffres suivants : 

( les 10 premiers 



Courbe sous-cerebrale. 



Courbe frontale 



Courbe parietale. 



Courbe occipitale ce- 
rebrale 



Courbe occipitale ce- 
rebelleuse 



» 10 suivants . 
» 10 derniers . 
Moyenne . 
les 10 premiers . 
» 10 suivants . 
» 10 derniers . 
Moyenne . 
les 10 premiers . 
» 10 suivants . 
» 10 derniers . 
Moyenne . 
les 10 premiers . 
» 10 suivants . 
» 10 derniers . 
Moyenne . 
les 10 premiers . 
» 10 suivants . 
» 10 derniers . 
Moyenne . 

La courbe mediane antero-posterieure totale = 36^^2,7. 
En reunissant les deux segments de la courbe frontale (sous-ce- 
rebrale et frontale vraie) et les deux segments de la courbe occi- 
pitale nous obtenons: 





25 


mm 


3 




25 


n 


8 




26 


T> 


8 




25 


n 


9 




. 98 


n 


9 




IOO 


n 


7 




101 


» 


i 






IOO 


» 


i 




. 124 


B 


5 




123 


T) 


9 




124 


n 


o 

J 




• 123 


T> 


9 




62 


D 


7 




66 


» 


8 




• 63 


1) 


— 




64- 


» 


17 




■ 5 1 


n 


6 




. 48 


» 


7 




• 53 


n 







• Si 


n 


l 



124 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Segment frontal i2 6 ram " 2 

» parietal 123™™- 9 

» occipital ii5 ram -2/ 

II n'y â qu'une faible difference entre la courbe frontale totale 
et la courbe parietale. La difference absolue n'est que de deux 
millimetres et demi environ. Autrement dit, la longueur antero- 
posterieure du parietal equivaut presque â la longueur antero-pos- 
terieure de l'ecaille frontale. Ce qui revient â exprimer que la region 
frontale est petite comparee a la region parietale. Voici â titre de 
comparaison quelques chiffres que nous avons obtenu sur diverses 
series : 

Grisons (Disentis) Valaisans (vall. du Rhone) 

Segment frontal .... i3i mra- 23 I24 mra i4 

parietal. . . . I2i mm -i8 i2o mm 79 

» occipital. . . . ii3 mra -i9 ni mm -i9 

Dans la serie des crânes roumains, la courbe occipitale est forte- 
ment developpee, dune maniere absolue. II serait interessant d'e- 
tudier sous le rapport du developpement relatif de ces trois regions 
principales du crane, Ies angles auriculaires. Les series qui renfer- 
ment une certaine quantite de crânes dolichocephales presentent 
des chiffres. relatifs au segment frontal, qui depassent legerement 
ceux afferents au segment parietal. Si, pour la presente serie de 
crânes roumains, nous mettons en regard les moyennes par dix de 
ces deux segments, nous constatons aussi le meme phenomene : 

Segment frontal Segment parietal 

les 10 premiers .... i24 ram- 2 i24 mra- 5 

» 10 suivants .... i26 mm -3 i23 ram -9 

» 10 derniers .... I28 ram -i .i24 mm -3 

Le premier groupe, dont l'indice cephalique moyen est le moins 

brachycephale, presente un segment parietal legerement plus grand? 

d'une maniere absolue, que le segment frontal. II semblerait en 

resulter que d'une maniere generale les crânes dolichocephales ont 

un moindre developpement de la pârtie frontale, au moins dans le 

sens antero-posterieur. Mais ceci doit-etre encore envisage d'une 

autre maniere. Nous ne poursuivons pas ici cette recherche que 

nous avons de^jâ esquissee ailleurs 1 ). 

4 ) Eug. Pittard. Recherchcs d' anatomie comparative sur diverses set ies de crânes anciens de 
la vallee du Rhone. Neuchâtel et Geneve, 1899. 



Courbe sus-auriculaire. 



Courbe horizontale totale. 



312 


mm 


2 


312 


B 


O 


315 


» 


O 


313 

rach 


» 

ycep 


07 

iha] 


5i3 


mm 


6 


5 2 4 


n 


4 


520 


» 


2 


$21 


9 


07 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 125 

II nous paraît, en outre, que la pârtie occipitale des crânes rou- 
mains est fortement developpee. 

Ies 10 premiers . 
» 10 suivants . 
» 10 derniers . 
Moyenne . 
Cest le groups qui contient Ies crânes Ies plus brachycephales 
qui presente le chiffre le plus eleve. 

Ies 10 premiers . 

» 10 suivants . 

» 10 derniers . 

Moyenne . 

Ce chiffre moyen de cette courbe est eleve. Deux series de crânes 
grisons et valaisans nous avaient fourni respectivement pour ce 
caractere Ies chiffres suivants: 5i5 mm '35 et 5i2 mm /i2. Le chiffre qui 
se rapporte aux crânes roumains indique un fort developpement 
de la boite crânienne. II nous fait regretter encore davantage de 
n'avoir pu etudier directement la capacite de ces crânes. 

Une serie de dix-sept crânes dolichocephales et sous-dolichoce- 
phales, provenant de series diverses de la vallee du Rhone, nous 
avait donne comme chiffre moyen : 5 io mm i 2. Ce n'est donc pas la 
presence de crârtes dolichocephales dans la serie roumaine qui 
aug-menterait la valeur de la courbe horizontale totale. 

XIII. Capacite crânienne approchee 

Nous avons suivi pour l'obtenir le procede de M. Manouvrier. 
Nous n'avons calcule cette capacite qu'avec Ies moyennes de D. A. 
P., de D. T. et de B. B., et non avec Ies chiffres individuels de ces 
diametres. Nous avons pris comme indice cubique: 1.14. 

Nous avons obtenu pour l'ensemble des 30 crânes roumains 
de cette serie: 1.5 61 c. c. 

XIV. Suture metopique 

Sur ces trente crânes nous n'avons trouve la suture metopique 
persistante que deux fois, ce qui represente le 6,6 pour cent environ. 

Resume 

Nous devons, en premier lieu, formuler des reserves relativement 
au petit nombre de ces crânes et aussi relativement au manque 
de renseignements precis sur leur lieu de provenance. Ce que nous 



126 BULETINUL SOICETĂŢII DE SCIINŢE 

allons resumer ne pourra donc pas etre considere comme une 
expression exacte et definitive. II est necessaire de multiplier Ies 
observations et de Ies etendre â toutes Ies parties du royaume. 
Ceci dit, nous pouvons conclure : 

Que par leur indice cephalique Ies crânes roumains ne presen- 
tent pas d'homogeneite. II semble que l'on est en face de deux 
«races» principales: Tune brachycephale, l'autre dolichocephale, ou 
plutot sous-dolichocephale. Que, cependant, la premiere Temporte 
de beaucoup, numeriquement. 

II est possible que la population dolichocephale soit celle qualifiee 
quelquefois de Getes : elle appartiendrait alors au groupe Kym- 
rique; la population brachycephale appartiendrait probablement 
au groupe celtique. 

Les crânes roumains, quelle que soit leur qualite cephalique, pa- 
raissent avoir une face allongee ; autrement dit, ils sont en majo- 
rite leptoprosopes. 

Par leur indice nasal, ces crânes sont mesorrhiniens. La tendance 
a la leptorrhinie ne s'observe guere, comme caractere moyen, que 
chez les plus dolichocephales, et en meme temps chez les plus 
leptoprosopes. 

Ces crânes presentent une faible difference dans la longueur 
absolue de leurs segments : frontal et parietal. En outre, le segment 
occipital est fortement developpe. La valeur de leur courbe hori- 
zontale totale les place parmi les plus grands crânes. 

II est de toute importance de pouvoir faire une etude detaillee 
du crane roumain. Jusqu'â present, pour ne tenir compte que du 
point de vue ethnogenique, ii est impossible, avec.la petite quan- 
tite de renseignements dont on dispose, ils ne sont pas mame re- 
vetus d'indications geographiques serieuses, de placer les crânes rou- 
mains dans des groupes ethniques. 

La carte du royaume de Roumanie reste encore en blanc pour 
ce qui concerne la repartition anthropologique des diverses «races» 
de 1' Europe 4 ). 

l ) Rappelons ce que nous avons d6jâ dit une fois dans cette revue : l'iinportance de recueillir 
les squelettes qu'on decouvre au moment de fouilles quelconques. L'anthropologie roumaine 
ne pourra etre esquiss6e que lorsqu'on se sera bien convaincu de la n^cessite' de tout conserver 
de ce qui touche aux antiques sepultures du pays. Les crânes actuels seront toujours plus faciles 
â rassembler. Le lieu de provenance de toutes les trouvailles devra toujours etre soigneusement 
indiqud. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE 



127 



3 

o 

co 

a 
<cC 

s-< 
o 

o 
co 

cu 



>CU 

co 

CD 

a 

co 
cu 

a 
O 

o 
cu 

a 

.5 
'o 



co 

a 
cu 

• I— I 

a 

ce 
U 
O 

co 
cu 

o 

a 



3|?)0| 



9JIB[HDU[lEig 



9sn9[j9qai 

-99 9[B}ldl0D0 



l0OOO«SiOOl0C1OXS1O 

i-t lo o lo lo lo io o lo lo lo lo io 



Ot>OOOOlO(M'!!iiOOlfllOOOIOOfflO 
lO lo L0 lO O IO O IO O LO lO lO LO IO LO IO LO 



LOOLOOOlOLOdOOOXiOOXO«S>OXîlOLOOL0 510XOOO 
0T'TîlOdOXOT'OO0«e'S10OTi0 51îlXTiT'ÎI51OTiTiO 
mCOeOCOCOO3CO000OeOO0CQ(M(MCO0OCOCO0OCO«300COCOCOCOCO0O0Q00 



(M LO O JJ X îl O O Li O ffl 

■* lo l« q •* a s li i: c ■* 



-90 8[ţ}I(ll00(J 



asi«cOT!aL'5t>oja«?TixwT'iOL'; 

LO «* lO IO LO CC «S< LO LO «* LO lO «* «? IO LO -5? >o 

lOOT<-<r'0»OlOOOOOiOO»000000(MOOOO»OOkOOOO<MlO»0 

io©tO!Oooiooi>otot"0!Oto.©t-tDt>t>cooi>ffit > 'iOffloofflinco 



81BJ8USJ 


o c - l- ]• i-. l"; o im s o « « lo x x a x n o k x a o •# c o x o s 

(M'^îl!MKffl"fr<MK0nKW-^T*O?:r:Kî)OT'flîl'MT'<-îl 
t^t'tItItitititititit'tIt't't'tItIt't'tIt'titItItititIt't't' 


atsjnojj 


t^ LO O O X îl lO Ci X O lO O t< 51 LO 51 «Si LO X IO 51 «ei O 10 51 O LO 51 10 X 
CiOroOOSOOOiOlOOOOSrr'OOiOOJOiOOOOOiOOOOOOi 


gjwqMao snos 


OTiLOOTiCi©LOr-LOXdLO-0«e'XLOCCXLOLOLOOOîlO«SiLOLOX 
51 51 CI 51 51 51 «S 1 01 51 51 51 51 51 CO 51 51 îl 51 51 51 51 CI X X X X 51 51 51 51 



ÎBlll 

jB^diooo # a 



IBfiuţiq 'd 



r-LOXCO«Sid-r«T'«SIO«SiT'©XOLOîl-THr-«SiOOLO«S'LOr---XCiO«e- 

©OOOOTiTidTiT'OTiTiTiTiTiTidOT'T'T'T'TiOTiOOOTi 



51 X X O X 51 "O X 51 «? X X X LO X O «r 1 t> 51 IO CC 

T'T'©îl©T'T'T'5lT'TiT<©îlTiTiT'©T-T'-r« 



CO O)CHO0î!flT< 
Ti T< Ti Ti TH Ti Ti 



nŢ)B]EJ 90JPUI 



OTiffiob co 

CO IO oo «* o co 

co" ce ci t" o I co' 

CO CO IO CO CO ■ CO 



LO X ri CO r- CO O Ti CO Ti 

«S< îl X Ol Ti 51 O O OO 

IO I «* Ti CM* O 51 O Ci 

co ' co co co r-> co t- io 



T 1 T< D-> IO CC Ti IO LO 

00 X .O X CO lO io X 

co ci I -r-i t< oo r-" co «* ei o 

co io ' coccco!Oifflt-i>co 



isjţdţoou 
hojj np 8orpn[ 



io -n x oo •=* o ti 

Oi CO O t> Tj O t> ' 

xi >n t< ra ^- 6 liV t< 6 îi x cî îi x 6 si t^ 6 a c; ?i «* îi îi o •;? lc ■* 

r-r-XXOSXXCiCiXr-XXXr-XXt>Cîr-XXr-Csr-XOSXX 



auispiJBn 
-Goid BP ooţpni 



îi 5i 51 x X r- r- 

«e* CO Ci îl Ci r- 



COCSOLO«e<XOiX 

CiTiOC^Cî51CiO 



o ci r-' «si o co' io I r-" co" co x" cd io o" co" o" 

Ci X Ci Ci O Ci Ci 'CiCiCiCSOiCiOiCSO 



ti X IO O X 51 «S< O CO LO X 

T O t> O îl Ci 00 O O Ti Ci 

x' «e I oo io io' io i> ti ti îi x' 

O) O OSOSOiCîOOîOOlOi 



9iiB}iqio goţpai 



«Sir-r-îlCSOCSCiOXCiT'CiOr-'«e'«e'XXL0îlT'XT'«SiTiL0Ci«S'T' 
«S'T'«SiCSS151«SiLOCiOXT<XT'COLOr-XXOSlTiOCO«S'T'L0 51Xîl 
«ăi 00 51 51 lo' «* CO «ăi îl" ti 00 co" 00 îi -n t< ci 00 x' îi îi cd r-' «S 1 " «ei cd O LO cd «si 
Cit^XXXXXCiCiXXXXCiCiTiXXr^XC^XXXCiXXXXX 



jBseu 9Jipni 



Oast^XOOXX«eiOXXOCOr-'«SiO«eiîlOXcO;OXT<COXCS 
O CO X îl © O îl X Oi O Ci X O O O OS O O îl O LO 0O O Ci CC © X_ CC 

5i oo ■=? «si co" «*' «e 5i" 5i o" o ce o" r-' ori si co" ti îi ce x" îi o" o cd i> lo' ori 

«*L0«jl«*«S , «5l«T«e'L0L0lO«jlL0«ai«S , L0«âlL0C0«eiL0«C 1 IL0L0«SI«*«T'L0 



Z "OM 
IBţDBJ 90ipn[ 



t- X CO 51 îl 51 lO 

«# LO CO. LO 51 51 Ci 

«S* LO C-' CO Ci" Ti" co 

LO «S* L0 LO «5i LO LO 



XOXCOCOCOXlOX 

5i 5i co o r- o îi o :~ 



OiC-TiCiOîl«*XCOXXX 
X lO X t- LO CO lO 51 X io co r- 



I x îi co t> 5i oi co ci co I cd r-' ori x" x" x' «ei ci o oo co «ei 
1 loloio«siioloiololo «eiLO«*LO«eiLOLO«eiLO«eiLOLO 



1 'OS 
[EIOBJ 90tpai 



co io ci «? o Ci Ci 
ti x ti c^ «* cî îi 



co co «ei ir- lo ci lo ci x r- o îi 

^-rsi-rtObC^,— [>.<7qoCiLOCl 



co x ci o co «ei «* co ^* 

■«-. ^_; -^ .. ; ~^ ; w- ... Ol X t> LO X_ L0_ X_ X_ 00 O îl tJ OS -~~ ^ •. - v^ ; w w- i., v,^ 

r-' d lo ti" co" o" ti" I ei oo* oi îi o o ci c" t* I «ei oi co" -ţ-i x' x" lo' o" t> x" o 51" 

co c m> co i> r- 'r-coc-coD'C^cor'C^ 'coc^xt-cor-r-ir-cocot^c^ 



co t- o o O — 1.0 Ci 



.-jxxxcor-xioocio 
t^coocoLOCiXLO«ei«eixcic^oiociCix 



[Bjatuj 9o;pni 



_«eioir-TiTiLOT<xoiciX 
«* x ci r- 01 o ci Ci co_ r-_ 01 «* lo lo_ t 1 o c~ o x x 
■=* lo" r-i d ai ci co" lo' 00 «* lo ci c-" ci 00 r-i 5i ori 51' t c-" cd d r-i io «ei si ci «*" 00 
xxr-xxr-xr-xxxr-r-tr-ir-r-xxxxr-t-xir-xr~xr-xr- 



8p [boijija goţpai 



«*iXT-5ixocîOLO«e'0«*ooîicor-co 
uo_ r-_ cq 51 ti 51 x ti «* i> os co_ Ci 00 lo x îi cq 
t t x' r-i oi 10' cd ci cd lo" ci tÎ o îi «ei si ci x" 

CiCiClCSOCiXXCiCiCiCiCîCiCiXClX 



X«ei«eir-Tior-'îic--r-x 
LO«eiCîCiLOCir-oicoTix 
lo «ei lo o oi lo r-" t> r-' lo co 

XCiCiClCiXr-CiXOiX 



jn9TilJao[ 
&p IB0IJI9A -pq 



C0C0X0XOXOCi5ir~c0L0X«eiXCi51Ol05ir-CDCik0TiC0CiCiC0X 
XClL0OXXCqOr--r-OC--dL0C051«*L0C05151 > OîlL0_Tl0iO0lTiTi 

00 r-" oi cd lo' ci r-i ci «ei «ei o" r-' «*' co" oi ci t-' t" x vi t-' ei io" lo' t* 10 cd lo' ei x' 

r-r-xr-t>i>i>i>r-c-coi>t>c-[>[-r-r-c-r-t>xr-t>r-coi>c>r-o 



9nbi[Bqdao 3Dipuf 



XLOdcoxocoxr-r-xXTir-«eixei«e , Oi«S'T-«ă'cocoC3cocoxT<T' 
cqxr-- i dr-oiOTi«ei«eixxr-ciX«eiTcqo«e , xor-cor'xeixxx 
o" t" co 00 «si 00" r-' x' r-" r-' x' lo' t" oi co" o" ci c 'ce «si t- cd oi t" oi «si x" 10" ce' t< 
xxxr-r-xr~xr-t>r-xxxr-xr-xr'xxxxxxxr-xr-x 



soj?tnn;j 



5ix«*LOcor«xciOTiîix«siLOcor--xoiOT-eix«eiiocor~xciO 

T-TlT'T-TlT l TlTITlTl01îlîl0151015151îlîlX 



128 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



ANTHROPOLOGIE DE LA ROMÂNIE 



CONTRIBUTION A L'ETUDE ANTHROPOLOGIQIE DES TZIGANES DITS ROIMAINS 

PAR LE 

Dr. EUGENE PITTARD 
Privat-docent â l'Universite^ de Geneve 



Pendant notre sejour dans la Dobrodja, nous avons pu etudier, 
de ci, de la, une quarantaine de Tziganes dits roumains. Nous Ies 
appelons ainsi pour Ies distinguer des Tziganes Turkomans dont 
nous avons fait aussi l'etude. Les Tziganes dont il est question 
dans la presente note sont ceux que Ton trouve, par groupes plus 
ou moins nombreux, dans presque tous les pays d'Europe. Ils y 
portent des noms divers : Bohemiens, Ziguener, Gitanos, etc. Nous 
reviendrons sur ces denominations. 

Ceux que nous avons examines Tont ete â Constantza, a Man- 
galia, â Babadagh, â Tulcea, a Macin, ou nous les avons rencontres 
â titre d'individus isoles, et dans divers campements que nous avons 
traverses, notamment preş de Elibichioi, au sud de la voie ferree 
qui relie Cernavoda â Constantza. Un certain nombre d'entre eux 
(ceux de Constantza en particulier) etaient alors incorpores dans 
la division active de la Dobrodja, particulierement dans le Bataillon 
des chasseurs No. 2, cantonne dans les faubourgs de Constantza. 
A ce propos, nous devons remercier vivement Mr. le lieutenant 
Georges Jean Cantacuzene, qui s'est mis â notre disposition avec 
une extreme obligeance. 

Nous ajouterons a cette serie provenant de la Dobrodja quelques 
individus etudies precedemment, en compagnie de Mr. le prof. Dr. 
Istrati, alors Ministre de 1'Instruction publique, lors de notre premier 
voyage, en 1899, preş de Câmpina, ou ils campaient au bord de la 
Prahova, et quelques autres examines en passant dans les Car- 
pathes, aux environs de Sinaia et de ComarnicQ. 

* 
* * 

L'etude somatique des Tziganes est â peine commencee. Les 
premiers travaux datent de 1 8 7 3. Ils sont dus â Kopernicki 1 ). Depuis 

*) îs. Kopernicki. Ueber den Bau des Zigeunerschadel. (Arch. fur Anthropol. 1873. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 129 

cet auteur, Weisbach, Hovelacque 4 ), Spengel, Davis, entre autres, 
ont examine quelques crânes. Mais ce ne sont la que des indica- 
tions clairsemees, reposant sur un petit nombre de pieces. Parmi 
Ies travaux faits sur la population vivante, on peut citer ceux de 
Broca, ceux de Wilkins et Ujfalvy sur Ies Tziganes du Turkestan, 
ceux de von Luschan sur Ies Tziganes de Lycie, ceux de Weisbach 
et Steinburg sur Ies Tziganes de Transylvanie et de Hongrie. Mais 
la population tzigane est disseminee dans presque tous Ies pays 
d'Europe, dans de nombreuses circonscriptions de l'Asie occiden- 
tale, dans le nord de l'Afrique. Elle presente, sous le meme nom, 
des types divers: Tziganes turcomans, Tziganes roumains, pour 
rester dans le pays ou nous Ies avons etudies. II faudrait proceder 
â V examen anthropologique de tous ces groupes. Toute contribu- 
tion â Petude de ce peuple mal connu est donc la bien venue. 



Si Ies Tziganes sont tres mal connus au point de vue de leurs 
caracteres anthropologiques, par contre on a beaucoup etudie leur 
genre de vie, leurs coutumes, leur langue ; et cela en un grand 
nombre de pays. Dans ce domaine, la liste bibliographique est con- 
siderable. Pour en donner une idee, rappelons que A. Colocci 2 ), 
dans son ouvrage : Gli Zingari^ Storia d'un popolo errante, 
păru en 1889, indique deja 643 ouvrages publies sur Ies Tziganes. 

Cest par Tidentite des racines linguistiques et des formes gram- 
maticales de leur langue, que Torigine indoue des Tziganes a ete 
soutenue 3 ). La difficulte etait de Ies rattacher a une population 
speciale de Tinde. Un autre point a elucider etait celui de savoir 
â quelle epoque ils avaient commence leurs migrations. 

Aucune de ces question n'est resolue. 

Ce n'est pas ici le lieu d'entrer dans beaucoup de details relati- 
vement â ces deux questions. Rappelons seulement que c'est surtout 
aux Djâts des plaines de l'Indus qu'on s'est adresse pour con- 
naître quelque chose des origines tziganes. Malheureusement, Ies 
documents anthropologiques qui pourraiert permettre des compa- 



4 ) Hovelacque. Sept crânes Tziganes. Rev. d'Anthrop. Paris 1874. 
a ) Colocci. Gli Zingari. Sloria d' un popolo errante. Turin 1889. 
3 ) Grellmann. Histoirt des Bohemiens. 



130 BULETINUL 'SOCIETATE DE SCIINŢE 

raisons entre Ies deux groupes ethniques, manquent encore au- 
jourd'hui. 

Quant â l'epoque de la migration des Tziganes vers l'occident 
(1'origine indoue de ces derniers etant admise), Ies documents *) 
ne sont pas encore complets. On a essaye de rattacher Ies Tziganes 
aux peuples nomades, aux Sinties qu'on mentionne â Lemnos vers 
le X" e siecle avânt Jesus Christ et aux Sigynnes qu' Herodote sig- 
nale sur Ies bords deTIster, le Danube actuel. Cet auteur raconte que 
Ies Sigynnes passaient pour etre arrives de Medie dans un temps 
tres recule. Ils existaient donc, sur Ies bords du Danube, ii y a au 
moins 2.500 ans 2 ). Selon divers ethnologistes, du VII _e au IX _e siecle, 
Ies conquerants de Tinde auraient transporte certaines colonies de 
Djâtts des bords du Sindh, â Antioche, en Cilicie et meme en Rou- 
melie. Et quelques colonies tziganes s'appellaraient Sintes ou Sinti 
et rappelleraient peut etre leur provenance indienne. 

On admet encore qu'une autre emigration, probablement frac- 
tionnaire, aurait eu lieu apres la conquete de Tinde par Ies Mongols. 
Tamerlan qui franchit le Sindh vers 1398, fit massacrer des milliers 
de prisonniers devant Delhi. Certaines peuplades indiennes se se- 
raient alors portees vers Toccident (Domeny de Rienzi, Schoell, etc). 

Les Tziganes chasses de l'Inde seraient venus dans l'Europe 
occidentale, soit par la Russie meridionale ou par l'Asie mineure — 
soit, et c'est la une question importante â resoudre — par l'Afrique 
septentrionale, par TEgypte. 

Dans l'Europe occidentale on signale la presence des Tziganes 
des le commencement du X V" e siecle ( 1 4 1 7 en Allemagne ; 1 4 1 9 en 
France; 1447 en Catalogne, etc). 

Les Tziganes existaient dans les principautes.danubiennes de- 
puis une epoque plus ancienne encore. Dans le courant du XIV" e 
siecle, on les mentionne deja comme esclaves. Les vo'ivodes de 
Valachie, Vlad II et Mircea I" er , renouvelaient, le premier en 1386, 
le second en 1387 une donation de quarante tentes de Tziganes 
(salaşi de Ţigani) faite au monastere de Saint Antoine par leur 
oncle Vladislas qui avait regne en 1370. 

On ne possede aucune notion sur l'origine de l'asservissement 

1 ) Voir les nombreuses publications de Paul Bataillard, de Goege, etc. 

2 ) Voir Lagneau, AnlhroJ>ologle de la Fra/tce, Paris, 1879. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 431 

auquel les anciennes principautes de Moldavie et de Valachie 
avaient reduit Ies Tziganes. Cela serait fort utile pour savoir ap- 
proximatîvement l'epoque de l'arrivee de cette population dans Ies 
pays danubiens. Au point de vue des metiers dont ils vivent, Ies 
Tziganes de Roumanie se partagent en plusieurs groupes. II y a 
Ies căldărari (chaudronniers), Ies Aurari (?) (orpailleurs), Ies 
Lingurari (ou fabricants d'ustensiles en bois), Ies Ursari (mon- 
treurs d'ours), Ies Spoitori (etameurs), Ies Lăutari (musiciens). 
Actuellement beaucoup sont fixes au sol et cultivent la terre. Mais 
ils sont assez mal vus des autres paysans. Les Roumains Ies de- 
daignent. Dans les villages les maisons tziganes ne sont pas me- 
lees aux maisons roumaines. 

Les Tziganes sedentaires entrent dans Tarmee roumaine. Cela 
sert â les fixer davantagfe au sol. Les Tzisranes nomades recon- 
naissent l'un d'entre eux comme leur chef. Cest avec lui que l'on 
trăite lorsqu* on deşire reclamer l'emploi des hommes de la horde. 
Ces Tziganes s'engagent pour la recolte, pour divers travaux de 
terrassement, etc. 

Le nombre des Tziganes de Roumanie est difflcile â evaluer. On 
comprend cela puisqu'une pârtie d'entre eux menent encore la vie 
nomade. La statistique peut les saisir un jour ici et les reprendre 
plus loin. Ils peuvent completement echapper âtoutrecensement. On 
pense qu'ils sont environ 200.000 dans le royaume. Ils sont nom- 
breux dans certains districts : ceux de la Prahova, de la Jalomitza, 
les districts du Danube 1 ). 

La presente publication ne represente, pour nous, qu'une etude 
preliminaire. Cest la raison pour laquelle, en particulier, nous n'in- 
sistons pas sur les travaux precedemment parus. Ceci doit etre con- 
sidere simplement comme un apport de materiaux ; rien de plus. 



x ) Certaines recherches d'archeologie prehistorique, celles de Gabriel de Mortillet et d'Arvid 
Kurk, entre autres, rapportaient a despopulations nomades tres anciennes, peut etre â ces Sigyn- 
nes, l'introduction du bronze dans les pays occidentaux, aussi bien que dans les pays du 
Nord, comme la Scandinavie. La remarque faite ii y a peu d'annees par Bataillard indique 
que, du temps d'Herodote, «les Ligures des environs de Marseille appelaient Sigynnes les mar- 
chands et que les Cypriotes donnaient ce nom aux lances». Cela viendrait â l'appui de l'opi- 
nion exprimee ci-dessus. Ces marchands, travaillant les metaux, fabriquaient particulierement 
des pointes de lances en bronze. (Voir aussi Lagneau : Antliropologie de la France), deja cite. 



132 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Nous avons l'esperance de continuei - , sur une echelle plus consi- 
derable, l'examen de cette peuplade si interessante. Alors nous 
pourrons rapprocher et discuter, s'il y a lieu, Ies resultats deja acquis 
a la science. 

Les indications que nous avons recueillies concernent : la taille, 
le diametre antero-posterieur maximum, le meme diametre pris des 
le point metopique, le transversal maximum, la hauteur du crane, le 
frontal minimum, — comme mesures craniennes, le bijugal, le bizy- 
gomatique, les diametres ophryo-mentonnier, ophryo-alveolaire, 
ophryo-nasal, la hauteur et la largeur du nez, la longueur et la 
largeur de l'oreille, les diametres biangulaires externe et interne, la 
longueur de la bouche — comme mesures faciales — enfm la cou- 
leur des yeux et des cheveux et la forme du nez. 

Tous les individus que nous avons examines etaient adultes. 

Dans leur Crania ethnica^ MM. de Quatrefages et Hamy donnent 
comme indice cephalique moyen des crânes tziganes 77.90 (79.90 
sur le vivant). M. Deniker, dans les tableaux qui accompagnent son 
volume sur les races de la terre, indique le chiffre de 79.9 pour 35 
Tziganes de Hongrie. Les autres indications concernent les Tzi- 
ganes de Lycie ou d'autres regions de 1' Asie (von Luschan, Chan- 
tre, etc). Nous en reparlerons quand nous publierons les resultats 
de nos etudes sur les Tziganes turcomans. 

I. La taille 

Nous n'avons pu, chez tous les individus examines, mesurer la 
taille. Nous ne possedons pas non plus la taille des cinq femmes 
qui figurent dans nos registres. Sur 42 hommes, nous avons 33 
chiffres indiquant ce caractere. En les divisant eh trois groupes de 
dix, nous obtenons: 



I-er groupe 


i mm 598 


2" e » 


i mm -6oi 


3' e » 


i mm -628 



Pour les 33 hommes reunis, la moyenne de la taille = 1 m. 612. 
Une pârtie des chiffres qui figurent dans nos registres nous ont ete 
donnes d'apres le livret de service militaire des hommes alors in- 
corporez II en est ainsi, surtout, pour le premier groupe. Nous 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 133 

avons donc pour quelques hommes le chiffre de leur taille comme 
recrue, c'est-â-dire un chiffre qui n'est pas celui de la taille adulte. 
Mais le chiffre : i m. 61 2, exprime comme moyenne, doit etre assez 
preş de la verite. 

Dans ses tableaux, Mr. J. Deniker indique, pour 6 1 Tziganes de 
Hongrie (soldats) la taille = 1654; pour 31 Tziganes de Crimee: 
1657 mm.; 41 Tziganes de Bosnie: 1695 mm. Ces trois chiffres 
sont superieurs aux notres. D'une maniere generale, et sans l'aide 
de l'anthropometre, Ies Tziganes dits roumains nous ont păru de 
taille moyenne ou au-dessous de la moyenne. 

Suivant la nomenclature, ceux que nous avons etudies rentre- 
raient dans ce groupe. 

Les variations individuelles vont de i m- 48 a i ra 72. 

Voici la repartition des 33 individus suivant les groupes de 
tailles : 

au dessous de 1 m. 60 11 individus 

de 1600 a 1649 13 » 

de 1650 a 1699 6 » 

de 1700 et au dessus 3 » 

Cette seriation met lieu en evidence la predominance des petites 
et des moyennes tailles chez les Tziganes roumains. 
Les Tziganes turcomans sont d'une taille plus elevee. 

II. Diametres craniens horizontaux et indice cephalique 

Indice 
cephali- 
D. A. P. D. M. D. T. que 

les iopremiers. i2>>j mm - 8 i86 mm - 1 i5o mm - 3 80.08 

» iosuivants . i88 mm - 1 i86 mm - 8 i5o mra - 1 79.80 

» 10 » . i87 mm - 7 i85 mm - 8 i49 mm - 2 78.71 

» 10 derniers . i90 mm - 7 i88 mm - 6 i5i mm - 2 79.36 

Moyenne . iSS mm ^8 i86 mm 82 i$o mm - 2 79.49 

La comparaison des chiffres du diametre antero-posterieur (D. 
A. P.) et du diametre metopique (D. M.) montre que la pârtie in- 
ferieure du front n'est pas proeminente. 

L'indice cephalique moyen place les individus que nous avons 
examines parmi les sous-dolichocephales. 



134 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

En Ies divisant suivant la nomenclature adoptee par M. J. De- 
niker dans sa repartition de l'indice cephalique en Europe, nous 
obtenons : 

Hyperdolichocephales 4 soit le 1 o pour cent 

Dolichocephales ....... 9 » 22.5 » 

Sous-dolichocephales 10 » 25 » 

M^socephales . . 6 » 15 » 

Sous-brachycephales 4 » 10 » 

Brachycephales 5 » 12 » 

Hyperbrachyc6phales 2 » 5 » 

En groupant Ies dolichocephales (hyperdolicho., dolicho., sous- 
dolicho.),nous obtenons 23 individus presentant ce caractere, soit le 
57.5 °/ . D'autre part, en reunissant Ies brachycephales (sous-bra- 
chy.,brachy.,hyperbrachy.),noustrouvons 1 1 individus, soit le 27.50^ 
seulement. Nous pouvons en conclure que Ies Tziganes roumains 
ont en grande majorite des tetes allongees. 

Le plus fort diametre D. A. P. = 200 mm.; le plus faible 178 mm. 
Les diametres atteignant ou depassant 190 mm., sont nombreux 
(18). Pour le diametre transversal: maximum =164 mm., minimum 
140 mm. On peut dire que, d'une maniere generale, le crane des 
Tziganes est bien developpe, surtout si Ton tient compte que la 
taille n'est pas elevee dans ce groupe ethnique. 

Les quelques femmes que nous avons etudiees ont fourni les 
chiffres suivants, comme diametres et comme indice : 

Ind. cephali- 
D. A. P. D. M D. T. que 

Moyenne .... i74 rara -8 i73 mm -8 i4i ram -2 80.80 

Le crane, ce qui est naturel, presente de plus petits diametres 
chez les femmes. Ce qui est naturel 6galement, c'est que la diffe- 
rence entre D. A. P. et D. M. est moins considerable chez elles. 
L'indice cephalique moyen est un peu plus eleve. Selon la nomen- 
clature de M. Deniker, ii indique la m^socephalie. Une seule de ces 
femmes 6tait dolichocephale, trois etaient m^socephales, une sous- 
brachycephale. 

Les variations que pr^sentent, pour les deux sexes, les chiffres de 
l'indice cephalique proviennent peut-etre d'un metissage. Des indi- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SC1INŢE 135 

vidus appartenant â divers groupes ethniques penetrent quelque- 
fois dans Ies clans tziganes et y fait souche. 

III. Frontal minimum, hauteur du crane, indices verticaux de 
longueur et de largeur 

Voici d'abord Ies chiffres, separes en moyennes de dix, des indi- 
vidus du sexe masculin : 

Ind. vert. Ind. vert. 

Front. min. Haut. cran. de longueur de largeur 



Ies io premiers 
» io suivants 

"IO » 

» io derniers 
Moyenne 



ii4 ram -8 i27 mm -o 67.35 85.26 

ii3 mm -3 i30 mm -4 68.77 86.82 

ii2 mm -6 i22 mm -2 67.57 &5- 2 3 

IH ram -2 I25 mm "2 65.64 82.8l 

I72 mm 97 126^-42 67.33 8 5'° 3 



Les deux premiers chiffres nous paraissent peu eleves. Dans Ies 
series que nous avons deja etudiees, nous avons obtenu : 



Front. min. Haut. cran. 



Valaisans H2 mm '30 i38 mra -5o 

Esquimaux 1 ). . . . ii5 mm 75 i42 mm "5o 

Kurdes 2 ) ii5 mm 5o i3i mm -5o 

Tziganes H2 mm gj 126^-42 

Or les Valaisans et les Kurdes sont des brachycephales, a indice 
cephalique eleve. Les Esquimaux, quoique dolichocephales, ont un 
diametre frontal minimum particulierement developpe. 

Ouant a la hauteur du crane, les Tziganes n'occupent qu'une 
place tres en arriere des trois autres series. II est vrai que les Va- 
laisans et les Kurdes, par le fait meme de leur forme cranienne, 
ont un fort diametre vertical de la tete; d'autre part, les Esquimaux 
avec leur scaphocephalie, expliquent facilement cette elevation 
extraordinaire du diametre vertical. 

Les deux indices verticaux de longueur e t de largeur se ressen- 
tiront de ces differences. 

Ind. vert. long. Ind. vert. larg. 

Esquimaux ..... 73.09 96.05 

Kurdes 72.05 83.60 

Tziganes roumains . . 67.33 85.03 



i) Eugene Pittard. Conlribution a l'etude anthropolopique des Esquimaux du Labrador el de 
la Baie d'Hudson. Bull. Soc. geogr. Neuchâtel, 1901. 

2 ) Idem. Conlribution a l'etude anthropolopique des Kurdes. Bull. soc. Anthrop. Lyon, 
1902. 



136 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

D'apres la nomenclature de R. Collignon *), l'indice vertical de 
longueur moyen place Ies Tziganes de notre serie parmi Ies meso- 
c^phales ; l'indice vertical de largeur Ies classe parmi Ies hypsice- 
phales. Dernierement M. Guiffrida-Ruggeri 2 ) a insiste sur la valeur 
plus grande que represente l'indice vertical de largeur pour mon- 
trer la conformation du crane dans le sens vertical. 

Chez Ies femmes. Ies memes diametres et indices fournissent Ies 
chiffres suivants : 

Fro-nt. min. Haut. cran. Ind. vert. long. Ind. vert. larg. 

107 cm. 2 126 cm. 6 7°«59 91.62 

II est interessant de constater que la hauteur du crane ne subit 
pas de variation dans le sexe feminin. Nous n'insistons pas cepen- 
dant, car notre serie est trop faible. 

IV. Diametres : bijugal, bizygomatique et indices 
faciaitx-craniens 

Nous appelons indice crânio-facial No. 1 celui qui est obtenu 
â l'aide de D. A. P.; cranio-facial No. 2 celui qui est obtenu a 
l'aide de D. T. 

Ind. cr.-facial Ind. cr.-fac. 
B. ). B. z. No. 1 No. 2 

Ies 10 premiers . 131 mm - 62 141 mrn - 5 71.13 88.47 

» 10 suivants . 134 rnm - 7 141 mm - 7 72.12 89.59 

» 10 . 131 mm - 4 138 mrn - 5 69.78 88.16 

» 10 derniers . 130 mm - 4 138 mm - 1 72.45 91.32 

Moyenne . i^2 mm 02 i^g mm g$ 71.37 89. 43 

On peut considerer la largeur bizygomatique comme peu elevee 
chez Ies Tziganes roumains. Nous allons mentionner ici quelques 
chiffres representant la valeur de ce diametre dans diverses series : 

Esquimaux (Pittard) 144 mm - 62 

Bulgares ( id. ) 140 mm - 82 

Lorrains (Collignon) 143 mm - 68 

Celtes ( id. )....-. 142 mm - 81 

Kymris ( id. ) 138 mm \ 21 

Flamands ( Houze )..... 143 mm - 5 

*) R. CollignoD. Les Basques. Mein. Soc. Anthrop. de Paris. 1895. 

") Guiffrida Ruggeri. Die groesste hoehe des Schădels vom Morphologischen Sla?uiipunkte 
aus bttrachlit. Centralblatt fiir Anthropologie, 1900. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 1.37 



Nous avons, dans cette liste, des dolichocephales et des brachy- 
cephales. Le chiffre que nous indiquons pour B. Z. est a peu preş 
semblable a celui des Kymris et a celui des Bulgares, le premier groupe 
en majorite dolichocephale, l'autre en majorite brachycephale. Mais 
un chiffre de diametre exprime seul, sans mettre en regard Ies autres 
indications correlatives, n'a qu'une importance secondaire. Voici quel- 
ques indices que nous avons obtenus, nous meme, sur d'autres series: 

Ind. No. i Ind. No. 2 

Bulgares 75-25 91.65 

Kurdes 73.04 83.88 

Chez Ies femmes, Ies diametres et indices qui figurent dans ce 
paragraphe sont Ies suivants : 

B. J. B. Z. Ind. No. i Ind. No. 2 



Ies 



130 mm - 4 


— 


74.73 92 


.38 


V. Mesures du nez 


et indice nasol 






Hauteur du nez Largeur du nez 
(N. s.) (n. n.) 


Indice nasal 


10 premiers 
10 suivants. 


5i mm '4 
. 50 mm - 2 


37 mm " 7 
36 mm - 8 


74.27 
73.62 


10 » 

10 derniers 
Moyenne . 


50 mm ' 3 

5i mm -3 
$0 mm - 8 


35 mm - 3 

35 mm - 4 

36 mm - 3 


70.46 
69.42 
71.94 



L'indice moyen place Ies Tziganes roumains parmi Ies mesorrhi- 
niens (de 70 â 84.9). Le dernier groupe seul confine a la leptorrhinie. 

Dans Ies tableaux qui accompagnent Ies « Races et peuples de la 
terre», Mr. Deniker ne mentionne aucun chiffre se rapportant a l'in- 
dice nasal des Tziganes. 

La variation individuelle de cet indice est assez grande : de 56.36 
â 97.83. Elle ne correspond pas a des variations dans l'indice ce- 
phalique. Ce ne sont pas toujours Ies plus dolichocephales qui sont 
en meme temps Ies plus leptorrhiniens. 

En cherchant dans notre registre la repartition des 42 Tziga- 
nes du sexe masculin, suivant la valeur de leur indice nasal, nous 
trouvons : 

Leptorrhiniens. . . 19 soit le 45 pour cent env. 
Mesorrhiniens . . . 21 » » 50 » » 

Platyrrhiniens ... 2 » » 5 » » 



138 BULETINUL SOCIETĂŢII UE SCIINŢE 

Les chiffres de N. s.'et n. n. et de l'indice nasal chez les fem- 
mes sont : 



N. s. 




n. n. 


Ind. nasal 


45 mm - 


6 


., - mm. 
3D 


76.22 



L'indice moyen indique la mesorrhinie. D'ailleurs les cinq fem- 
mes examinees presentaient toutes ce caractere. 

VI. Indice cephalique et indice nasal 

Nous mettons en regard, par groupes de dix, les chiffres de ces 
deux indices chez les individus du sexe masculin : 

les 





Ind 


. cephalique 


Ind. nasal 


10 premiers . . 




80.08 


74.27 


10 suivants . . 




79.80 


73.62 


10 » . , 


. 


78.7I 


7O.46 


10 derniers . . 


. 


79-36 


71.94 



II y a diminution parallele des deux indices. 

Chez les femmes ... 80.80 76.22 

A un indice cephalique â peu preş correspondant (les 10 pre- 
miers = 80.08), les femmes paraissent etre plus mesorrhiniennes 
que les hommes ; autrement dit, la largeur relative de leur nez paraît 
plus grande. 

VII. Diametres verticaux de la face et indices de la face 

Comme diametres verticaux de la face, nous avons mesure : l'o- 
phryo-mentonnier, Tophryo-alveolaire, l'ophryo-nasal. Nous ins- 
crivons ici les moyennes de ces diametres par groupes de 10 : 

O. M. O. A. O. N. 



Ies 10 premiers 




146 mm - 6 


102 mm -' 8 


77 mm. 22 


» 10 suivants 




144 mm - 2 


100 mm -o8 


76 mm - 8 


» 10 » 


. 


143 mm - 9 


98 mm - 


75 mm - 5 


» 10 derniers 




145 mm - 9 


9 8 mra - 5 


76 mm - 4 


Moyenne 


• • 


145 mm - 1$ 


gg mm - 85 


76 """• 4J 


A l'aide de B. Z. 


nous 


avons calcule les divers indi 


ces de la face : 




Pour 0. M. = 


103.71 






n 


O. A. = 


71.35 






» 


0. N. = 


54-64 





BULETINUL SOCIETĂŢI? DE SGIINŢE 



139 



VIII. Longueur, etendue, indice de Voreille 
Nous avons mesure la longueur et la largeur du pavilion. A l'e- 
xemple de Mr. Topinard, nous exposerons Ies chiffres de la longueur, 
de l'^tendue et de l'indice : 



Longueur 



Largeur 



Etendue 



Indice 



i er groupe . . 


. 62 mm - 8 


34 mm - 6 


4*7 


55-o6 


2 e » . . 


. 6o ram - 5 


35 mm - 4 


47-95 


53.57 


3 e 


. 59 ram - o 


j5 j 


47-15 


59.30 


4 e » . . 


. 6o mm - 8 


34 mm - 9 


47.35 


56.99 


Moyenne . . 


. 6o mm "/8 


3$--o$ 


47-91 


57-48 



L'oreille paraît petite chez Ies Tziganes roumains. Cet organe 
ne paraît pas lie â un accroissement parallele a celui de la taille 
dans Ies divers groupes ethniques. Les Esquimaux, par exemple, qui 
sont de petite taille, possedent des oreilles qui peuvent compter 
parmi les plus grandes qui soient. 

Voici quelques chiffres qui se rapportent a la longueur du pa- 
vilion et â sa largeur. Cest nous meme qui les avons obtenus : 



Longueur 



7 



Largeur 
mm./; 

mm./C 



38 

35 



Esquimaux 67 ' 

Albanais 65 111111 - 

Bulgares 62 mm - 3 

Kurdes 64 mm -— 

Chez les femmes Tziganes le pavilion a fourni les chiffres suivants 



37 mm 7 



Longueur 

C. ~ mm. . 
O 4 



Largeur 

34 mm -o 



Etendue 
48.7 



Indice 
54.16 



II paraît plus developpe que chez les hommes. 
IX. Longueur de Vouverture palpebrale et largeur interoculaire 

Nous avons procede par la methode qui consiste a mesurer le 
diametre biangulaire externe, puis le biangulaire interne, de deduire 
le second du premier et de diviser par deux. Elle en bien preferable 
a la mesure directe. 



jer 


groupe 


2 e 


7) 


3 e 


•n 


4 e 


n 



Moyenne 



D. biangulaire 
externe 


D. biangulaire 
interne 


Longueur de l'ou- 
verture palpebrale 


98 mm 3 


34 mm 9 


3i mm 7 


99 mm "5 


33 mm -5 


33 mm 'o 


99 mm 7 


32 mm '2 


33 mm 7 


97 ram 7 


30 mm, 2 


33 mm 7 


g8 mm 8 


j2 mm -y 


SS mm o$ 



140 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Par rapport au diamstre biangulaire externe on peut dire que 
Pouverture palpebrale est bien developpee. Cela correspond bien aux 
caracteres descriptifs des Tziganes : on mentionne toujours leurs 
grands yeux. Comme mesure absolue, la longueur de l'ouverture 
palpebrale est elevee. On peut se reporter, pour s'en convaincre, 
aux tableaux qui ont ete dresses pour l'indication de ce caractere. 
Femmes : 

D. biang. ext. D. biang. int. Long. ouv. palp. 
9I mm. 2 3I mm. 4 2 9 mm -9 

X. Longueur de la bouche 

On sait que cette longueur n'est pas facile a mesurer. Les chairs 
des commisures debordent toujours plus ou moins sur l'endroit ou 
se termine la muqueuse labiale. 



i groupe 

2 e 

3 " 

4 » 
Moyenne 



52 mra - 6 

53 mm - i 

54 mm - 3 

52 mm> 7 



Les artistes professent que la longueur de la bouche equivaut a 
une longueur et demi de l'oeil. Dans le present groupe ethnique, 
cette derniere longueur =^49 mm -5 7, plus petite par consequent que 
celle de la bouche. La moyenne de la longueur de la bouche chez 
les femmes = 53 millimetres. 

XI. Couleur des yeux et des cheveux. — Forme du nez 

Chez les 42 hommes examines, la couleur des yeux etait pres- 
que toujours uniformement brune. Un seul d'entre eux est inscrit 
dans nos registres avec la denomination : gris brun ; un autre avec 
la denomination : bleu. 

Quant aux femmes nous trouvons : ' trois bruns et deux gris 
bruns. 

La couleur des cheveux est noire chez presque tous (37 in- 
dividus sur 42). Ouatre individus ont presente la couleur brun-noir 
ou châtain fonce ; un seul châtain clair. 

Les cheveux sont generalement droits. Cinq individus les avaient 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 141 

boucles, un ondules. Chez Ies femmes, la couleur des cheveux est 
noire chez quatre d'entr'elles, brune chez une autre. 

Le nez a presente, chez Ies hommes, Ies formes suivantes : 

Nez droit 16 individus 

» droit aquilin ..... 14 » 

» aquilin ........ 4 » 

» droit legerement retrousse. 7 » 
» droit lgt. recourbe . . . . 1 » 

Total ... 42 » 

Cest le nez droit avec tendance â la forme aquiline qui domine. 

Ajoutons, comme derniers caracteres descriptifs, que Ies sourcils 
sont, en general, fortement dessines, avec des poils abondants, noirs; 
que souvent Ies paupieres et Ies commissures des levres presentent 
des teintes violacees. Nous ne disons rien de la peau basanee des 
Tziganes qui est bien connue. 

XII. Quelques compar aisons avec des groupes ethniques 

de rindoustan 

Dans Ies premieres pages de cette note preliminaire, nous avons, 
en quelques mots, rappele Ies theories qui rattachent aux populations 
indostaniennes Ies Tziganes, dont ceux dits roumains font pârtie. 
Indiquons, en passant, que ce groupe ethnique n'a probablement 
pas grande parente anthropologique avec Ies Tziganes dits Turcs. 
Nous avons cherche a mettre, en regard des indications que nous 
fournissons ici, quelques chiffres se rapportant a des populations 
indoues 1 ). Mais ces dernieres populations presentent elles memes 
des caracteres heterogenes. Mr. Deniker pense que la variete des 
types du pays hindou est due »au croisement de deux races indi- 
genes: Indo-Afghane et MeUano-Indienne ou Dravidienne«, avec 
l'admixtion, ca et la, d'elements etrangers divers. 

*) Voici quelques chiffres representant l'indice căphalique de diverses series de crânes hin- 
dous. Ils sont tires de Crania ethnlca. 41 crânes Indous du Bengale (Uavis)= 75.56 (vivant =: 
77.56), 6 crânes de Brahmines 75.42 (viv.=77.42),i6 Indous $ (Museum de Paris 72.28 (74.28) 
5 de 3 77-77 (79.77) ; 12 crânes de Parias d'Alipore (Broca) 74.43 (76.43) 21 crânes de Ma- 
ravars du Mandoure" (Callamand) 74.85 (76 85), 20 crânes des deux sexes de meme provenance 
(Flower) 75.28 (77.28) ; 8 crânes Veddah (College royal des chirurgiens de Londres=72.09 
(74.09) ; 10 crânes Veddah (Davis) = 71.58 (73.58) ; 8 crânes de Cinghalais (Davis) = 74.03 
(76.03). 



142 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

La race Indo-Afghane est de haute stature (Sikhs— i m 7 1; Pend- 
jabi=i m '68,etc); elle est dolichocephale (Sikhs=ind. ceph.=72.7 ; 
Pendjabi, 74.9, etc), elle est, en general, leptorrhinienne (Ies Sikhs 
ont l'indice nasal=68.8), ou mesorrhinienne (Pendjabi, ind.=70.2). 
La race melano-indienne ou Dravidienne se subdive elle meme en 
deux sous-races; Tune platyrrhinienne, l'autre leptorrhinienne. Elle 
presente une plus grande complexite encore que la race Indo- 
Afghane. On trouve chez elle des tailles tres petites (Yuang ou 
Patna de Keundjhar et de Dhenkanal = lVn '5 7)i au dessous de la 
moyenne (Kols = i ra 64); au dessus de la moyenne (Ho= i m 68). 
L'indice cephalique et l'indice nasal subissent aussi ces variations. 

La »race" tzigane presente egalement des differences de types. 
D'ailleurs avânt qu'un essai serieux soit tente en vue de rattacher, 
sur des bases somatologiques, Ies tziganes â une ou â plusieurs de 
ces races de l'Indoustan, ii nous paraît qu'il y a loin. II faudra 
d'abord que l'on possede, sur la population que nous etudions ici 
meme, des renseignements plus nombreux que ceux qui ont ete ras- 
sembles jusqu'â ce jour. Cest pourquoi tout apport de materiaux 
est precieux. 

Resume 

Nous rappelons que Ies resultats que nous allons exposer ont 
ete obtenus sur une serie qui ne compte que 47 individus. Ils 
peuvent donc n'etre que relatifs et n'exprimer qu'imparfaitement 
Ies caracteres de la »race« tzigane, de celle dite roumaine. Cette 
reserve etant formulee, nous constatons que : 

i° La taille des Tziganes dits roumains est petite en moyenne. 
Les individus ayant une taille au dessus de la moyenne sont deja 
le petit nombre: ceux qui ont une grande taille le sont encore 
davantage. Moyenne de la taille = i ra "6i2. 

2 La forme du crane presente des variations, allant de l'hy- 
perdolichocephalie â l'hyperbrachycephalie. Cependant les tetes 
allongees sont les plus nombreuses. La presence d'un assez grand 
nombre de crânes mesocephales semblent montrer, a lui seul, que 
des croisements ont ete operes. La »race« des tziganes dits rou- 
mains n'est pas pure. 

3 Le crane, d'une maniere relative comme d'une maniere ab- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 443 

solue, ne paraît pas etre eleve. L/indice vertical de longueur place Ies 
Tziganes de notre serie parmi Ies mesocephales, l'indice vertical 
de largeur parmi Ies hypsicephales (nomenclature : R. Collignon). 

4° L'indice nasal moyen place ies Tziganes roumains parmi Ies 
mesorrhiniens. Mais, dans le detail, nous constatons que le 45 °/ 
d'entre eux sont leptorrhiniens. 5°/ seulement sont platyrrhiniens. 
11 y a decroissance parallele de l'indice cephalique et de l'indice 
nasal. 

5 L'oreille des Tziganes paraît petite. Cela est un caractere 
absolus, car le developpement de l'oreille ne paraît pas lie au de- 
veloppement general du corps. 

6° L'ouverture palpebrale est grande. Les chiffres qui repre- 
sentent ce caractere correspondent bien aux indications descrip- 
tives relevees sur ce groupe ethnique. 

7 La couleur des yeux est presque toujours brune. Rarement 
Tiris presente une autre coloration. Sur 47 individus, un seul l'avait 
bleu. 

La couleur des cheveux est presque toujours noire (37 individus 
sur 42). Les cheveux sont generalement droits. Ouelquefois ils sont 
boucles ou ondules. 

La forme du nez est en tres grand majorite droite ou aquiline *). 



*) Le m6tissage qui paraît avoir influence la forme du crane, la taille, etc, ne semble pas 
avoir eu d'action bien sensible sur la pigmentation de la peau, des yeux et des cheveux. 



144 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



Diametres du crane et de la face de 47 Tziganes dits roumains 



HESCRES CBiSIEXSES 



MESUftES FACIALES 



etf 

o 


3 

•a 

a eu 

2 a 




ta 

.3 ~~ 


că';2 


«a 

1=3 o 

os a 

c: r- 


~ ."s 




46 


43 


64 


37 


104 


37 


85 


55 


41 


63 


33 


10 1 


35 


77 


56 


33 


70 


38 


96 


30 


73 


53 


41 


66 


33 


104 


40 


77 


51 


36 


67 


33 


102 


33 


73 


49 


38 


57 


35 


94 


34 


77 


48 


38 


63 


36 


98 


37 


71 


49 


38 


60 


32 


95 


35 


81 


52 


36 


60 


37 


91 


36 


81 


55 


33 


58- 


32 


94 


32 


74 


44 


42 


6b 


38 


105 


35. 


76 


53 


35 


58 


31 


99 


37 


80 


53 


35 


61 


36 


96 


33 


81 


52 


39 


62 


36 


97 


31 


77 


48 


31 


54 


36 


83 


28 


80 


50 


39 


63 


37 


103 


35 


82 


52 


40 


59 


34 


98 


33 


72 


49 


35 


61 


36 


103 


33 


77 


49 


37 


60 


33 


105 


34 


69 


52 


35 


61 


37 


106 


36 


71 


46 


33 


58 


35 


96 


30 


69 


46 


35 


55 


35 


101 


35 


84 


54 


37 


59 


34 


94 


33 


74 


50 


32 


67 


38 


102 


31 


77 


52 


33 


54 


34 


105 


33 


79 


50 


35 


62 


35 


98 


31 


69 


50 


40 


57 


33 


97 


34 


92 


54 


38 


61 


37 


104 


33 


71 


51 


37 


58 


37 


102 


34 


69 


50 


33 


59 


35 


98 


28 


75 


53 


33 


62 


39 


99 


34 


73 


47 


39 


60 


35 


96 


28 


84 


54 


35 


65 


38 


97 


28 


75 


50 


37 


62 


36 


94 


36 


77 


53 


37 


61 


35 


104 


28 


69 


46 


32 


65 


33 


93 


28 


78 


49 


41 


60 


35 


100 


28 


72 


48 


31 


56 


30 


95 


30 


74 


55 


31 


60 


37 


101 


31 


75 


54 


39 


58 


37 


97 


33 


87 


57 


32 


61 


33 


100 


32 


78 


54 


39 


63 


39 


97 


33 




44 


34 


55 


32 


91 


28 


— 


43 


33 


53 


32 


94 


33 


— 


47 


39 


70 


35 


94 


35 


— 


45 


35 


72 


37 


89 


29 


— 


49 


37 


67 


34 1 


88 | 


32 



192 
188 
194 
196 
190 
178 
186 
186 
188 
180 
189 
190 
186 
191 
178 
191 
191 
196 
184 
185 
184 
187 
196 
191 
190 
182 
185 
190 
186 
186 
189 
189 
200 
196 
196 
193 
186 
182 
190 
186 
189 
179 



Fammes 



170 
172 
176 
180 
176 



191 
186 
193 
196 
186 
176 
183 
186 
186 
178 
189 
190 
186 
191 
178 
188 
188 
195 
179 
184 
182 
186 
196 
188 
190 
176 
184 
186 
186 
184 
188 
190 
198 
192 
194 
191 
182 
178 
190 
185 
186 
176 



168 
172 
176 

181 
172 



151 
160 
154 
156 
140 
150 
156 
-144 
142 
150 
152 
146 
142 
162 
141 
150 
150 
154 
156 
148 
152 
150 
154 
142 
156 
140 
146 
147 
156 
149 
142 
150 
152 
152 
149 
148 
150 
156 
141 
150 
164 
145 



136 
144 
144 
145 
137 



118 
119 
116 
122 
111 
113 
114 
112 
109 
114 
109 
115 
111 
117 
105 
115 
111 
112 
121 
117 
113 
117 
107 
109 
119 
104 
113 
118 
117 
109 
111 
112 
109 
113 
114 
109 
112 
108 
110 
115 
110 
109 



112 
107 
107 
105 
105 



130 
124 
134 
128 
121 
124 
127 
137 
131 
123 
131 
132 
125 
137 
116 
135 
133 
144 
125 
126 
127 
132 
130 
131 
131 
131 
126 
124 
122 
118 
125 
123 
131 
131 
134 
122 
119 
124 
124 
119 
125 
116 



127 
132 
123 
133 

128 



133 
132 
132 
133 
130 
130 
132 
131 
137 
132 
131 
134 
133 
134 
137 
133 
140 
136 
133 
138 
125 
129 
135 
131 
130 
139 
132 
122 
123 
142 
132 
130 
134 
121 
132 
129 
119 
131 
134 
123 



146 
151 
143 
145 
141 
137 
140 
135 
138 
139 
144 
139 
138 
143 
136 
139 
142 
143 
149 
144 
139 
145 
136 
136 
145 
141 
135 
144 
138 
126 
127 
144 
141 
136 
144 
125 
140 
134 
135 
140 
142 
133 



128 
133 
132 
131 
128 



149 


110 


152 


107 


151 


104 


140 


96 


147 


103 


135 


97 


147 


103 


140 


95 


151 


105 


153 


108 


141 


95 


141 


99 


141 


101 


147 


105 


141 


100 


146 


104 


154 


107 


144 


100 


144 


100 


143 


97 


144 


97 


137 


87 


149 


105 


143 


100 


147 


102 


157 


99 


135 


95 


162 


116 


138 


92 


127 


87 


151 


99 


139 


94 


156 


107 


142 


101 


146 


99 


144 


87 


142 


96 


135 


98 


146 


97 


149 


97 


160 


109 


157 


105 


— 


— 



51 
54 
48 
54 
55 
55 
55 
51 
51 
52 
55 
50 
57 
53 
50 
54 
48 
54 
60 
50 
52 
57 
56 
49 
52 
57 
54 
'.7 
58 
51 
58 
48 
55 
49 
52 
54 
'>') 
50 
55 
51 
58 
60 



51 
46 
58 
57 
53 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 145 



EINIGE MITTHEILUNGEN tîBER RUMÂNISCHE CARABEN 

von 
PAUL BORN 

HERZOGENBUCHSKE, (Schweiz). 



Von meinem Landsmanne, dem bekanntten Entomologen A. 
L. Montandon in Bukarest, erhielt ich seit einigen Jahren eine statt- 
liche Anzahl Caraben aus verschiedenen Gegenden Rumănien's, 
welche mich zu nachstehenden Mittheilungen veranlassen. Natiirlich 
soli damit nicht die Carabenfauna Rumănien's erschopfend behandelt 
sein, im Gegentheil sollen die Bemerkungen eher Anstoss geben zu 
weiteren Carabologischen Studien liber dieses in Folge seiner geo- 
graphischen Lage so interessante und so verschiedenartige Gebiet. 
Ich beschrănke mich daher auf die Aufzăhlung der von Herrn Mon- 
tandon erhaltenen Arten und Rassen ; ohne Zweifel werden aber 
weitere Forschungen mit der Zeit noch Vieles zum Vorschein bringen. 

Calosoma inquisitor L. 

Diese Art erhielt ich in Anzahl aus Comana im District Vlaşca, 
siidlich von Bukarest. Die von dort stammenden Exemplare zeichnen 
sich aus durch etwas breitere, nachere Gestalt, durchschnittlich be- 
deutende Grosse (die meisten Exemplare messen 20 — 22 mm., 
obschon es auch eînige wenige von 16 — 18 mm., dabei gibt) und 
namentlich durch intensivere Fărbung, wo durch sie schon der 
kleinasiatischen inquisitor punctiventre Reiche năherkommen. Sehr 
schon sind namentlich einzelne lebhaft blaue oder blaugrune Stiicke, 
doch ist auch hier ein mehr oder weniger lebhaftes Kupfer oder 
braunroth mit intensiv griinem Rande die hăufigste Farbvarietăt ; 
daneben gibt es ganz griine, ganz kupfrige, braune und schwarze 
Exemplare. 

Calosoma sycophanta L. 

In grosser Anzahl ebenfalls aus Comana und in 2 Exemplare 
aus Bucarest erhalten. Auch bei dieser Art zeichnen sich die Stiicke 
von ersterer Lokalităt durch durchschnittlich bedeutende Grosse 
aus. Lebhaft rothgoldene Exemplare sind hăufiger, als grungoldene 
und einige Stiicke unter ersteren năhern sich schon ganz der var. 

10 



146 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

purpuripennis Rtr., die ich namentlich aus Smyrna in sehr schonen 
Exemplaren besitze. 

Calosoma denticolle Gebl. l ) 

In 2 Exemplaren aus Cyirislic in der Dobrudja erhalten. 

Calosoma auropunctatum Hbst. 2 ) 

Sechs Stiicke aus dem Berlad-Thal (Moldau) erhalten. Bei 2 
Exemplaren sind die Grlibchen der Flligeldecken normal, bei den 
librigen 4 aber viei kleiner; sie fiillen einen Zwischenraum bei 
weitem nicht aus und stimmen darin mit meinem einzigen Stiick 
von auropunctatum funestum Geh. aus dem Caucasus iiberrein. 

Procerus gigas Creutz. 

Ein Exemplar aus Comana, siidlich von Bucarest und zwar das 
kleinste, das ich je gesehen habe. Wie mir Herr Montandon mit- 
theilte, hat er wăhrend seiner 25-jăhrigen Sammelthătigkeit nur 
3 Exemplare dieser Art erbeutet und zwar alle in derselben Loka- 
lităt. Lăut Ganglbauer war der Rothenthurmpass der oftlichste, 
bisher bekannte Punkt ihres Verbreitungsgebietes und es ist dess- 
halb sehr interessant, zu constatiren, das sich der Kăfer noch viei 
weiter nach dieser Richtung findet. 

Procrustes coriaceus L. 

Von dieser, namentich in Siidost-Europa so sehr variablen Art, 
habe ich von Herrn Montandon sehr interessantes Material aus 
verschiedenen Gegenden Rumănien's erhalten. Vom typischen, 
iiber fast ganz Nord und Mitteleuropa und Italien verbreiteten 
coriaceus L. unterscheidet sich coriaceus rugifer Kr. durch tiefere, 
viei mehr ineinander fliessende Punkte der Fliigeldecken und 
oflănzende, zu vielen krăftigren Runzeln erhobene Zwischenrăume 
(Ganglbauer). Die Rasse ist liber das Gebiet . der ostlichen Kar- 
pathen, und der Transsilvanischen Alpen ausgebreitet, nach Reitter 
auch iiber die westlichen Karpathen und Beskiden, woher ich sie 
noch nicht habe. Ich besitze sie dagegen aus der Bukowina, Podolien, 
Siidrussland bis zum Gouvernement Kiew. Da dieselbe die ganze 
Kette der Transsilvanischen Alpen bewohnt, so tritt sie hier wohl 
liberali auch auf rumănisches Gebiet liber ; ich selbst besitze sie von 
zwei Grenzgipfeln, dem Bucegi und dem Negoi. Ausser dem erhielt 
ich sie von Herrn Montandon aus der Berlad-Thale in dei Moldau, 
aus Azuga, nordlich von Bucarest in den Karpathen gelegen und 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 147 

von Bucarest selbst. Ganglbauer stellte auf feinpunktirte und — ge- 
runzelte Exemplare aus Azuga die Varietăt rugulosus auf, doch ist 
dieser Unterschied nur individuell. Ich habe unter meinen sieben- 
btirgischen Exemplare solche mit ebenso fein punktirten und ge- 
runzelten Fliigeldecken, als aus Azuga und namentlich unter den- 
jenigen von Bucarest, also noch stidlicher als Azuga, solche mit 
viei groberer Skulptur, als von Azuga neben ganz gleich skulptirten. 

Dao-eo-en tritt eine andere, bisher nicht beschriebene Rasse in 
dem carabalogisch so interessanten Comana (District Vlaşca), also 
zwischen Bucarest und der Donau auf. Ich erhielt von derselben eine 
prăchtige Suite von 14 Exemplare. Diese neue Form, die ich zu 
Ehren des Entdecker's hiemit coriaceus Montandoni nenne, besitzt 
die gleiche Skulptur wie coriaceus rugifer, insofern, als die Zwischen- 
răume ebenfalls zu vielen krăftigen Runzeln zusammen laufen, in- 
dessen ist die ganze Skulptur weniger tief und es fehlt derselben 
namentlich der auffallende Glanz, den coriaceus rugifer besitzt. Er 
ist also kurz ausgedriickt, eine Rasse mit etwas erloschener, matter 
rugifer Skulptur. Der Unterschied ist evident und auf den ersten 
Blick erkennbar, nur sehr wenige Exemplare năhern sich durch 
etwas mehr Glanz dem coriaceus rugifer. 

Ein sehr ăhnliches, leider einziges Exemplar mit noch etwas mehr 
erloschener und daher noch matterer Skulptur erhielt ich aus Cer- 
navoda in der nordlichen Dobrudja. 

VVieder eine weitere Rasse sandte mir Herr Montandon aus 
Mangalia, ganz im Suden der Dobrudja, am schwarzen Meere ge- 
legen. Dieselbe ist desshalb von grosstem Interesse, weil sie den 
Uebergang bildet von coriaceus rugifer resp. Montandoni zu den 
turkisch-griechischen und Kleinasiatischen coriaceus cerisyi = 
Formen. Der Kăfer wird bedeutend kleiner (25 — 27 mm.), kiirzer 
und breiter, der Halsschild ist an den Seiten zwar noch nicht so ge- 
rundet, wie bei den cerisyi = Formen, aber hinten schon ziemlich 
breitlappig empor gezogen. Die Skulptur des coriaceus Montan- 
doni flacht noch mehr ab ; die Runzeln sind noch viei weniger er- 
hoben und die ganze Oberseite noch viei matter, als bei dieser 
letzteren Rasse, so dass man schon eher von zahlreichen unregel- 
măssig eingestochenen Punkten sprechen kann, als von erhabenen 
Runzeln. Der ganze Habitus năhert sich schon ziemlich der cerisyi= 



148 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Form von Brussa (brussensis Ganglb.) wie denn auch die ganze Ca- 
rabenfauna der Dobrudja auf das Kleinasiatische Festland hin weist. 
Ich nenne diese interessante Uebergangsform coriaceus dobrud- 
jensis. 3 ) 

Carabus planicollis Kiist. 4 ) 

Ich habe diese Art von rumănischem Boden zwar noch nicht 
erhalten ; da dieselbe aber die transilvanischen Alpen bewohnt, von 
wo ich sie aus eine Reihe Lokalităten besitze, alle hart an der ru- 
mănischen Grenze gelegen, so dtirfte sie wohl auch in Rumănien 
vorkommen. 

Carabus violaceus L. . 

Durch feinere und dichtere Granuliruno- der Flii^eldecken unter- 
scheiden sich die beiden Rassen violaceus Wolffi Dej. und violaceus 
Mehelyi Ganglb. von typischen violaceus L. Die erstere ist im 
Banat zu hause, hauptsăchlich um Mehadia, Herkulesbad, Orşova 
und ist grosser (ganz besonders um Orşova gibt es sehr grosse 
Exemplare), hat meist zi. lebhafte violet oder purpurn schimmernde 
Oberseite und intensiv purpurn oder goldigen Rând der Fliigel- 
deken. Diese Rasse, violaceus Wolffi Dej. erhielt ich in i Exemplar 
aus Gorju in der Kleinen Walachei, also dem dem Banate am 
năchsten gelegenen Theile des Landes. Violaceus Mehelyi Ganglb. 
ist kleiner, fast immer tief schwarz mitblauen oder violettem Seiten- 
rande. Nur aus Nagy-Sink, wo er sich eben dem violaceus Wolffi 
năhert, habe ich eine Suite von 12 Stiick, welche theilweis eine 
blăulichviolette Oberseite zeigen. Violaceus Mehelyi ist die Form 
der transilvanischen Alpen, die ich aus zahlreichen Lokalităten 
derselben habe. Von rumănische Boden besitzte ich 1 Stiick aus 
Argeş am Negoi, 2 Stiick aus Azuga und 1 Stiick aus dem obern 
Ialomitza-Thal, ebsnfalls nordiich von Bucarest. 

Ei wăre wohl moglich, dass sich von Podolien oder der Buko- 
wina her nach eine dritte Rasse, nămlich violaceus sublaevis Drap. 
nach der Moldau hin ausdehnt, doch habe ich bisher keine Exem- 
plare derselben von dort erhalten. 

Carabus morio Mannerh. 5 ) 

Der iiber einen qrossen Theil des Kleinasiatischen Festlandes 
(Smyrna bis Amasia, Bulghar-Dagh, Sultan-Dagh) verbreitete 
Carabus morio fmdet sich auch in Rumănien und zwar in der Do- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 149 

brudja in einer grosseren, meist schlanken, Form mit geringerem 
Fettglanze und grossern primăren Griibchen der Fliigeldecken, 
Carabus morio cavernicola Kr. Ich erhielt 3 Exemplare von 
Macin und 1 von Pazarlic. 

Carabus intricatus L. 

Dies Art kommt wohl im grossten Theils des Landes vor. Ich 
erhielt sie aus dem Berlad-Thal (Moldau), von Laculetz (Ialomitza- 
Thal, namentlich aber in grosserer Zahl von Comana. Sămmtliche 
Exemplare kann man wohl als intricatus angustulus Haury be- 
trachten, obwohl die Skulptur etwas variirt. Es zeigen sich nămlich 
wie bei angustulus 8 sehr krăftige tuberkel reihen, von denen die 
primăren noch stărker ausgebildet sind, als die andern, aber die 
tertiăren sind nicht immer ganz unterdriickt, sondern meîstens vor- 
handen, wenn auch ofters recht schwach. Die Skulptur ist iibrigens 
manchmal etwas schwer zu definiren, wie fast iiberall bei dieser 
Art verănderlich. Al le Exemplare haben prachtvohl blauviolette 
Oberflăche und es zeichnen sich auch hier die Exemplare von Co- 
mana, namentlich die 9 durch ganz bedeutende Grosse und Breite 
aus ; sie haben viei weniger schlanke Gestalt, als diess sonst bei 
intricatus angustulus der Fall ist. 

Carabus irregularis f. 

Die transsilvanischen Alpen sind das Gebiet des irregularis 
Montandoni Buyss., welcher jedenfalls an vielen Stellen die ru- 
mănische Grenze iiberschreitet ; ich erhielt ihn nur aus Brostreni 
in den Karpathen der Moldau. Es ist mir schon ofters aufgefallen, 
dass liberali, wo diese schone Rasse erwăhnt wird, als Unterschied 
zwischen derselben und dem typischen irregularis immer nur die 
rothe Farbe der Glieder betont wird, aber nie die intensivere, 
glănzendern Fărbung der Oberseite. Sind schon die kupfrigrothen 
Exemplare bedeutend glănzender und lebhafter, so gibt es unter 
irregularis Montandoni nicht selten lebhaft griine und auch schwarze 
wie ich selch namentlich vom Bucsecs besitze» 

Carabus auronitens fabr. 

Da der ganze Banat uud die transsilvanischen Alpen von auro- 
nitens Escheri Pali. bewohnt wird, so ist es klar, dass auch Ru- 
mănien in das Gebiet dieser Rasse fălit. Ich erhielt sie in 2 Stiick S 
und 9 aus Azuga. Es sind beides typische auronitens Escheri, ziem- 



150 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

lich klein, zwischen die Rippen krăftig gekornt, einer davon mit 
mehrfach unterbrochenen Rippen. In der Kleinen Walachei, gegen 
Orşova hin, wo sich ja auch violaceus Wolffi fmdet, diirfte aber eine 
bedeutend grossere und schlankere, ganz glatte Rasse vorkommen 
(laevipennis Seidl.). Aus Orşova erhielt ich wenigstens eine pracht- 
volle Suite von Circa 20 Stiick, dieser letztere Form, die grossten 
die ich je sah. 

Carabus clathratus L. 6 ) 

Von dieser Art erhielt ich 1 Exemplar aus Macin in der Do- 
brudja. Es ist ein ganz schwarzes Stiick mit ziemlich kleinen golde- 
nen Grubchen, das sich von clathratus Eversmanni fald. aus 
Transcaucasien nur durch viei grossere und breitere Gestalt unter- 
scheidet. 

Carabus granulatus L. 

Obschon ich diesen Kăfer aus Rumănien bisher nicht erhielt, 
zweifle ich doch nicht, dass derselbe sich nicht auch daselbst fmdet, 
da er alle umliegenden Lănder bewohnt. 

Carabus cancellatus Illig. 

Der Banat ist das Gebiet des Carabus cancellatus graniger Pali. 
welcher sich vom typischen cancellatus durch ganz schwarze Flihler 
und Beine, bedeutendere Grosse, stărker nach hinten verengten 
und hinten der Mitte viei mehr ausgeschweiften Halsschild, sehr 
krăftige Tuberkelreihen und Rippen und viei grober gekornte 
Zwischenrăume zwischen denselben unterscheidet. Die Oberseite 
ist meistens, ziemlich dunkel Kupferroth oder seltener broncefărbig, 
Westwărts, in der Szorenyer Alpen nimmt der Kăfer eine viei 
dunklere Farbe an (cancellattus moestus Dej.). Unter dieser Rasse 
gibt es hăufig Exemplare mit griinen oder blauen Seitenrande der 
Flligeldecken (wahrscheinlich als v. Nicanor Haury zu betrachten) 
und namentlich solche mit prăchtig purpurviolettem Thorax. Weiter 
westwărts, wahrscheinlich ungefăhr vom Rothenthurmpasse an, 
wird der Kăfer kiirzer und breiter und bekommt rothe Schenkel. 
Es ist diess cancellatus scythicus Schaum, welcher das ganze Ge- 
biet der transsilvanischen Alpen und die Moldau bewohnt. Ich er- 
hielt ihn in grosser Zahl namentlich aus dem Berlad-Thale und 
aus Vasluiu, daneben auch aus zahlreichen Lokalităten der sieben- 
biirgisch-rumănische Grenze. Im allgemeinen ist der Kăfer ziemlich 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 151 

lebhaft kupferroth, doch sind griinliche Exemplare nicht selten 
darunter, sogar ziemlich lebhaft grasgriinne aber auch schwarzlich 
gibt es. Aus dem obern Ialomitza-Thale erhielt ich ein ganz 
schwarzes, natlirlich mit rothen Schenkeln. 

Carabus cancellatus scythicus dehnt sich nach Nordosten weiter 
liber die Karpathen aus, um dann in den Galizischen Theile der- 
selben allmăhlich in cancellatus tuberculatus Dej. iiberzugehen. 
welche letztere Rasse des ganze nordliche Karpathengebiet, einen 
Theil von Bohmen, Măhren, Schlesien, dann Ostpreussen und Russ- 
land bis an den Ural bswohnt, wo dann wieder eine schwarz- 
schenklige Rasse auftritt. Carabus cancellatus tuberculatus Dej. ist 
kleiner, kiirzer, hat etwas weniger krăftige Tuberkeln und Rippen 
und ist etwas weniger grob gekornt zwischen denselben, auch ist 
der Halsschield weniger herztormig. Carabus cancellatus scythicus 
bildet also den Uebergang von cancellatus graniger zu cancellatus 
tuberculatus, ebenso eine, mehr das nordliche Siebenbiirgen be- 
wohnende kleine, schwarzbeinige Rasse, Carabus cancellatus sub- 
graniger Rtr. 

Rumănien besitzt absr ausser cancellatus scythicus Schaum noch 
eine zweite, geographisch und morphologisch deutlich abgetrennte 
Rasse des cancellatus. 

Carabus cancellatus graniger Pali. dehnt sich vom Banat auch nach 
dem siidlichen Rumănien aus und wird daselbst noch breiter und 
kiirzer und, was der Autor speziell betont und auch sofort auffăllt, 
die breiteste Stelle der Eliigeldecken vorschiebt sich nach hinten, 
hinter die Mitte. Die Zv/ischenrăumme zwischen den Rippen und 
tuberkeln sind noch grober gerunzelt, als bei cancellatus graniger, 
dessen schwarze Schenkel der Kăfer beibehălt. Es ist diess Ca- 
rabus cancellatus sczobroniensis Gch. Ich erhielt diesse Rasse in 
circa ioo Stiick von Comana, siidlich von Bucarest und in 2 Exem- 
plare aus Macin in der Dobrudja. Die Farbe dieses Kăfers ist ein 
mehr oder weniger dunkles kupferroth, einzelne Exemplare sind 
recht lebhaft, andere fast schwarz kupferig, der grosste Theil liegt 
in die Mitte. Griine Stlicke kommen hier wahrscheinlich nicht vor, 
doch haben 2 Exemplare einen schwach grunlichen Schimmer. 

Carabus Ullrichi Germ. 

In der Gegend von Mehadia, im Banate, findet sich Carabus 



152 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Ullrichi fastosus Pali.,- welcher sich vom typischen Ullrichi durch 
bedeutendere Grosse, breitere, robustere Gestalt, breiteren, an der 
Seiten mehr grundeten Thorax, und ebensolche Fliigeldecken, et- 
was feinere Kornerreihen der letzteren, ganz besonders aber durch 
lebhafte Fărbung der Oberseite unterscheidet. Wie ich mich an 
grossen Suiten aus Mehadia tiberzeugte, ist daselbst ein intensives, 
leuchtendes blau, blaugrlin, violett oder blauviolett die vorherr- 
schende Farbe ; daneben gibt es auch, jedoch schon seltener leb- 
haft grasgriine und etwas in's goldgrline spielende Exemplare. 

Die nâmliche Rasse fmdet sich auch in Herkulesbad, nur schei- 
nen mir die dortigen Stiicke durchschnittlich etwas kleiner zu sein 
und grune Exemplare sind darunter schon etwas hăufigers; auch 
gibt es hier intensiv goldgriine und sogar auch einzelnemehr oder 
weniger lebhaft kupfrige, was bei den Suiten von Mehadia nicht 
der Fall ist. 

Von Mehadia westwărts in der Gegend von Moldava und Ba- 
zias tritt eine andere Rasse des Carabus Ullrichi auf, nămlich Ull- 
richi Superbus Kr. welche sich durch vermehrten Glanz der Ober- 
seite, heuptfăchlich aber durch grossere, schlankere Gestalt von 
Ullrichi fastuosus unterscheidet. Unter dieser Rasse sind gold- 
griinliche, besonders aber feurig rothkupfrige Exemplare (v. 
cupreoniteus Kr.), vorherschend, blaue, blaugriine und violette 
(v. glaucus Haury) bedeutend seltener. Die gleiche Rasse fmdet 
sich auch im Szorenyer Comitate, nur scheint mir hier der Kăfer 
durchschnittlich noch grosser zu sein und blaue Exemplare sindy 
zahlreicher vertreten. Die feurig kupfrigen Exemplare von Mol- 
dava bilden den Uebergang zu der jenseits der Donau in Serbien 
lebenden Ullrichi arrogans Schaum, welcher noch glănzender, 
weil schwăcher skulptirt, ist. Unter dieser Rasse scheinen blaue 
und violette Exemplare gar nicht mehr vorzukommen, sondern 
nur noch prachtvoll rothgoldene, griingoldene, grasgriine, immer 
mit mehr oder wenige intensiv griinen Thorax. 

Aus dem westlichen Rumănien, aus Krivina an der Donau (nicht 
zu verwechseln mit Krivina bei Bucarest) habe ich nun eine Suite von 
circa ioo StUck, welche zwischen sămmtlichen genannten Ullrichi 
Formen die Mitte halt. In der Gestalt kommen sie durchschnittlich 
den grossten Ullrichi superbus am năchsten, sind aber doch be- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 153 

deutend breiter und desshalb in vielen Făllen Ullrichi fastuosus 
auch wieder sehr ăhnlich. Die Skulptur ist sehr schwach und dess- 
halb der Glanz wenigstens so stark, als bei Ullrichi superbus ; viele 
feurigkupfrige Exemplare sind sogar von Ullrichi arrogaus kaumi 
oder gar nicht zu unterscheiden, wăhrend man andere fiir Ullrich 
superbus und wieder ander fiir etwas glănzendere Ullrichi fastuosu 
halten konnte. Was das Farbenverhăltniss anbetrifft, so sind hier 
blaue, violette und blaugriine Exemplare fest ebenso hăufig, als feurig 
kupfrige oder goldgriine, was auch wieder mehr auf fastuosu hin 
weist. Unter den goldigen sind feurig rothe mit grlinen Thorax, 
also ganz genau von der Fărbung des Ullrichi arrogaus hăufig. 

Die transsilvanische Alpen sind das Gebiet einer andern Ull- 
richi-Rasse, nămlich des Ullrichi Leuckarti Petri, welcher sich durch 
bedeutend krăftigere, gedrungenere Gestalt, matt kupferbraune 
Fărbung, besonders krăftige Skulptur der Flugeldecken (sehr starke 
Rippen und Tuberkeln und ebensolche, meist etwas quergestellte 
Korner dazwischen), nur wenig aufgebogene Seiten und sehr kurze 
hinterecken das Halsschildes auszeichnet. Ich besitze diese Rasse 
aus verschiedenen Lokalităten aus Siebenburo-en eanz nahe an der 
rumănischen Grenze und zweifle nicht, dass sie dieselbe nicht auch 
hie und da iiberschreite, doch habe ich bis jetzt keine rumănischen 
Exemplare erhalten. 

Eine ganz andere Form findet sich nun im sudlichen Rumănien 
und zwar wieder in dem carabologisch so interessanten Comana 
District Vlaşca. Ich erhielt von daher 5 Stiick, davon 1 violettes 
1 blaues mit grunlichem Thorax, 2 rothlich kupferige und 1 mehr 
grlinlich kupferiges. Diese unterscheiden sich von allen genannten 
Rassen vor aliem durch geringe Grosse (22 — 23 mm.) also unge- 
făhr wie die Ullrichi rhilensis von Rhilo Dagh uud Balkan, von 
welche.n sie aber vielfach differiren. Sie sind zunăchst viei tiefer 
skulptirt, fast so krăftig, als Ullrichi Leuckarti ; namentlich zwischen 
den tuberkeln und Rippen haben sie krăftige, meist quergestellte 
Kornerreihen. Die primăren tuberkeln sind lang und die ersten 
haben auf der vorderen hălfte des Flugeldecken Neigung sich zu- 
sammen zu schmelzen. Bei allen 5 Exemplare, die ich habe, sind 
die tuberkeln der ersten Reihe năchst der Naht von der Schulter bis 
fast zur Mitte verschmolzen, bei einen Stiick sogar bis gegen die 



154 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Spitze der Fliigeldecken. Der Kăfer hat wenig Glanz, sondern ist 
eher matt, wie der typische Ullrichi. Er ist viei flacher und parallel- 
seitiger, als Ullrichi rhilensis und hat viei kiirzeren, flacheren pa- 
rallelseitigen Thorax, vorn wenig erweitert und hinten wenig aus- 
geschweift, mit weniger emporgehobenen Seitenrand und kiirzeren 
hinterecken, also wieder dem Ullrichi Leuckarti ăhnlich, von dem 
er sich aber von der geringen Grosse abgeschen, durch weit 
schlankere, nachere Gestalt unterscheidet. Es ist also entschieden 
geographisch und morphologisch eine Zwischenform zwischen den 
Ullrichi-Formen des Banat (superbus und fastussus), besonders 
dadurch, dass blau und violett Exemplare neben kupfrigen vorkom- 
men, was sowohl bei rhilensis als Leuckarti nicht der Fall ist und 
denjenigen das Balkan (rhilensis) und von Siebenbiirgen (Leukarti). 
Ich nenne diese auffallende Rasse hiemit Ullrichi Gomanensis. 

Carabus arvensis Hbst. 

Diese Art findet sich im ganzen Karpathengebiet, also auch in 
den transilvanischen Alpen, wo sie vielfach die rumănische Grenze 
uberschreitet. Ich habe sie in Anzahl vom Nord- und Siidabhang 
der Negoi, Bucsecs, von Sinaia und aus dem obern Ialomitzathale- 
Die daselbst vorkommende Rasse wurde bisher als arvensis alpi- 
cola Heer betrachtet, was aber entschieden nicht richtig ist. Obwohl 
in einzelnen Theilen mit unseren schweizerischen alpinen arvensis, 
auf welche der Heer'sche alpicola aufgestellt ist, tibereinstimmend, 
unterscheiden sich die siebenburgisch-rumănischen Karpathen Ex. 
doch vielfach von denselben. Sie sind sehr viei kiirzer breiter und 
flacher, haben noch breitern und kiirzern Thorax, noch krăftigere, 
meist ganz runde primare tuberkeln. Die sekundăren und tertiă- 
ren Intervalle sind meist ganz gleich stark ausgebildet, meist 
schuppig gekornt, was ihnen ein rauheres Aussehen gibt. Ganz 
besonders zeichen sich in dieser Hinsicht die Stiicke vom Negoi 
aus, was ich schon bei friihern Anlăssen betont habe. Unsere 
schweizerischen alpinen arvensis sind viei schlanker und die se- 
kundăren Interwalle sind immer merklich stărker ausgebildet, als 
die tertiăren und dazu glatter. Auch sind sie durchschnittlich leb- 
hafter gefărbt; es gibt nicht selten lebhaft kupfrige und griine 
Exemplare darunter. Bei den siebenburgisch-rumănischen ist ein 
dunkles kupferbraun oder sogar schwarz die vorherschende Far- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 155 

bung. Unter unsern arvensis alpicola gibt es auch hie und da 
Exemplare mit rothen Schenkeln, was ich bei den Karpathen- 
suiten noch nie gefunden habe. Ich sehe desshalb Griinde genug, 
diese siebenblirgisch-rumănische Exemplare als besondere Rasse 
zu erklăren und arvensis Carpathus zu nennen. 

Carabus obsoletus Sturm. 

Ich habe bisher nur ein einziges Exemplar dieser Art aus Ru- 
mănien erhalten und zwar von Argeş am Negoi. Dasselbe gehort 
zu der Rasse obsoletus euchromus. Pali. und ist ziemlich klein und 
lebhaft kupfrig, dazu auffallend schlank und flach. Ich denke, dass 
der in den Kronstădter Bergen nicht seltene Kăfer in jener Ge- 
gend hăulîg den rumănischen Grenzpfahl passirt. Ich besitze ihn 
aus verschiedenen Lokalităten von der Grenze. 

Carabus Scheidleri Panz 7 ). 

Von dieser Art habe ich auch nur ein einziges Exemplar aus 
Rumănien erhalten, aus den Berlad-Thale in der Moldau. Das- 
selbe gehort der in Galizien, Podolien und Slid-Russland wohnen- 
den Rasse Scheidleri excellens fabr. an, ist aber deshalb von be- 
sonderem Interesse, weil es rothe Schenkel hat (v. eryrthromerus 
Dej.). Die tertiăren Interwalle sind ununterbrochen, die Fărbung 
ist ein zîemlich intensives blau mit griinlichen Thorax, die Lănge 
25 mm., also sehr gross fur Scheidleri excellens, der Halsschild 
schmaler und lănger als sonst bei dieser Rasse und hinter der 
Mitte deutlich ausgeschweift verengt, der Seitenrand und die Hin- 
terecken viei weniger erhoben. 

Wie mir Herr Montandon schrieb, ist diess blos das 2. Exem- 
plar dieser Art, das er in seiner 25-jăhrigen Sammelthătigkeit er- 
beutete und es habe das erste, so viei er sich erinnere, ganz gleich 
ausgeschen. In diesem Falie hătten wir hier eine neue Scheidleri- 
Rasse vor uns, die ich aber auf ein einziges, mir vor Augen ste- 
hendes Exemplar hin nicht benennen wiil. 

Carabus Kollari Pali. 

Im siidostlichen Siebenbiirgen findet sich Kollari incompsus Kr., 
den ich aus verschiedenen Lokalităten von der rumănischen Grenze 
besitze. Aus Rumănien selbst erhielt ich ihn nur in 1 Exemplar 
aus Azuo-a. 



156 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Cărăbuş scabriusculus Oliv. 

Von dem im ostlichen Mitteleuropa (Oestreich, Măhren, Steier- 
mark) lebenden typischen scabriusculus Oliv. unterscheidet sich 
scabriusculus Lippi Dej. durch viei grossere, breitere und flachere 
Gestalt und tiefere und krăftiger punktirte Streifen der Fltigel- 
decken. Die nach hinten gerichteten Hockerchen der Zwischen- 
răume sind minder scharf, die primănen Griibchenreihen deut- 
lich sichtbar. Diese letztere, im Banat und in Siebenbiirgen lebende 
Rasse, scabriusculus Lippi, erhielt ich in grosser Zahl aus dem 
Berlad-Thal, Moldau, darunter nicht selten rothschenklige Exem- 
plare (v. erythropus Fisch,). 

Ganz eine andere Rasse nun sandte mir Herr Montandon eben- 
falls in Anzahl wieder aus dem famosen Comana. Dieselbe ist 
durchschnittlich noch ziemlich viei grosser, breiter und flacher und 
hat namentlich breitern, flachern, an den Seiten viei mehr gerun- 
det erweiterten Thorax mit breiter aufgebogenem Seitenrand und 
Hinterlappen derselben. Die Sculptur ist noch viei tiefer als bei 
scabriusculus Lippi namentlich die Ouerfurchen, welche die Strei- 
fen unterbrechen, so dass letztere viei deutlicher unterbrochen und 
in zahlreiche grobe Korner aufgelost sind, wesshalb ich diese neue 
Rasse als scabriusculus interruptus bezeichne. Diese Ouerfurchen 
gehen oft durch mehrere Streifen hindurch und erzeugen dann eine 
ganz verworrene aber tiefe Skulptur. 

Eine ăhnlich skulptirte Form habe ich von Merkl in Anzahl als 
scabriusculus var. aus Philippoppel, von der Stara Pianina und 
vom Balkan erhalten. Auch die bosnischen Exemplare sind ăhnlich 
skulptirt, jedoch, namentlich was die Ouerfurchen anbetrifft, regel- 
măssiger, so dass immerhin noch deutliche Intervalle zu erkennen 
sind, die man bei scabriusculus interruptus ofters suchen muss. 
Auch sind alle diese letzteren Formen viei schlanker und haben 
auch schmaleren, lăngeren Thorax, als die Rasse von Comana. 
Hochstens unter denjenigen von der Stara Pianina gibt es einige 
wenige Exemplare die sich in dieser Beziehung denselben năhern. 

Unter meinen zahlreichen scabriusculus interruptus habe ich 
kein einziges rothschenkliges Stiick gefunden. 

Carabus Besseri Fisch. 

In mehreren Exemplare aus dem Berlad-Thale in der Moldau 
erhalten. Ist ein Einwanderer aus Podolien und Siid-Russland. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 457 

Carabus montivagus Pali 8 ). 

Zwei Stiicke aus Comana erhalten. Es ist eine kleine (20 mm.), 
in der Skulptur mit montivagus blandus friv. ubereinstimmende 
Form, die sich aber von dieser letztern Rasse dureri flachere Ge- 
stalt unterscheidet. In letzterer Beziehung gleicht sie ganz einer 
andern Form, die ich in Anzahl von Merkl als montivagus var. 
von der Stara Pianina erhielt. Diese letztere Rasse ist aber mei- 
stens rsgelmăssiger, dem typischen montivagus ăhnlich skulptirt. 
Also auch hier wieder geographisch und morphologisch eine Zwi- 
schenform zwischen den Rassen der Banat (montivagus Pali.). 
Siebenbiirgfens (montivagus blandus friv.) und des Balkan. 

Carabus convexus Fabr. 

Rumănien besitzt zwei deutlich von einander zu unterscheidende 
Rassen dieser Art, nămlich den kleinern, schwach grunlichen con- 
vexus Merkli Hopffg. mit sehr feinen Lăngslinien und fast ver- 
schwindenden punktstreifen und den grossern, auf der Oberflăche 
ziemlich lebhaft blau, violett, (oder blau mit violettem Rande der 
Fliigeldecken und ebensolchem Thorax) schimmernden convexus 
gracilior Gehin. Ersteren, welcher hauptsăchlich Siebenbiirgen be- 
wohnt, erhielt ich in Anzahl aus dem Berlad-Thal, Moldau und von 
Gorju, kleine Walachei, letzteren, dessen Verbreitungsgebiet haupt- 
săchlich siidlicher liegt (Bulgarien), ebenfalls in Anzahl aus Co- 
mana und dem Ialomitza-Thale. 

Carabus concolor F. 

Der das ganze Gebiet der Karpathen bewohnende concolor 
transsilvanicus Dej. kommt natiirlicherweise auch in Rumănien vor. 
Ich erhielt ihn von verschiedenen siebenburgisch-rumănischen 
Grenzbergen, von rumănischen Boden aber vom Omul und Negoi. 

Carabus Linnei Panz. 

Dieser Kăfer ist ebenfalls liber das ganze Karpathengebiet aus- 
gebreitet. Ich erhielt ihn von rumănischem Boden aus dem obern 
Ialomitza-Thale, von Azuga und dem Negoi. Vom typischen Lin- 
nei Paiiz. unterscheidet sich Linnei Macairei Dej. durch geringere 
Grosse, wenigfer ausofeschweift verengften Halsschild und weniş^er 
aufgebogenen Seitenrand des Halsschildes und der Fliigeldecken. 
Nach Kraatz zeichnet sich die alpine Banater Form durch schwar- 
zen Thorax und braune Fliis'eldecken aus. Der erstere Theil dieser 



458 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Beschreibung passt auf fast alle Linnei der Banater, Siebenbiirger 
und Rumănier Karpathen, wesshalb ich geneigt bin, dieselben alle 
als Linnei Macairei Dej. zu betrachten. Die letztere Mittheilung 
von Kraatz ist nur theilweise richtig. Ich habe aus fast allen Lo- 
kalităten des bezeichneten Gebietes mit Ausnahme des rumănischen 
unter msinen Suiten solche Exemplare mit schwarzern Thorax 
rothbraunen Fliigeldecken, namentlich vom Negoi mehrere. Es sind 
einfach unausgereifte Stiicke, wie man sie namentlich in hoheren 
Lagen hăufig bei allen Caraben, ganz besonders bei den Orino- 
und Platycaraben findet. Es gibt darunter neben ganz rothbraunen 
(rufinos) und ganz schwarzen (nigrinos) nicht selten Exemplare, 
welche beides zusammen sind, indem sie zB. schwarze Fliigeldecken 
mit rothbrauner Naht oder rothbraune Fliigeldecken mit schwar- 
zern Thorax haben. Unter Linnei kommt letztere Form hăufiger 
vor, die ersten aber auch hie und da. 

Carabus glabratus Payk. 

In 3 Exemplare von Sinaia, Argeş Negoiu und aus dem obern 
Ialomitza-Thale erhalten und zwar glabratus extensus Kr. der sich 
vom typischen glabratus durch kiirzere, gewolbtere Gestalt und 
feinere, tiefer schwarz glănze Skulptur unterscheidet. 

Cychrus rostratus L. 

Dieser Kăfer bewohnt in einer kleinen, klirzern und gewolbteren, 
glănzenderen Rasse, rostratus pygmaeus Chaud., das ganze Kar- 
pathengebiet. Vom rumănischen Boden erhielt ich ihn in Anzahl von 
Brostreni (Moldau), Azuga und aus dem obern Ialomitza-Thal. 

Erwăhnen will ich noch, dass unter den aus der Dobrudja (Ma- 
cin) erhaltenen Caraben sich ein Exemplar das sehr seltenen Cara- 
biden Sphodrus (Taphoxenus) gigas Fisch. 9 J befand. 

NOTES ADDITIONNELLES 

aux Communications de M. Paul Born sur Ies Carabes Roumains 

par 
A. L. MONTANDON 



x ) Calosoma denticolle Gebl. J'ai aussi capture un excmpkiire de cette espece â 
Zorleni, vallee du Berlad ; ii fait actuellement pârtie de la collection de M. le Dr. 
Aug. Puton. 

2 ) Calosoma auropunctatum Herbst. Se rencontre aussi dans Ies environs de 
Constantza et de Mangalia, Dobroudja. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 159 

3 ) Procrustes coriaceus var Dobrudjensis Born. Cest sans aucun doute a cette 
forme que se rapportaient Ies exemplaires cites par moi ^Excursions en Dobroudja, 
Bull. de la Soc. d'Etudes scientifique d'Angers i88j «, sous le nom de Procrustes 
grsecuş. 

*) Carabus planicollis Kilst. Non loin des rochers du sommet de la «Valea Ur- 
latore" preş de Sinaia, j'ai capture un seul exemplaire de cette espece ; ii fait pârtie 
de la collection de M. le Dr. Aug. Puton. 

5 ) Carabus morio var. cavernicola Krt\. Se trouve aussi dans Ies environs de 
Mangalia Dobroudja. 

°) Carabus clathratus L. II y a quelques annees j'ai trouve dans de vieilles sou- 
ches de la forat de Comana (Vlaşca) une dizaine d'exemplaires de cette belle espece, 
mais malgre de nombreuses recherches je ne Pai plus rencontree depuis. 

7 ) Carabus Scheidleri var. excellens Fabr. M. Marcel de Vauloger m'a aussi 
signale sous ce nom un exemplaire que je lui ai envoye jadis, et qui provenait des 
environs de Plaineşti (Râmnic-Sarat). 

8 ) Carabus montivagus var. blandus Friv. Un exemplaire des environs de Ma- 
cin. Dobroudja a aussi ete rapporte a cette race par M. Marcel de Vauloger. 

9 ) Sphodrus (Taphoxenus) gigas Fisch. J'ai aussi capture un unique exemplaire 
de cette race espece aux environs de Zorleni. Vallee du Berlad. 

Cette liste des Carabes roumains est encore forcement incomplete ; ii y a trop peu 
d' annees que j'ai le plaisir de soumettre le resultat de mes chasses aux savantes cri- 
tiques de M. Paul Born ; ainsi je me souviens avoir capture en nombre une espece 
qu'il n'a pas mentionnee : Carabus nodulosus Creut\ dans Ies Carpathes, â Broşteni 
(Moldavie) ; sur Ies Bucecii (Prahova) et dans la haute Vallee de la Ialomitza. 



DIE MACROLEPIDOPTEREN RUMANIENS 

(Mit einer Karte der Faunengebiete) 

von 

Dr. EDTJARD FLECK, AzuGA. 



NACHTRAG I. 

Schon damals, als ich die Hauptarbeit liber die Macrolepidopteren 
Rumăniens in diesen Bulletins niederlegte, (Heft No. 6 v. J. 1899 
und No. 1 v. J. 1900), hatte ich in der Einleitung - die Ansicht aus- 
gesprochen, dass die Fauna auf diesem Gebiete in Rumănien noch 
lange nicht erforscht sei und von Zeit zu Zeit Nachtrăge zu ver- 
offentlichen sein wlirden. In derThat sind seit dem Erscheinen der 
Sfenannten Arbeit neuerdino"s 26 neue Arten, Aberrationen und 



160 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Varietăten aufgefunden und eine Anzahl neuer Fundorte constatirt 
worden. 

Eben so wichtiof fiir die Wissenschaft, wie die EntdeckunQf neuer 

o 7 o 

Arten fiir das Land, ist die Kenntniss moglichst vieler Fundorte in 
den verschiedenen Faunengebieten desselben, um schliesslich zum 
Endresultat der entomologischen Forschung zu gelangen : Einsicht 
in die geographische Verbreitung der Thierwelt des Inlandes und 
in ihre Beziehungen zu den Nachbar = und entfernteren Gebieten 
zu gewinnen, endlich zu einem Urtheile zu gelangen, wie die der- 
zeit bestehende Fauna sich herausgebildet haben mochte. Nicht 
nur haben wir es noch lange nicht erreicht, alle im Lande vor- 
kommenden Arten zu kennen, weit mehr fehlt es noch an Material, 
um eine einigermassen verlăssliche Arbeit liber die geographische 
Verbreitung- der Thiere in Angriff nehmen zu konnen, d. h. an der 
Kenntnis geniigend zahlreicher Fundorte in den einzelnen Faunen- 
Ofebieten des Landes. Ich fiihre als Beleer nur Einig-es an. 

Eine unverhăltnismăssig grosse Liicke z. B. klafft innerhalb der 
Gattungen Dianthoecia, Episema, Polia, eine zweite innerhalb der 
Nonagria = und Tapinistolagruppe, von denen in Ungarn eine 
orossere Anzahl von Arten vorkommen. Bezeichnend ist, dass ere- 

o 7 o 

rade Nonagria geminipuncta Hatch., die seltenste Nonagria-Art 
Ungarns, von H. Montandon in Comana im letzten Sommer als 
erste rumănische Art dieses Genus gefangen worden. Ferners ist 
es kaum denkbar, dass Arten, die so nahe an der Grenze fliegen, 
nicht auch noch auf angrenzendem rumănischen Terrain zu fin den 
seien, niemand wehrt ihnen die Grenze zn tiberfliegen, auch ohne 
Pass. So ist es namentlich im Banater Grenzgebiet der Fall. Bei 
dieser Gelegenheit gilt es dem Vorwurf zu begegnen, der mir von 
Seite Herrn Aigners gemacht worden (s. diese Bulletins Heft 5 v. 
J. 1900 Seite 548). Bei aufmerksamen Lesen der betreffenden 
Stelle meiner Einleitung hătte es sich herausgestellt, dass ich das 
rumănische Banater-Grenzgfebiet gremeint. Dass auf der Banater 
Seite eingehend geforscht worden, habs ich natiirlicher Weise sehr 
wohl gewusst, da ich doch Daten von daher angefiihrt. Es giebt 
also an dem betreffenden Satze gar nichts zu ăndern oder zu 
widerrufen. Herrn Aio-ner bitte ich ubrigrens um Verzeihungr und 
Nachsicht, wenn ich schon wieder das ungliickliche Wort «Banat» 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 461 

gebrauchte trotz des aiiberwundenen geographischen Begriffes» 
und zuofleich um Entschuldiooinof der Druckfehler wegfen, die wabr- 
scheinlich auch gegenwărtige Arbeit verunzieren dlirften. Dass 
solche nicht ganz zu vermeiden seien von Seite der Typografen, 
die der zu setzenden Sprache nicht măchtig sind, ist nur natlirlich 
und mochte desshalb Herrn Aigner rathen, seinen eigenen Auf- 
satz an obgfenannter Stelle dieser Bulletins aufmerksam durchzu- 
lesen, um sich davon zu iiberzeugen. 

Von kleineren Kluften findet sich das ganze System der Lepi- 
dopteren durchzogen, die sich in Ungarn schon mehr und mehr 
ausgefiillt haben und voraussichtlich auch noch in Rumănien mit 
der Zeit iiberbruckt werden konnen. Besonders das schilniebende 
Faltervolk hat es wohl verstanden, sich bislang vor den spăhenden 
Blicken des Forschers zu bergen. 

Endlich ist es eine uberraschende und hochst interessante That- 
sache, dasş manche Falterarten, ganze Lănder uberspringend, wie 
Inseln auf immenser Meeresflăche in Rumănien auftauchen, wie 
z. B. die von mir hier in Azuofa entdeckte Hadena Anilis B. und 
nun gar die unten zu erwăhnende Leucanitis Caucasica Kol. aus 
Armenien, Kurdestan u. s. w. Aehnliche Beispiele giebt es auch 
unter den sogenannten Microlepidopteren. So ist z. B. vor zwei 
Jahren Heterographis Pyrethrella H. S. aus Sarepta (im siidoestl. 
Russland), aus Pontus und Syrien in der Dobrudscha gefangen 
worden. Gerade solche Vorkomnisse sind im hochsten Grade in- 
teressant. Wie nothwendig es wăre, gewissermassen Fangstationen 
in jeder faunistischen Zone zu etabliren, von denen aus auch 
Excursionen gemacht werden sollten, geht daraus hervor, dass ich 
hier in Azuga im Laufe von kaum acht Jahren eine grosse Anzahl 
in Rumănien noch nicht bekannt gewesener Arten fieng. Im Som- 
mer 1900 hatte ich die Freude erlebt, dass Herr P. Peter in R.- 
Vâlcea sich eifrigst mit dem Fange von Faltern befasste, leider 
nur durch wenige Monate, da er seine Stelle aufgab und in's Aus- 
land gieng. Trotzdem sammelte er viei und sehr lehrreiches und 
interessantes Material. So fieng er beispielsweise Spatalia Argen- 
tina in einer Anzahl von Exemplaren, die bislang nur aus der Do- 
brudscha bekannt war. Er schickte mir nur einen Theil seiner Aus- 
beute zu, welchem Umstande ich die zahlreichen unten anzufiihren- 

11 



162 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

den Daten verdanke. Den grossern und interessanteren Theil 
seiner Ausbeute, sehr viele Unicas enthaltend, nahm er mit sich 
in's Ausland, so dass ich sie nicht zu sehen bekam. Zum grossten 
Bedauern kam dessen Sammlung in einem trostlosen Zustande in 
Wien an, so dass eine Bestimmung, um die er Herrn Habich zu 
ersuchen vor hatte, nicht mehr moglich war. Schade um so werth- 
volles verlorenes Material, umsomehr, als wir in Rumănien ohne- 
dies so wenig Stationen zăhlen, an denen durch lăngere Zeit emsig 
und mit Verstăndnis o-esammelt worden. Es wăre mit Freuden zu 
begriissen, wollten sich Personen der gebildeten Welt Rumăniens, 
in verschiedenen Gebieten des Landes wohnend, dazu entschliessen, 
sich dem Gegenstande zu widmen, ich wăre mit Vergniigen bereit, 
im Interesse der Wissenschaft mit Rath und Auskunft zu dienen. 

Obwohl die Schrift liber die Macrolepidopteren Rumăniens von 
Seite der bedeutendsten Autorităten Europas mit grosstem Wohl- 
wollen aufgenommen worden, liess man durchblicken, dass man 
die Beigabe einer Karte nicht gerne vermisse. In der That war ich 
schon damals im Begriffe, eine Karte auszuarbeiten, die einer 
spăteren Abhandlung, die die geographische Verbreitung der Le- 
pidopteren spec. in Rumănien und im Vergleich zu den benach- 
barten Faunengebieten zum Gegenstande haben solite, beizugeben 
bestimmt war. Leiderblieb dies Vorhaben nur ein frommer Wunsch, 
da ich gar keine Unterstiilzung fand und voraussichtlich ist die 
Verwirklichung des Planes auf verschiedene Jahre hinaus geschoben, 
weil es jetzt noch viei zu sehr an zu verarbeitendem Material fehlt. 
Ich eebe deshalb die Karte lieber vorlieo-ender Schrift bei, als 

o o 7 

welche sie den lnteressenten sowohl fiir die Hauptarbeit, wie auch 
fur das Verstăndnis der Nachtrăge, als Bausteine fiir das Ganze, 
immerhin von Nutzen sein und als Grundlage oben erwăhnter 
projectirter Arbeit auch fiir spăter dienen kann. 

Bei Eintheilung des Landes in Faunengebiete liess ich mich, wie 
in der Natur des Gegenstandes liegend, vom Gedanken leiten, die 
Gebirgs = von der Tieflandfauna zu trennen und war dies far 
Rumănien weit leichter, wie beispielsweise fiir Ungarn. Eben so 
natiirlich war es, das Gebiet der Siidkarpathen und deren Auslăufer 
von dem der Ostkarpathen zu scheiden, die walachische von der 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 163 

moldauer Ebene. Die Dobrudscha musste als maritimes Gebiet fur 
slch als funftes Faunasrebiet anerkannt werden. Eine unpfefăhre 
Trennuno- der Hochgfebiro-sfauna von der des Mittelofebirees er- 
giebt sich aus der Hohenkarte und den anzugebenden Hohen jetzt 
bekannter und bekannt zu werdender Fundorte. 

Herr v. Caradja wie ich haben in unseren Arbeiten, wie von 
allen Seiten ruhmlich hervorgehoben worden, Angaben bezliglich 
des Vorkommens in den Nachbarlăndern gemacht und gewinnt 
eben dadurch das Studium des Gegenstandes doppeltes Interesse. 
Leider war mir das 1896 in ungarischer und lateinischer Sprache 
erschienene Werk «Fauna regni hungariae» noch nicht bekannt, 
weswegen meine Daten bezuglich Ungarns nicht erschopfend ge- 
nug ausgefallen sind. Mit grosstem Vergniigen hătte ich genann- 
tes treffliche Werk von Herrn von Aigner-Abafi, Ioan Pavel und 
Dr. Ferdinand Uhryk bei meiner Arbeit beniitzt und damit moge 
sich Herr v. Aigner trosten. Es ist in der That nihmenswerth, wie 
eingehend und erschopfend jedes der acht Faunengebiete Ungarns 
durchforscht und muss ich gestehen, dass wir in Rumănien noch 
sehr weit von diesem Ziele entfernt sind. 

Trotzdem werden selbst in Ungarn noch ab und zu neue Ent- 
deckungen gemacht. 

Insoferne die AnQ-aben liber Artenvorkommen in Uno-arn in 
meinem Hauptwerke noch unvollstăndig sind, mogen solche fur- 
derhin in meinen Nachtrăgen gelegentlich vervollstăndigt werden 
und zwar der Kiirze halber unter Bezeichnung der von genannten 
Autoren aufgestellten Faunengebiete in romischen Ziffern lăut bei- 
gehefteter Karte derselben. 

Dasselbe ofilt fiir die Fauneno-ebiete Rumăniens, nur dass hier 
auch die Fundorte mit Namen genannt werden sollen. Vorkom- 
menden Falls sollen auch neue Entdeckungen oder Vervollstăndi- 
gungen in den andern Nachbarlăndern unter Beibehaltung der von 
mir gebrauchten bisherigen Abkiirzungen eingetragen werden. 

Was die Nomenclatur und den systematischen Theil betrifft, so 
richte ich mich in der Folge nach dem neuen, von den Doctoren 
O. Staudinger und H. Rebel in ihrem «Catalog der Lepidopteren 
des palaearctischen Faunengebietes», (III. Auflage vom I. 1901) 
aufgestelltem Systeme. Von den Fundorten determinirter Arten, 



164 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE 



deren Listen die betreffenden Herrn veroffentlichten, habe ich die- 
jenigen angefiihrt., die in meiner Hauptarbeit vom Jahre 1900 noch 
nicht genannt worden. 

Schliesslich erlaube ich mir den Herren A. L. Montandon, Dr. 
Jaquet und P. Peter meinen herzlichsten Dank auszusprechen fiir 
die freundliche Zusendung ihrer Ausbeuten und wende mich mit 
der Bitte an sie, mich auch fernerhin mit ihrer Unterstiitzung zu 
Gunsten der entomologischen Erforschung des Landes erfreuen 
zu wollen. Mochten bald zahlreichere Freunde der Naturwissen- 
schaft sich an diesem verdienstvollen Werke betheiligen, denn 
auch dadurch konnen sie ihren Patriotismus bethătigen, durch 
die Liebe und Freude an der schonen Natur ihres Heimath- 
landes. 





H O H E N. 




Szemenik 


Meter 


1409. 


Retyesat 


» 


2506. 


Vulkanpass 


» 


1624. 


Negoi 


» 


2536. 


Virful-Mundri 


» 


2520 (Paringul-Gebirge) 


Konigsstein 


» 


2241. 


Caraiman 


» 


2495. 


Omul 


» 


2508. 


Bucschoiu 


» 


2477. 


Piatra-Mare 


» 


1840. 


Susai 


» 


1437- 


Retivoi 


» 


1718. 


Tschachleu 


» 


1908. - 


Nagy-Schandor 


» 


1640. 


Rareu 


» 


1654. 


Kronstadt 


» 


585. 


Predeal 


» 


1051. 


Azuga 


» 


930- 


Plojesti 


» 


t6i. 


Bukarest 


» 


88. 


Tirgovest 


» 


294. 


R.- Vâlcea 


» 


238. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGI1NŢE 165 



Slatina 






Meter 


i 7 3. 


Krajowa 






» 


102. 


Focschani 






» 


116. 


Kloster Neamtz, A§ 


•apia, 


Va- 






ratic circa 






» 


500 


Grumacesti 






» 


35o. 


Turn-Severin 






» 


68. 


Giurgevo 






» 


28. 



Fam. Papilionidae 

Papilio Podalirius L. Rum. I. R.-Vâlcea (Peter); U. liberali. 

Fam. Pieridae 

Pieris Napi L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), Laculetz (Jaquet). 

Pieris Daplidice L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), III Comana (Mon- 
tandon), U. liberali. 

Euchloe Cardamines L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. iiberall. 

Leptidia Sinapis L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Leptidia Sinapis L. v. gen. II Diniensis B. Rum. I, Laculetz (Ja- 
quet), U. liberali. 

Leptidia Sinapis L. ab. 9 Erysimi Bkh. Rum. I, Laculetz, U. 
liberali. 

Colias Hyale L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Gonopteryx Rhamni L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Fam. Nymphalidae 

Subfam. Nymphalinae 

Apatura Ilia Schiff. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis VIL 
Apatura Ilia ab. Clytie Schiff. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I 

bis VII. 
Neptis Aceris Lepechin. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis VII. 
Pyrameis Atalanta L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 
Pyrameis Cardui L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 
Vanessa L. album Esp. Rum. I Azuga (Goldschmidt), U. I bis VII. 
Polygonia C-album L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 
Melitaea Phoebe Knoch. Rum. V Cernavoda (Jaquet), U. liberali. 
Melitaea Didyma O. Rum. V Tekir (Jaquet), U. liberali. 



166 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Melitaea Athalia Rott. Rum. I R. -Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Argynnis Pales Schiff. v. Arsilache Esp. Rum. I Azuga. (Fleck). 
Ende August ein etwas abgeflogenes $ auf den Bergweiden am 
Butschetsch gefangen. Neu fur Rumănien. U. I, II, III, IV. 

Argynnis Dia L. Rum. I R. -Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Argynnis Ino Rott. Rum. I R.- Vâlcea (Peter), U. II bis VII. 

Argynnis Paphia L. Rum. I Laculetz (Jaquet), U. liberali. 

Subfam. Satyrinae 
Melanarp-ia Galathea L. var. Procida Hbst. Rum. I R. -Vâlcea 

o 

(Peter), U. iiberall. 

Erebia Lappona Esp. Rum. I. Am Garaiman 30. VII 1900 (Fleck). 
Der Falter weicht von der alpinen Form etwas ab. Namentlich 
ist die Unterseite der Hntrfl. viei lebhafter gezeichnet, blăulich- 
grau, die Mittelbinde dunkler, deren Einfassung tief schwarz, nach 
innen und aussen hellgrau besăumt. U. III, IV, V, VI. 

Erebia Ligea L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter). U. I und III bis VII. 

Erebia Ligea v. Adyte Hb. Rum. I. Am Sorica bei Azuga, am 
Butschetsch und auf den Vorbergen desselben (Fleck). U. III 
bis VI. 

Pararge Maera L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Pararge Megera L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. iiberall. 

Pararge Aegeria L. var. Egerides Stgr. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), 
U. liberali. 

Epinephele Jurtina L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Epinephele Lycaon Rott. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis V 
und VIII. 

Aphantopus Hyperanthus L. Rum. I Laculetz (Jaquet). 

Coenonympha Iphis Schiff. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Coenonympha Arcania L. Rum. I. Bergwiesen bei Predeal (Fleck), 
U. liberali. 

Coenonympha Pamphilus L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), Buzeu (Ja- 
quet), U. liberali. 

Fam. Erycinidae 

Nemeobius Lucina L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 167 

Fam. Lycaenidae 

Chrysophanes Virgaureae L. Rum. I. R. -Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Chrysophanes Dispar var. Rutilus Wernb. Rum. I R.- Vâlcea (Pe- 
ter), IV Berladthal (Montandon), U. I, II, IV, V, VI. 

Chrysophanes Phlaeas L. Rum. I Laculetz (Jaquet), U. liberali. 

Chrysophanes Phlaeas var. Eleus F. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. 
I, III, IV, VI, VII. 

Lampides Telicanus Lang. Rum. I R. -Vâlcea (Peter), U. 1, VI, VIII. 

Lycaena Argiades Pali. var. Polysperchon Bgstr. Rum. I R. -Vâl- 
cea (Peter), U. I bis VI. 

Lycaena Argus L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis IV, VI 
bis VIII. 

Lycaena Icarus Rott. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Lycaena Bellargus Rott. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Fam. Hesperidae 

Augiades Comma L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), III, Bucarest (Mon- 
tandon), U. uberall. 

Augiades Sylvanus Esp. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Hesperia Carthami Hb. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Hesperia Alveus Hb. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), IV Berlad-Thal 
(Montandon), U. I bis V, Vil, VIII. 

Hesperia Malvae L. Rum. I Azuga (Fleck), R.-Vâlcea (Peter). Von 
letzterer Stelle erhielt ich auch Exemplare, welche den Ueber- 
gang zur ab. Taras Meig. bilden. U. uberall. 

Thanaos Tages L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Fam. Sphingidae 

Smerinthus Tiliae L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Smerinthus Populi L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Smerinthus Ocellata L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Deilephila Lineata F. var. Livornica Esp. Rum. I Azuga. Am io. 
VIII 1901 zum ersten Male hier am Licht, am j 7. bis 19. einige 
Exemplare an Tropacolum majus und Lobbianum im Garten 
gefangen (Fleck), U. uberall. 

Macroglossa Stellatarum L. Rum. I Laculetz (Jaquet), U. uberall. 



168 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Fam. Notodontidae 

Harpyia Bicuspis Bkh. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), Azuga (Fleck), 

U. I, III, IV. 
Dicranura Erminea Esp. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I, II, III, 

IV, V, VIII. 

Dicranura Vinula L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 
Phaeosia Tremula CI. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I, II, III, IV, 

V, VII. . 

Spatalia Argentina Schiff. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis III. 

VI bis VIII. Neu fur die Walachei. 
Pterostoma Palpina L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Fam. Thaumetopoeidae 

Thaumetopoea Pinivora Tr. Rum. IV Berlad-Thal (Montandon). 
Das Thier war defect, doch noch sicher bestimmbar. Neu fur 
Rumănien. 

Fam. Lasiocampidae 

Malacosoma Neustria L. Rum. III Bucarest (A. Meyer), U. uberall. 
Lasiocampa Quercus L. Rum. I Azuga (Fleck). Die Să gleichen 

auch hier der gewohnlichen Karpathenform, die von allen bis- 

her beschriebenen Varietăten etwas verschieden ist und den 

Uebergang von var. Alpina Fr. zur var. Roboris Schrk. bilden. 

U. uberall. 
Lasiocampa Trifolii Esp. Rum. IV. Berlad-Thal (Montandon), U. 

uberall. 
Macrothylacia Rubi L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 
Gastropacha Populifolia Esp. Rum. I Azuga. Ein Exemplar an der 

Bogenlampe am 12. VII 1901 gefangen. Neu fiir die Walachei 

(Fleck). U. I bis V. 
Odonestis Pruni L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Fam. Saturnidae 

Saturnia Pyri Schiff. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Fam. Drepanidae 

Drepana Falcataria L. Rum. I R.-Vâlcea. III Bucarest (Montan- 
don), U. I bis V, VII und VIII. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 169 

Drepana Cultraria F. Rum. I Azuga. Je ein Exemplar am 20. und 
21. VI am Licht in Azuga und am Sorica aus Gebiisch geklopft. 
U. I, III, IV, V, VIL 

Fam. Noctuidae 

Sub fam. Acrony ctinae 

Acronycta Megacephala F. Rum. I R. -Vâlcea (Peter), U. uberall- 
Acronycta Rumicis L. Rumăn. I R.- Vâlcea (Peter), U. uberall. 
Acronycta Auricoma F. Rum. III Bucarest (Montandon) Neu fur 

Rumănien, U. I bis V und VII. 
Oxycesta Geographica F. Rum. IV Berladthal (Montandon), U. 

I bis IV, V. 

Subfam. Trifinae 

Agrotis Fimbria L. Rum. III Comana (Montandon), U. uberall. 
Agrotis Plecta L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis V, VIII. 
Agrotis Simulans Hufn. Rum. III Bucarest (Montandon), U. I bis 

V, VII, VIII. 
Agrotis Obelisca Hb. Rum. IV Berladthal (Montandon), U. I bis 

V, VIII. 

Epineurona Cespitîs F. var. Ferruginea Horn. Rum. I Azuga. Am 
17. IX 1901 an der electrischen Bogenlampe (Fleck). 

Mamestra Persicariae L. ab. Unicolor Stgr. Rum. I Azuga (Fleck). 
Wie die vorhergehende neu fur Rumănien, U. I, III, V. 

Mamestra Thalassina Rott. ab. Achates Hb. Rum. III Bucarest, 
(Montandon), U. VI. 

Mamestra Marmorosa Bkh. Rum. I Azuga (Fleck). Neu fur Rumă- 
nien. U. III, IV, V, VII. 

Dianthoecia Luteago Hb. Rum. III Bucarest (Montandon), U. I 
bis III, V, VI, VIII. 

Miana Strigilis CI. ab. Aethiops Hw. Rum. III Bucarest (Montan- 
don), U. IV, V. 

Miselia Oxyacanthae L. Rum. III Bucarest (Montandon), U. I bis 

VI, VIII. 

Chariptera Viridana Walch. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis 
V, VIII. 



170 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCTINŢE 

Dichonia Convergens F. Rum. I Azuga, am 16. X 1901 an der 

electrischen Lampe (Fleck). Neu fiir Rumănien, U. I bis V. 
Dipterygia Scabriuscula L Rum. IV Berladthal (Montandon), U. 

I bis V, VII. 
Brotolomia Meticulosa L. Rum. I R.- Vâlcea (Peter), U. liberali. 
Hydroecia Nictitans Bkh. Rum. III Comana (Montandon), U. I bis 

III, V, VIII. 
Nonagria Geminipuncta Hatch. Rum. III Comana (Montandon). 

Die erste in Rumănien entdeckte Nonagria-Art. U. IV (sehr 

selten). 
Grammesia Trigrammica Hufn. Rum. III Bucarest (Montandon) 

U. liberali. 
Caradrina Exigua Hb. ab. Pygmaea Rbr. Rum. I Azuga (Fleck). 

Neu fiir Rumănien. 
Caradrina Lenta Tr. Rum. I Azuga (Fleck). Neu fiir Rumănien, U- 

I, II, V, VI. 
Ruşina Umbratica Goeze. Rum. I R.-Vâlcea (Peter) V Tekir (Ja- 

quet), U. I bis V, VII, VIII. 
Amphipyra Pyramidea L. Rum. IV Berladthal (Montandon), U. 

uberall. 
Taeniocampa Miniosa F. Rum. IV Berladthal (Montandon), U. I 

bis V, VIII. 
Calymnia Trapezina L. Rum. III Comana (Montandon), U. I, bis 

V, VII, VIII. 
Calymnia Trapezina ab. Badiofasciata Teich. Rum. III Bucarest, 

(Montandon). 
Dyschorista Fissipuncta Hw. Rum. I Azuga (Fleck). Am 26. VII 

bis 4. VIII in mehreren Exemplaren. U. I bis V, VII. 
Hoporina Croceago F. Rum. III Bucarest (Montandon), U. I bis 

bis V, VIII. 
Calophasia Lunula Esp. Rum. I R. -Vâlcea (Peter), U. I bis V, 

VII, VIII. 
Cucullia Umbratica L. Rum. I Bucarest (Montandon). 
Cucullia Thapsiphaga Tr. Rum. I R.- Vâlcea (Peter). Neu fiir Ru- 
mănien. U. III, VIII. 
Heliaca Tenebrata Se. Rum. I R. -Vâlcea (Peter), III Bucarest 

(Montandon), U. I bis V, VII, VIII. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 17] 

Heliothis Dipsacea L. Rum. IVBerladthal (Montandon), U. liberali. 
Heliothis Scutosa Schiff. Rum. IV Berladthal (Montandon). 
Mycteroplus Puniciago B. Rum. IV Berladthal (Montandon). 
Acontia Lucida Hufn. Rum. I. R.-Vâlcea (Peter), V Tekir (Jaquet), 

U. liberali. 
Acontia Lucida v. Albicollis F. Rum. IV Berladthal (Montandon), 

U. I bis VI. 
Acontia Luctuosa Esp. Rum. IV Berladthal (Montandon), V Tekir 

(Jaquet), U. liberali. 
Erastria Pusilla View. Rum. IV Berladthal (Montandon), U. I bis 

V, VIL 
Emmelia Trabealis Se. Rum. IV Berladthal (Montandon) V Tekir 

(Jaquet), U. liberali. 

Sub/am. Quadrifinae 

Plusia Chrysitis L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), III Bucarest (Mon- 
tandon), U. liberali. 

Plusia Gutta Gn. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), IV Berladthal (Mon- 
tandon), U. liberali. 

Plusia Gamma v. und ab. Gammina Stgr. Rum. I Azuga 12. IX 
(Fleck). .• 

Euclidia Glyphira L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter) III Comana (Mon- 
tandon), U. iiberall. 

Leucanitis Caucasica Kol. Rum. I Azuga. Ein Exemplar am elec- 
trischen Lichte gefangen (Fleck). Das Stiick wurde zur Bestim- 
mung an H. Habich nach Wien geschickt. Neu fur Europa. 

Leucanitis Stolida F. Rum. IV Berladthal (Montandon). Neu fiir 
Rumănien. U. VIII. 

Aedia Funesta Esp. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis VI. 

Catephîa Alchemista Schiff. Rum. I. In Azuga am 16. VII 1901 
ein Stiick am electrischen Lichte gefangen (Fleck). U. I bis V 
VII, VIII. 

Catocala Elocata Esp. Rum. IV Berladthal (Montandon), U. liberali. 

Catocala Nupta L. Rum. I Azuga (Fleck), III Comana (Montandon), 
U. liberali. 

Catocala Sponsa L. Rum. III Comana (Montandon) und I bis VII. 



172 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGUNŢE 

Fam. Hypeninae 

Madopa Salicalis Schiff. Rum. III Comana (Montandon), U. I bis 

V, VII, VIII. 
Herminia Derivalis Hb. Rum. I Azuga (Fleck), U. iiberall. 
Hypena Proboscoidalis L. Rum. I R. -Vâlcea, U. I, III bis VIII. 

Fam. Cymathophoridae 

Cymatophora Or F. Rum. I R.- Vâlcea (Peter), U. liberali. 
Cymatophora Duplaris L. Rum. I R.- Vâlcea (Peter), U. I bis VI. 

Fam. Geometridae 

Subfam. Geometrinae 

Geometra Vernaria Hb. Rum. I Laculetz (Jaquet), V Macin (Mon- 

tandon), U. liberali. 
Euchloris Pustulata Hufn. Rum. I R.- Vâlcea (Peter), U. I bis V, VII. 
Euchloris Smaragdaria F. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), Buzeu (Jaquet), 

IV Berladthal (Montandon), U. I bis VIL 
Nemoria Pulmentaria Gn. Rum. I Laculetz (Jaquet), U. I bis III, 

V, VII. 
Hemithea Strigata Mlill. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis V, 

VII, VIII. 

Subfam. Acidalinae 

Acidalia Ochrata Se. Rum. III Comana (Montandon), U. I bis VII. 
Acidalia Virgularia Hb. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis V, VIL 
Acidalia Pallidata Bkh. Rum. I Laculetz (Jaquet), U. I, III bis VIL 
Acidalia Aversata L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 
Acidalia Rubiginata var. Ochraceata Stgr. Rum. I Bucarest (Mon- 
tandon). 
Acidalia Marginepunctata Goeze. Rum. IV Berlad-Thal (Montan- 
don), U. liberali. 
Acidalia Immorata L. Rum. IV Berlad-Thal (Montandon) , U. 

liberali. 
Acidalia Punctata Se. Rum. I Laculetz (Jaquet), U. I, III bis VIL 
Acidalia Immutata L. Rum. IV Berlad-Thal (Montandon), U. I, 
III bis VIII. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 473 

Ephyra Annulata Schulze. Rum. III Comana (Montandon) , U. 

uberall. 
Ephyra Porata F. Rum. I Azuga am 21. VI 1901 (Fleck), U. I, 

III bis VIII. 
Rhodostrophia Vibicaria CI. Rum. I R. -Vâlcea (Peter), U. uberall. 
Rhodostrophia Vibicaria v. Strigata Stgr. Rum. IV Berlad-Thal 

(Montandon), U. I, II. 
Timandra Amata L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), IV Berlad-Thal 

(Montandon), U. uberall. 

Fam. Larentinae 

Ortholitha Plumbaria F. Rum. III Comana (Montandon), U. uberall. 

Ortholitha Bipunctaria Schiff. Rum. I Azuga (Fleck), U. uberall. 

Lythria Purpuraria var. gen. vern. Rotaria F. Rum. V Cernavoda, 
U. I bis III. 

Minoa Murinata Se. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Minoa Murinata var. Monochroaria H. S. Rum. III Comana (Mon- 
tandon). 

Odezia Tibiale Esp. Rum. I Azuga (Goldschmidt). 

Lithostege Farinata Hufn. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), V Tekir (Ja- 
quet), U. I bis V, VII, VIII. 

Lithostege Griseata Schiff. Rum. V Cernavoda (Montandon), U. 
I bis IV, VIII. 

Anaitis Praeformata Hb. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. II bis VII. 

Anaitis Plagiata L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. uberall. 

Triphosa Sabaudiata Dup. Rum. I. Am 20. VIII 1901 ein Exem- 
plar in meinem Garten gefangen. Neu fur Rumănien. U. I, 

VI, VII. 

Larentia Dotata L. Rum. I Laculetz (Jaquet), U. I bis VI, VII. 
Larentia Ocellata L. Rum. III Comana (Montandon), U. I bis V, 

VII, VIII. 

Larentia Bicolorata Hufn. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I, III bis 
V, VIII. 

Larentia Fluctuata L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter) ; III Bucarest (Mon- 
tandon), U. I bis V, VII, VIII. 

Larentia Ferrugata ab. Spadicearia Bkh. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), 
Azuga (Fleck), U. III, IV. 



174 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Larentia Designata Rott. Rum. I R. -Vâlcea (Peter), U. II bis 

V, VIL 
Larentia Rivata Hb. Rum. III Bucarest (Montandon), U. I, III bis 

V, VII, VIII. 
Larentia Obliterata Hufn. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I, III, 

IV, VII. 

Larentia Bilineata L. Rum. I Buseu (Jaquet), IV Berlad-Thal (Mon- 
tandon), III Comana (Montandon), U. liberali. 

Larentia Nigroîasciaria Goeze. Rum. I. In Azuga am i. VI 1900 
ein Exemplar gefangen. Neu fur Rumănien (Fleck). U. I bis 

V, VIII. 

Larentia Comitata L. und ab. Moldavinata Caradja Rum. IV Ber- 
lad-Thal (Montandon). 

Asthena Canditata Schiff. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Tephroclystia Oblongata Thnbg. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. 
liberali. 

Tephroclystia Pusillata T. var. et ab. Tantillaria B. Rum. I Azuga 
(Fleck). 

Tephroclystia Veratraria H. S. Rum. I Azuga 6. VII 1899, 18. VI 
1900 (Fleck), U. IV, VI. 

Tephroclystia Innotata var. Fraxinata Crew. Rum. I Azuga (Fleck), 
U. I, II. 

Subfam. Boarminae 

Abraxas Marginata L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), Laculetz (Jaquet), 
U. I bis VIL 

Abraxas Marginata ab. Pollutaria Hb. Rum. I Azuga (Fleck), U. 
I bis IV, VIL 

Bapta Bimaculata F. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I, III bis VI. 

Deilinia Pusaria L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Deilinia Exanthemata Se. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali, 

Metrocampa Margaritata L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter) und liberali, 

Gonodontis Bidentata Gl. ab. Ochracea Fleck. Rum. I Azuga. Diese 
Form, wovon ich bereits am 7. VI 1899 ein Exemplar fieng, 
trat 1901 hăufiger auf. Damals beschrieb ich (Bulletin de la 
Societe de Sciences 1900. 1. Heft. Seite 141) das etwas defecte 
Exemplar, ohne der Form einen Namen zu geben. Unter den 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCI1NŢE 475 

letztjăhrigen Stiicken finden sich einige frische Exemplare und 

stehe ich nun nicht mehr an, sie zu benennen, obwohl sie in en- 

glischen Werken abgebildet, aber unbenannt ist, nur muss die 

Beschreibung - nach den frischen Stiicken etwas berichtiot werden : 

«Die dunklen Atome auf der Oberseite, sowie die Binde und 

der dunkle Fleck der Hntrfl. sind mehr oder weniger verwischt, 

die Binden der Vdrfl. mehr oder wenieer deutlich. Grundfarbe 

ockereelb. 
Opisthograptis Luteolata L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis V, 

VII, VIII). 
Epione Apiciaria Schiff. Rum. I Laculetz (Jaquet), U. I, III bis V, 

VII, VIII. 
Caustoloma Flavicaria Hb. Rum. IV Berlad-Thal (Montandon), 

U. I bis VII. 
Venilia Macularia L. Rum. I R.- Vâlcea (Peter), U. liberali. 
Eilicrinia Cordiaria Hb. var. Roesslerstammiana Stgr. Rum. I R.- 

Vâlcea (Peter), U. I bis III, VI, VIII. 
Macaria Signaria Hb. Rum. I. Nuu auch im Jalomitza-Thal gefun- 

den (Montandon), U. III, IV, V, VII. 
Hybernia Defoliaria Gl. ab. Obscurata Stgr. Rum. I Azuga io. bis 

29. X 1901 in mehreren Exemplaren erbeutet (Fleck). Neu fiir 

Rumănien. 
Boarmia Repandata L. Rum. IV Berlad-Thal (Montandon), U. I 

bis V, VII, VIII. 
Boarmia Selenaria Hb. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 
Boarmia Punctularia Hb. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis V, 

VII, VIII. 
Gnophos Furvata F. Rum. IV Berlad-Thal (Montandon), U. I 

bis VI. 
(Tephronia Sepiaria Hufn., U. I, III, IV, VI, VIII. Nun auch in V 

gefunden (Czek. Nachtrag) ). 
Psodos Coracina Esp. Rum. I. Am Omul 18. VIII 1901 in zwei 

Exemplaren gefangen (Fleck). U. III, IV. Neuerdings auch in 

V gefunden. 
Ematurga Atomaria L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), III Bucarest 

(Montandon), U. liberali. 
Phasiane Petraria Hb. Rum. I, R.-Vâlcea (Peter), U. I bis V, VII. 



476 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Phasiane Clathrata L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), IV Berlad-Thal 

(Montandon), U. liberali. 
Phasiane Glarearia Brahm. Rum. IV, Berlad-Thal (Montandon), 

U. liberali. 
Scoria Lineata Se. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. iiberall. 

Fam. Nolidae 

Nola Cicatricalis Tr. Rum. I R.-Vâlcea (Peter) am 20. IV 1900, 
U. I bis III, VIII. 

Fam. Cymbidae 

Hylophila Prasinana L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. nicht selten. 
Hylophila Bicolorana Fuessl. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis 
VI, VIII. 

Fam. Syntomidae 

Syntomis Phegea L. Rum. III Bucarest (Montandon), I R.-Vâlcea 
(Peter), U. iiberall. 

Fam. Arctiidae 

Subfam. Arctiinae 

Spilosoma Lubricipeda Esp. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. nicht 

selten. 
Spilosoma Menthastri Esp. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. iiberall. 
Spilosoma Urticae Esp. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), Laculetz. 
Phragrnatobia Fuliginosa L. Rum. IV Berladthal (Montandon), III 

Bucarest (Montandon), U. iiberall. 
Diacrisia Sanio L. (— Russula L.) Rum. I R.-Vâlcea (Peter), Slanic, 

Prahova, (Jaquet), U. nicht selten. 
Arctia Caja L. Rum. IV Berladthal (Montandon), U. iiberall. 
Arctia Villica L. Rum. I Buzeu (Jaquet), III Bucarest (Montandon), 

U. iiberall. 
Callimorpha Dominula L. Rum. III Comana (Montandon), U. I 

bis VII. 
Callimorpha Hera L. Rum. IV Berladthal (Montandon), U. iiberall. 
Coscinia Striata L. Rum. III Bucarest (Montandon), V Tekir (Ja- 
quet), U. I bis V, VII, VIII. 
Coscinia Gribrum var. (et. ab.) Candida Cyr. Rum. I am Szurduk- 

pass (Aigner), U. VI. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 177 

Subfam. Lithosiinae 
Miltochrista Miniata Forst. Rum. I Laculetz (Jaquet), U. I bis VII. 
Lithosia Sororcula Hufn. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Fam. Zygenidae 

Zygaena Achilleae Esp. Rum. III Bucarest (Montandon), U. liberali. 

Zygaena Meliloti Esp. Rum. III Comana(Montandon), U. nichtselten. 

Zygaena Exulans Hochenw. Rum. I. Von mir am Caraiman in der 
Năhe der Schutzhlitte 30. VI 1900 in einer Anzahl von Exem- 
plaren gefangen. Auch in Siebenbiirgen in der letzten Zeit ge- 
funden (Czek.). 

Zygaena Lonicerae Esp. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali, 

Zygaena Filipendulae L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), III Comana 
(Montandon), U. liberali. 

Zygaena Angelicae O. Rum. III Bucarest (Montandon), IV Berlad- 
thal (Montandon), U. liberali. 

Zygaena Ephialtes L. ab. Medusa Pali. Rum. III Comana (Mon- 
tandon), U. I bis V. 

Zygaena Ephialtes L. Trigonellae Esp. Rum. III Comana (Mon- 
tandon), U. liberali. 

Zygaena Carniolica Lr. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), III Comana 
(Montandon), U. liberali. 

Fam. Psychidae 

Epichnopteryx Pulla Esp. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis V, 

VII, VIII. 
(Rebelia Plumella H. S. In Siebenblirgen unlăngst gefunden (Czek). 
Rebelia Nudella O. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. I bis V. 

Fam. Cossidae 

Cossus Cossus L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 
Zeuzera Pyrina L. Rum. I R.-Vâlcea (Peter), U. liberali. 

Fam. Hepialidae 

Hepialus Carna Esp. Rum. I Azuga (Fleck). Neu fur die Wallachei. 
U. III bis VI. 

Hepiolus Humuli L. Rum. I. Am Caraiman in circa 1 600 m. Hohe 
eine Puppe gefunden, aus der ein grosses 9 entschllipfte, das 
fast zeichnungslose Flligel hatte (Fleck), U. I bis VI. 



178 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



GRIGORE COBĂLGESCU 



O PAGINA DIN ISTORIA SCIINŢELOR IN ROMÂNIA 

(Conferinţă ţinută în şedinţa festivă a 100-a a Societăţii de sciinţe din Bucurescî, 
la 4 Februarie 1902) 



Dr. SAVA ATHANASIU 



Stimaţi domni şi colegi, 

Călătorul care sue un munte pe o cărare puţin bătută obicinuesce 
din când în când a face câte un mic popas la locuri deschise şi şter- 
gendu-şî sudore de pe frunte 'şt întorce ochit în spre vale. Soco- 
tind distanţa ce a parcurs şi dificultăţile ce 'i a stat în cale, el este 
coprins de un sentiment de mândrie şi de încredere în sine-însuşî. 
Orizontul din ce în ce mat larg- şi peisajele măreţe ce se deschid 
înaintea lut 'X umplu sunetul de admiraţie pentru splendorea na- 
tureî, iar speranţa de a vedea colo sus pe culme tabloul desfăşurat 
în totă majestatea sa, 'î dă puteri nuoi pentru a'şi continua calea 
grea. 

A suta şedinţă a societăţef nostre de sciinţe însamnă o etapă în 
existenţa sa, un popas pe suişul ce duce spre căutarea adevărului" 
şi cultul frumosului. Ajunsă la acest popas, ea privesce astă-o!* la 
trecutul eî şi mândră de progresul realisat şi de orizontul larg ce-i 
se deschide acum până din colo de graniţele scumpei" nostre ţărî, 
'şi qlice, plină de încredere în viitor, înainte ! 

Conducătorului entusiast şi neobosit al aceste! societăţi", D-luî 
Dr. C. Istrati, care astă-g!T privesce mândru preste cele o sută de 
şedinţe, ca la una dintre cele maî splendide opere ale sale, 'I pre- 
sentăm şi cu acesta ocasiune omagiele nostre de recunoscinţă şi 'î 
dorim să conducă societatea încă mulţî anî, spre alte popasuri maî 
din spre culme. 

In mersul cultural al uneî naţiunY, păstrarea legătureî cu trecutul 
este una dintre condiţiunile indispensabile ale progresului adevărat, 
întocmai precum pe câmpul de răsboiti păstrarea unităţeî dintre 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 179 

diferitele trupe de luptă este condiţiunea isbînde!. Privirea retro- 
pectivă asupra predecesorilor car! ne au dat puncte de orientare în 
calea puţin bătută a sciinţelor, ne dă un noti impuls la muncă şi ne 
feresce pe deoparte de rătăcirele inerente celor ce încep, facendu-ne 
ma! circumspect! şi ma! conscienţ! de rolul nostru, iar pe de alta, 
evocând figurele lor în memoria nostră, plătim un tribut sfint de 
recunoscinţă către denşi!. Iată de ce şedinţa a 100-a a societate! 
nostre a fost consacrată aceste! privir! retrospective în trecutul sciin- 
ţelor din ţera nostră. 

Lucrătorul neobosit de pe câmpul încă nedesţălinat al Geolo- 
gie!, înaintaşul curagios care a aşeolat primele jalone ale aceste! 
sciinţe în România, a fost Grigorie Cobalcescu. Măreţă figură a 
acestu! pionier al sciinţe! din generaţiunea de idealist! ce ne a pre- 
cedat, voesc să o scniţez înaintea D-vostre şi tema 'm! e că palidele 
mele trăsăturî nu vor putea'o îndeajuns presenta în deplina eî 
lumină. însărcinarea ce 'm! am luat'o este şi îndeplinirea une! piose 
datori! de recunoscinţă din partea unu! discipol devotat către das- 
călul care a sciut a sădi dragostea pentru sciinţă în forte mult! 
dintre şcolari! seX 

Ca elev al Iu! Cobalcescu în Institutele unite şi în Universitate şi 
apo! ca primul şi ultimul Iu! asistent, am avut fericirea de a fi în 
contact de apr6pe cu el timp neîntrerupt de io anî, de la 1882 
până la 1892 şi cu cât timpul se strecoră şi '1 privesc ma! din de- 
părtare, cu atât relieful aceste! figur! măreţe 'm! apare ma! clar şi 
ma! demn de admirat. 

I. 

Grigorie Cobalcescu s'a născut în laş! la 22 Septembre 1831, 
în timpul ocupaţiune! rusesc! *). Dintr'un decret domnesc 2 ) de la 
Grigorie Alex. Ghica din 1856, prin care să înainteză la rangul de 
ofiţer fratele luî Cobalcescu, Emanuel Cobalceanu, carele servise 



*) Data nascereî e luată din diploma de licenţă în sciinţe naturale dată de Universitatea din 
Paris în 28 Ianuarie 1862. 

2 ) Acest decret scris pe pergament, împreună cu diploma de licenţă, se află în păstrarea D-luî 
profesor Dr. Al. Viţu. 



180 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 

patrieî în rangul de cadet, resultă că familia luî Cobalcescu apar- 
ţinea ia clasa maî de sus a societate*, de 6re-ce numai fiiî acesteî 
clase se bucuraţi pe atuncî de prerogativa de a fi primiţî în rangul 
de cadet. 

Caracter inflexibil, tot-d'a-una just şi plin de demnitatea pe care 
o dă omuluî de valore încrederea în sine-însuşî, Cobalcescu, ca 
mulţî din bărbaţi! mar! din generaţiunea sa, a fost cu drept cuvent 
un «seif -made man», ne avend a datori posiţiunea sa nimăruî de 
cât munceî şi merituluî săti personal. 

Gustul pentru sciinţă. energia şi personalitatea luî Cobalcescu, 
ati început a se afirma chiar din vîrsta luî tînără. 

«Abia 'şî terminase studiile sale elementare din pensionate şi 
apucase a intra in Academia Michailenă din Iaşî, nu trecu un an 
şi ve^u colegiul desfiinţat tocmaî când se pregătea să trecă în clasa 
a Ii-a. Părăsit propriilor sale forţe, departe de a se descuraja, se 
apucă să studieze singur şi isbuti a-şî trece examenele cerute la liceu 
îndată după reînfiinţarea acesteî şcolî şi a-şî căpăta cu chipul acesta 
atestatul de absolvire al claselor liceale». 

«Gustul şi aplicaţiunea sa naturală psntru studiul sciinţelor na- 
turale şi fisice, eraţi atât de marî şi de desvoltate, în cât fiind încă 
cu totul tînăr îl vedem înjghebându-şî singur — nu fără de marî sa- 
crificiî — un mic laborator de Chimie, prin care studia chimia de pe 
opul luî Berzelius şi fisica de pe acel a luî Pouillet, ceea-ce *î per- 
mise de a se presenta la vîrsta abia de 1 8 anî, ca concurent pentru 
catedra de sciinţele fisico-naturale de la liceul din Iaşî, catedră ră- 
masă vacantă prin mortea profesoruluî Stamati, pe care îl înlocuise 
ca suplinitor. Adversarul săti — un doctor în medicină — retră- 
gendu-se şi neputându-se constitui un juriu serios de examen, tî- 
nărul concurent fu silit să primescă a fi recomandat ca profesor 
provisoriti. Dar după treî anî de funcţionare, din causa unor neîn- 
ţelegerî personale iscate între inspectorul general al şcolelor şi tî- 
nărul profesor, acesta din urmă se vgglu nevoit a-şî părăsi catedra». 

«Acesta împrejurare, de şi nu tocmaî de natura a încuraja ar- 
dorea şi devotamentul s£u pentru sciinţă, departe de a-1 face să 
renunţe la apostolatul către care-1 împingea vocaţiunea sa firescă, 
'1 oţeli din contră şi maî mult, facendu-1 să'şîsporescă puterile spre 
a nu da îndărăt în faţa nicî unuia din numerosele obstacule, cu care 



BULETINUL SOCIETATE DE SCIINŢE 181 



prevedea deja că va avea să lupte în viitor, el, mal cu semă care 
nu voia să aibă a datori posiţiunea sa nimănuî de cât muncel şi 
meritului s6Q personal. Retras într'o familie la ţară, petrecu trei 
anî, ocupat cu continuarea studiilor sale favorite de fisică şi chimie, 
după care nu întârzie de a fi chemat din nou" la catedra sa. Numit 
profesor [definitiv, fu curînd după aceea, în urma propunereî con- 
siliului şcolar, trimes de Stat în Paris spre a se perfecţiona în stu- 
diul sciinţelor naturale» 1 ). 

La începutul anului 1859, Cobalcescu plecă la Paris, unde după 
trei ani de studii seriose, cu deosebire în geologie şi mineralogie, 
'şl trece cu succes examenul de licenţă în 27 Noembre 1861, şi se 
reîntorce în patrie, reluându-şl catedra de la Gimnasiul din Iaşi. In 
Paris Cobalcescu a avut coleg şi prieten pe Paul Bert, ilustru fisio- 
logist şi fost ministru al FrancieY, căruia 1 a păstrat o vie amintire 
în totă vieţa sa. 

Curînd după înfiinţarea Universitate! din Iaşî la 1860, Cobal- 
cescu fu numit în 1863 profesor la catedra de Geologie şi Mine- 
ralogie, pe care a ocupat'o până la sfârşitul vieţet sale în 1892. 
înainte de crearea catedre* de Zoologie în 1880, Cobalcescu a 
ţinut maî mulţi ani la Universitatea din Iaşi şi cursuri de Ana- 
tomie comparată. 

Pe lângă acesta el a mal ocupat timp de aprope 20 de anî ca- 
tedra de sciinţe naturale şi geografia ţărilor române de la şcola mi- 
litară din Iaşi şi a fost unul dintre membrii cel mat distinşi ai Insti- 
tutelor unite, şcola de cultură cea mat veche şi cea maî seriosă din 
Moldova. Ast-fel că cea mat mare parte din oficeril cart astă-gll fac 
fala armatei române şi mulţi din bărbaţii cari se ilustrez în diferite 
direcţiuni, sunt elevi de al lut Cobalcescu. 

Pe terenul cultural Cobalcescu 'şt a însemnat activitatea şi ca pro- 
motor al maî multor societăţt sciinţifice. 

Se scie că cea întâiti încercare de o mişcare sciinţifică în Româ- 
nia s'a făcut la Iaşi în 1833 prin înfiinţarea societate! de medici şi 
naturalist! de către Dr. I. Czihak şi M. Zotta 1 ). Prin iniţiativa acestei 



1) Dimitrie Brânca. Răspunsul la discursul de recepţiune la Academia româna. Analele 
Acad. rom. 1887. 

1) N. Beldiceanu. Buletinul soc. de medici şi naturaliştî din Iaşi. An. 1. 1887 No. 1, pa- 
gina 3—8. 



182 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

societăţt s'a înfiinţat Museul de Istoria naturală din Iaşt, a căruţ 
deschidere a fost inaugurată la 14 Februarie 1834, de către gene- 
ralul Chiseleff, care în timpul ocupaţietrusesct, guverna principatele. 
Pentru înavuţirea colecţiunilor acestut museu, însuşt neuitatul Mi- 
tropolit Veniamin «hărăzi mat multe fosile de mare însemnătate». 

Pe la anul 1836, societatea de medict şi naturalist! avea ca mem- 
bri conrespondenţî 6menî iluştri ca : Al. de Humbold, Adolf Brog- 
niart, Fried. Tiedemann, Gustav Struve, Const. Prevost, Fried, 
Iăger, I. Berzelius şi alţii 

Până la 1858 mişcarea societate! era aşa de simţită şi a lucrat cu 
atâta seriositate în cât lucrările eî interesa pe multe societăţi streine. 
După 1858, pote din causa împrejurărilor politice de pe atuncî, ort 
mat probabil din causa puţinet persistenţe la lucru ce ne caracte- 
rizază pe not românit, vieaţa acestet societăţt începe a se întuneca. 
După 1860, organul societăţet, intitulat «Foea societăţet de medict 
şi naturalisct din principatul Moldovet», care apărea de la 185 i,în- 
cetăză de a se mat publica. 

Intr'o şedinţă a societăţet din 1868, Grigore Cobalcescu este 
singurul care propune cu stăruinţă de a se începe din nou" publi- 
carea foet, fără însă de a obţine vre-un resultat. La 1876, spri- 
jinit de alţt câţt-va membri, Cobalcescu propune din noti, deschi- 
derea unet publicaţiunt sciinţifice, care să potă aduce o mişcare 
bine-făcStore, dar şi de astă-dată încercarea sa să izbesce de stânca 
neurnită a nepăsăret. Abia după alţt olece ant, în şedinţa de la 28 
Noembre 1886, dorinţa lut Cobalcescu se realiseză şi societatea 
hotărăsce deschiderea unet fot sciinţifice sub titlul de «Buletinul so- 
cietăţet de medict şi naturaliştt», care continuă a apărea şi astăc^t. 

La 1889 Grigore Cobalcescu şi d. A. D. Xenopol, împreună cu 
alţt profesort, înfiinţeză «Societatea sciinţifică şi literară», al căruţ 
organ «Archiva societăţet sciinţifice şi literare din Iaşt», este până 
astăolt una dintre cele mat valorose publicaţiunt din Moldova. 

Cât de mult aprecia el societăţile culturale se vede din cuvînta- 
rea pe care a ţinut'o la înteia aniversare a societăţet sciinţifice şi 
literare în 1890: 

«Un an s'a terminat de când societatea nostră a început lucrările 
sale, şi astăcjt, serbând prima sa $i aniversară, membrit et vin în 
mijlocul d-vostre spre a 'şt da semă de lucrările lor din acest an de 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 183 

activitate. Eî se măgulesc a crede că procedând ast-fel vor afla un 
noti impuls de la buna-voinţa d-vostre şi vor isbuti mat bine a ur- 
mări pe cea mat preţiosă dintre ale lor tendinţe, pe aceia de a 
atrage tot mat mult interesul şi iubirea asupra acestor sciinţe, ce 
sunt leviarul lumit şi care între tote seculele caracterizează pe acest 
al 1 9-lea secol, cât şi asupra literilor, care încă din antichitate au 
ridicat spiritul uman şi aii făcut cea maî frumosă a sa pod6bă». 

Arătând apoî importanţa conferinţelor publice, ce membriî so- 
cietate* 'şt propuneau să ţie la Universitate în scop de a rSspândi 
gustul sciinţeî, spune : 

«Realizarea acestet intenţiunî avem speranţa că va mări presti- 
giul Universităţet nostre, îndreptând încă maî mult împrejurul et 
afluenţa publiculut nostru şi făcend a cresce interesul ce inspiră 
acesta înaltă instituţiune, căcî credem că societatea nostră nu 'î 
va fi nefolositore la înalta chemare ce ea are în ţeră şi înacest oraş 
al Iaşilor care s'a numit, nu fără cuvînt, Atena Româniet, nume ce 
'1-a meritat şi pe care suntem convinşt că '1 va merita pentru tot- 
d'a-una» *■) 

Cobalcescu a făcut parte, împreună cu d. Grigore Ştefanescu, din 
comisiunea însărcinată de ministerul lucrărilor publice cu organisa- 
rea unuî serviciu geologic. Fiind însă că planul definitiv la care se 
oprise majoritatea comisiunet şi care a şi fost admis de guvern, nu 
corespundea deloc ideilor sale, şi a dat demisiunea în 1882, încă 
înainte ca fostul biuroti geologic să 'şt începă lucrările. 

In fine Cobalcescu a fost şi unul din membrit societăţet nostre 
de sciinţe. 

In urma desfăşurare! unet activităţt didactice strălucite şi dupe ce 
prin lucrările sale sciinţifice se face cunossut lumeţ, Cobalcescu fu 
ales în 1886 membru al Academiet române. 

De şi adept statornic şi convins al ideilor liberale şi admirator al 
marelut Ion Brătianu, Cobalcescu nu a fost în politică un «îndoctri- 
nat » , cum n'a fost nicî în sciinţă, şi nu se sfia a desaproba chiar pe 
coreligionarit s£î politict, când i se părea că se abat din calea pe 
care el o credea cea dreptă. 

Cum judeca el partidele n6stre politice ne o arată un pasaj din 



*) Archiva societăţeî sciinţifice şi literare, An. ÎI, No. i, 1890, pag. 1 — 3. 



184 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

un articol intitulat «Consideraţiun! asupra Dobrogeî», apărut în 
«Steua Românie!» din 4 August 1878: 

«Ca conclusiune a faptelor ce venim de a enumera, putem glice : 
că Dobrogea este o ţeră forte avută şi cu resurse imense şi putem 
adăogi fără temă de a exagera acesta vorbă mare că ea complec- 
teză România actuală». 

«Dacă vom fi omenî cum se cade şi ne vom ocupa de densa se- 
rios, ea ne va fi de o utilitate necalculabilă. Ceea-ce avem însă de- 
dorit, lucrul de care ducem grije, este sistema morală pe care sunt 
clădite partidele ce vin unele dupe altele la cârma ţere!. In Dobro- 
gea trebuesc funcţionari de o moralitate exemplară şi de o capa- 
citate probată. Abaterile lor ar fi nişte crime naţionale ; însă parti- 
dele noste ati obiceiul de a face din incapacităţi geniur!, şi din cri- 
minal! martir! şi eroî, iar din ace! cu moralitate şi cu capacitate 
monştri şi nulităţi. Intru acesta constă frica nostră cea cumplită». 

Aprope un pătrar de veac s'a strecurat de când Cobălcescu a 
scris aceste cuvinte memorabile şi trebue să o mărturisim cu durere 
că n'am scăpat de frica Iu! cea cumplită. In românisarea Dobro- 
ge! nu am realisat până astăolî progrese simţite, funcţionari! ce '! 
am trimes acolo nu aQ fost tot-d'a-una ales! dintre omeni! «cu o 
moralitate exemplară şi de o capacitate probată» şi maî puţin incă 
încălgliţ! de focul patriotismulu!, iar bazele morale ale partidelor 
nostre politice ati rSmas aceleaşî. In faţa judecate! urmaşilor noştri 
singurul pretext ce 'l-am putea aduce pentru acesta stagnaţiune 
morală, ar fi că dupe legile evoluţiune! sociale, progresul moral să 
realiseză cu mult ma! încet şi ma! greu" de cât progresul material. 

Cobălcescu a fost totă viaţa sa însufleţit de un cald naţionalism. 
România avea pentru densul alte limite geografice de cât cele de 
pe chărţile oficiale. Şi acest desiderat scump tutulor românilor, nu 
se mulţumea numa! a '1 păstra în mintea sa, dar '1 şi propaga de 
pe catedra elevilor Iu!. Cursul luî de geografie, întitulat «Geogra- 
fiia Dacie! moderne», pe care '1 preda la şcola militară din laş! în- 
cepe ast-fel : 

«Masivul oriental al Carpaţilor şi regiunea dependentă de el 
constituea o dată veche Dacie, care astăgl! este locuită de români! 
de la răsărit şi Br trebui să porte prin urmare numele general de 
România. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 485 

«Ea este mărginită la Nord de partea Carpaţiloi cunoscută sub 
numele de munţiî Negri, de Ceremuşiu şi de Tisa ; la Est de Nistru, 
la Sud-Est de Marea-Negră; la ud de Dunărea şi la Est de 
Tisa». 

Tote ţerile cuprinse în acest vast perimetru nu sunt pentru Co- 
bălcescu de cât subdivisiunT ale acestei 1 Românit marî, idealul tu- 
tulor românilor ! 

Cobălcescu a fost şi un admirator al artelor. Nu a cruţat nici' un 
sacriiîciti pentru a da fiicei sale cea mai întinsă cultură musicală, iar 
într'o şedinţă a x^cademieî el opineză că «acest templu al ştiinţelor 
şi al literilor, cel mat înalt din câte s'ati clădit pentru cultura ro- 
mână», trebue să lîe şi templul artelor şi propune ca să se premieze 
şi compunerile musicale de valore ca d. ex. symfoniile, pentru com- 
punerea cărora să cere o adâncă cunoscinţă a musiceî. ') 

De o dărnicie fără semăn şi de o desinteresare materială caracte- 
ristică filosofului", Cobălcescu a considerat tot-d'a-una averea nuca 
un scop al vieţei" sale, ci numai" ca un mijloc de a se pune la adăpos- 
tul grijef pentru oliua de mâne şi a se putea ocupa în linişte numaî 
cu ştiinţa scumpă lui*. 

In ultimiî anî din vieţa sa, tocmaT în perioda de cea mat produc- 
tivă activitate sciinţifică, Cobălcescu fu lovit de mart nenorociri fa- 
miliare, care 'î" sguduiră puternic moralul şi sănătatea. 

Iu primăvera anului" 1892, se îmbolnăvesce grav de influenţă în 
Bucuresci", unde venise pentru a lua parte la şedinţei ele Academie*, 
întors la Iaşi", de şi convalescent şi slăbit, nu se putea totuşî abţi- 
nea de a nu se interesa de aprops de aranjarea colecţiunilor de 
geologie şi mineralogie în localul din strada Goliet, unde ne mu- 
tasem de curend. De multe ori" '1 găsiam la 7 ore dimineţa în mu- 
seti, încă numaî în halat şi nu 'mî" am putut reţine lacrămile, când 
o-dată 'mî spune oftând: «nu sciţi de voiţi mai ajunge să-1 văd 
o-dată definitiv aranjat». Era vorba de noul palat al UniversitaţeT, 
pe atunci" în construcţie. 

Dorinţa lui" argletore, pe care o nutrise dou&-glecf şi cincî de anî, 
de a avea un institut de mineralogie si o-eoloeie bine dotat şi în- 
tr'un local propriu, abea acum era pe punctul de a se realisa ; nu'f 



J ) Analele Acad. rom. 1889 — 90, pag. 113. 



186 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

fu dat însă de a'l vedea complect aranjat. Presimţirea i se înde- 
plini, căcî în 21 Maiu 1892, more subit, în totă vig or ea activităţeî 
luî intelectuale, abia 10 anî dupe ce începuse a da la lumină, din 
bogăţia înmagasinată în mintea lut, opere neperitore ! 

Chiar în ajunul morţeî, Cobalcescu a stat până la orele 6 sera în 
laborator, ocupat cu revisuirea formelor de Amoniţî descrise de 
Herbich în cretacicul inferior" din Muscel. 

De şi situaţia materială a luî Cobalcescu nu lasă nimic de dorit 
pentru vieţa sobră ce o ducea, totuşî din causa cheltuelilor desor- 
donate ce 'î pricinuise în timpul din urmă neajunsurile familiare, el 
more sărac, şi dacă colegii luî şi ministerul nu are fi contribuit, nu 
s'ar fi putut face faţă chiar celor maî modeste onorurî de înmor- 
mîntare ce i se cuvineati ! 

Partea din bibliotecă referitore la geologie, care rernăsese în 
camera luî Cobalcescu, a fost trecută de mine împreună cu d. Const. 
Ciimescu, pe atuncî decan al facultăţeî de sciinţe, pe comptul 
laboratorului, cu puţin timp înainte de a se pune sigiliile pe uşă. 
De nu s'ar fi procedat ast-fel s'ar fi pierdut cu totul, cum s'ati 
perdut multe lucrurî importante pentru ştiinţă ramase pe urma 
luî Cobalcescu. 

Sorta vitrigă '1-a urmărit şi dupe morte. Ridicându-se bănuelî 
din partea familieî că ar fi fost otrăvit, a trebuit să fie tulburat 
chiar în liniştea eternă a morţeî, făcendu-i-se autopsie şi cercetân- 
du-i-se cu de a mănuntul tote organele ; ba încă 'î s'au cântărit şi 
crierul (1.550 gr.), ca şi când câte-va grame maî mult sau" maî 
puţin de «materie brută «, ar putea spune ceva maî mult despre 
valorea spirituluî unuî om de cât o spun creaţiunile acestuî spirit 
însuşî ! 

In fine ca o ultimă prigonire a sorteî a fost că singurul luî copil 
pe care î-a adorat şi în care îşî concentrase t6tă speranţa luî de 
tată, D-na Eufrosina Cobalcescu, căzută în miserie, se sinucide în 
Bucurescî. 

Ast-fel se stinse acesta făclie, care a luminat puternic 30 de anî, din 
trecutul nostru sciinţific ! Pămîntul, ca şi când ar fi voit să 'şî r£s- 
bune pe acela a căruî minte căuta să '1 disece pentru a 'î smulge 
secretele închegăreî luî, '1-a acoperit de vecî sub greutatea sa, şi o 
cruce putredă de lemn, pe care nicî nu se maî citesce astăqlî numele 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 187 

luî Grigore Cobalcescu, ne arată singură locul unde zac rămăşiţele 
luî pămîntescî ! 

Un distins profesor şi elev al luî Cobalcescu, d. Vasile Cocuz, 
directorul şcoleî comerciale superiore din laşî, 'mî scrie la 28 Ia- 
nuarie 1902 : 1 

«Nu puţin am avut de cercetat la cimitir pentru a găsi, aşî putea 
zice descoperi mormentul luî Cobalcescu. Cercetând condica bise- 
riceî şi ajutat de preot şi douî vechî gardienî, abia am isbutit să 
găsesc mormentul. Pe el n'are nicî un monument, nicî un grilaj, 
nicî o flore. O cruce de lemn purtând o ghirlandă de mărgele ne- 
gre, fără absolut nicî o indicaţie, 'î servesce de monument. Un 
gardian 'mî-a spus că, crucea fiind putredă căzuse astă primăvară, 
dar d. Haret (nu ministru) 'î-a spus să o aşeze la loc, căcî acolo 
odihnesce un profesor al seu». 

Dar precum printre omenî sunt viî morţi, tot aşa sunt şi morţi 
viî, carîtrăesc etern prin operile lor în memoria urmaşilor, chiar fără 
monumente. 

II 

Voî încerca acum să schiţez activitatea didactică a luî Grigorie 
Cobalcescu. 

Despre entusiasmul şi devotamentul cu care a căutat a-'şî înde- 
plini sarcina de dascăl, chiar din prima oii cânnd urcă treptele ca- 
tedreî universitare, iată ce ne spune unul dintre ceî maî devotaţî 
discipulî aî luî Cobalcescu, nemuritorul botanist român Dimitrie 
Brânză «primul căruia el 'î sădi germenele gustuluî pentru sciinţă)). 

«Nevggjănd în îndeplinirea sarcineî sale, numaî satisfacerea rece 
şi indiferentă a uneî gole formalităţî, ci din contra una din cele maî 
sacre datoiiî ale sale, fie-care prelegere a sa, devenea o adev erată 
solemnitate, nu pentru elevi, pentru care nu putea fi altmintrelea, 
ci — lucru cam rar în glilele nostre — pentru profesor. Şi cum putea 
fi alt-fel, când lecţiunea sa era un discurs care coprindea monografia 
apr6pe complectă, până la ultimul cuvent zis de sciinţă, a cestiuneî 
despre care se trată» *). 

Un alt savant, fost elev al luî Cobalcescu, d. Profesor Dr. Ale- 
xandru Viţu, pe care '1 avem în mijlocul nostru, ar putea să ne 



4 ) Dim. Brânză. Respunsul la discursul de recepţiune. Anual. Acad. rom. 1886 — 1< 



188 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

mărturisescă prin viti graiti, cu cât zel şi erudiţiune îşî ţinea el pre- 
legerile de Osteologie comparată după tratatele clasice ale lut Cu- 
vier, De Blainville şi Owen, şi cu cât entusiasm desvolta el teoria 
lut Goethe şi Oken, cart consideră craniul ca format din vertebre 
modificate. 

Acest entusiasm şi erudiţiune pe care Cobalcescu le arăta în pre- 
legerile sale, le-ati păstrat până în ultimele lut $.i\e. 

De şi catedra ce o ocupa coprindea vastul domeniu al Mineralo- 
giei, Petrografieî, Geologie* şi Paleontologiei, cu tote acestea Co- 
balcescu le aborda de o potrivă cu competinţa şi zelul specialistu- 
lui şi lucru de remarcat, că nict o-dată nu 'şt-a manifestat dorinţa 
de a- I se uşura sarcina, scindându-i-se catedra. Prelegerile lut din 
orî-ce ramură ar fi fost, erau" expunerea complectă a ultimelor date 
ale sciinţet relativ la subiectul ce se trata şi aveau" tot-d'a-una acel 
caracter impunător ce înalţă pe dascăl în stima elevilor lut. Mat 
ales în desvoltarea cestiunilor generale şi a teoriilor nouS punea 
atâta îngrijire şi entusiasm comunicativ, în cât de multe ort prele- 
gerile numat erau simple lecţiunî, ci discursurt magistrale. 

Duşman ne împăcat al fraselor gole, Cobalcescu avea, atât în 
prelegert cât şi în scris, un stil concis. In frase lapidare, fără digre- 
siunt şi infloriturî, sprijinit numat pe eloquenţa faptelor, mergea di- 
rect spre desvoltarea subiectulut. 

Pare că-'l vSd intrând în sala de curs, grav, în haine negre şi 
cravată albă, cu o singură foiţă de hârtie în mână, de multe ort cu 
o carte de visită, pe care erau însemnate câte-va date. După o 
scurtă introducere, de multe ort în mod abrupt, ca şi când ar fi 
continuat imediat relegerea precedentă, intra de o-dată în des- 
voltarea faptelot relative la subiect, în cât pentru cet cart nu eraţi 
în curent, devenea greti de al urmări. 

Timp de o oră şi jumătate, cât dura prelegerea, defilaţi repede 
pe dinaintea atenţiunet nostre încordate o mulţime considerabilă 
de fapte. Aşa: La Mineralogie io — 15 minerale cu proprietăţile 
lor fisice şi chimice, cu caracterile ce ele aQ în roce, cu descrierea 
amănunţită a formelor lor cristaline complicate, pe care Cobalcescu 
le desemna cu mare uşurinţă pe tabelă, cu notaţiunile feţelor în sis- 
tema lut Naumau şi Miller, ba chiar şi cu valorile unghiurilor mat 
însemnate. La Geologie şiruri lungt de etagiurî, păturt şi zone re- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 189 

presentate prin profilurî numerose, fie-care cu caracterul lor pe- 
trografic şi fosilele caracteristice. 

De remarcat că tote acestea le expunea Cobalcescu din memo- 
rie, cu o precisiune de admirat, fără a se ajuta de tablourt grafice, 
ort alt material didactic de care se dispune astăglt, în cât rSmâneaî 
înmărmurit de mulţimea faptelor ce mintea lut putea să'şî asimileze 
deja la o verstă de aprope 60 de ani 

Munca, răbdarea şi conştienţiositatea, caracteristice dascăluluî 
german, pe care el le punea în împlinirea misiune! sale eraţi demne 
de admirat. De câte ort nu Tau apucat zorit glilet pregătindu-şt lec- 
ţiile asupra calculut unghiurilor cristalografice ! 

Ciclul complect al cursulut lut Cobalcescu dura tret ani Exten- 
siunea pe care el o da cursulut sSu era considerabilă. Pentru a ve" 
face o idee, ve" presint aict o parte numat din cursul de cristalogra- 
fie geometrică, făcut în 1889 — 1890, adică cu 2 ani înainte de mor- 
tea lut Cobalcescu. 

Este un caet de 2 1 4 pagint, scris mărunt, redijat de frate-meu, 
Gh. Atanasiu, după notele lut de clasă. Acest caet cuprinde : 

Representarea cristalelor prin simbolurt in tote sistemele usitate : 
Weiss, Nauman, Miller şi Levy. 

Zonele cu desvoltarea formulelor relative. 

Projecţiunea formelor cristalografice : principit generale şi apli- 
carea proecţiunilor la fie-care formă din sistemele cristaline în parte, 
cu notaţiunile lut Miller. 

Transformărî de notaţit din o sistemă în alta. 

Calculul unghiurilor cristalografice ca ajutorul triunghiurilor 
sferice. 

Acest caet este precedat de un altul de vr'o 100 de pagint în 
care se cuprinde : generalităţt asupra formelor cristaline, elemen- 
tele de simetrie şi descrierea sistemelor cristaline, forte detaliat, cu 
nascerea formelor prin aplicare de planurt pe axe după sistemul 
lut Nauman. 

Mat adăogaţt şi desvoltările ce se da cristalografiet optice, şi 
veţt avea o idee de chipul cum Cobalcescu făcea cristalografia. 

Acest curs desvoltat, pe care el '1 pretindea imperios la esamen, 
atât de la studenţii în sciinţele fisice cât şi de la cet în sciinţele natu- 
rale, ar putea să mulţumescă şi pe cel mat pretenţios specialist 



190 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

cristalograf. Si lucrul ne surprinde cu atât mal mult cu cât seim 
că Mineralogia şi Petrografia erau cultivate de Cobalcescu numai 
pentru catedră, nu ca specialist, obiectul lut de predilecţiune fiind 
Geologia şi Paleontologia. 

Aceiaşi extensiune o da Cobalcescu şi cursurilor de Mineralogie 
descriptivă, Petrografie şi mat ales de Geologie. 

încă din tomna anului 1882, Cobalcescu adaogă la cursul seTi 
de Petrografie şi lecţiunl teoretice şi practice de Micropetrografie, 
cărora în anii următor* le dă o desvoltare din ce în ce mal mare. 
El este dec! cel ânteiQ care în Universităţile nostre aplică micros- 
copul la studiul pietrelor. Forte interesante eraţi lecţiunile asupra 
caracterelor microscopice ce presintă mineralele constitutive ale ro- 
celor, precum şi acele asupra structurel rocelor şi a genesel mine- 
ralelor din rocele eruptive, pe care Cobalcescu le făcea după stu- 
diile lut Sorby, Zirkel, Tchermak şi alţii. 

Lucrările practice la Mineralogie constaţi mat ales în cercetarea 
mineralelor la suflător, iar la Petrografie în facere de secţiuni de 
roci, pe care elevii singuri le şlefuiau, le fixaţi pe port-objet pen- 
tru a le putea observa sub microscop şi a determina roca dată. 
Aceste lucrări se făceaţi la început în nisce atenanse întunecose şi 
umede ale Universităţii vechi, aşezate pe locul ocupat astăzi de 
Institutul de Anatomie. In primă- vara anului 1883, prin bine-voi- 
torul concurs al colonelului Macarovicî, aceste lucrări practice ati 
început a se face la şcola militară, singura şcolă din Iaşi, care pe 
atunci era dotată cu colecţiunl de Mineralogie şi Geologie mal 
complecte şi cu un microscop polarisator. Universitatea nu avea 
mal nimic pe atunci; abia prin 1886 — 1887, cu 6 ani înainte de 
morte, începe Cobalcescu a-'şl realisa visul, prin ■ alocarea unei 
sume pentru material didactic. 

Lecţiunile de Geologie le făcea de asemenea forte pe larg : 'ml 
aduc aminte că numai studiul fenomenelor vulcanice ţinea 18 — 20 
de lecţiunl, de câte o oră şi jumătate. Cursul de stratigrafie '1 făcea 
într'un an. Metoda pe care el o urma în descrierea terenurilor era 
cam urmgtore : după o scurtă introducere asupra raporturilor dintre 
apă şi uscat, asupra condiţiunilor fisice şi asupra caracterului bio- 
logic ce-'l presenta pămentul în epoca conrespunolStore, începea 
descrierea detailată a terenului, până la cele mal mici sub-divisiunl, 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 494 

urmărindu-l în diferite localităţi* tipice din Europa şi America şi 
căutând la fîe-care pas a stabili paralelisăr! ; după aceia urma cu 
descrierea acestu! teren în Carpaţî şi în special în Transilvania şi 
în România liberă. Numa! cursul asupra şisturilor cristaline şi tere- 
nurilor primare ar fi putut face materia unu! esamen pentru care 
trebuia cel puţin o lună de preparaţie. 

Chestiunilor generale ce se detaşau din studiul faptelor, Cobal- 
cescu le dădea o importanţă forte mare. 'MT amintesc de o lecţie 
splendidă de prin 1888-89 asupra repartisăreî geografice amare! 
jurasice şi asupra zonelor climaterice în perioda jurasică, după stu- 
diile Iu! Melchior Neumayr de curend apărute, şi de o altă lecţie în 
care caută să dovedescă, după studiile Iu! O. Torrel, că blocurile era- 
tice de pe şesul nordic al Europe*, nu sunt lăsate de gheţar! plutitor! 
cum se admitea înainte, ci chiar de masa gheţarului 1 de tipul «Inlan- 
deis» ce acoperea pe atuncî nordul Europe!, ca astăcjl Gronlanda. 

O atenţiune deosebită se da Carpaţilor, a căror geologie-Co- 
balcescu o cunoscea de aprope, fiind în curent cu studiile ce se pu- 
blicaţi în Austria asupra lor. Acesta se vede şi din scrierile lut, în 
care caută la fie-ce moment să stabilescă paralelisăr! între terenu- 
rile din România şi cele din Transilvania, Ungaria, Galiţia şi basenul 
Viene!. 

Chiar ca profesor de Liceu Cobalcescu alegea tipuri" de tere- 
nur! din România, or! basenul VieneT. 

Aşa în 1880-81, pe când eram în secţia de bacalaureat la In- 
stitutele-unite, ne făcea: eocenul din Transilvania, oligocenul din 
Carpaţî, miocenul din basenul Viene! şi sarmaticul şi pliocenul din 
România. 

In anul 1881-82, Cobalcescu deschide pentru prima oră un curs 
special de Paleontologie cu studenţi! şcoleî normale superiore, pe 
lângă cursul de Mineralogie pe care'l făcea în acel an la Universi- 
tate. Ne putem închipui câte dificultăţi' trebuia să întâmpine el în 
tăcerea acestui" curs, din lipsa unu! material didactic, trebuind la 
fie-ce pas să desemneze cu creta pe tablă fosilul pe care'l descria. 
In timpul de astăcjlî, un curs de paleontologie fără eşantilione, fără 
modele în ipsos or! fără planşe, ar fi socotit ca imposibil. Am de- 
venit şi în învăţămînt maî pretenţioşi Cu 20 de an! în urmă se re- 
signau dascăli! a face cu mijloce restrânse cât se putea. 



492 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

In timpul din urmă, Cobalcescu avea intenţiunea de a face un 
curs asupra vertebratelor fosile, în legătură cu formele actuale şi în 
acest scop a şi comandat în 1890 o colecţiune complectă de sche- 
lete actuale în valore de aprope 20.000 le!, care astăglî este zestrea 
catedre! de anatomie comparată de la Universitatea din laş!. Acest 
fapt ne arată încă baza largă pe care o da el studiilor sale. 

In lecţiunile de Mineralogie, Petrografie şi Geologie, pe lângă 
problemele pur sciinţifice, Cobalcescu făcea un loc însemnat şi 
chestiunilor de ordine practică, acorda însă tot-d'auna preponde- 
ranţa celor întâiti. Motivul ni'l spune însuş!, în discursul de recep- 
ţiune la Academie «asupra origine! şi zăcămintelor petroleulu!:» 
«căc!, de la soluţiunile ce vom da problemelor sciinţifice, atârnă şi 
stabilirea preceptelor despre care trebue a ne conduce spre înlătu- 
rarea dificultăţilor ce se presintă în aplicaţiune. Şi în acest subiect, 
cât şi în tote acele câte intereseză spiritul uman, sciinţa domine ză 
cestiunile de ordine practică, precum şi ordinea morală domi- 
neză în consciinţa noatrâ, ordinea materială.» 

Ast-fel îş! făcea Cobalcescu cursul la Universitatea din Iaşî, 
tot-d'auna cu acelaşî entusiasm nesecat, cu aceiaş! energie ne slă- 
bită, de la îuceputul şi până la sfîrşitul vieţe! sale. 

Mintea luî scrutătore, setosă de adevăr şi nicî odată mulţumită 
cu ceea-ce scia, de cât provizoriu, era necontenit ocupată în cău- 
tarea acestuî «perpetuum mobile», în specialitatea Iu!. Invăţend pe 
pe alţi!, Cobalcescu n'a încetat nic! odată a se învăţa pe sine însuş! 
şi când afla că o piatră nouă s'a adăogat la edificiul sciinţeî scumpe 
Iu!, cu câtă satisfacţie intelectuală o împărtăşia celor ce'l înconjura ! 

In societatea colegilor sau în convorbiri maî intime cu elevi! Iu!, 
el nu găsea altă plăcere maî mare, de cât să le vprbescă de nouile 
descoperirî în sciinţă. 

Tot-d'auna în curent cu lucrările nou!, care în domeniul Geolo- 
gie! ss succedeză cu o repeziciune ameţitore de 40 de an! încoce, 
prelegerile luî dintr'un an, nu se maî asemănau cu cele din aniî ur- 
mător!. 

Chiar spre sfîrşitul vieţeî sale, Cobalcescu nu avea un caet de 
cursurî, Cum s'ar ^ice un şablon determinat după care să se conducă 
în ţinerea prelegerilor, cum obicinuesc adeseorî profesoriî bătrânî. 

Convins fiind că în Qfeolo^ie, maî mult de cât în orî-ce altă 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 193 

sciinţă, teoriile nu aii de cât o valore forte provisorie, el nu a fost 
nicî odată un îndoctrinat şi cu aceiaş* vervă cu care susţinuse 
înainte o teorie, o combătea ma* târziu, când faptele noul nu mat 
erau în acord cu densa. 

In cursurile sale, Cobai cescu se conducea ma* ales de autor* ger- 
man*. Şi pe catedră ca şi în scrier*, el a fost primul representant al 
şcole* geologice germane, îndreptând studiul geologic al ţăre* pe 
calea seriosă ce o străbate astăgl*. 

Partisan al preţuire! omenilor dupe muncă, el însuş* muncitor 
fără preget, Cobalcescu era de o exigenţă proverbială la examene. 
Examenul de geologie la Universitatea din laş* era stânca de în- 
cercare pe care forte mulţi nu o puteau trece, nu numaî din causa 
extindere* enorme a materie* ce cuprindea ciclul întreg de tre* an*, 
dar şi din causă că cursurile variau şi caetele bune de cursur* erau" 
forte rar*. Ast-fel se esplică numărul mic de licenţiat* în sciinţde 
naturale ieşit* din Universitatea din laş* în timp de 30 de an*, de 
la înfiinţarea sa şi până la 1891. 

Cobalcescu ţinea forte mult la elevi* Iu* pe car* '* vedea că mun- 
cesc şi era în stare să facă orî-ce pentru a le uşura calea. Se de- 
prindea însă forte greu a-'ş* cunosce elevi* dupe nume, chiar dupe 
un contact de un an sau" duo* cu denşi*. Pentru a câştiga favorea 
de a fi numit ps nume de Cobalcescu, trebuia să te fac* remarcat 
prin ceva d. e., prin abilitatea în executarea secţiunilor, prin esac- 
titatea determinărilor rocelor la microscop, or* prin răspunsurile 
prea satisfacătore la conferinţe. Pe un elev, deja în anul al 3-lea 
nu Ta sciut cum '1 chiamă de cât dupe ce într'o escursiune '1 trecuse 
în spate preste un părăti. 

Când era prea ocupat, adîncit în diferite probleme ce'î frământau 
mintea, Cobalcescu era forte distrat. Citez un cas tipic: In Iunie 
1884, unu* candidat la licenţă, astăgl* profesor distins şi director în 
laş*, i se dă la proba practică 8 minerale, 8 roc* şi 8 fosile de de- 
terminat, şi fîind-că în acea seră Cobalcescu trebuia să ia parte la 
o şedinţă a uneî comisiun* pentru aprovisionarea Iaşuluî cu apă, el 
plecă uitând pe candidat încuiat sub chee în una din şalele Univer- 
sitate* ; abia târliţi noptea întorcendu-se acasă şi aducendu'ş* a- 
minte a venit de '*-a dat drumul. 

Un alt merit nu ma* puţin mare, care '* dă dreptul luî Cobal- 

13 



194 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE 

cescu la recunoscinţa posteritatea, este că prin stăruinţa lut a luat 
fiinţă museul de mineralogie şi geologie al Universitatea din Iaşî. 
Timp de 25 de anî, el fu silit a preda o sciinţă de observaţiune în 
chip cu totul teoretic, fiind lipsit chiar de materialul didactic cel 
mat strict necesar. Abia cu 6 anî înainte de a muri, în 1886, dupe 
ce deja 'şi câştigase un frumos renume, începe a'î se aloca în bud- 
get o sumă pentru înzestrarea cu colecţiunî. 

Pentru a'şî complecta materialul didactic cât maî repede şi a'şî 
pune ast-fel catedra la nivelul cerinţelor sciinţeî, Cobalcescu a pro- 
cedat în chip forte hasardat. Nu calcula nicî o-dată dacă ceea-ce 
comanda era în raport cu suma ce o avea disponibilă. Când 'î se 
trimeteau" spre vedere, de către deferit! furnisorî din Bonn, Gorlitz, 
Viena şi Paris, minerale ort fosile rarî şi alte colecţiunî instructive, 
Cobalcescu le reţinea pe tote, fără a se interesa dacă plata lor se 
putea face în anul acela din suma alocată. Se plătea cât se putea, 
restul se amâna pentru aniî următori Ast-fel în scurt timp museul 
s'a vSglut în posesiunea uneî colecţiunî splendide de mineralogie 
petrografie şi geologie, care pote rivalisa cu multe instituţiunî si- 
milare din streinătate. 

Colecţiunea complectă de schelete de vertebrate actuale, în va- 
lore de vr'o 20.000 de leî, care astăcjlî este trecută la catedra de 
anatomie comparată, a fost comandată tot în chipul acesta pentru 
a fi plătită treptat. 

Am aranjat singur şi am inventariat totă averea museuluî de 
Mineralogie şi Geologie de la Universitatea din Iaşî, între 1892 şi 
1894, şi sunt convins că de s'ar evalua amănunţit valorea acesteî 
colecţiunî comandate de Cobalcescu, ar întrece mult suma plătită de 
dânsul, socotită după actele justificative găsite la mortea luî. 

Pentru a face ceva neperitor trebue entusiasm şi decî hasardare. 
Ce este alt ceva totă civilisaţia nostră din ceî din urmă 50 de anî, 
de cât o operă a unor entusiaştî ? 

Omenit carî 'şî cântăresc prea mult faptele şi drămăluesc lucru- 
rile, nu prea sunt capabilî de acte marî. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 195 

III 

Să ne ocupăm acum de operile scrise ce ne-a lăsat Cobalcescu. 

Printre omenit a căror activitate sciinţifică este unită şi cu o ac- 
tivitate didactică, am putea face două categoriî: uniî, ceî maî fe- 
riciţi", sunt înzestraţî cu facultatea de a putea da uşor o formă fixă 
ideilor lor şi de a le transmite ast-fel posteritate! prin scrierî ca în 
nisce acumulatori", sub formă de energie potenţială ; alţiî, 'şl cheltu- 
esc energia maî mult în mod actual, lucrând direct prin viu graiu 
asupra discipulilor lor, fără a putea lăsa în scris mult din comora 
minţiî lor. 

Cobalcescu aparţinea la acesta din urmă categorie. Dacă ne re- 
ferim la ocupaţia luî intensă cu geologia în timp neîntrerupt de 30 
de anî, ni se pare că ceia-ce a scris, este relativ puţin. El tindea 
neîncetat la perfecţiune, voia să dee ceva complect, şi de aceea 
esita tot-d'a-una când era vorba să-şî publice vre-o lucrare. Lu- 
crările luî, chiar cele maî micî, au tote acest caracter de ceva bine 
stabilit, iar nu de comunicări provisoriî. 

Forte rar vom vedea la dânsul, că deszice posterior ceea-ce 
înaintase o dată. El păşea încet dar sigur, nu lucra şi nu scria nicî 
o-dată pentru reclamă şi dacă în acest chip lucrările luî au perdut 
în cantitate, acesta pierdere a fost cu prisosinţă compensată prin 
exactitatea observaţiunilor şi prin importanţa conclusiunilor trase 
dintr'însele. 

După ce scria o lucrare, Cobalcescu găsea tot-d'a-una că maî 
trebue ceva de adăogat orî de îndreptat pentru a o pune în acord 
cu faptele reinoite necontenit prin observaţiile luî propriî orî prin 
cetire, şi de aceia o păstra în cartone încă multă vreme până să se 
decidă a o da publicităţeî. Ast-fel s'a întâmplat cu lucrarea « Con- 
Iribuţiunî la fauna moluscă fosilă a depositelor pontice din Ro- 
mânia», cetită în extenso într'o şedinţă a Academieî din 1888, 
şi hotărâtă a se publica în analele din acelaşî an. (Anal. Acad. 
1887 — 1888 pag. 130), lucrare care nu s'a maî publicat nicî în ceî 
4 anî cât a maî trăit după aceia. Tot ast-fel s'a întemplat şi cu cur- 
sul luî de «geografia ţărilor române» profesat la şcola militară din 
Iaşî, la care a muncit 20 de anî şi pe care nu s'a putut decide al 
publica, şi dacă nu 'î ar fi fost impus de programul şcoleî nu ar fi 
văţlut lumina nicî măcar sub forma de text poligrafiat. 



196 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Cât de desinteresat şi greoiu" era el în publicarea scrierilor sale, 
ne o dovedesce şi faptul următor : 

Cu câţî-va an! înainte de a muri, Cobalcescu avea gata dou6 
manuscripte, unul de Mineralogie şi altul de Geologie pentru liceu, 
avend chiar şi clişeele pentru figuri. Aceste lucrări au rămas însă 
tot în manuscript şi după morte. Şi ce frumosă perspectivă de câş- 
tig material ar fi avut, de le ar fi publicat, dându-se lipsa de cărţ! 
didactice bune de pe atuncî şi autoritatea morală de care se bucura 
Cobalcescu printre dascăl! ! Ordinea morală însă domina în con- 
ştiinţa luî ordinea materială şi nu intenţia de câştig '! fusese imbol- 
dul la aceste lucrărî, cum prea des se observă astăol! la autori! de 
cărţ! didactice, ci dorinţa de a contribui la cultura nostră ştiinţifică 
cu ceva trainic şi muncit! 

Lucrările luî Cobalcescu, luate cronologic sunt de 2 categoriî: 
două apărute între 1859 şi 1862 chiar la începutul activităţeî luî 
ştiinţifice, iar tote cele-alte se succedeză repede în ce! din urmă 1 o 
an! aî vieţeî luî, între 1882 şi 1892. Despărţite prin o periodă de 
timp de două-zecî de anî, care tocmaî coincide cu o periodă de 
profondă transformare a Geologieî, aceste 2 categoriî de lucrărî vor 
trebui să porte fie-care pecetea faseî de desvoltare a ştiinţeî geo- 
logice, în care ele s'ati născut. 

Ne vom ocupa ânteiu de lucrările luî Cobalcescu de la început ; 
pentru a înţelege însă maî bine spiritul în care au fost scrise să 
aruncăm ânteiti o privire scurtă asupra faseî în care se afla sciinţa 
geologică pe atuncT. 

Când Cobalcescu 'şî începe activitatea luî sciinţifică, teoriile do- 
minante în geologie erau : teoria revoluţiunilor a lut Cuvier, teoria 
craterilor de ridicare a Iu! Leopold de Buch şi- teoria sistemelor 
de munţî a Iu! Elie de Beaumont. 

Pe la începutul veculu! al XIX, Cuvier studiind resturile anima- 
lelor fosile din gipsul de Montmartre, aduse dovada surpringletore 
că în periodele trecute au vieţuit pe pământ animale deosebite, care 
astăglî sunt cu totul stinse, şi că prin urmare vieţa organică s'a 
schimbat cu tptul de ma! multe or!. Aceste schimbăr! a lume! vie- 
ţuitore, nu au\ putut însă să aibă loc după Cuvier de cât în urma 
unor cataclisme sau" revoluţiun! car! aii trebuit să se repete de maî 
multe or! pe păment, distrugend la fie-care dată cu totul animalele 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 197 

din perioda precedentă. Deşi deja din vecul al 1 8, filosoft ca Leib- 
nitz şi Herder recunoscură legătura şi unitatea vieţeî organice pe 
păment şi deşi teoria transformismuluî şi a descendenţe* animale- 
lor unele din altele era susţinută în Franţa chiar pe timpul lui Cu- 
vier de către Lamark, totuşi teoria revoluţiunilor a stat încă în 
pici6re pană la 1859, când apare cartea lui Darwin asupra ori- 
gineî speciilor, care a exercitat o influenţă colosală asupra tu- 
turor ramurilor sciinţelor naturale. 

Cum se întemplă de obiceiti în sciinţă când o teorie seducătore 
stăpânesce spiritele, geologi! căutaţi pe atunci să aplice teoria re- 
voluţiunilor la explicarea multor probleme geologice. Aşa dacă în- 
tr'un loc se observa un strat stând discordant pe un altul, explica- 
rea dată era că în timpul ce s'a strecurat între depunerea acestor 
straturi a avut loc o revoluţiune a globului, şi cu cât observaţiunile 
se înmulţeau, cu atât şi numărul revoluţiunilor crescea necontenit, 
aşa că din vr'o 1 2 pe care le stabilise Cuvier la început, ajunsese 
mal târziu la 27. Fie-care geolog 'şi făcea un titlu de glorie a des- 
coperi în regiunea lui o revoluţiune nouă. 

In privinţa causeî formare! munţilor, ideia cea maî respândită 
până la 1875, era aceia propusă de Leopold de Buch deja de prin 
1827 şi numită teoria craterilor de ridicare. După acesta teorie 
munţii s'ar lî format de o-dată prin eşirea unei magme fluide de a 
lungul unei linii, care trebuia să devie axa muntelui ; prin împinge- 
rea mase* de roce topite, straturile de deasupra ale pămentuluî au 
fost ridicate şi împinse spre drepta şi spre stânga liniei de ridicare, 
constituind ast-fel un lanţ muntos. Munţii nu ar fi deci după ideia 
lui Leopold de Buch de cât nisce ridicaturi produse de puterile 
vulcanice, un soiţi de vulcani avortaţi, în interiorul cărora s'ar afla 
un simbure eruptiv, iar prin prejur un învăliş de straturi sedimen- 
tare dispuse simetric de o parte şi de alta a axei muntelui. 

Pe la 1850 Elie de Beaumont caută să dovedescă în opera sa 
«sur le Systeme des Montagnes» că la fie-care revoluţiune a glo- 
buluî trebue să conrespundă astăzi pe suprafaţa pămentuluî câte 
«un sistem de munţi». A determina direcţiunea, distribuirea geo- 
metrică şi vîrsta relativă a acestor sisteme de munţi, a fost problema 
întregeî sale vieţi. Cum vedem teoria lui Elie de Beaumont, nu era 
de cît un corolar a teoriei revoluţiunilor a lui Cuvier. 



198 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Ideile luî Leopold de Buch şi ale lut Elie de BeaumOnt asupra 
formare! munţilor, au domnit în sciinţă multă vreme, şi cu tote că 
eraţi combătute încă de prin ânteia jumătate a veculuî al 19-lea de 
către Scrope, Const. Prevost (membru conrespunglStor al societa- 
te! de Medic! şi naturalist! din Iaşî) şi Lyell, ele n'aQ fost părăsite de 
cât după apariţiunea lucrăreî memorabile din 1875 «die Entsteh- 
hung der Alpen» a ilustrului meu" profesor Eduard Suess, în care el 
pune basa teorie! admisă astăcjlî în sciinţă, după care causa primor- 
dială, «primum agens^ a formare! munţilor trebue căutată în con- 
tracţiunea neegală a simburelu! pămentuluî, care are de resultat 
sbârcirea sc6rţe!. Acesta teorie Suess o desvoltă ma! târziu în opera 
sa fundamentală »Antlitz der Erde», care operă denota începutul 
une! nouă fase în desvoltarea sciinţe! geologice. 

Metoda ontologică, or! cum se ma! numesce încă şi Actualismus 
sau" «teoria căuşelor actuale», care constă în aceia că din fenome- 
nele ce se petrec actual pe suprafaţa pămentulu! să explicăm şi 
schimbările ce el le-a încercat în trecutul Iu! geologic, metodă care 
astăol! se aplică cu resultate strălucite în tote cercetările geologice, 
de şi fusese propusă încă de la începutul veculuî al 1 9-lea de Hut- 
ton şi von Hoff şi aplicată cu succes de Lyell în ma! multe ediţi! a 
cărţi! sale «Principles of Geologie?) apărută ânteiu la 1830, nu 
putuse totuş! să'ş! câştige importanţa ce o are astăol! în geologie 
de cât tot după 1860, şi acesta din causa influenţe! ce o exercita 
încă teoria revoluţiunilor a luî Cuvier. 

Din acesta scurtă privire istorică, resultă că Cobalccscu *şî în- 
cepe activitatea sa sciinţifică sub inrîurirea unor ide! cu totul deo- 
sebite de cele ce domnesc astă^î în Geologie. 

Lucrările Iu! de la început sunt: o carte de geologie din 1859 şi 
o lucrare originală «Calcarul de la Răpidea» din i862. Din causa 
interesulu! istoric ce'l presintă aceste lucrări, cele ma! vecii! pe care 
le avem în limba română, le voifl analisa ma! de aprope. 

1. Eleminte de geologie pentru clasele gimnasiale 
prelucrată dupe Beudent. Format mic. 116 pag. 1859, Iaşî. 

(Biblioteca Academiei No. A. 3.350) 

Este prima carte de geologie în limba românescă, scrisă de Co- 
balcascu, înainte de plecarea Iu! la Paris, şi tipărită în alfabstul de 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 199 

transiţiune cirilico-latin. Din text se vede că acesta carte a fost 
însoţită de un mic atlas cu aprope 200 de figurî, maî ales de fosile. 
Aceste figurî lipsesc însă la exemplarul ce 'l-am avut în mână, şi 
care a fost dăruit Academie* de D. General Pencovicî. Pe verso 
coperte* stă scris: «Proprietatea Ministerului cultelor şi instrucţi- 
uneî publice, » de unde resultă că Cobalcescu, încă de pe când P era 
profesor de gimnasitî, se ocupa serios cu geologia şi atrăsese deja 
atenţiunea asupra luî, pentru ca autoritatea şcolară să-'î tipărescă 
cartea pe comptul eT. 

Autorul a voit să puie în manele şcolarilor un resumat de lec- 
ţiunile de geologie ce se făceau în gimnasitî, şi de aceea cartea 
constă din defmiţiunî şi noţiunî scurte asupra cunoscinţelor maî 
însemnate din geologie, repartisate în 297 de paragrafe. Stilul în 
care e scrisă e forte concis şi noţiunile ce se dau într'ensa sunt ri- 
guros sciinţifice, în curent cu cunoscinţele geologice de pe atuncî, 
în cât citind'o, ţi se pare că multe din cele 297 de paragrafe, sunt 
tot atâtea probleme matematice pe care autorul 'şi propune a le 
resolvi. 

Materia e repartizată în 4 cărţi, divizate în câte 2 — 3 capitole, 
şi fie-care din acestea subîmpărţite în maî multe paragrafe nume- 
rotate cu acelaşî numâr de ordine de la început până la sfârşit. 

CARTEA I 

Chiar de la început ni se arată teoria revoluţiunilor, ca una din 
problemele principale ale geologieî, cum se vede din defmiţiunea 
ce se dă acesteî sciinţe : 

«Geologia se împarte în geognosie — cunoscerea părţilor din 
care e compus pământul şi geogonie — istoria origineî globuluî şi 
a revoluţiunilor prin care a trecut până ce a ajuns în starea de faţă». 

Cap. I. Se ocupă cu consideraţiunî generale asupra pământuluî. 
Pămentul a trebuit să fi fost primitiv în stare fluidă; acesta stare 
însă nu a putut fi pricinuită pe cale aposă, adică prin disolvare, 
pentru că câtimea de apă aflătore astăglî pe suprafaţa pământuluî, 
ar fi fost insuficientă să solvescă o masă solidă de mărimea luî. 
Starea fluidă nu a putut decî fi provocată de cât prin topire, ceea- 
ce stă în acord cu creşterea temperatureî, cu cât ne apropiem de 



200 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

centrul pământului, precum şi cu faptele observate la erupţiunile 
vulcanilor. 

Este de remarcat şi defmiţiunea urmat ore : 

« Sub nume de sistemă de munţi ar trebui să se înţelegă tote ca- 
tenele formate printr'o singură revoluţiune a globului» (pag. 7). 

Cap. II. Modul disposiţiunel materiilor în scorţa globului. Se dă 
defmiţiunl precise diferiţilor termeni stratigraficl ca : pătură, strat, 
banc, teren, concordant, discordant etc, şi se insistă cu deosebire 
asupra filonelor. Noţiunea de rocă o defineşte forte bine: «se nu- 
mesce stâncă în oreolopfie orl-ce mineral sau orl-ce amestecătură 
de minerale ce se află în scorţa solidă a globului în mase îndestul 
de mari spre a putea fi luate în considerare în studiul scorţeî 
acestuia. » 

Cap. III. Natura materiilor ce compun scorţa globului Acest 
capitol forte arid, împărţit în 1 40 de paragrafe, constă în tot atâtea 
defmiţiunl scurte de roce şi minerale. Aşa numai la Calcar ca rocă 
deosibesce 18 varietăţi, dându-le la tote diagnose scurte şi exacte. 
Clasificarea stâncilor în : pietrose, metalice şi combustibile e făcută 
după I. d'Omalius d'Haloy. 

La multe roce e alăturată şi denumirea germană, iar unele de- 
numiri sunt romanisate de a dreptul din nemţeşte ca d. e. Sands- 
tonul, Klebşiferul (şistul ce se prinde de limbă) Marna (Mer- 
gel). Lemnitul (breunkohl, lignite) «se deosibesce de cărbunele de 
păment numai pentru că dohotul ce dă, nu coprinde naftalină». 

CARTEA II 

Cap. I. Fenomenele ce modifică suprafaţa globului. Este forte 
interesant pasagiul de la începutul acestui capitol (pag. 45) în care 
ni se arată importanţa metodei ontologice aplicată cu succes de 
Lyell în studiile geologice, care metodă însă pe atunci nu 'şl câş- 
tigase încă importanţa ce o are astăcjl. 

«Cunoştinţa fenomelor ce modifică astăglî suprafaţa globului, e 
de mare interes în geologie : ea ne dă cheea lucrărilor prin care a 
trecut pămentul mal înainte de epoca presentă şi a căuşelor ce le 
ati produs». 

Aici autorul recunosce implicit principiul, că schimbările ce s'aQ 
petrecut în trecut pe păment şi căuşele ce le aQ produs au trebuit 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 201 

sâ fie de aceeaşi natură ca şi cele de astăgll, şi deci ideea de schim- 
bări brusce, de catastrofe, pe care le ar fî încercat pămentul dupe 
Cuvier, era cu totul în dezacord cu a teoria actuală». 

Cum se întâmplă însă de obiceiu în ştiinţă, când o teorie nou£ 
ia locul alteia, este o periodă de indecisiune, de confusiune, în care 
ambele teorii subsistă împreună, disputându-şl locul, până ce una 
din ele se introneză definitiv. 

In caşul de faţă Cobalcescu susţine în aceeaşî carte, teoria re- 
voluţiunilor şi teoria căuşelor actuale, care, aplicate riguros în t6te 
consecinţele lor, se exclud una pe alta. Chiar mat teroliu, în «Cal- 
carul de la Rapidea» din 1862, Cobalcescu remâne încă sub influ- 
enţa teorieî revoluţiunilor, de 6re-ce, cum vom vedea, numai pen- 
tru explicarea depositelor quaternare din jurul Iaşuluî admite trei 
cataclysme. 

La cutremure de păment şi fenomene vulcanice, este câte o notă 
în care se. spune « dupe Beudent, » de unde urmeză că numai aceste 
paragrafe sunt o traducere sau" o prescurtare după cartea lut Beu- 
dent, pe când restul este o prelucrare în care multe desvoltărî sunt 
proprii lut Cobalcescu. 

Este de remarcat pasagiul următor, în care facem cunoscinţă şi 
cu «teoria craterilor de ridicare» aiul Leopold von Buch. 

«Mat înnainte de ase face o erumpere, pămentul se ridică ca 
un clopot, ce adesea se crapă în nenumărate locuri, apoi se face 
explosiunea şi apoi deschiderea prin care se varsă diferitele ma- 
terii. Aceste ridicaturi se numesc cratere de ridicătură» (pag. 49). 

Urmeză apoi expunerea concisă şi ştiinţifică a acţiune! aerului, 
a apel şi a formărel stâncilor madreporice. 

Cap. II. Cercetarea fenomenelor vechi. 

Aici se trateză în general despre vechia temperatură a Euro- 
pei^ vechile deposite sedimentare, vechile ridicaturi şi prăbu- 
şituri, origina văilor şi despre peşteri. T6te chestiile sunt forte 
clar expuse şi citirea acestui capitol încă şi astăqll forte instructiv, 
te atrage mal mult de cât cele alte. Nu mg pot opri a nu reproduce 
aici partea relativă la origina văilor. 

«Munţii sunt numai resultatul ridicaturilor, iar văile aii mal 
multe origini. Cea ânteiti idee ce ne vine de origina văilor, este 
erosiunea scorţel pământului de către ape în trecerea lor ; însă de ar 



202 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

fi aşa văile ar trebui să se cobore din una în alta până în mare şi să se 
afle săpate prin terenurile cele mat mobile. Aşa d. e. Rinul în loc 
de a merge să se arunce în Veser, pentru că terenul din partea 
aceea era mat uşor de săpat, 'şi îndreptă din contra apele spre 
Maienţa, tăind un teren mult mat dur ; tote rîurile presenteză fe- 
nomenul acesta ca şi când ar fi fugit de locurile acelea ce le înfă- 
ţişa mat mare uşurinţă de trecut». 

«Consecvenţa ce putem trage dintr'aceste e că rîurile nu 'şi aii 
săpate ele însuşi patul lor, ci '1 au găsit făcut gata prin falele cau- 
sate de ridicaturi şi fiind-că aceste fale a trebuit să se conserve 
mat bine prin terenurile cele târî de cât în cele friabile şi rîurile 
au" apucat mat cu semă printrânsele » (pag. 63). 

Cum vedem Cobalcescu admite ca origină principală a văilor, 
împrejurărt tectonice, adică rupturile şi scufundările produse ante- 
rior în solul pe care rîurile '1 străbat. Acţiunea enormă a erosiunet 
nu era cunoscută pe atunct cu importanţa ce i se dă asttăc^t. Chiar 
mat terziu la 1869, Rutimeyer, în cartea sa clasică «Ueber Thal- 
und Seebildung» consideră cea mat mare parte din văt ca «Bruch- 
thăler» văt de rupturt, şi dă un rol mic erosiunet. 

Mat departe admite 3 originî a văilor: 1) Văt de ruptură; 2) 
Văt de încreţire, ce resultă «din ridicătura a 2 catene de munţt, 
opuse paralele şi apropiate, exemplu Dunărea inferioră» şi 3) Văt 
de erosiune sau de nudăciune. 

In privinţa originet peşterilor acordă un rol preponderant 
crăpăturilor. 

CARTEA III 

Cap. I. Compunerea scorţeî pămentesct. Se ocupă cu geologia 
istorică sau stratigrafia, dând o scurtă caracterisare petrografică 
şi paleontologică a terenurilor de la Cambrian (în care coprinde şi 
gneisul şi micaşistul) şi până la terenul sub apeninic (pliocenul de 
astăţlî), şi aluvian. 

Cap. II. Se ocupă în special cu revoluţiunile globulut. Este de 
remarcat pasagiul următor: (pag. 95) «de n'ar fi încercat pămen- 
tul diferite revoluţiunt, tote păturile sedimentare ar fi concentrice, 
s'ar învăli una pe alta peste tot şi cea de mat sus s'ar găsi şi ea 
sub marea ce n'ar mat avea marginî pentru că ar înfăşură tot pă- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 203 

mentul. Atunci n'ar fi existat nici un uscat, nici un mamifer, nici 
nemul omenesc. Studiul ne arată că uscatul nu a eşit tot de o-dată 
şi acest studiu, unul din cele mal frumose ce ne presintă geologia, 
1 datorim d-lul Elie de Beaurnont«. 

De aici resultă că, tote dislocaţiunile care aQ dat naştere relie- 
fului globului şi aii causat schimbarea raporturilor dintre uscat şi 
apă în diferitele psriode geologice, aQ fost produse în mod brusc 
prin cataclisme. 

Ca un corolar al teorii revoluţiunilor, autorul ne dă apoi la pag. 
98, descrierea a 13 sisteme de ridicătură, cu direcţiunile lor, dupe 
Elie de Beaumont. 

CARTEA IV 

Cap. I Starea Europei în diferite epoce de formaţiune. Ne dă 
o privire generală asupra epocelor geologice în Europa. 

Cartea se termină cu o conclusiune scurtă, în care se face un 
ultim compliment teoriei revoluţiunilor : 

«Tote ne fac să credem că starea liniştită de faţă e numai tim- 
purie, ca tote intervalele revoluţiunilor în care s'aQ format terenu- 
rile sedimentare». 

Ca încheere putem spune că acesta carte de geologie, cea mal 
veche în limba română, prin expunerea precisă a faptelor în care 
se oglindesce starea sciinţel geologice de pe atunci, prin stilul con- 
cis şi curat românesc, a fost o carte de şcolă excelentă, nu numai 
în timpul acela, dar o pot spune în cunoştinţă de causă, chiar mal 
în curent cu sciinţa de cât multe cărţi de geologie apărute mult 
mal încoce de 1860. 

Un alt fapt însemnat ce reesă din citirea acestei cărţi este că 
suma cunoscinţelor din geologie ce se predau elevilor din gimna- 
zii! pe la 1859, nu era de loc inferioră celor ce se predă astăzi în 
cursul superior de liceQ. 

Cu tote aceste calităţi pe care le are «Elementele de geologie», 
şi care cu ameliorări ce puteau să i se aducă în alte ediţii ar fi pu- 
tut servi încă multă vreme ca un manual escelent de şcola, Cobal- 
cescu, îndată după întorcerea sa din Paris la 1862, a considerat 
acesta primă lucrare a lui ca «un păcat al tinereţelor». A urmărit'o 



204 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

pretutiedenf pe unde a găsit'o şi a distrus'o, în cât astăglf nu sciţi 
dacă a mat rSmas treî exemplare dintr'însa. 

Acesta a fost motivul care m'a făcut să insist maî mult asupra 
aceste* cărţî de forte mare interes pentru istoricul literatureî nostre 
didactice. 

2. Calcarul de la Răpidea 

(Memoriu servitor la cunoştinţa structureî geologice a Moldovei şi înfăfişător 
constituţiuneî geologice a districtului Vasluiu dimpreună cu o parte a districtelor adiacente) 

Revista română pentru sciinţă, litere şi arte. Anul II-Iea 1862, pag. 586. 

Intr'o notă a redacţiunef se spune că Gr. Cobalcescu a fost în- 
sărcinat de ministerul instrucţiune* a face cercetărî geologice în 
ţeră ; şi ca resultat al acestor studii a presentat acest memoriu, 
care este prima luî lucrare originală şi tot odată cea mai veche lu- 
crare de geologie asupra Românie!, scrisă în românesce şi făcută 
de un român. 

Acesta lucrate este însoţită de o chartă geologică a judeţuluî 
Vasluiu, de o planşă cu secţiunf colorate şi de o planşă cu fosile. 
Pe chartă sunt representate în colorî cele douS divisiunî principale 
ale sarmaticului de astăglf.' cea inferioră — huma — şi cea superioră — 
Calcarul. Ea se întinde la Nord până la Tergu-Frumos şi Sculeni, 
la Sud până ceva mai jos de Huşî şi VasluiQ, la Est 'cuprinde şi 
dealurile din Basarabia de a stânga Prutului, iar spre Vest până în 
linia despărţitore dintre Berlad şi Şiret. 

Abia întors în ţeră la începutul anului 1862, «plin de entusiasm, 
de zel şi de încredere în viitor, pentru marea misiune ce ştia că 
este chemat să îndeplinească», Cobalcescu începe cel înteiti studiul 
geologic al ţSreî. Terenul 'î era larg deschis,virgin de orî-ce încer- 
cări de atare natură. 

Pe la 1862, România era cu drept cuvînt o « terra incognita » 
din punctul de vedere geologic. Diferiţii cercetător! carî trecuse 
prin ţera nostrăca: Raicewich (1789), Haquet (1788 — 1795), Beu- 
dant (1822), Boue (1840), etc, nu puteau să'şî facă decât o idee cu 
tul eronată despre constituţia geologică a aceste! ţcrî. 

Geologia carpaţilor de pe acel timp, nu stetea mult maî bine. 
Abia la 1 86 1 , cu cercetările luî Hohenegger în Silisia, să începe stu- 
diul sistematic al acestuY sistem muntos. La 1862, ilustrul meti 
profesor, genialul Eduard Suess, în « der Boden der Stadt Wien » , 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 205 

pune basele clasificaţiuneî terenurilor terţiare nouă din Sud-Estul 
Europeî, iar la 1862 Hauer şi Stache publică «geologia Transil- 
vaniei». 

Cunoscinţele geologice pe care Cobalcescu le căpătase în Paris 
nu puteau să '1 orienteze în studiul geologic al ţereî nostre, în cât 
el, cum o spune singur maî târziu, trebuia «să înainteze întocmaî 
ca un pilot ce cutrieră o mare încă neexplorată». 

Dorinţa de a ne afirma în tote direcţiunile ca naţiune conştientă 
era pe atuncî, Ia treî anî dupe unire, dominantă în tote capetele 
cugetătore. Acesta o vedem şi la Cobalcascu. Dupe ce arată că 
ilustrul geolog D'Archiac in «Histoire de la geologie» consideră 
calcarul de la Răpidea că aparţinend eocenuluî, şi că Iaşiî stau pe 
marne, adaogă : 

«Străini* sati înşelat în istoria pămînturilor din ţera nostră, pre- 
cum s'ati înşelat şi în aceia a nemuluî nostru». 

Causa pentru care Cobalcescu 'şt începe studiile geologice cu 
Răpidea şi nu s'a aventurat în labirintul munţilor, a fost o proce- 
daje metodică, cum ne o spune singur: 

«Am fost silit a începe lucrările mele din Valea-Prutuluî şi a 
urma ast-fel contrar geologilor ce au trecut prin ţările nostre, căcî 
m'am ţinut de a nu cădea şi eti în greşalele în care aii căqlut cu to- 
ţiî, în determinarea terrămurilor ce alcătuesc masivul carpatic din 
Moldova şi laturile sale. Eî aii purces tot-d'a-una din gneisul 
carpatic şi acolo s'ati găsit de odată în mijlocul unor formaţiunî ce 
sunt atât de complicate în cât lesne pot aduce în rătăcire şi pe ceî 
maî iscusit! investigatori». 

Şi spre a da un exemplu de aceste rătăcirî spune că Beudant 
atribuesce greşul carpatic formaţiune! carbonifere însă luându-se 
dupe Fichtel alice că partea superioră a acestuî greş e maî nouă. 
Boue şi Lill de Lillienbach îl iau în totalitate drept tărîm cretos şi 
Dumont '1 presintă în totalitate ca un deposit numulitic. Apoî 
adaogă : 

«Am creglut că urmând calea contrară voiţi putea, eliminând 
pe rând formaţiunile terţiare şi secondare, descurca maî uşor pe 
acele primare şi primitive, căcî ast-fel voiţi căpăta o basă sigură 
ce 'mî va servi ca o busolă şi 'mî va îngusta marginile de ră- 
tăcire » . 



20 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Cobalcescu recunosce că rătăcirile sunt neevitabile cercetărilor 
geologice, numaî că procedând mat metodic, greşalele oscileză în 
limite maî strânse. 

Studiul calcaruluî de la Răpidea începe cu o descriere morfolo- 
gică admirabilă a regiuneî de care se ocupă, în care se recunosce 
forte clar caracterul de «podiş» a Nord-Estuluî Moldoveî. 

«Când suim spre spinarea masivului", ne găsim pe un plan întins 
cu prea puţine accidente şi fără nicî o întrerupere în direcţiunea 
ce considerăm. Acesta suprafaţă pare orizontală, dar făcend ore- 
care luare aminte, ne încredinţăm că se plecă spre Sud de şi într'un 
chip nesimţit. Noî vom denumi acesta regiune podişul Răpideî». 

«De pe podişul Răpideî pote cine-va trece pe spinarea fie-că- 
ruia din dealurile învecinate, fără a întîmpina văî sau dealurî, ca 
şi când planul lor superior ar fi o continuare a suprafeţe! podişuluî 
şi ca şi când aceste dealurî ar face parte din acelaşî masiv « ...... 

diu colo de Prut, în Basarabia se observă că din dreptul Sculeni- 
lor şi până la Lăpuşna să întinde un deal a căruî înălţime şi con- 
formaţiune fisică este aceiaşî ca a dealurilor de care ne am ocupat». 

Succesiunea straturilor în podişul Răpideî este dupe Cobalcescu 
următorea : la basa humă, apoî nisip calcaros şi la partea supe- 
rioră sistema de calcar grosiar. 

Dă apoî o descriere petrografică forte amănunţită a diferitelor 
zone ale acestuî calcar şi menţioneză diferitele faciesurî sub care el 
se presintă ca d. ex. calcarul oolitic, calcarul pentru var hidraulic 
din dealul de a dreapta Vaslui uluî şi calcarul de la Movila Purcel 
«care este de colore negră cu Mn0 2 şi duritatea luî este atât de 
mare în cât ar fi bine a se exploata spre a face cuburî de pavat » . 

Arată că spre Nord de dealul Răpideî, între densul şi dealurile Ba- 
sarabieî, lipsesce sistema calcaruluî, şi este numaî humă, acoperită 
de nisip, prund şi diluviu galben (loess). Acesta humă de la Nord co- 
munică cu cea de la Sud trecend pe sub sistema de calcar. De aci 
el conchide «că a trebuit să fie un timp când calcarul (ioo m - la 
Rapidea) nu avea forma actuală, ci constituea o asisă neîntreruptă 
de văî, care era aşternută ca o placă ce se întindea cel puţin pe 
totă suprafaţa acesteî regiunî». Cum vedem Cobalcescu recunosce 
aicî rolul enorm al erosiuneî apelor, care pote face să dispară o 
divisiune stratigrafică pe o vastă întindere. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 207 

Mal departe Cobalcescu descrie admirabil acoperişul diluvial al- 
cătuit din «lut galben». «El presintâ o structură porosă, cuprinde 
multe nodule de calcar făinos şi acopere tot podişul şi spinarea 
tuturor dealurilor, se cobora pe costişele lor şi le învălesce ca o 
mantie, acopere văile lor, să lăţesce pe întinsul şes al Prutului, as- 
cernut peste tote dealurile ce se găsesc la resăritul acestui rîti». 
Acest «diluviu galben» este forte plastic representat în profilul 
general dus din valea SocoveţuluY până dincolo de Prut, şi este pa- 
rai elisat cu depositul numit «Loess şi Lehm» din Rusia, Siberia şi 
Europa. 

Inprejurărilor hidrografice din jurul Iaşilor, le acordă Cobal- 
cescu o atenţiune deosebită: «din năsipul ce se află între calcar 
şi humă, iese pretutindeni şi la aceia-şî înălţime, o mulţime de is- 
vore a căror apă este cea mal bună din împrejurimele laşului şi că 
luând în consideraţiune că ele se găsesc la o înălţime mat de douS 
ort maî mare de cât aceia pe care stă Iaşii, putem încheia că strîn- 
gendu-se acele isvore într'unul, s'ar putea duce într'acest oraş, în 
care apa este atât de puţină» 

«Stratul de humă este forte puternic şi până acum nu s'a stră- 
bătut până din colo de humă; fintînile se opresc tote în acest de- 
posit, ba încă fîntinariî îndată ce dau de dânsa el se opresc, sigur, 
fiindcă maî în jos nu se află isvore. Şi în adevSr, apa ploilor stră- 
bate depositurile superiore şi se opresc pe suprafaţa lutului venăt ce 
compune huma, unde să întinde ca un aşternut ; tot odată este 
de însemnat că apa ce circulă în acest loc aduce măcinarea tărîmu- 
rilor superiore, causă pentru care pe costele dealurilor se formeză 
rîpe din care picură isvore. Aceste rîpe se înainteză apoi spre dea- 
luri şi tind a le despica». 

Ca exemplu de acesta acţiune subterană a apelor de infiltraţie, 
aduce rîpa din Iaşi numită «rîpa Privighiţ6eî»,pecareelonumesce 
a «privighitorel». 

Sunt 40 de ani de când Cobalcescu a rostit acesta idee, adică 
că laşul să se aprovisioneze cu ape de isvor de prin împrejurimi. 
De atunci şi până astă-ol* s'ati cheltuit milione pentru planuri ne- 
realisabile presentate de diferiţi hidrologi improvisaţl, pentru a se 
reveni la urmă tot la ideea rostită de nemuritorul Cobalcescu, bine 
înţeles fără a se aminti de densul. Dar asupra acestei cestiunl voiţi 



208 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

reveni când mg voi ocupa de alt studiu special asupra aprovisio- 
năreî cu apă a IaşuluT, publicat de Cobalcescu în 1884. 

Este surpringl&tore precisiunea cu care Cobalcescu determină vîrsta 
geologică a Calcarului de la Răpidea, mal ales dacă ţinem cont că 
nu avea pe atuncT absolut nicT un termen de comparaţie în regiu- 
nile învecinate şi că nicî fosilele pe care el le menţioneză nu-'î pu- 
teau da nicî o orientare în ace'stă privinţă. Se înţelege că nu putem 
pretinde ca Cobalcescu să fi recunoscut în calcarul de la Răpidea 
presenţa «etajuluY sarmatic», de 6re-ce acesta denumire a fost in- 
trodusă în sciinţă de către Barbot de Marny la 1863, pentru de- 
positele de apă sălcie din Europa orientală şi generalisată de 
Eduard Suess la 1866. 

Fosilele din calcarul de la Răpidea, pe care Cobalcescu le figu- 
reză pe planşă, considerate după cunoscinţele nostre de astăolT, 
sunt neesact determinate şi nicî putea alt-fel lipsindu-T orf-ce lite- 
ratură pe acea vreme. 

Aceste fosile sunt : Cyrena (= Mactra), Cardium, Vinere 
(=Tapes), Cerithium Lamarkii?, Turbou (=Trochus?), My- 
tillus fragilis? (probabil Modiola), Solen, Planorbe şi o măsea 
de Rinocerus megarhinus. 

Cobalcescu deosebesce în calcarul de la Răpidea 2 sisteme deo- 
sebite prin modul lor de formare : Una inferioră constituită din cal- 
car silicios, care în multe locurî «trece spre piatra de moră», iar câte 
odată este forte compact şi lutos. A doua sistemă superioră este 
alcătuită din calcar grosiar. 

In sistema inferioră «Cyrenele sunt rarî şi cuprinde lymnee şi 
planorbe, frungle de dicotilidonate şi infiltraţiunî de Bioxid de Man- 
gan, decî s'a format într'un lac ce era aprope de mare şi pote co- 
munica cu densa». 

Partea superioră e marină «decî lacul s'a prăbuşit şi marea a 
venit. Acest calcar marin se depunea într'un golf ce venea de la 
Sud şi se întindea de la Nistru până la Călugăra lângă Bacău». 

AicY geologul începător de pe atuncî greşesce considerând sis- 
tema inferioră ca o formaţiune de apă dulce, ceea-ce p6te să pro- 
vie dintr'o interpretaţiune falşă a fosilelor menţionate, dar pe de 
altă parte recunosce exact extensiunea măref sarmatice până în 
colinele salifere la vest de Bacăti. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 209 

Maî departe Cobalcescu recunosce caracterul sălciu" a măreî în 
care s'a depus calcarul de la Răpidea numaî după presenţa Cyre- 
nelor şi a Ceriţilor şi explică acest fapt prin fluviile ce se vărsaţi în 
acest golf şi îndulceau apele marine. Decî nu totă marea era sălcie, 
cum seim astăcjhf, ci numaî marginele ei; el spune categoric că dacă 
s'ar cerceta maî cu deamăruntul fosilele din spre interiorul podi- 
şuluî Răpedeî, s'ar găsi speciî curat marine. Relativ la vîrsta geo- 
logică a calcaruluY de la Răpidea, Cobalcescu ne spune că acest 
deposit nu s'a putut forma de cât în epoca terţiară, nu însă în 
Eocen, nict în epoca greşul ui de Fontainebleau (Oligocen), cum '1 
raportă geologiî ce pomenesc de el, ci în Miocen şi anume în mio- 
cenul mijlociu, adică cam într'o epocă cu f alunele de touraine. 
Partea superioră a calcarului, pe basa măseleî de Rinocer, o con- 
sideră «ca basă a Pliocenului». 

De aicî urmeză dar că Cobalcescu nu s'a mulţumit numaY a ra- 
porta calcarul de la Răpidea «în mod vag la miocen», ci figureză 
chiar şi orizontul din miocen la care acest calcar aparţine, şi acesta 
cu o esactitate care ne surprinde, căct ce seim noi astăglf mat mult 
relativ la vîrsta geologică a acestor deposite, de cât că aparţin la 
partea cea maî superioră a miocenuluf cum ne-o spune şi Cobal- 
cescu la 1862 ? 

Interesant este şi pasajul următor : 

«OrT cum s'ar întorce lucrurile, suntem sigurT că Moldova a fost 
acoperită de mare şi să înţelege că de o prelungire a Măref-Negre 
până după finitul epoceY Miocene când calcarul s'a ridicat ca un 
podiş şi marea s'a retras spre sud». 

Dacă în loc de Marea-Neagră, Cobalcescu ar fi spus Marea Me- 
diterană, vederile luf de pe atuncT ar fi fost conforme cu sciinţa 
nostră de astăzi . 

Chiar după întorcerea din Paris, Cobalcescu nu scăpase încă de 
sub influenţa teorieî revoluţiunilor, şi lucrul era de înţeles, căcî în 
şcola geologică francesă acesta teorie 'şi avea adepţit cef maî nu- 
meroşi. 

Acesta o vedem în «Calacarul de la Răpidea» : 

«In urma depunere! calcaruluî un curent cataclysmic, pornit de 
la Nord- Vest, direcţiune în care se află cele maî înalte puncturîale 
Carpaţilor, Pionul şi Gemelăul, aQ tăbărît asupra acestuY masiv, au 

14 



210 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

rupt o parte dintr'însul şi au transportat'o săpând ast-fel Valea 
Prutuluî şi acelea ale rîurilor ce purced din podişul Rapide! spre a 
curge către Sud» 

Acest curent cataclysmic ce venea din spre Carpaţî «ca un ocean 
ce curgea cu repejune» şi care a rupt locurile pe unde a trecut a 
dat nascere depositelor de prund aşternute pe fundul văilor nu- 
mite «diluviul sur». Aduce apoî mărturia lut Boucher de Perthes 
că omul exista în timpul teribeluluî fenomen al diluviuluî sur, spu- 
nend: «prin urmare omul exista pe păment când Prutul şi cele-1'alte 
rîurî ce ne au ocupat nu existaţi încă şi pe când regiunea ce con- 
siderăm, în loc de a presenta delurî şi văî, consta într'un podiş şi 
avea cel puţin 250™ înălţime absolută». 

Al doilea cataclysm, trebue să fie acela căruî se datoresce depu- 
nerea diluviuluî galben. Acesta însă a trebuit să fie maî blînd aco- 
perind atât înălţimele cât şi văile cu mantaua productivă de Loess ; 
el nu a avut efect maî sus de iooo m , căcî nicăerî în locurile ce au" 
acesta înălţime nu întâlnim acest deposit. 

Al 3-lea deposit cataclysmic este Ciomoi-zemle al Ruşilor sati 
diluviul negru Cataclysmul ce l'a produs s'a petrecut mult timp 
după diluviul galben. «Acest deposit a caret putere maximă nu 
trece peste 1 metru în ţările nostre, este constituit printr'o ma- 
terie negră formată din lut cu o câtime mare de materiî vegetale. 
El se află prin locurile late şi în văî. Se găsesce numaî între Uralî 
şi Carpaţî şi Marea-Negră şi Valdaî şi este forte productiv». 

Cum vedem, numaî în perioda diluvială, Cobalcescu găsesce că 
aii avut loc 3 cataclysme. De alt-fel el esplică forte bine şi în chip 
cu totul natural distrugerea podişuluî de calcar prin acţiune apelor 
subterane şi dacă 'şt ar fi închipuit acesta acţiune, unită cu aceia a 
apelor curgStore şi continuată într'un timp îndestul de lung, ar fi fost 
deajuns pentru producerea reliefulut actual al împrejurimilor Iaşilor. 

Pe de altă parte descrierea ce el o dă loesulut — «o materie fria- 
bilă, porosă" — , care se întinde ca o mantie peste delurî şi văî, 
şi chipul cu totul plastic cum 'lti represintă în profiluri, nu se îm- 
pacă de loc cu ideia depunereî lut de un curent cataclysmic, ci se 
acordă forte bine cu formarea acestuî deposit din praful dus de 
vînturî. Teoria eolică asupra origineî Loessuluî este însă propusă 
de Richthofen abia în 1877. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 211 

Din cele spuse asupra acesteî prime lucrări originale a lut Co- 
balcescu, făcută într'un timp când cunoscinţele geologice, nu numaî 
asupra ţârei nostre dar chiar şi asupra ţărilor de prin prejur, eraţi 
forte rudimentare, reiese că din tr'însa recunoscem pe cercetătorul 
consciincios şi metodic de maî tîrziti, pe omul de sciinţă cu vederi 
larg! care nu se mulţumea a se opri numaî la constatarea faptelor, 
ci tindea tot deuna a le grupa dintr'un punct de vedere maî gene- 
ral. Procedarea sistematică, observarea justă şi amănunţită a fap- 
telor, descrierea forte clară şi stilul curat românesc, fac din acesta 
primă lucrare de geologie scrisă în românesce, un model care ne 
pote folosi din multe puncte de vedere şi nouă geologilor maî tinerî 
de astăqlî- 

Cetind acesta lucrare ar trebui să ne întrebăm : Ce fel de lucrare 
sciinţifică ar face astăzî un geolog neexperimentat care 'şî ar alege 
ca teren de studiu o regiune absolut necunoscută din centrul Afri- 
ceî, şi ar fi" nevoit să 'şî lucreze materialul tot acolo, lipsit fiind de 
tote mijlocele de studiu maî perfecţionate, de orî-ce literatură şi 
maî ales de concursul omenilor maî competenţi ? 

După 20 de anî, Cobalcescu studiază din nou şi maî aprofundat 
depositele sarmatice din jurul Iaşilor, în lucrarea luî fundamentală 
din 1883. Cu tote acestea el nu amintesce nicăirî de acesta primă 
a luî lucrare. El nu 'şî tolera nicî o erore, o considera şi pe acesta 
ca un păcat al tinereţelor şi desigur că ar fi distrus' o dacă ar fi 
putut, cum a distrus şi cartea luî de geologie. 

3. Consider aţiunî asupra Dobrogeî 

{Sleua Romăiiiei. An. II No. 167 bis din 4 August 1878 Iaşi '). 

La începutul anuluî 1878, armata romînă să reîntorsese victo- 
riosă de peste Dunăre, iar congresul din Berlin hotărăsce ca, în 
schimbul sîngeluî românesc veYsat pe cîmpiile Bulgarieî, să cedeze 
Rusieî cele treî districte românescî din Basarabia şi să ne dea Do- 
brogea. Acest soiţi de recunoştinţă a Rusieî pentru ajutorul eficace 
ce 'î dădusem în rgsboiul cu Turciî, provocă vil nemulţumiri în ţară. 
In aceste împrejurări Cobalcescu scrie acest articol de jurnal, în 
care tinde a potoli spiritele iritate. 



*) Acesta foe se află în biblioteca Laboratorului de Mineralogie din Bucurescî. 



212 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



»Vrînd nevrînd ne-am făcut stăpâni pre Dobrogea. Ast-fel ati 
vrut Europa, n'avem de cât a vroi şi noi tot ast-fel. Orî-ce irita- 
ţiune, orî-ce reservă în primirea faptului îndeplinit, ar fi o mare 
greşală politică, căci, dacă nu ne ar aduce complicaţiunî funeste, 
ne-ar pune cel puţin într'o posiţiune delicată faţă cu Rusia, făcen- 
du-î o ameninţare permanentă, care ne-ar lipsi de concursul ce ea 
ar putea a ne da în numerosele interese cart ne pot privi în viitor. 
Şi apoi, orî-ce reservă n'ar fi de cât de utilitate imaginară, reven- 
dicarea putendu-se face, în virtutea faptelor, şi fără prealabile re- 
serve". 

» Ast-fel fiind faptele, nu credem alt nimic oportun de cât de a 
privi Dobrogea ca proprietatea nostră şi a ne cugeta la cele ce 
avem de făcut, spre a se trage din acesta proprietate tote folosele 
legitime şi mal cu samă a căta să facem mulţumiţi pre locuitori* de 
numerose naţionalităţi, cart împoporeză acesta ţară şi a-î înfrăţi 
cu noi". 

După acest sfat înţelept, dă o descriere geografică şi economică 
detailată şi câte-va cunoscinţl geologice asupra Dobrogel. Spune 
apoi că Dobrogea complecteză România actuală şi pentru a putea 
trage din acesta proprietate a nostră tote folosele legitime, trebue 
să facem un port la mare şi să construim un pod peste Dunăre. 
In privinţa portului spune că Mangalia nu este proprie pentru aşa 
ceva. ; 3 Acesta lagună cât şi marea din apropiere este puţin adâncă. 
Ort-ce încercări s'ar face spre a săpa aicea un port ar fi nisce lu- 
crări zadarnice, căci condiţiile fisice ale măre! în megieşie sunt ast- 
fel, în cât partea adîncîtă de puterea maşinelor s'ar astupa cu re- 
pegiune; în adevăr aici domină vîntul de la est care împinge valu- 
rile mărel încărcate cu sedimente in interiorul lagunei". 

33 Singura localitate ce ni se pare a presenta un viitor pentru co- 
merţul nostru maritim este sinul de la Kiustinge". Construirea unul 
port în acest loc, ar deveni pentru comerţul nostru adevărată des- 
chidere a tracheel sale respirătore". 

Arată că pentru a transforma sinul de la Constanţa înt'un port 
trebue a se construi o stavilă care începend de la capul de la răsă- 
ritul oraşului s'ar îndrepta spre Sud. Acesta stavilă va trebui să aibă 
2 km. lungime şi o lărgime de 40 m. la basă şi 25 la suprafaţă; ea 
n'ar costa mal mult de 10 milione. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 213 

Relativ la podul peste Dunăre spune : » Drumul de fer dintre Kiu- 
stinge şi Cernavoda va fi mare arteră a comerţului şi a civilisaţiuneî 
române peste Dunăre, însă pentru acesta este necesitate absolută, 
de a se lega cu el căile nostre ferate şi prin urmare construirea unuî 
pod peste Dunăre. Acesta este o cestiune grea, însă dacă voim a 
asigura viitorul, dacă voim a trăi, o asemenea clădire va trebui a fi 
făcută. Noî însă nu credem, că costul uneî asemenea punţî ar 
presenta dificultăţi atât de mar* şi cheltuelî disproporţionate cu mij- 
locele nostre. In faţa Cernavodef, Dunărea nu presintă de cât lă- 
ţimea de 380 m. şi 15 arcuri de piatră ar fi suficiente pentru lun- 
gimea podului Marea insulă a Dunăret mărginită dinspre România 
de braţul numit Borcea, de şi mlăştinosă în mare parte, presintă 
însă locuri uscate şi acoperite de pădurt ; prin acesta insulă se pote 
aşterne uşor un terasament de 3 metri înălţime care n'ar fi nicY o- 
dată întrerupt de nivelul apelor de revărsare, când acest terasament 
ar începe la satul Ceganî unde Borcea are lăţime de 1 3 o m. şi ar 
urma apoî prin pădure pe la sudul lacului Cobolcic, şi apoî pe la 
răsăritul laculuî Periatul spre a ajunge la pichetul cu No. 197 din 
faţa Cernavodei". 

Articolul se termină prin o critică forte aspră a sisteme* morale 
pe care sunt clădite partidele nostre politice, despre care am amintit 
la început. 

Am insistat mat de aprope asupra acestuî articol de jurnal, pen- 
tru a se vedea că Cobalcescu, chiar în scrierile lut mal micY, nu era 
un fraseolog, ci 'şî păstra tot deuna spiritul lut riguros sciinţific. 
Cum am vgcjut în ^Consideraţiunt asupra Dobrogef" avem de aface 
drept vorbind cu un plan de reforme, sprijinit pe date ştiinţifice, 
care s'a realisat în mare parte ast-fel cum a prevggliit el în entusi- 
asmul luî bine fondat. 

(Va urma). 



21 1 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCTJNŢE 



ISTORICUL LUCRĂRILOR METEOROLOGICE IN ROMÂNIA 

DE 

I. ST. MURAT 

LICENŢIAT ÎN SCIINŢE 

Şeful Serviciului Fisiceî Globului din Institutul Meteorologic 



Demnelor şi Domnilor : 

Alt cuî-va se cuvenea dreptul de a face la o ast-fel de festivitate 
istoricul progreselor ce Meteorologia a. făcut în ţera nostră. Era 
acela, care prin activitatea ce a desfăşurat s'a identificat atât cu 
densa în cât numele săti, de toţi" cei" ce vor urma, va. fi considerat 
desigur ca al adevăratului promotor al aceste! sciinţe în România. 
Cinstea ce 'mî s'a făcut, lăsându-se acesta sarcină unuia d' intre ceî 
maî tineri" şi nu tocmaT de mult venit în acesta Societate, o datorez 
aceluia căruia se cuvenea acest drept, el fiind şi Şeful meu şi Pre- 
şedintele Societate! nostre. La adăpostul numekrî lut Ştefan C. 
Hepites, caut dar să scusez curagiul de a'mî permite a face acest 
istoric şi de lucrările sale me" voi folosi pentru a'l înjgheba. Tot 
ceea-ce va urma nu va fi de cât o scurtă compilare, asupra tutulor 
celor ce a scris densul relativ la cercetările meteorologice în Ro- 
mânia. 

Cea mat veche descripţiune a climei" ţereî" nostre este aceea fă- 
cută sunt acum aprope două miY de ani de către Ovidiu pe când 
trăia exilat la Tomis şi în care marele poet roman se plânge în ter- 
menî ce este drept mult prea trişti" de asprimea ernilor nostre. Lu- 
crul nu este de loc surprinqletor pentru noî" însă dacă ţinem în 
semă că cel ce a făcut acesta descripţiune era obicinuit cu clima 
din sudul Italiet şi că la noî el simţea pe lângă frigul erneî" şi pe 
acel al exilului". De alt-fel ernt frigurose este incontestabil am avut 
în tot-d'a-una deşi câte unele sunt şi destul de căldurose ca aceia 
din acest an, fapt care tocmaî caracteriseză clima nostră excesivă. 

Către 1 7 1 6 Dimitrie Cantemir în lucrarea sa Descriptio Mol- 
davicie, vorbind de clima Moldovei face să reiasă caracterul s6Q 
schimbător. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE 215 

Ştefan Igo Raicevich în importanta sa operă intitulată Oserva- 
vazioni storiche, naturali e politiche intorno la Valachia e 
Moldavia publicată la Neapolî în 1788, Dr. C. Caracas în Des- 
crierea ţereî Românescî publicată în 1830 la BucurescT in limba 
greacă, Principele Nicolae Şuţu în Notiţiî statistice asupra 
Moldovei apărută în laş! în limba franceză la 1839, Neigebauer 
în Beschreibung der Moldau und Walachei, Breslau 1854, 
Ion Ghica în Convorbiri economice 3 Ed. Bucurescî 1879 şi d. 
P. S. Aurelian, Membru al Academie! Române, în lucrările sale in- 
titulate Ţera nostră şi Schiţe asupra stâreî economice a Româ- 
niei în secolul XVIII, acesta din urmă publicată în Analele Aca- 
demiei Române pe anul 1882, dau descripţiunî maî mult sati maî 
puţin amănunţite a climei Românie*. 

Cum însă în cea maf mare parte aceste descripţiunî nu sunt ba- 
sate pe observaţiunT meteorologice ci mat mult pe credinţele şi 
impresiunile fie-căruia dintre autori! sus menţionat!, este lesne de 
înţeles că aprope nicî una dintr'însele nu conţine detahi destul de 
exacte şi date precise asupra diferitelor fenomene meteorologice 
ce caracteriseză clima ţereî nostre. 

Necesitatea observaţiunilor meteorologice a fost încă de mult 
simţită în România. Dovadă despre acesta o avem în diferitele în- 
cercări ce s'ati făcut în acest scop încă din secolul al XVIII-lea. 

Cu tote că cunoscinţele ce posedăm asupra observaţiunilor me- 
rologice făcute în acest secol sunt forte puţine totuşî din existenţa 
câtor-va şi din faptul că date meteorologice maf recente chiar ne 
lipsesc deşi seim că ele au" fost strânse, putem conchide că obser- 
vatiunile meteorologice aQ fost în secolul al XVIII-lea maf nume- 
rose de cât acelea pe care le cunoscem. 

Afară de datele indicate de Raicevich în lucrare sa maf sus men- 
ţionată, Lerch medic militar traversând într'un voiagiu Moldova 
a făcut în 1770, luna August, câte-va observaţiunf meteorologice 
la laş!. Observaţiunile pe car! le posedăm în copie după originalul 
ce se eăsesceîn Biblioteca Observatoriuluî Phisic Central Nicolae de 
la St.-Petersburg, sunt forte succinte şi îmbraciseză o periodă forte 
scurtă. Tot cam la aceea epocă în 1772 la 5 Iulie st. n. s'a făcut 
de către Ivan Islanief prima determinare a declinaţiune! magnetice 
în ţera nostră, aflând-o pentru Bucuresc! egală cu 1 1°.36'.30 // spre 



216 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

W. După cum D. St. H'epites dovedesce în lucrarea sa ce va apare 
în curend Istoricul lucrărilor astronomice în România, acesta 
valore nu pote 11 însă exactă. In intervalul de la 1773 la 1829 se 
pare că în maf mulţî anî s'au făcut de către Doctorul Caracas ob- 
servaţiunî meteorologice sau cel puţin termometrice la BucurescY. 
Acesta reese din următorele cuvinte ce se găsesc în lucrarea sa 
deja amintită, vorbind de temperatura cea maî scăzută din anul 
181 2 «după observaţiunile mele de mat mulţt anî.» Deşi în afară 
de câte-va cifre din menţionata lucrare nu ne-a râmas nimic din 
observaţiunile meteorologice ce va fi făcut acest medic şi filosof, cu 
tote acestea observaţiunile Doctorului Caracas sunt cele mat 
vechî observaţiunî meteorologice ce le găsim menţionate la înce- 
putul secoluluî trecut. 

In Trăite de V ' Electricite et du Magnetisme al luî Becquerel 
găsim pentru gurile Dunăreî valorea declinaţiunef magnetice de- 
terminată în 1824 de către Gautier. 

Tot în acelaş tratat se găsesc resumate determinările magnetice 
făcute de către oficeriî ruşî la noî în 1828, 1829 şi 1831 pentru 
diferite localităţf ca IaşT, GalaţT, Roman, Călăraşi, Turnu-Măgurele, 
Calafat, Craiova, Babadag şi Constanţa. 

De la 1829 se găsesc din când în când publicate în Revista 
Icona lumeî şi maî în urmă în Albina romănescă fragmente de 
observaţiunî meteorologice care de şi forte incomplecte ne dove- 
desc totuşî existenţa unor asemenea observaţiunlf şi la acea 
epocă. 

In 1836 observaţiunî meteorologice se făceaţi la colegiul Sf. 
Sabba din Bucurescî. La fie-care septămână apărea în revista 
Muzeu Naţional A. 1 1836, câte-o tabelă care coprindea valorile 
Silnice pentru principalele elemente climatologice, temperatura, 
presiunea atmosferică şi ventul. In colone deosibite se arătaţi orele 
la carî se făceaţi observaţiunile precum şi felul timpuluî din cursul 
qlileî. Tabelele săptămânale maî indicau de asemenea resăritul şi 
apusul sorelut precum şi fasele luneY. Nu cunoscem modul cum era 
instalată staţiunea meteorologică şi nicî felul instrumentelor. După 
cât se pare observaţiunile eraţi făcute de către răposatul profesor 
Poenaru ; ele ati fost publicate însă în mod incomplect ceea-ce a 
făcut să nu potă fi utilisate. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 217 

Tot în anul 1836 s'a început a se nota la Galaţî epoca îngheţu- 
lui şi desgheţuluî Dunăreî. 

In lucrarea Principelui Nicolae Şuţu amintită la început, se 
găsesc pentru Iaşî resumatele observaţiunilor meteorologice făcute 
acolo în aniî 1839 şi 1840. După cercetările lut Ştefan Emili an 
fost profesor la Universitatea din Iaşî resultă că acele observaţiunî 
eraţi executate de către D. profesoriî universitari I. Pangrati şi Sta- 
mati. Aceste observaţiunî apăreau la data facereî lor în Albina Ro- 
mânescă şi ele se pare că sunt o continuare a acelor ce aQ apărut în 
mod întrerupt de la 1829 atât în acesta revistă cât şi în Icona lu- 
meî. Nu este de mirare decî ca cel puţin o parte din aceste din 
urmă obsrevaţiunî să fi fost făcute tot de D. profesorii Pangrati 
şi Stamati. Instrumentele de carî se serveau eraţi un barometru 
împărţit în palmace de Viena cu divisiunile pe placă metalică 
şi un termometru Reaumur divisat pe hârtie. xA.mbele eraţi insta- 
late la vechiul Liceu din Iaşî la cabinetul de Fisică. Orele de ob- 
servaţiunî nu se cunosc, ceea-ce a făcut ca nicî pe aceste observa- 
ţiunî ca şi pe precedentele să nu să potă pune nicî un temeiti. Este 
de asemenea cunoscut că la acesta epocă Meteorologia se preda ca 
sciinţă la Iaşî în Şcola Vasiliană. Acesta se pare că resultă dintr'un 
manuscript grecesc ce se va fi găsind în biblioteca Mitropolie! de 
acolo, pe care noî însă nu 'l-am vSolut n [ c \ odată. 

In lucrarea luî Neigebauer, pe care am citat'o deja, se găsesc ob- 
servaţiunile meteorologice pe anul 1843 făcute la Bucurescî de 
către opticianul Wilhelm Koch. Observaţiunile barometrice şi ter- 
mometrice făcute de densul maî mulţî anî aii fost publicate în mod 
incomplect însă, de diferite jurnale care apăreau pe aceea epocă la 
Bucurescî. Nu s'a reunit nicî odată tote aceste observaţiunî, jude- 
când totuşî după cele ce le găsim în lucrarea luî Neigebauer, putem 
conchide, că ele eraţi făcute în mod forte rudimentar de 6re-ce cel 
puţin pentru observaţiunile de temperatură trebuesce o instalaţiune 
cu totul specială, ceea-ce nu se găsesce nicî astă^î chiar la opti- 
cianiî ce se ocupă cu facerea unor asemenea observaţiunî. 

De la 1843 la 1856 nu avem nicî o indicaţiune asupra observa- 
ţiunilor climatice ce s'ar maî fi făcut în vre-un punct al ţereî. 

In 1856, regretatul Dr. Davila, Inspector General al Serviciu- 
luî Sanitar, imediat după înfiinţarea Şcoleî de Medicină la Bucu- 



L 218 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

rescî începuse a se ocupa cu facerea câtor-va observaţiunî meteo- 
rologice. 

La 1857, Doctorul Barasch făcea de asemenea observaţiunT 
meteorologice la Bucurescî în grădina spitalului de copil de la 
Crucea-de-Piatră. Ele aQ fost publicate în jurnalul sciinţific forte 
bine cunoscut, Isis sad Natura fondat în 1856 de densul. Tabelele 
resumative ale acestor observaţiunT pe o periodă de 6 anî până la 
1862, se trimiteau la data facere! lor de către Doctorul Barasch 
Institutului Meteorologic din Viena şi numaî mulţumită bunel voinţe 
directorului sSti, am putut intra în posesiunea lor. Aceste observaţiunî 
formeză prima serie care până la un punct a putut fi utilisată. Din 
nenorocire însă nici densa nu este complectă, conţinend numaî 
observaţiunî relative la temperatura aeruluî şi încă nicî acestea nu 
au" fost executate cu totă regularitatea cerută. Pentru a se putea 
utilisa mijlociile lunare, am fost nevoiţî a le complecta prin com- 
paraţiune cu temperaturile diferitelor localităţî străine ţereî nostre. 

In 1858, Karl Kreil, Membru al Academieî de Sciinţe din Viena 
şi primul Director al Institutului Meteorologic şi Magnetic din Aus- 
tria, cu autorisaţiunea guvernului s£ti şi cu mijlocele ce *î s'au pus 
la disposiţiune, a făcut maî multe determinări magnetice în Româ- 
nia la Calafat, Bucurescî, Galaţi, Sulina şi Insula Şerpilor. In mult 
importanta sa lucrare presentată Academieî de Sciinţe la 24 Iunie 
1869, Magnetische und geographische Ortsbestimungen in sil- 
dostlichen Europa und einigen Kiistempunkten Asiens şi pu- 
blicată în Tom XX din Denkschriften der Mathematisch-Na- 
turwissenschaftlichen classe Wien 1862, Kreil dă resultatele şi 
amănuntele determinărilor magnetice ce a executat la noi. 

Datorită de sigur impulsiuneî acestui ilustru învăţat, Doctorul 
Barasch a continuat a face cu maî multă sârguinţă observaţiunile 
ce începuse un an înainte şi tot stăruinţelor sale cu ocasiunea tre- 
cere! prin Sulina trebue să atribuim crearea în anul următor 1859 
a staţiune! meteorologice din acel oraş. Acesta straţiune organi- 
sată de cătie comisiunea europeană dunăreană, a fost pusă sub 
direcţiunea D-luî Inginer reşedinţe Kuhl, observaţiunile fiind fă- 
cute mal mulţi ani de-a rendul de D. A. Purgia. Sulina este sin- 
gurul punct în România în care de la 1859 până acum, s'au" făcut 
obsesvaţiunî în mod neîntrerupt, aşa că acesta localitate posedă o 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 219 

serie de 42 anî de observaţiunî. Până la 1875 observaţiunile erau 
însă incomplecte şi nu ati fost publicate ; de la acesta dată până la 
1884, ele ati apărut în publicaţiunile Institutului Meteorologic din 
Viena, iar de la 1884 până acum în Analele Institutului nostru 
Meteorologic. Basat pe date meteorologice D. St. C. Hepites a 
făcut în 1893 descrierea Climei Sulineî, care a fost publicat atât 
în broşură aparte cât şi în Tomul al VH-lea din Analele Institutu- 
lui Meteorologic pe anul 1891. 

Intre 1861 şi 1864 s'ati făcut la Bucurescf observaţiunî termo- 
metrice de către I. Petrescu însărcinat fiind de D. P. Marţianu, 
şsful serviciului statistic, din ordinul lut Ion Ghica pe atuncî mi- 
nistru de interne. Nu cunoscem nicî un amănunt asupra modului 
şi loculuf unde se făceau" aceste observaţiunY. Din comparaţiunea 
făcută însă în Clima Bucurescilor pe 185, între observaţiunile 
Doctorului Barasch şi acelea ale Serviciului Statistic, resultă că 
aceste din urmă se făceau la ore neregulate şi că termometrul era 
aşezat probabil la vre-o ferestră. Numaî în acest mod ne putem 
explica marea diferenţă ce se găsesce între mijlociile lunare date 
de Dr. Barasch şi cele aflate în Analele Statistice. 

In Monitorul medical din 1863, se găsesc câte-va indicaţiunî 
asupra unor observaţiunY meteorologice ce se făceaţi la acea epocă 
în Giurgiu. După cât se pare ele eraţi executate de către D-rul 
Hintz, care s'a ocupat mat mult timp cu facerea acestuî soiţi de 
observaţiunî, dar nu a publicat nimic. 

O dată cu mutarea şcoleY de medicină în localul spitaluluî militar 
(astădî corpul de armată) după strada Ştirbei- Vodă, D-rul Da vila 
a însărcinat în 1862 pe A. Lessmann, geolog, preparator de sci- 
inţele naturale la acea scolă, cu facerea observaţiunilor meteorolo- 
gice. De la 1863 la 1869, aceste observaţiunî au fost făcute de către 
A. Lessmann, la staţiunea meteorologică ce o instalase la locuinţa 
sa, forte aprope de spitalul militar. In Monitorul Medical ce apă- 
rea pe acel timp, se găsesce pe lângă resultatele lunare şi anuale 
ale acestor observaţiunî şi câte o diagramă intitulată Meteorogra- 
ficâ } care represintă în mod grafic mersul diferitelor elemente cli- 
natologice. 

In Tabloul general al observaţiunilor meteorologice ale şcoleî 
naţionale de medicină, făcute la spitalul militar din Bucur escî, 



220 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

publicate de D-rul Davila, se găsesc pe lângă resultatele tutulor 
observaţiunilor meteorologice ce se făceau la acea şcolă şi pe ace- 
lea de declinaţiune magnetică făcute la Bucurescî de către Lessmann 
în aniî 1867, 1868 şi 1869. Amănuntele acestor determinări au fost 
date de către D. St. Hepites în lucrarea sa Declinaţiunea magne- 
tică la Bucurescî. Asupra valoreî observaţiunilor barometrice făcute 
de A. Lessmann într'o scrisore adresată regretatului I. A. Cantacu- 
zino la 2 8 Martie 1 8 7 4 şi despre care vom vorbi mat la urmă, Ielinek, 
Director al Institutului Meteorologic şi Magnetic din Austria, spune 
că de şi aceste observaţiunî erau făcute de un observator plin de 
zel, cu cote acestea în anul 1868, valorile presiune! atmosferice 
sunt tote prea coborîte, iar în 1869, 1870 şi 187 1, tote prea ridi- 
cate. Aceste erorî le atribuesce D-sa corecţiuniior ce Lessmann 
aplica relativ la temperatura mercurului Din aceste rendurî se vede 
încă că în 1870 şi 187 1 se făceau observaţiunî meteorologice la 
Bucurescî de către Lessmann şi că elle erau în posesiunea D-luî 
Ielinek. Noî nu cunoscem 1 ) însă pentru anul 1870, nicî o dată me- 
teorologică afară de acelea ce s'ati înregistrat la Sulina. Vom face 
tot posibilul ca sp putem căpăta observaţiunile ce s'ati făcut în a- 
cest an la Bucurescî, dacă vor mat fi existând unde-va. 

De la 1871 la 1884, observaţiunile meteorologice aQ fost făcute 
la Bucurescî la şcola centrală de agricultură de la Ferăstrău, sub 
conducerea D-luî P. S. Aurelian. Cea maî mare parte din ele au 
fost publicate în tabele lunare în Revista ştiinţifică, redactată de 
D-niî P. Aurelian şi Gr. Stefănescu. Observaţiunile făcute în aniî 
1879 şi 1880, ati fost publicate în 1882 de Academia română în- 
tr'o broşură aparte sub titlul : Observaţiunl meteorologice fă- 
cute la Ferăstrău (Bucurescî) în anii 1879 şi 1880 sub direc- 
ţiunea D-luî P. S. Aurelian de D. V. Cârnu. Aci e locul să 
amintesc că la Scola Centrală de Agricultură se făceau ore-carî ob- 
servaţiunî meteorologice încă de pe când se afla la Pantelimon în- 
tre aniî 1857 şi 1861. Ele însă erau cu desevîrşire incomplecte şi 
nu aii putut servi la nimic. 

Intr'un manuscript frances ce a fost găsit la mortea D-rului 



*) In momentul tipărire! acestui articol, graţie amabilitate! D-neî Lessmann, am intrat în 
posesiunea uneî tabele recapitulative a observaţiunilor meteorologice făcute la Bucurescî în 
1870, de către regretatul seu soţ. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 221 

Alex. C. Hepites în biblioteca sa sunt resumate observaţiunile me- 
teorologice făcute în anul 1874 la Galaţi. Manuscriptul portă ti- 
tlul : Extras din registrul observaţiunilor meteorologice şi dupe 
câte seim observaţiunile eraţi făcute de către D. Ernici, fost Consul 
al Austrieî la Galaţi 

In anul 1877, D. P. Poni, profesor la Universitatea din Iaşî a 
început a se ocupa de asemenea cu facerea observaţiunilor meteo- 
rologice servindu-se de instrumentele ce i se procurase de către 
Academia Română. Aceste observaţiuuî carî eraţi executate în 
condiţiunî forte bune, aii fost continuate până la 18.&1. Ele se gă- 
sesc publicate parte în Revista ştiinţifică, parte în Analele Aca- 
demiei Române. Staţiunea era instalată pe strada Buna- Vestire la 
locuinţa D-luY P. Poni. 

De la 1878 la 1883, s'ati făcut la Galaţî de către D-rul Alex. 
Hepites observaţiunî meteorologice într'un mod sistematic şi cu 
instrumente de cea maf mare precisiune la staţiunea instalată la 
la locuinţa sa din strada Domnescă. Ele se publicaţi cjihii m g a ~ 
zetele locale ; nu au" fost însă adunate la un loc. 

Tot în 1878, pe când se afla la Brăila Preşedintelele Societăţii 
nostre, a. înflnţat o staţiune meteorologică în acel oraş, ţinend semă 
de tote prescripţiunile Congresuluî Meteorologiştilor ţinut la Viena 
în 1873. Ea era instalată la locuinţa sa din strada Regală şi graţie 
unuî zel de admirat rSuşise a înlocui chiar instrumentele înregistrătore 
prin observaţiunile directe ce făcea c^Ilriîc din oră în oră, de la 6 
dimineţa până la 10 sera. Acestea sunt primele observaţiunî orare 
de care avem cunoştinţă că s'ar fi făcut în România. Observaţiu- 
nile făcute de D-sa, care sunt cât se pote de complecte, le a conti- 
nuat până la 1881, când o-dată cu plecarea sa din Brăila, staţi- 
unea a fost strămutată la Gimnaziul local, unde funcţioneză şi astă- 
cjf. In Analele Academiei Române pe 1882 sub titlu Observa- 
ţiunî meteorologice făcute la Brăila, în 18J9 şi 1880, de St. 
C. Hepites, se găsesc resumate tote amănuntele şi datele meteo- 
rologice, adunate în cursul acestor doî anî, iar observaţiunile tot 
atât de complecte făcute de D-sa în anul 1881 la Brăila ati fost 
publicate în Analele Institutului Meteorologic , T om. V, pe 1889. 
In lucrarea sa Clima Brăilei, apărută în al XlV-lea volum din 
Analele Institutului Meteorologic pe anul 1898,0. St. Hepites, a 



222 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

dat descripţiunea climei aceste! localităţi precum şi resultatele ob- 
ţinute prin observaţiunile meteorologice făcute la Brăila de la 
1878 şi până la data apariţiune! aceste! publicaţiunl. 

Afară de acesta, maî putem cita pe Principele Scarlat Ghica, 
I. A. Cantacuzino şi Gh. Brătianu (Pitesc!), car! s'au ocupat, pentiu 
propria lor cunoscinţă, cu facerea observaţiunilor meteorologice. 

In 1880, pe când dirijea lucrările portului Brăila, D. St. Hepites 
a reuşit a înfiinţa în judeţul Brăila, cu ajutorul dat de Consiliul Ju- 
deţian, 10 staţiuni udometrice şi mal în urmă în 1882 pe când se 
afla la Bucuresc! în Serviciul Hidraulic Central, graţie sprijinului dat 
de D. Inginer-inspector D. Frunză, a creat alte 1 2 staţiuni udo- 
metrice d'alungul Dunărei. Aceste 22 staţiuni udometrice au format 
ore-cum scheletul reţelei meteorologice ce avea să se întemeieze 
mal târglitL 

Cu aceste amănunte, asupra observaţiunilor meteorologice şi 
magnetice, am ajuns la anul 1884, data înfiinţare! Institutului 
Meteorologic al României. 

înainte de a spune câte-va cuvinte asupra creare! şi funcţionarei 
aceste! InstituţiunI, voiţi schiţa diferitele încercări ce s'au făcut încă 
înainte de acesta dată, pentru stabilirea unei reţele raţionale de 
staţiuni meteorologice. 

In 1859, când regretatul bărbat de stat Ion Ghica, pe atunci 
Ministru de Interne, a încredinţat lui D. P. Marţianu conducerea 
Serviciului Statistic al ţerel, s'au" obligat referendaril statistici din 
judeţe să facă observaţiun! meteorologice şi să adreseze la fie-care 
lună câte un raport climatic. Cu tote instrucţiunile şi formularele 
întocmite de Marţianu şi cu totă activitatea ce a depus densul ca 
aceste observaţiun! să fie bine executate, din voluminosele dosare 
ce ne-ati remas nu am putut extrage nimic care să ne fie de folos. 

In 1 870, D. P. Aureli an, în numeYul de la 1 5 Octombre al Revistei 
Ştiinţifice, atrage seriosa atenţiune a Ministerului de Culte, asupra 
absolute! necesităţi a înfiinţare! unu! Observatorii! Meteorologic, 
care, (ŞicG d-sa, «în alte ţerl există şi în satele cele mari», adăugând 
încă că: «In timpii noştri, nu se permite unei naţiuni care are dou£ 
«Universităţi cu atâţî profesori şi atâtea alte şcoli, să nu scie la 
«finele anului car! au fost variaţiunile climatice» şi maî târziii în 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 223 

numărul de la 15 Aprilie 1871a! aceleaşi reviste, tot D. P. Aurelian 
vorbind de mişcările ce se fac în alte state pentru generalisarea şi 
coordonarea observaţiunilor meteorologice, exclamă: «întristarea 
«ne coprinde când ne gândim că no! stăm în afară de acesta miş- 
«mare de aplicaţiune sciinţifică». Arătând apoî că la acea dată nu- 
maî la Bucuresc! facendu-se asemenea observaţiunî, eram în nepu- 
tinţă a putea cunosce variaţiunile climatice ale ţereî nostre, care 
destul de mică, «totuşi nu are aceeaşi! climă peste tot» termină, 
reamintind Onor. Minister al Instrucţiune! Publice, necesitatea insti- 
tuire! de staţiunî meteorologice în deosebite localităţî ale ţere! şi 
centralisarea tutulor acestor observaţiunî. 

La 1874, Academia Română, pe atuncî Societatea Academică 
Română, a. căutat să înfiinţeze staţiunî meteorologice, dupS cum 
se dovedesce din Procesul-verbal din ll / 26 August 1874 al secţiune* 
sciinţelor naturale, semnat de D-niî Dr. A. Fetu şi P. Aurelian şi 
aprobat de societate. In urma aceste! încheierî şi cu instrumentele 
procurate din fondurile Academiei, au început a se face observa- 
ţiunî la Bucurescî la Şcola de Agricultură de la Ferăstrătl şi la Iaşi 
de către D. P. Poni. 

In acelaşi an, în scrisorea deja amintită de la 23 Martie a lui 
Ielinek, Director al Institutului" Meteorologic şi Magnetic din 
Austria, in a căreia posesiune am intrat abia acum, graţie 
amabilitate! D-luî Ion Stroescu, membru al societate! nostre, 
găsim răspunsul ce dă Iu! I. A. Cantacuzino asupra organi- 
saţiuneî unu! Serviciu meteorologic în România. Ielinek dupS 
ce recomandă luî Cantacuzino Raportul asupra lucrărilor Con- 
gresului meteorologic ţinut la Viena în 1873, din care îî trimite 
un exemplar în limba germană şi dupe" ce arată că în acel congres 
s'a hotărît înfiinţarea de staţiunî meteorologice în Turcia, din causa 
interesului ce are Austria a cunosce în mod ma! amănunţit condi- 
ţiunile hypsometrice ale aceste! provinciî, pentru construirea de 
lini! ferate, dă apo! tote amănuntele asupra instalare! unor ase- 
menea staţiunî cât de numerose şi la no!, insistând cu deosebire 
asupra necesitate! organisăre! unu! biurou central meteorologic, 
fără de care un mers regulat al staţiunilor meteorologice este im- 
posibil. Terminând Ielinek, recomandă instrumentele cele ma! bune 
ce s'ar putea întrebuinţa, inspecţiunile cât de dese ale diferitelor 



224 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

staţiun!, precum şi necesitatea remunerare* personelor însărcinate 
cu facerea observaţiunilor. Din acesta scrisore reese în mod clar, 
interesul ce în 1874 punea Ion Cantacuzino pentru crearea unu! 
Serviciu Meteorologic Oficial în România. 

In 1876, tot în Revista Ştiinţifică, D. P. Aurelian vorbind de 
telescopul de la Observatoriul din Paris, revine asupra celor spuse 
în 1870- şi 187 1, relativ la crearea unu! Observatoriti Meteorologic 
şi a staţiunilor meteorologice, arătând cum capitalele unor coloni! 
engleze din Australia, Melbrun, etc, posedă instrumente de mare 
valore, iar no! car* ne fălim cu dou£ Universităţi 1 , nu avem nicî un 
Observatoriti de Astronomie sad de Meteorologie. 

In urma înfiinţare! de către Preşedintele nostru a staţiune! me- 
teorologice în 1878 la Brăila, Academia Română 'î-a dat în 1880 
însărcinarea să facă un memoriu în privinţa Organisăreî Servi- 
ciului Meteorologic în România. Academia deşi a aprobat şi 
publicat în Analele sale acest memoriu, nu a putut însă a-1 pune 
în execuţiune, din causa lipse! de fondur! şi cu tote hotărîrile ce a 
luat de a instala maî multe staţiun! meteorologice, în 1883 nu eraţi 
de cât trelpuncte în totă ţera, unde se făceaţi asemenea observaţiunî 
la Bucurescî, Brăila şi Sulina. 

Dupg cum vedem, încă din 1859 s'a arătat, de către diferit! băr- 
bat!, absoluta necesitate a creare! unu! Serviciu Meteorologic în ţeră 
la no!, lucru care nu s'a putut realisa de cât în 1884. 

Regretatulu! Ion Câmpineanu, primul titular al Departamentulu! 
Agriculture!, Industrie!, Comerciulu! şi Domeniilor, î! revine onorea 
de a fi creat un Serviciu Meteorologic Oficial în România. 

Convins fiind, că un factor puternic al desvoltăre! agriculture! 
într'o ţeră agricolă ca a n<5stră este fără îndoială- cunoscerea amă- 
nunţită a climatologie! diferitelor regiun! ale ţere!, încredinţa D-lu! 
St. Hetites, printr'o scrisore ce '!-a adresat la Dortmund în Ger- 
mania la 22 Iulie 1883, misiunea de a studia organisarea diferitelor 
Servici! Meteorologice ale Europe! şi de a organisa şi dirija un ase- 
menea serviciu la no!. 

In acesta scrisore, care este primul act oficial al creare! Institutu- 
lui Meteorologic al României^ neuitatul Câmpineanu ascrisurmă- 
torele cuvintele car! servesc de program al întregeî activităţ! a aces- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 225 

teî Instituţiunî : «Pentru ca să putem aprecia situaţiunea nostră a- 
«gricolă, avem nevoe de un studiti climatologic aprofunzit.» 

La începutul anuluî 1884, sosind instrumentele comandate pentru 
Institutul Meteorologic, ele au fost instalate în aripa despre nord 
a Şcolet de Agricultură de la Ferăstrăti, în localul căreia şi până la 
acea epocă se făceaţi observaţiunî meteorologice şi la 1 Iulie 1884 
au început a funcţiona în mod regulat. 

La m6rtea sa, V aşile Paap a lăsând prin testament 50,000 leî pen- 
tru un Observatoriu Meteorologic şi împreună cu fondurile alocate 
de guvern s'a cumpărat şi amenagiat clădirea din dealul Filaret, în 
care s'a instalat Institutul Meteorologic la sfîrşitul anuluî 1888. In 
aniî 1893 şi 1894, cu fondurile puse la disposiţiune de către Gr. 
Peucescu, pe atuncî Ministru al Agricultureî, s'a construit localul în 
care sunt instalate Biurourile Institutului Meteorologic, Sala 
Meridiană şi Observatoriul Magnetic. Descripţiunea amănunţită a 
acestor clădirî precum şi a instrumentelor întrebuinţate, se găsesc 
întruna din lucrările ce s'a făcut de către serviciul nostru cu oca- 
siunea Exposiţiuneî generale de la Paris la 1900, intitulată: Orga- 
nisation du Service Meteor ologique de Roumanie, i8gg. 

Nu mie 'mf-ar fi permis a aprecia lucrările ce acesta Instituţiune 
de la crearea sa şi până astă-glî continuii a dat la lumină. Este 
cunoscut tutulor acelora cart se ocupă cu desvoltarea instituţiunilor 
la noî, cu câte jertfe şi stăruinţe ele se pot susţine şi desvolta şi 
fără o mână ca aceea a Iu! Ştefan Hepites, nu este îndoială pentru 
nimenf, că nu aci Instituţiunea nostră ar fi putut ajunge. 

La crearea Institutului Meteorologic, în 1884 eraţi 3 staţiunf 
meteorologice şi 10 udometrice, în 1902 avem 400 staţiunî dintre 
cari, 55 metec "ologice şi 345 udometrice. 

Pe lângă activitatea desfăşurată pentru stabilirea aceste! reţelî 
de staţiunî meteorologice, precum şi pentru adunarea şi coordo- 
narea diferitelor date culese într'ensele, Institutul Meteorologic s'a 
ocupat, cu o deosebită atenţiune, de studiarea diferitelor chestiunî 
relative la meteorologie sati acelea în strânsă legătură cu densa. 

Din marele s£Q numer de publicaţiunî, mă voiţi mărgini a cita 
numaî cele mat importante : 

I. Analele Institutului Meteorologic al României în limbile 

15 



226 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

franceză şi română, 15 volume pe anii 1885 — 1899, cel de al XVI 
fiind sub presă. Ele coprind în extenso observaţiunile meteorolo- 
gice de la BucurescI în acesta periodă şi acelea de la staţiunile me- 
teorologice şi udometrice ce rând pe rând s'ati creat în ţeră pre- 
cum şi diferite studii relativ la Climatologie şi Fisica Globului. Cu- 
prinsul analelor este împărţit în patru părţi: 

Prima parte conţine Raportul ce în fie-care an Directorul adre- 
seză Ministrului asupra lucrărilor şi mersului serviciului, precum şi 
asupra necesităţilor şi modificărilor ce trebuesc introduse; 

A doua, Memorii şi lucrări diverse relative la Climatologie şi 
la Fisica Globului ; 

A treia, observaţiunile amănunţite de la Bucurescî-Filaret dân- 
du-se mersul orar, Silnic, lunar şi anual al tutui or elementelor cli- 
matice din cursul fie-căruî an, asemenea şi valorile mijlocii pe lus- 
trii, decenii şi pe întrega periodă de observaţiune şi în fiine 

A patra parte, observaţiunile în întregime de la staţiunile cele 
mal importante de al II-lea ordin precum şi resumatele lunare şi 
anuale de la tote staţiunile din ţară atât meteorologice cât şi udo- 
metrice. 

II. Buletinul Lunar al Observ aţiunilor Meteorologice, 11 vo- 
lume pe anii 1892 — 1901, care dă publicităţel în timpul cel mal 
scurt resultatele lunare ale observaţiunilor ce se fac la tote staţiu- 
nile nostre meteorologice şi udometrice, valorile pe anotimpuri şi 
anuale precum şi recensiunile climatologice lunare, pe anotimpuri 
şi anuale asupra mersului general al elementelor climatologice în 
România şi asupra caracterelor sale particulare dintr'un mare nu- 
mer de localităţi din diferite regiuni ale ţ£rel. Acest buletin care la 
început era mult mal restrâns o-dată cu înmulţirea staţiunilor nos- 
tre meteorologice a luat şi el treptat o desvoltare din ce în ce mal 
mare şi începând cu anul 1898, materialul ce el conţine este îm- 
părţit în patru părţi : 

Prima parte întitulată Observaţiuni Meteorologice conţine re- 
sumatele lunare ale principalelor elemente climatice de la tote sta- 
ţiunile de primul sau" al douilea ordin ; 

A doua parte, Observaţiuni Udometrice conţine totalurile lunare 
ale precipitaţiunilor atmosferice de la tote staţiunile de diferite or- 
dine ce posedăm ; 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 227 

A treia parte, Clima Luneî coprinde sub titlul Caractere Gene- 
rale ore-care ideî asupra mersulut general al elementelor climato- 
logiceîn România şi sub acela de Caractere Particulare amănunte 
relative la climă, vegetaţiune şi starea sanitară umană şi animală 
din peste 80 localităţt din diferite părţî ale ţăreî. In fine 

A patra parte conţine indicaţiunî asupra mersuluî elementelor 
magnetismului pământesc. 

De la 1901 s'a adăugat la conţinutul acestuî buletin încă două 
capitole; unul conţire Efemerida Astronomică pentru Bucur escî, 
în care D. B. V. Vermont dă datele relative la răsăritul, apusul şi 
trecerea prin meridian atât a soreluî cât şi a luneî, eclipsele de sore 
şi de lună, fasele luneî precum şi alte diverse fenomene astronomice 
şi altul Bibliografie şi Notiţe Meteorologice în care se daţi notiţe 
succinte asupra principalelor lucrări ale diferiţilor învăţat! sati insti- 
tuţiunî sciinţifice din străinătate şi din ţeră relativ la Meteorologie 
sati la sciinţele în legătură cu dânsa. Numărul acestor notiţe publi- 
cate în cursul anuluî 1901 se ridică la 280. 

III. Buletinul Meteorologic Dilnic al României, 6 volume pe 
aniî 1895 — 1900, alcătuit după depeşile meteorologice primite 
Silnic de la diferitele staţiunî din ţeră şi de la câte-va din străină- 
tate conţine pe lângă valorile diverselor elemente şi un scurt resu- 
mat al stăreî generale a atmosferei. Acest buletin a căruţ apari- 
ţiune a fost suspendată provisoriu se autografia (Jilnic la Institut 
imediat după alcătuirea luî pentru a se pune în distribuţiune. O 
dată cu noul an budgetar să sperăm că acest buletin, care intere- 
seză în cel mat înalt grad pe agricultori, va putea reapare. 

Afară de aceste publicaţiunî mart, Institutul Meteorologic a mat 
făcut o mulţime de studiî şi cercetări relative la Climatologia Ro- 
mâniei, la cutremurile de pâmînt, la magnetism, etc. care parte 
ati fost publicate în Memoriile din cele 1 5 volume de Anale deja 
amintite, iar parte în Analele Academiei Române sati în broşuri 
aparte. 

Printre aceste studiî putem cita următorele : 

Despre Clima României 1898; 

Schimbarea Climei României 1898; 

Studiu asupra Climei Bucur escilor în perioda 1885 — 1888; 

Climatologia Bucur esciană pe aniî i8g$ — i8gg ; 



228 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Clima Sinaeî ; 

Clima la Păncescî-Dragomiresci ; 

Clima la Sulina ; 

Climatologia litoralului român al Măreî Negre 1899 ; 

Studii de Meteorologie Agricolă 1900 ; 

Repartiţiunea ploeî pe districte şi basinurî în România • 

Regimul pluviometric al României 1900, cu maî multe chărţî 
în care se vede repartiţiunea lunară, pe anotimpuri şi anuală a pre- 
cipitaţiunilor atmosferice în perioda de la 18841a 1898, precum 
şi mersul sâu diurn lunar, pe anotimpuri şi anual atât ca cantitate 
cât şi ca durată şi intensitate în perioda de la 1891 la 1899; 

Albumul Climatologic al României 1900, care în afară de 
representarea grafică a diverselor elemente climatologice conţine 
şi discripţiunea climeî pentru 1 8 localităţi din ţeră ; 

Contribuţiunî la Fisica Globului ; precum şi maî multe Me- 
morii referitore la cutremurile de păment în România care îmbră- 
ţişeză perioda ultimilor 70 de anî. 

Relativ la cutremurile de pămînt din ţara nostră trebue să men- 
ţionez încă importanta lucrare a lut. A. Perrey, Memoire sur Ies 
tremblements de terre dans le bassin du Danube, care conţine 
enumerarea celor maî multe cutremure de pămînt ce avuseseră loc 
în ţera nostră până la 1846, dată apariţiuneî aceste* publicaţiunî, 
aceea a d-luî M. Drăghiceanu intitulată Les tremblements de 
terre de la Roumanie et des pays environnants, şi ultima lucrare 
a d-luî profesor Gr. Stefănescu apărută în Analele Academiei 
Române sub titlul Cutremurile de pămînt în România, care 
îmbrăţişeză aceiaşî perioda ca şi studiul maî sus amintit a luî A. 
Perrey, pe care îl complecteză. 

Intre lucrările de magnetism afară de acelea deja amintite sub 
titlul Contribuţiunî la Fisica Globului, voiţi cita pe aceea a d-luî 
D. Negreanu, profesor la Universitatea din Bucurescî, care a pu- 
blicat într'o broşură cu titlul Elements Magnetiques en Roumaine 
Au I er Janvier 1895 determinările magnetice făcute de d-sa în 
1893 şi 1894. 

De la 1898 de când a 'nceput a funcţiona Observatoriul Mag- 
netic de la Filaret s'ati făcut atât observaţiunî de variaţiunî pentru 
diferitele elemente ale magnetismuluî pămentesc prin ajutorul ins- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 229 

trumentelor înregistrătore şi cu citire directă cât şi determinări mag- 
netice în 75 puncte ale ţăreî pentru construirea chărţilor magne- 
tice ale Românie!. Resumarea tutulor resultatelor ce s'ati căpătat 
în aceste determinări au fost publicate în studiile deja menţionate 
ale Institutului Meteorologic relative la Magnetism. Descripţiunea 
Observatoriuluî nostru Magnetic şi lucrările ce s'ati făcut într'ânsul 
se găsesc în câte-va articole ce am publicat în Analele Institutului 
Meteorologic al României, Tomul XIII, XIV şi XV pe aniî 1897, 
1898 şi 1899. 

Cele spuse până aci cred că sunt suficiente pentru a dovedi că 
Meteorologia alături de cele-1'alte sciinţe a făcut în ţera n6stră in- 
contestabil mari progrese către sfârşitul secoluluî trecut şi că sfor- 
ţările depuse în acesta direcţiune ati fost încoronate de un măgu- 
litor succes. 

Cuvintele de sinceră admiraţiune ce Meteorologiştiî de primul 
ordin din tote părţile lumeT, au adresat acum un an cu ocasiunea 
implinireî a 5 o de anî de vîrstă, aceluia care a organisat şi conduce 
Institutul Meteorologic al Românie!, trebue să fie pentru densul cea 
maî mare satisfacţiune a munceî pe cari şi-o vede ast-fel sărbătorită. 

Iar judiciosele lor păreri asupra activitate! aceste! Instituţiunî, 
din care mă voiţi mărgini a cita una singură, pe aceea a ilustruluî 
Meteorologist profesor Dr. Iulius Hann resumată în următorele 
cuvinte : » In timpul relativ scurt al activitate! Dv. aţf făcut lucrări 
» care sunt unice în felul lor. Aţi creat reţeua de observaţiunî meteo- 
„ rologice în România şi aţî adus'o la o ast-fel de desvoltare sciinţi- 
n fică în cât nu numaî că pote să rivaliseze cu succes cu Instituţiunî 
n Meteorologice mult mat vechi* din Europa Centrală şi Occiden- 
n tală, dar încă, la multe din aceste din urmă le vine deja cam greti 
» de a se menţine la aceiaşî înălţime cu Institutul Meteorologic 
n Român" dovedesc că lucrările Institutului nostru Meteorologic 
sunt forte bine apreciate în lumea sciinţifică străină, ceea ce face 
onore întregeT ţări. 

Şi întorcându-ne privirea înainte de 1884, un sentiment de re- 
cunoscinţă trebue să manifestăm cu toţiî, acelora care ati dat puter- 
nicul lor sprijin ca nicî pe acest tărâm, România să nu rămână în 
urma celor-l'alte state. 



230 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Numele lut Ion Câmpineanu, Vasile Paapa şi Grigorie Peucescu 
merită de o potrivă să figureze în Cartea de Aur a Institutului Me- 
teorologic al Românie!, căc! Câmpineanu l'a creat, Paapa i-a dă- 
ruit prima clădire iar Peucescu i-a dat adevărata organisaţiune. 

Să venerăm memoria lor ca a tutulor omenilor cart au" lucrat cu 
dor de ţară şi au hrănit cultul propăşire! Instituţiunilor naţionale ! 

Bucurescî, 4 /n Februarie 1902. 



DIN ISTORICUL CHIMIEI ORGANICE LA NOI IN ŢARA 

DE 

Dr. A. URBEANU 



Mă gândesc a sărbători centenarul şedinţelor societate! de 
sciinţe, făcend istoricul chimie! organice, una din ţinerile şi frumo- 
sele e! podobe. 

Pentru a aduce la capăt ceea-ce 'mî-am propus, îm! voiu" răscoli 
amintirile, pe car! le păstrez de un sfert de vec, vorbind despre 
evoluţia chimie! organice atât, cât 'm!-a fost dat mie s'o urmăresc. 

Im! voiţi face plăcerea ca în desvoltarea subiectuluî meu să trec 
în revistă nobili! campion! a! ştiinţe!, carî, luptând cu vitejie împo- 
triva ignorante!, au înălţat farul bine-făcător al sciinţelor la no! 
în ţeră. 

Sărbătorirea unu! centenar de şedinţe e într 'adevăr un fenomen, 
cum rar l-am văglut în sînul societăţilor sciinţifice din România. 

De bună semă mersul regulat al societate! nostre ne confirmă, că 
sciinţele au" prins rădăcin!, aclimatisându-se mulţumită unu! mediu 
prielnic de desvoltare, inspirând aderenţilor e! distins! lucrăr! de 
valore. 

Dar până a ajunge aci câtă muncă, câtă stăruinţă, câte sacrifici! ! 

Dacă ne înapoiem cu gândul la 1890, anul înfiinţare! Societate!, 
găsim lucrăr! importante de chimie organică, săvîrşite în ţeră, dupe 
cum dovedesc comunicările făcute societăţilor sciinţifice din străină- 
tate, lucrăr! car! nu ma! au nevoe de a fi relevate, fiind destul de 
cunoscute. 

Pe atunc! cele câte-va laboratori! chimice din ţeră duceau o 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 231 

vieţă izolată, desfăşurând o frumosă activitate intelectuală, dar lip- 
sită de stimulul ce izvoresce din apropierea, din comunicarea gân- 
dire* ; lipsită de scânteea care naşte din ciocnirea ideilor. 

Pentru a pune capăt aceste* izolăr*, d-rul Istrati ne invita, în 
Martie 1890, la o consfătuire în laboratorml sSti de chimie orga- 
nică, pe atunc* în strada Pensionatului. Iar în 5 Aprilie (24 Mar- 
tie) 1890, în amfiteatrul istoric al Institutului de chimie «de*la spi- 
talul Colţea», s'au pus bazele societate* de sciinţe fizice. 

De atunc* a dispărut atât clădirea din strada Pensionatului cât şi 
amfiteatrul, fost sub straja turnulu* Colţea. Singură ideea a remas. 
Grăunte sănet.os, sădit pe un teren mănos, a încolţit, a dat rode, şi 
a<ţi înfloresce pentru a 100-a oră. Iar no* culegem cu drag fructele 
înţelepciune*, adunate în cele 10 volume ale buletin ulu* societate*. 



Spre a face istoricul chimie* organice în România, mg voiţi în- 
torce în anul 1870. 

In anul 1870 nu găsim în ţeră nic* măcar un colţ, cât de primi- 
tiv, care să fi fost destinat chimie* organice. Singurul studiu din 
domeniul aceste* ştiinţe, făcut pe atunc* în ţeră, e, pe cât sciţi, lu- 
crarea analitică a d-lu* profesor dr. A. Bernad-Lendway asupra 
petroleulu* român, lucrarea care a figurat cu cinste la expoziţia 
universală din Viena, în anul 1873. încolo nimic de cât ideea, care 
plutea în atmosfera nebulosă a ignorante*; nimic de cât stăruinţa 
câtor-va spirite alese de a umple golul, de a pregăti şi la no* tere- 
nul propice sciinţelor fizice. 

Cursurile populare de chimie anorganică experimentală ce s'au" 
ţinut, cu începerea anulu* 1870, la Ateneul român, de Davila-Ber- 
nad, au" fost primele încercăr* de a vulgariza chimia, de a atrage 
atenţia marelu* public asupra aceste* sciinţe. 

Necesitatea ce s'a simţit de a oficializa de la tribuna Ateneulu* 
principiile elementare de chimie, ne dovedesce cu prisosinţă, cât de 
puţin cunoscută şi cultivată era chimia pe atunc*. In atarî împreju- 
răr* de analfabetism chimic fost-a cu putinţă să se producă lucrăr* 
înalte, lucrăr* speciale, şi încă în domeniul chimie* organice ? In 
ast-fel de condiţi* e de admirat sîrguinţa protesorulu* Marin de 
a fi tradus, în anul 1854, an sterp pentru sciinţele fizice, chimia 



232 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

luî Pelouze şi Fremy. Şi de asemeni" de admirat e intenţia de 
atunci" a profesorului: Poni de a da elevilor român! un tratat ro- 
mân de chimie. 

Cât despre profesorul Bernad nu găsesc un termen potrivit 
pentru a califica munca şi sacrificiile făcute de d-sa cu scop de a* 
menţine laboratorîul de chimie de la spitalul Colţea, singurul în 
mSsură'de a satisface cerinţele numerose. Dar numărul lucrărilor, 
supuse acestuî laborator, fiind mare şi variat, anihila orî-ce ten- 
dinţă de specialisare. 

Nicî pe terenul didactic nu ne-a fost dat să prosperăm, căcî cur- 
sul de chimie organică, ast-fel cum se preda la Universitatea 
nostră, propovăduia doctrine învechite de io — 20 de ant. 
Să me" opresc puţin asupra acestui! curs. 

In anul 1878 Universitatea avea mimat o singură catedră pro- 
priu 4' s ă de chimie organică, aceea de la Şcola superioră de 
farmacie. 

Titularul ei era regretatul profesor dr. Chr. Popescu-Paşcanu. 
Pentru ce! interesat* în chestie sunt în măsură a reda complect 
schiţa cursului sSu de chimie organică, aşa cum îl preda în anul 
şcolar 1878 — 1879. 

Facultatea de sciinţe avea o singură catedră de chimie şi un 
singur profesor pentru chimia anorganică şi cea organică, regretatul 
Alexie Marin, autorul tratatului, de care se servea, Prescurtare 
de chimie dupe Pelouze şi Fremy, tipărit, cu literile chirilice, în 
anul 1854. 

Prelegirile se făceau în amfiteatrul de chimie al facultăţeî de 
sciinţe, de sub sala Senatului, în localul Universitate!. Am urmat 
cursurile regulat, luând note cât se pote mat exact. 

MS voita servi de aceste note spre a reconstitui programa dupe 
care se făcea cursul de chimie organică pe vremea aceea. 

Constat că acesta programă e înjghebată dupe acea a lut M. F. 
Malaguti, expusă în cartea sa din aniil 1868: Legons elemen- 
taires de chimie, cu singură deosebirea că d-rul Paşcanu simplifi- 
când expunerea a prescurtat şi din materie. 

Pun la disposiţia membrilor societăţeî programa de care vorbiî, 
ne vroind a indispune auditorul cu citirea uneî lucrărT de interes 
special. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 233 

Programa cursului de chimie organică de la şc61a 

superidră de farmacie, predat de profesorul Dr. Chr. Popescu-Pascanu 

în anul şcolar 1878—1879 

Introducerea în chimia organică. Definiţia. 

Analisa substanţelor organice : 

Analisa imediată: i. Importanţa disolvanţilor neutri: Digestia cu apă, cu eter, 
cu benzină, cu terebentină. 2. Destilaţia : a' destilaţia simplă; b) destilaţia 
fracţionată. 3. Maceraţia. Aparatul Payen. 4. Presiunea la teasc. 

Analisa elementară: 1. A corpilor neazotaţi. 2. A corpilor azotaţi. Aparatul 
Dumas-Liebig. Prepararea oxidului de cupru. Modul de operaţie. 
Studiul principiilor imediaţi. 

Celuloza. Piroxil. 

Materiile amilacee: Amidon, dextrină, gomă. 

Zahariî : Clasa I. Zahăr care conţine H şi O în proporţia apel : 

a) Nefermentabil direct : zahăr de trestie, de sfeclă, de pepeni galbeni şi 
verdi, de căpşuni, de porumb ; 

b) Fermentabil direct : zahăr de struguri, de miere, de lapte, de prune, din 
singele diabeticilor, zahăr secretat de ficat. 

Melitosa, Melesitosa, Trehalosa, Micosa, Glucosa. 

Clasa II. Zahăr supraidrogenat C^n H 2 n -j- 2 2 n : Mannita. 

Fermentaţia. Teoria chimică Liebig, Fremy. 

Teoria fisiologicâ Pasteur, Bechamp. 
Alcooli şi pseudo-alcoolî sau fenoli. Generalităţi. 
» Toţi alcoolii cunoscuţi se compun din : 

C H şi O 
carturi 

»0 caracteriseză funcţia. Carburil formeză baza«. 

"Variaţia coeficientului intre C şi H stabilesce 5 familii de alcooli şi anume: 

a) Alcoolii din seria grasă C 2 n H 2 n -|- 2 2 ; 

b) » « n acetilenei C 2 n H â n 2 ; 

c) n n „ camforei C 2 n H 2 n — 2 2 ; 

d) * " » aromatică C 2 n H 2 n — 6 2 ; 

e) „ " " colesterică C 2 n H 2 n — 8 2 ". 

" Deosebim fnncţii fundamentale : alcool, alcali sau alcaloid, neutre, şi funcţii 

derivate: carburi, aldeidă, aceton, acid, eter«. 
n Tabloul despre mersul descrierel unui corp : 

1. Dacă se află in natură liber sau în combinaţie. 

2. Cum se scote din combinaţie, adică prepararea sa. 

3 . Studiul proprietăţilor : 

a) Proprietăţile organoleptice: colore, miros, gust, densitate; 

b) » fisice, acţiunea căldurei, a dectricităţeî, a apei; 

c) n chimice. 



234 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

4. Acţiunea CI. Br. I. 

S. O. Na. K. Ba. 
» idracizilor. 
« oxacizilor. 
» sărurilor". 
Alcoolii monoatomicî sau monobazicî : Clasificaţia, generalităţi. 

Alcool etilic: preparaţia, fraudele, proprietăţile, acţiunea CI. Br. J. O. K. Na, a 
idracizilor, a oxacizilor, a acidului sulfuric. 

"Falsificarea cu acid sulfuric se recunosce prin carbonat de bariu «. 

«Pentru a nu plăti accisul comunal, 8o°/ din alcoolul introdus in Paris e tratat 
cu idrogen sulfuros". 

Eter : proprietăţile fisice şi chimice, preparaţia, acţiunea CI., etc. 

«Unii consideră eterul ca idrat, alţii- ca oxid. 

» Francezii ii consideră: idrat de carbur de idrogen. 

«Germanii ii consideră : oxid de carbur de idrogen. 

«Francezii îi dau ca formulă C 4 H 4 HO (idrat de etilena), plecând de la radi- 
calul C 4 H 4 , etilena ; 

"Germanii ii dau formula C 4 H 5 O (oxid d'etil), plecând de la radicalul Qj H 5 , etil. 

«Francezii dau alcoolului formula: C 4 H 4 | H2 2 . 

«Germanii dau alcoolului formula: C 4 H 5 | H0 2 ". 

Teoria eterificaţiei. 

»Ori de câte ori se pune în contact un acid cu alcool, acidul eterifică prin sim- 
plul contact, imediat, sau dupe 2, 3, 4 luni. 

«Există insă un mijloc pentru a 'I eterifică imediat — descoperit de Berthelot — 
prin intervenirea acidului sulfuric. 

Eter carbonic, Eter nitric, Eter cianic, Eter oxalic, Eter acetic. 

Acţiunea idracizilor. 

Radicalii metalo-organicî : Cacodil, Mercaptan. 

Homologie, Isologie, Serii homologe, Ţipi, Radical. 

Aldeida vinică. 

Acid acetic. Prepararea oţetului : a) dupe metoda de Orleans ; b) dupe metoda 
germană a lui Wagemann şi Schutzenbach. Destilaţia lemnului. Compuşii aci- 
dului acetic. 

Etilena. Preparare. 

Alcool metilic. Preparare. Proprietăţi. 

"Diferă de alcoolul etilic prin aceea că nu i se cunosce aldeida, nefiind încă des- 
coperită « . 

Acid for mic. 

Forrnena. "Se formeză pretutindeni unde materiile vegetale se descompun in pre- 
senţa apei. La noi se formeză in Cismegiu şi pe maidanul Isvor«. 

"Forrnena, inflamată prin ore-can cause, arde necontenit, ca in judeţul Prahova* # 

Cloroformiu. "Pentru ânteia dată a fost aplicat la regina Victoria, cu ocasia 
facerei durerosc. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 235 

"Napoleon III a murit din causa cloroformiului». 
Seria acetilenică. 

Acetilenâ. Alcool alilic. Sulfur de alil, Sulfocianur de alil ; Mirosind. 

Acroleind. Acid acrilic. Alilenâ. 

Acid crotonic. Crotonilenâ. 

Acid angelic. Valerilenă. 

Alcool mentilic. Mentenâ. 

Acid oleic. 
Seria camforică. 

Borneol. Camforâ. Terebentină. 

Carhurî isomerî şi polimeri cu terebentina. 

Isoterebentină. Metaterebentinâ. Colofenă. Diterebenă. 

Acţiunea H CI, O, a oxiacizilor. 

Acţiunea căldurei. «Terebentina arde cu flacăn fuliginose roşie, colore care nu se 
vede diua, ci numai noptea. Moses dice : Domnul a condus poporul seu diua 
învelit in nori negri, iar noptea in flăcări roşii". 
Seria aromatică. 

Generalităţi. C 12 H 6 până la C 20 H u . 

Alcool ben^pic. Acid benţoic. Aldeida ben\oicd. 

Benzină. Composiţia catranului. Acţiunea câldurei, aO. CI. Br. I. 

Nitrobeniinâ, Anilină. Materiile colorante se obţin prin oxidaţie. 

Toluena : 

C H Az ) 

14 9 > -J- As 5 = dă o colore roşie, forte frumosa. 
C J2 H 7 Az J 

Fenolii monatomict : Fenol. Acid picric. 
Seria colesterică : Colesterină. 

Alcoolii poliatomicî : Caractere generale. Funcţii mixte. 
Alcoolii diatomici : Glicoli. Caractere generale. 

Glicol. Preparaţia dupe procedeul Atkinson. Sinteza dupe Wurtz. 

Eterii glicolului. 

Propilglicol. 
Alcoolii triatomicî. Generalităţi. 

Glicerina. Preparaţie. Proprietăţi. 

Eterii glicerinei. Preparaţie. Proprietăţi. 

Acetine. Generalităţi. 

Grăsime. Generalităţi. 
Alcoolii tetratomicî. 

Eritrită. Preparaţie. Proprietăţi. Eritrină. 
Alcoolii pentatomicî. 

Pinitâ. Quercită. 
Alcoolii hexatomicî. 

Glucosi^i. 



236 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 

"Combinaţiile glucosei cu acizi, cu alcooli, cu fenoli, cu aldeide se numesc glu- 
cosizi. Ei sunt consideraţi ca eteri ai glucosei, cari se descompun în alcoolul 
C J2 Hjj O i2 şi in acizi, in fenoli sau în aldeide. 

» Glucosizii se împart în 4 clase : 

a) Glucosizii cu acizi ; 

b) » * alcooli ; 

c) . » r> fenoli ; 

d) » » aldeide. 
Clasa I. Glucosizii cu aci\i. 

Acid tanic, caşutic, cateşic, cafetanic, chinotanic. 
Clasa II. Glucosizii cu alcooli. 

Salicină, Argutină, Populină, Floresină, Digitalină. 
Clasa III. Glucosizii cu aldeide. 

Amigdalinâ, Ialapinâ, Convulvulină. 
Acizii polibazici. 

Acid oxalic, Acid lactic, Acid tartric. 

Voiţi căuta să caracterisez în câte-va cuvinte acest curs. 

Dând chimiei organice definiţia: studiul metamor foselor sub- 
stanţelor existente în fiinţele organisate, d-rul Paşcanu făcea să 
reîasă de la sine însemnătatea metode! analitice, dupe dânsul de 
o importanţă capitală în chimia organică, «de 6re-ce numa! cu 
ajutorul aceste! metode putem ajunge de a desface, în principii, 
complecsul care alcătuesce o substanţă organisată». 

Credincios definiţie! dată chimie! organice, d-rul Paşcanu ne 
vorbea pe larg de analisa imediată, descriind mijlocele e!, ne intro- 
ducea în analisa elementară. Apo! reamintindu-ne, că drumul cel 
ma! sigur al studiulu! chimie! organice fiind cunoscerea principiilor 
imediat!, intra în descrierea acestor din urmă, începend cu celuloza, 
materiile amilacee, clasa zaharilor. 

Din prelegirile asupra principiilor imediat! reproduc textual pa- 
sagiul următor : 

« Sfeclele de la Chitila conţin 7 °/ zahăr. Sfeclele au" avantagiul 
imens că nu sărăcesc pămîntul de azot ; nu e trebuinţă de a îngra- 
şă pămîntul, de 6re-ce sfeclele nu sustrag de cât C, H, O » 

«Melassa dă zaharulu! o colore cam gălbue, precum a fost cel 
d'intâiu zahăr de Chitila». 

La clasa zaharilor ne vorbea de teoriile fermentaţie!, de in - 
dustria băuturilor fermentate, şi se oprea la produsul imediat al 
descompunere! glucose!, la alcool. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 237 

Materia tratată d'aci înainte o arăt în programa cursuluî. 

Intru cât atinge vederile sale privitor la constituţia alcoolului, 
iată-le. Reproduc textual. 

« Asupra constituţie* alcooluluî sunt duoe" ipoteze : 

« i . Ipoteza germană. Consideraţia că aciziî monobasicî nu 
produc acizî vinicî, iar ceî polibazicî dau şi acizî vinicî şi eter* 
compuşî, presupune că alcoolul e un idrat de eter. In formula ete- 
ruluî sulfuric tot ce nu-î oxigen formeză un radical, etilul C 4 H 5 , 
avend preprietăţile unuî metal. 

«Dupe acesta ipoteză eterul sulfuric ar fi un oxid de etil; eteriî 
halogenî ar fi clorur, bromur, iodur d'etil ; eteriî vinicî ar fi sărurî 
acide; eteriî compuşî ar fi sărurî neutre. 

«2. Ipoteza franceză. Dupe Dumas şi Boullay, alcoolul e un bii- 
drat de idrogen bicarburat, al căruî monoidrat e eterul. Eteriî com- 
pus! şi aciziî vinicî sunt sărurî, în carî idrogenul bicarburat for- 
meză baza. 

«Cu alte cuvinte teoria srermană atribue eteruluî facultatea ba- 
zică, teoria franceză o atribue idrogenuluî bicarburat, avend un rol 
asemănător amoniaculuî». 

Dupe cum vedem s'a lăsat de o parte teoria tipică unitară a luî 
Laurent şi Gerhardt, s'a neglijat noţiunea atomilor plurivalenţî, 
atât de importanţî pentru priceperea constituţieî compuşilor şi a 
omologiilor, — tote aceste din pricina că noţiunea grupăreî ato- 
milor într'o moleculă nu pătrunsese încă în templul Universităţeî 
nostre. 

Cât despre literatura română din domeniul chimieî organice nu 
sciu dacă e ceva de înregistrat, afară de ridiculisarea sintezeî chi- 
mice printr'o ilustraţie, arătând pe Davila care ţine într'o mână şi 
cea-alta câte un reprezentant al celor duoS sexe, ilustraţie datorită 
unuî pseudo-spiritual contimporan, avend ca motto : Din unirea a 
duoS corpurî naşte un al treilea. 

Acesta stare a învăţămîntuluî a durat până la 1881, când, în 
urma încetăreî din vieţă a d-ruluî Paşcanu, catedra sa fu pusă la 
concurs. 

Sărmanul dr. Paşcanu ! Dascăl sirguincios ! Cât sânge r6ti îî tă- 
ceam în iarna anuluî 1878 cu chestionările mele despre ideea tipi- 
lor a luî Kekule, despre plurivalenta atomilor. La 2 Decembre 



238 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



aceluiaşî an mg chemă la densul. Inmînîndu-mT teza sa Des arines 
au point de vue physiologique et pathologique. Paris 1873, 
mat multe cărţî de chimie şi o listă de alcaloide, scrisă cu mâna, 
ce *i venise atuncî din Paris, îmî qh se •" 

— Nu-mî pot schimba metoda mea de prelegere. Sunt bolnav. 
Am muncit din cale afară şi simt că nu voiu duce mult ! 

Şi într'adeveY d-rul Paşcanu îşY întrerupea adesea-orî prelege- 
rile, reţinut fiind de bolă. Parcă îl v£d şi acjî pe preparatorul pro- 
fesoruluî Marin «Domnu Ioniţă» sad «omul cu şuşoni», statură 
înaltă, imposantă, cum ne întâmpina, (,H c £ndu-ne cu un ton piţi- 
găiat dar solemn : 

— AstăolT nu ţinem curs ! 

Lista de alcaloide, despre care vorbii maî sus, e de la casa E. Ducretei & C-ie, Paris, 21 Rue 
des Ursulines, şi enumera următorii compuşi'. 

TABLEAU DES ALCALOIDES 



Acediamine 

Oxyde de Cacodyle 

Morphine 

Codeine 

Narcotine 

Meconine 

Narceine 

Thebaine 

Papaverine 

Porphyroxine 

Pseudomorphine 

Glaucopicrine 

Quinine 

Quino'idine 

Quinicine 

Cinchonine 

Cinchonicine 

Cinchonidine 

Aricine 

Pitoxine 

Solanine 

Strychaine 

Brucine 

Igasurine 



Harmaline 

Bebeerine 

Berberine 

Conine 

Methylconine 

Ethylconine 

Nicotine 

Iodonicotine 

Methylnicotine 

Ethylnicotine 

Amylnicotine 

Nicotianine 

Cafeine 

Theobromine 

Curarine 

Piperine 

Piperidine 

Methylpiperidine 

Ethylpiperidine 

Amylpiperidine 

Kyanol oii Amiline 

Chloraniline 

Formyldiphenyldi amine 

Bromaniline 



Bibromaniline 

Iodaniline 

Cyaniline 

Melaniline 

Nitraniline 

Binitraniline 

Ethylaniline 

Methylethylaniline 

Biethylaniline 

Hydrate d'oxyde de Tri- 

ethylphenylammonium 
Methylaniline 
Amylaniline 
Amylethylamiline 
Amylmethylaniline 
Biamylaniline 
Hydrate d'oxyde de Me- 
tbyletbylamylphenylam- 
monium 
Cetylaniline 
Bicetylaniline 
Phenylaniline 
Leukol ou Quinoleine 
Picoline 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



239 



Pyridine 

Lutidine 

Lepidine 

Collidine 

Parvoline 

Petinine 

Ethylamine 

Biethylamine 

Triethylamine 

Oxyde hydrate de Tetre- 

thylammonium 
Hydrate d' oxyde de Me- 

thyltriethylammonium 
Hydrate d'oxyde d'Amyl- 

triethylammonium 
Biethylamylamine 
Hydrate d'oxyde de Me- 

thylbiethylamylammo- 

nium 

Methylethylamylamine 
Methylamine 
Bimethylamine 
Trimethylamine 
Hydrate d'oxyde de Te- 

tramethylammonium 
Amylamine 
Biamylamine 
Tri amylamine 
Oxyde hydrate de Tetra- 

mylammonium 
Butylamine ou petinine 
Tricetylamine 
Caprylamine 
Allylamine 
Propylamine 
Cyanetholine 
Triethylphosphine 
Hydrate d'oxyde de phos- 

phethylium 
Hydrate d'oxyde de phos- 

phomethyltriethylium 
Hydrate d'oxyde de phos- 

phamyltriethylium 



Trimethylphosphine 
Hydrate d'oxyde de phos- 

phomethylium 
Hydrate d'oxyde de phos- 

phethyltrimethylium 
Hydrate d'oxyde de phos- 

phamyltrimethylium 
Thialdine 
Selenaldine 
Carbothialdine 
Alanine 

Tetrelallylamine 
Thiosinnamine 
Ethylthiosinnamine 
Phenylthiosinnamine 
Naphtylthiosinnamine 
Sinnamine 
Ethylsinnamine 
Sinapoline (diallyluree) 
Sinapine 
Carbanilamide 
Acide anisamique 
Hexamethylenamine 
Diphenyldiamine diethy- 

lenique 
Diphenyldiamine mono- 

ethylenique 
Bromethyltriethylarso- 

nium 

Vi nyltriethylarsonium 
Dibromure d'ethylene he- 

xethyldiarsonium 
Dibromure d'ethylene Tri- 

ethylarsammonium 
Oxyde d'ethylene phos- 

pharsonium hexethylique 
Arsentriethyle oxyde 
Arsenethylium « 
Arsenmethyles « 
Oxyde de Stannethyle 
Oxyde de Sesquistanne- 

thyle 
Oxyde de Stanmethyle 



Oxyde de Sesquistanme- 
thyle 

Sesquiplombethyle 
Methplombethyle 
Plombodimethyle 
Sesquiplombamyle 
Stibethyle 

Oxyde de Stibmethylium 
Stibtriamyle 
Stibdiamyle 
Mercurosethyle 
Mercurosomethyle 
Benzidine 
Toluidine 
Xylene 
Cumene 
Cumidine 
Nitrocumidine 
Cyanocumidine 
Naphthylamine 
Phtalamine 
Azonaphtylamine 
Carotine 
Hydrocarotine 
Rosaniline 
Leucaniline 
Chrysaniline 
Cyanine 
Uree 

Ethyluree 
Diethyluree 
Triethyluree 
Tetrethyluree 
Ethylmethyluree 
Methyluree 
Dimethyluree 
Amyluree 
Amylethyluree 
Diallyluree 
Phenyluree 
Diphenyluree 
Ethylphenyluree 
Toluyluree 



240 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



Naphtyluree 

Ethylenuree 

Acetyluree ■ 

Butyryluree 

Valeryluree 

Benzoyluree 

Xanthine ou acide ureux 

Guanine 
Guanidine 

Cystine 

Sarcine 

Creatine 

Creatinine 

Choline 

Tyrosine 

Bromotyrosine 

Leucine 

Peu connu 

Anthemine 

Apirine 

Asarine 

Azadirine 

Bebeerine 

Buxine 

Carapine 

Castine 

Chiocouine 

Co câine 

Convolvuline 

Crotonine 

Cusparine 

Daphnine 

Esenbeckine 

Eupatorine 

Euphorbinc 

Fagine 

Hederine 

Jamaicine 

Mcnispermine 

Paramenispermine 

Pelosine 

Perciririne 



Pereirine 

Picrotoxine 

Piperine 

Sepirine 

Surinamine 

Theobromine 

Alcaloîdes des Berberidees 

Berberine 
Oxyacanthine 

Alcalo'id. des Colchicacees 

Colcichine 
Jervine 
Sabadiline 
Veratrine 

Alcalo'id. des Fumariacees 

Corydaline 

Fumarine 

Sanguinarine 

Alcalo'id. des Ombelliferes 

Chaerophylline 
Cynapine 
Cicutine 
Lonine 

Alcalo'id. desPapaveracees 

Codeine 

Morphine 

Narceiine 

Narcogenine 

Papaverine 

Narcotine 

Porphyroxine 

Pseudomorphine 

Tbcbaine 

Chelerythrine 

Chclidonine 



Glaucine 
Glaucopicrine 

Alcaloîdes des Peganum 

Harmaline 
Harmine 

Porphyrharmine 

Alcal. des Renonculacees 

Aconitine 

Delphine 

Staphisaine 

Alcaloîdes des Rubiacees 

Aricine 

Blanquinine 

Cinchonine 

Quinine 

Pitoxine 

Pseudoquinine 

Pari cine 

Emetine 

Cafeine 

Alcalo'ides des Solanees 

Atropine 

Belladonine 

Capsicine 

Da tur ine 

Stramonine 

Hyoscyamine 

Nicotine 

Solanine 

Alcalo'ides des Strychnees 

Brucine 
Curarine 
Strychnine 
Igasurine 

Alcalo'ide des Violacees 
Violine 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINTE 241 

Dintre Român! d-rul Paşcanu a fost cel d'întâiu înscris la socie- 
tatea chimică din Paris. Avea o expunere limpede, stimula la lucru 
pe student!, şi, spre a se încredinţa de progresul lor teoretic, intro- 
dusese metoda disertaţiilor asupra subiectelor luate din chimia or- 
ganică. 

Acesta stare dură până la 1881, când în urma încetare! din 
vieţă a d-rulu! Paşcanu, catedra sa fu pusă la concurs. 

La concursul pentru ocuparea catedre* vacante s'ati 'prezentat 
duo! concurent! : d-rul Istrati şi farmacistul Sterie Iliescu. 

Cu ocazia acestuî concurs teoria atomică a forţat intrarea Uni- 
versitate! nostre, r€mânend biruitore. 

Juriul examinator a fost compus din următori! membri : profeso- 
ri! universitar! Davila, Marcovic!, Zaharia Petrescu, Polyzu, Ser- 
giti, Maldărescu şi delegatul ministerulu! dr. Kalinderu. 

Chestionarul a fost făcut de profesorul dr. A. Bernad-Lendway. 

Şi e vrednic de relevat faptul pentru vremea aceia, că s'a găsit 
un elev al şcoleî naţionale de farmacie care să aibă curagiul şi 
încrederea în sine de a candida la profesorat, de a se presenta la 
concursul de chimie organică, el care a rSmas credincios teoriilor 
profesate pe atunc! în ţeră, neposedând limb! străine pentru a *ş! 
lărgi câmpul cunoscinţelor sale. 

Mg voiu" opri o clipă asupra acestu! concurs. 

Am arătat ma! sus că până la mortea profesorulu! Paşcanu nu 
s'a pronunţat de la catedra universitate! teoria atomelor. De astă 
dată Iliescu se pomeni la concurs faţă în faţă cu doctrina teoriei 
atomice, definiţia structurez compuşilor organici, natura for- 
mulelor grafice ale corpilor, etc. Aci Iliescu confundă meta- 
morfosa cu met amor fismul şi cu isomeria. E de sine înţeles, că 
profesoratul universitar să fi remas o simplă şi irealisabilă aspiraţie 
pentru nefericitul candidat. 

Iliescu se crezu nedreptăţit. In închipuirea-! bolnăvicidsă căută 
să explice căderea sa, acuzând de ignoranţă pe membri! juriulu!, 
dupe cum resultă din memoriul-protest, înaintat Corpurilor legiui- 
tore, consiliulu! permanent şi oarelor din ţeră. 

Am menţionat în trecăt caşul acesta ca simbol al culture! univer- 
sitare până în anul 1881. 

In Decembre aceluiaş! an D-rul Istrati termină seria articolelor 

16 



242 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

despre Atropină artificială şi Consideraţii asupra progreselor 
chimiei prin sinteză. 

In afară de profesorii Davila, Marin, Bernad, Poni, Pană Bu- 
escu, Trausch şi noul uns al profesoratului, Dr. Istrati, maî eraţi în 
ţară încă duoî chimiştî, car! făcuseră lucrărî de chimie organică : 
Dr. A. O. Saligny, care a trecut teza sa de doctorat la Berlin, în 
anul 1875, şi Dr. C. Cosiner, care a trecut teza sa de doctorat tot 
la Berlin, în anul 1881. 

Neobositul descoperitor al reactivilor organici, Dr. E. Riegler, 
în anul 1881 sati 1882 — nu 'mY amintesc bine data — a tratat de 
asemeni subiecte de chimie organică, scriind între altele şi despre 
Indican. 

In resumat n'ati fost de cât câte-va spirite alese, car! au între- 
văzut importanţa chimieî organice la noî în ţară. însufleţit! de dra- 
gostea sciinţeî se aruncară în luptă cu ignoranţa domnitore pe 
vremea aceea şi cu desăvîrşită desinteresare luptară cu căldură 
pentru a învinge gerul indiferenţe!, pentru a rupe ghiaţa. 

a Să dispunem, zicea Dr. Istrati la inaugurarea cursuluî seti de 
chimie, la 17 Ianuarie 1882, să dispunem şi la nof cum e în Ger- 
mania şi Francia, ca studenţi! anuluî prim de medicină şi ambilor 
anî de farmacie să lucreze serios în laboratorul de chimie. . . 

«Să nu uităm, că înfiinţarea unu* mare laboratorul al Universi- 
tate! nostre, dacă este o necesitate pentru Facultate care se re- 
simte în mod puternic de starea actuală la cursurile speciale şi de- 
monstrative, înfiinţarea acestuî laborator e imperios reclamată de 
tote instituţiunile ţâre! nostre şi mat ales de industria nostră năs- 
cendă şi de agricultura tot staţionară. 

« Ţara, D-lor, are absolută necesitate de un laboratorul de 
chimie ! 

«Afară de analisa diferitelor produse ale nostre, povernile vor 
găsi un control puternic şi vor căpăta mijloce de ameliorare. . 

«De vom întârzia prea mult cu înfiinţarea laboratoriuluî, vom fi 
siliţî a aduce din străinătate omeni de ştiinţă, agricultor*, industri- 
al! şi technologî, plus absolut tot, pentru necesităţile n6stre, ceea- 
ce ar păgubi ţera cu sute de milione.» 

Şi cu asta încheiti tabloul activitate* pe terenul chimieY organice 
până la sfîrşitul anuluî 1 8 8 1 . 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 243 

De atunc* sunt 20 de an*. An* de progres fulgerător, în care s'ati 
înfiinţat peste 20 de laboratoriî de chimie, bine înzestrate, conduse de 
omenî încercaţi în muncă şi devotament ; facultăţi conduse de pro- 
fesori, carî ar face cinste şi apusului, şi tote acestea în timp de 
20 de anî! 1 

Cum remâne cu «Natura nonfacet saltus» ? 

Dacă splendorea instituţiilor nostre ştiinţifice ne farmecă vede- 
rea, dacă ne umple de admiraţie munca ce se depune, ne întristeză 
mimat gândul, că în afară de persanele competente se mal găsesc 
şi profani, carî împotriva ştiinţe* să 'şi dee cuvîntul. Dovadă in- 
terpretarea chestiei băuturilor alcoolice, consideraţi* asupra ali- 
mentaţie* ţăranului român, de către persone culte, dar incompe- 
tente în materie. 

Aci trebuie să recunoştem dreptatea proverbului latin: Natura 
nonfacet saltus. 

Ating acesta chestie, de 6re-ce face parte din vastul domenitî al 
chimie* organice, cu singură deosebirea că în loc de retorte de sti- 
clă avem organismele umane, în loc de formule chimice, formulele 
de traiu al ţăranului român, în loc de statica şi dinamica atomilor, 
statica şi dinamica braţului s6ti. 

In privinţa ţeranulu* român studiul Dr. Istrati : pagină din 
istoria contimporană a României din punct de vedere medical 
economic şi naţional, scris la 1880, păstreză şi astăglî valorea 
actualitate*. Aşa fiind, mă întreb : acum când Societatea de ştiinţe e 
o instituţie infiată a ţăreî, care fi-va menirea eî alta, de cât reali- 
sarea practică a teoriilor pe carî le enunţă, de cât unirea frumo- 
sulu* cu utilul? 

Anul 1882 a fost anul prosperăre* pentru activitatea de labo- 
ratoriu a ţere* nostre. Focarul ştiinţelor chimice de la spitalul 
Colţea, singurul care concentra lumina gândirilor înalte în sensul 
acesta, deveni şi ma* puternic, trecend la ministerul de instrucţie, 
unde 'ş* statornici situaţia. Cu începerea acestui an se întreprinse 
o campanie seriosă pentru a atrage luarea aminte asupra necesi- 
tate* vitale a chimie*. Din anul acesta dateză organisarea servicii- 
lor pentru lucrările de chimie legală, de chimie alimentară, de chi- 
mie industrială, etc. 



244 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Singura chimia organică nu s ş! găsise cămin, nefiind încă împre- 
jurări prielnice desvoltăre! e!. 

Când Dr. Istrati obţinu catedra de chimie organică la Uni- 
versitatea din Bucuresc!, nu găsi nic! urmă de instalaţie cât de ru- 
dimentară, fie pentru lucrări, fie pentru demonstraţiile cursulu! seu, 
de 6re-ce Dr. Paşcanu nu se servea de experienţe. 

Laboratoriul de chimie de la spitalul Colţea presentând un câmp 
prea restrâns pentru lucrările ce şi le luase asuprăş!, fără posibili- 
tate de aş! pune la încercare munca, Dr. Istrati se îndrumă, în 

Octombre 1882, spre Paris, unde se dădu cu totul sciinţelor fisice. 

* 

Dar pe orizontul chimie! ma! strălucea, în chip tainic, măreţă în 
modestia e!, figura Generalului Dr. Zaharia Petrescu. 

De şi doctor în medicină şi profesor de terapie, se ocupa cu 
multă dragoste de chimie, pe care o cultiva, o propaga din pro- 
priul s£ti impuls, stabilind strânsa legătură între chimie şi medi- 
cină. 

încă din anul 1870, Generalul Dr. Petrescu, fiind profesor de 
terapie la şcola naţională de medicină, înălţată atunc! la trepta de 
facultate, considera chimia ca mijloc puternic pentru a interpreta 
acţiunea fiziologică şi terapeutică a substanţelor medicamentase. 
Nu există medicament, vegetal, mineral, animal ; nu există compus 
pe care d-sa să nu '\ fi desvoltat din punctul de vedere chimic, ară- 
tând formula, proprietăţile chimice, modul de preparaţie, deducând 
acţiunea farmaco-dinamică dupe însuşirile chimice. 

Dovadă publicaţia sa Elemente de terapeutică şi materie me- 
dicală , începută la 1874, şi terminată la 1885. 

Ma! mult de cât atât. , 

Pe când de la catedra facultate! nostre se profesa teoria dualis- 
tică, teoria substituţie! şi se înfăţişa chimia organică ca studiul me- 
tamorfose! substanţelor existente în fiinţele organisate, Generalul 
Dr. Petrescu se servea de formulele de constituţie, înlocuind no- 
menclatura uzuală a multor compus! prin aceea explicativă a con- 
stituţie! lor. 

Cu tote acestea Generalul Dr. Petrescu n'a părăsit nic! de cum 
sfera îndeletnicire! sale. Fire meditativă, nu simţiea nevoia de a se 
manifesta ca militant al chimie!. In modestia sa exagerată se mul- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 245 

ţumea a torce firul cugetare! sale chimic în liniscea neturburată, 
după exemplul filosofilor Grecie! antice, aplicând'o cu folos în pre- 
legerile sale, contribuind la îmbogăţirea cunoştinţelor tineretului 
universitar de pe atunc!. 

Dar la 1884, anul înfiinţare! laboratoriului de chimie şi de mi- 
crobiologic din strada Ştirbeiti-Vodă, îş! v£<Ju visu cu ochiî, înso- 
ţind medicina cu chimia pentru a da arte! de a vindeca o direcţie 
sănStosă, direcţia biologică. 

Iată una din figurile măreţe a luptătorilor pentru regenerarea 
nostră sciinţifică ! 

Şi de câte-orî vom vorbi de istoricul chimie!, fatalmente gândul 
nostru se va opri o clipă la acela, care a fost profesor, doctor, 
General Petrescu ! 

Arătaiti, în cursul istoricului meu, că D-rul Istrati, neavend po- 
sibilitatea de aşî desvolta aptitudinile sale pentru chimie la noî 
în ţeră, plecă la Paris pentru a 'şi îmbogăţi cunoscinţele, pentru a 
avea la îndemână laboratoriî, pentru a se specialisa în arta, care 
îl captivase. 

Intr'una din primele scrisor!, pe car! mi le-a adresat în urma 
plecare! sale, pentru a 'm! zugrăvi ma! bine cât de primitiv, cât de 
naiv, se făcea studiul chimie! în România, pentru a 'm! arăta cât 
de înapoiat! eram, îmî scria: 

— «Sunt ma! mult de cât ocupat, şi sper a me" întorce ma! 
cioplit ceva. . . » 

Intre altele, dupe ce 'm! descrie munca neobosită, titanică, spre 
a se introduce pe terenul vast şi atât de complex al chimie!, pen- 
tru a *m! da o idee şi ma! exactă despre ceea-ce ţi se cere, ac!, 
pentru a căpăta titlul de doctor în ştiinţele fisice, îm! presenta doug 
casur! de sine vorbitor e. 

Licenţiatul în ştiinţe, Klein, cu totă importanţa şi frumuseţea 
corpilor ce a produs — aciz! boro-tungstic! — corp! presentaţ! 
Academie! de sciinţe prin Friedel, a fost respins, pentru că '! lipsea 
o mică analisă ! . . . 

Henninger, autorul articolulu! asupra benzine! din fascicula dic- 
ţionarulu! de chimie al Iu! Wurtz, care a descoperit ma! multe re- 



246 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

acţiuni noul, glicolul din vin, un reactiv admirabil, etc, Hennin- 
ger nu 'şl a trecut doctoratul ! . . . 
Cred că cu acesta am spus totul. 

Până la 1885, data întorcerel D-ruluI Istrati, nu numai că nu 
s'ati produs la noi lucrări de chimie organică, dar nici măcar un 
curent nu s'a format în acesta direcţie. Dovadă că la 1884 minis- 
trul de domenii Ioan Câmpineanu, nu oferise alta, doctorului în 
ştiinţe Istrati, de cât o catedră la şcola de agricultură ! Şi doar 
am făcut cunoscut idealul de care era călăuzit D-rul Istrati, în tim- 
pul studiilor sale, mal mult de căt sârguinciose, pe cart şi le făcea 
la Paris. 

De abia la înapoierea sa în ţară, mulţumită activitate* şi stăru- 
inţelor depuse de secretarul nostru perpetuu, chimiea organică în- 
cepu să fiinţeze independentă, ilustrându-se prin lucrări, impu- 
nendu-se ca instituţie. 

Că desvoltarea sciinţelor fisice răspundea unei nevoi reale, se 
explică şi prin înaltul interes al M. S. Regelui, Care bine-voi a 
onora cu presenţa Sa, în anul 1886, laboratoriul militar de chimie 
şi de microbiologie din strada Ştirbeiu-Vodă, interesendu-se de 
lucrările săverşite, cerend desluşiri, îmbărbătând pe acel ce se ocu- 
pau în acesta direcţie. 

Dacă am ţinut a releva câte-va clipe din istoricul chimiei orga- 
nice în România, am făcut-o pentru a scote în vileag munca no- 
bilă a înjghebătorilor el, pentru a învăţa mulţimea să-şl preţuiaseă 
oamenii, cari au" muncit o viaţă întregă, cu creerul şi cu fapta, spre 
a o ridica, şi sunt convins, că ţara şi viitorii campioni a sciinţelor 
în România, vor păstra pururea adîncă recunoscinţă învăţaţilor, 
cari au brăzdat frumosa cărare pe care au înfiorit învingătore sciin- 

ţele moderne. 

* 

» » 

I-a fost dat Societate! nostre, ca, în afară de serbătorirea cente- 
narului de şedinţe, să serbătorescă proclamarea preşedenţială a 
acelui mal înţelept dintre monarchl. 

Proclamarea M. S. Regelui Carol I al României ca preşedinte 
de onore al Societăţel îmi amintesce un eveniment, la care în tot- 
d'a-una m'am gândit cu admiraţie. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 247 

La congresul de chimie şi farmacie, ce s'a ţinut la Bruxelles, în 
anul 1885, d-rul van Hamei Roos a propus, ca Revue interna- 
ţionale scientifique et populaire des f alsifications des denrees 
alimentaires să servescă de organ congreselor internaţionale, 
ast-fel ca lupta împotriva falsificărilor să fie maî eficace. 

Singuri! monarchi' car! atî aprobat propunerea acesta, condusă 
de devisa Salus populi, suprema lex, au fost: Don Pedro al 
Braziliei, preşedinte de onore al Societăţeî* de igienă din Franţa 
Carol I al României, Regele Belgiei şi Regele Olandei. 

Faţă de nobila manifestare a Regelui* nostru, Care a ştiut să 
salveze prestigiul sciinţific al ţereî Sale, pe când sciinţele nu-şî do- 
bândiseră majoratul, nu ne-am putut arăta recunoscinţa, de cât 
inchinându-I Societatea de sciinţe, centrul tutulor gândirilor nostre 
maî înalte, al entusiasmuluY nostru sciinţific, al dragoste! nostre de 
neam. 



ÎNVĂŢĂMlNTUL MEDIGINEI VETERINARE ÎN ROMÂNIA 

DE 

I. ATHANASIU 
Profesor suplinitor de fisiologie şi istologie la şcola superioră de medicină veterinară 



Domnilor, 

Două ati fost considerantele, care m'au determinat a veni înain- 
tea D-vostre cu acesta cestiune : 

1) De şi sunt convins că un confrate cu maî multă experienţă 
ar ii putut să trateze o atare cestiune mat bine ca mine, cum însă 
sunt singurul representant al profesiune! mele în Societatea de 
Sciinţe, m'am creolut dator, ca în acesta şedinţă consacrată istori- 
cului' sciinţelor la noî în ţeră, să v£ comunic ceva şi asupra trecu- 
tului medicineî veterinare ; 

2) Medicina veterinară pentru a putea fi raţională nu se sprijină 
de cât pe sciinţă. V<S rog să 'mî" permiteţî a documenta puţin 
acesta tesă. 

Prima chemare a medicina ort-care ar fi ea, este de a restabili 
un organism, ale cărei' funcţiuni" ati fost turburate în mersul lor re- 
gulat. Dar pentru acesta este nevoe de a cunosce maî ânteiti consti- 



248 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

tuţiunea şi funcţionarea acelut organism în stare sănătosă, cu alte 
cuvinte anatomia şi fisiologia Iul A fost un timp când se credea că 
organismul bolnav se conduce dupe alte legt de cât cel sănătos. 
Din fericire acesta barieră a fost ridicată cu cel mat strălucit succes 
în <jiua în care s'ati stabilit legile fundamentale, ce guverneză corpit 
vieţuitor! de la cet mat simpli până la cei mat perfecţionat!. Şi care 
a fost basa în alcătuirea acestor legî? Sciinţele fisico-chimice sunt 
în primul r.end. 

Mai este ore trebuinţă să v£ spun că fisiologia modernă recu- 
nosce ca prim fondator al et pe marele chimist Lavoisier ? Că pato- 
logia modernă a fost creată de chimistul geniu Pasteur ? Cut, dacă 
nu fisicianilor, datoiim microscopul acest preţios aparat, cu ajutorul 
căruia ochiul nostru pote să vadă în intimitatea constituţiunet orga- 
nismelor celor mat complexe ? Când CI. Bernard a introdus în fisio- 
logie principiul determinismului experimental, de unde '1-a luat 
el dacă nu de la sciinţele fisico-chimice ? Şi îndată ce o descoperire 
se face în domeniul acestor sciinţt, medicina caută a o aplica numat 
de cât ; un exemplu recent, sunt razele lut Rontgen. Ar trebui să 
trecem prin totă fisica şi chimia, ca să vedeţt că ort-ce parte veţt 
lua din aceste sciinţt, ea 'şt are aplicaţiunea sa la studiul fenome- 
nelor ce se petrec în corpit vieţuitori Ast-fel s'au constituit, o chi- 
mie şi o fisică biologică. 

Când dar legile dupe care se conduce un organism sănătos, sunt 
cele fisico-chimice, este evident, că ort-ce turburare în mersul regu- 
lat al acestor funcţiuni nu pote să se sprijine pe altele. Et bine, 
medicina, care are pretenţiunea de a preveni şi repara ast-fel de 
turburărt trebue să cunoscă aceste legî. Ele sunt unice când e vorba 
de a considera viaţa în caracterele sale generale. Aplicaţiunea lor 
însă, devine din ce în ce mat anevoiosă, pe măsură ce ne ridicăm 
în seria corpilor vieţuitor!. 

In adev&r, cu cât organismele devin mat complexe ca constitu- 
ţiune, cu atât şi funcţiunile lor iau" caractere diferite, de şi reduse 
la cea din urmă analisă, ele sunt aceleaşt pentru tote. 

Se înţelege că în acest cas, studiul lor aprofundat devine din ce 
în ce mat greu. (Omenit de sciinţă ati aplicat însă la timp acel folo- 
sitor principiu" al împărţiret muncet, care a condus la adeverate 
specialisaţiunt funcţionale, întocmaî cum le vedem când urmărim 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 249 

evoluţiunea fiinţelor vieţuitore. Acestor specialisaţiunî în diferite 
ramur! ale sciinţe! se datoresc progresele pe cart le vedem astăgl!. 

In biologie acelaşî lucru există. Din patru mar! divisiun! ale e! 
şi anume : Morfologia, Fisiologia, Embriologia şi Patologia, s'ati 
despărţit rend pe rend numerose ramur!, cart s'ati constituit în 
sciinţ! cu cadre bine definite. Ele sunt care formeză basa înveţă- 
mîntulu! medical. 

Şi aci însă specialisaţiunea a trebuit să mergă tot mai departe, 
fiind-că organismele : omulu! şi acela al animalelor de diferite speci!, 
de şi se conduc dupe aceleaş! leg! fundamentale (legile iisico-chi- 
mice) ele însă presintă particularităţi în constituţiune, în funcţiune, 
şi prin urmare, în turburările sau bolele la cart ele sunt supuse. Iată 
singurul punct de plecare al divisiune! medicine! : în aceea a omu- 
lu! de o parte şi a cele! veterinare de altă parte. 

De sigur că nu aci va rămâne limitat studiul medicine!, căc! nu 
numa! animalele domestice, care formeză obiectul medicine! vete- 
rinare, au trebuinţă de îngrijirile omului Nu vedem savant! cart se 
ocupă de bolele diferitelor speci! de animale inferiore şi chiar de 
acelea ale plantelor ? E! bine, acestea vor forma de sigur studiî deo- 
sebite de cele-Palte. 

Acum când cunoscem că alcătuirea medicineî veterinare, a parte 
de aceea a omulu!, se impunea din causa numeroselor sciinţe care 
formeză învăţămîntul uneia şi al celei-l'alte, să vedem de când da- 
teză acesta medicină veterinară. Prima şcolă veterinară din lume a 
fost înfiinţată la Lyon în anul 1 7 6 1 de către hipiatrul Bourgelat. 
Veterinar! existau şi înainte, dacă veţî înţelege prin acest nume 
practicianiî empirici 1 , cart posedau cunoscinţele remediilor întrebuin- 
ţate de poporele din tote timpurile şi din tote părţile lumeî, pentru 
a vindeca diferitele bole de la animale. Menirea şcoleî veterinare 
era însă de a da un învăţămînt raţional, care la început am putea 
spune, se mărginea numaî asupra calului", de acolo şi numele de 
hipiatri ce s'a dat la început medicilor veterinar!. 

La noî în ţeră până la 1861, medicina veterinară era practicată 
de veterinar! străin! venit! maî ales de la Viena. Numărul lor era 
forte restrâns şi serveaţi în special armate!. 

Cu tote acestea se preda câte-va noţiunî de medicină veterinară 
în şcola de mică chirurgie, de către proto-viterinarul W. Lucacî, 



250 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

care era magistru în medicină. Aşa, în anul 1856, comitetul sanitar 
publică următorul program al învăţăturel veterinăriel : 

1) Zootomie cu zoofisiologie ; 

2) Descrierea bolelor acute; 

3) Bole epidemice şi lipiciose; 

4) Materia medică. 

In anul 1861, nemuritorul savant şi patriot Dr. Ch. Daviia, cere 
şi se aprobă -înfiinţarea uneî şcole veterinare. Iată cum motiva 
Daviia, trebuinţa uneî ast-fel de şcole : 

«In fie-care an epizootia aduce desolaţiunea între agricultorii 
«ţgrel, prăpădind cea mal bună parte dintre vite, care sunt mijlo- 
acele de muncă şi bogăţia ţeranuluf. 

«Necesitatea de omeni speciali, care prin mgsurile profilactice, 
«să împedice căuşele bolelor, să caute vitele morbose, şi să dirigă 
«progeneraţia sistematică a animalelor, s'a constatat de toţi omenii 
« competinţî. 

«Domnii medici de districte, însărcinaţi astăcjî cu atribuţiunl atât 
«de numerose şi diverse sunt în imposibilitate să se ocupe cu folos 
« de acesta ramură a medicinel. Omeni cu cunoscinţl speciale trebue 
«să fie formaţi şi pentru acest sfîrşit, o şcolă specială de arta vete- 
«rinăriel va fi deschisă la 1 Ianuarie 1861, etc. ». 

De fapt şcola s'a deschis la 15 Maitî 1861. 

Programul în primul semestru a fost: 

1) Zootomia; 2) Anatomia şi teoria potcovitului; 3) Clinica ve- 
terinară; 4) Potcovitul cailor; 5) Anatomia; 6) Mica chirurgie; 7) 
Zoologia; 8) Botanica; 9) Mineralogia; 10) Istoria Românilor şi 
religia. 

In anul 1862 programul şcoleî a fost alcătuit în mod complect, 
fixându-se numerul cursurilor la 29 şi împărţite la 5 ani de studiu, 
precum urmeză: 

Anul L Elemente de fisică ; Elemente de chimie ; Zoologie ; Zoo- 
tomie; Botanică cu herborisaţie ; Arta potcovitului; Limba francesă 
şi limba latină ; Visitarea infirmeriilor de animale. 

Anul II. Fisică ; Cosmografie ; Chimia anorganică ; Zootomia ; 
Zoofisiologia ; Istoria animalelor domestice ; Botanică cu herbori- 
saţie ; Arta potcovitului (patologia unghiilor) ; Zoopatologia ; Cli- 
nica animalelor ; Limba latină şi limba francesă. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 251 

Anul III Chimia organică ; Zootomia (Disecţia cadavrelor) ; 
Exteriorul animalelor domestice şi îngrijirea hergheliilor, văcăriilor 
şi a tutulor animalelor ; Farmacologia ; Istoria naturală a medica- 
mentelor ; Progeneraţia animalelor domestice ; Zoopatologie ; Cli- 
nica animalelor ; Obstetrica teoretică şi practică ; Agricultură. 

Anul 1 V. Zoopatologia şi Terapeutica ; Farmacologia ; Bolele 
epizootice : Chirurgia veterinară ; Clinica animalelor ; Materia me- 
dicală; Arta de a formula; Higiena. 

Anul V. Medicina legală; Agronomia; Bolele epizootice şi con- 
tagiose ; Operaţi* şi cura bolelor externe ; Bolele ochilor ; Poliţia 
veterinară ; Clinica animalelor ; Higiena. 

Şcola era sub administraţia ministerului de resbel şi în anul 1864 
când s'a făcut legea instrucţiune* publice ea a fost trecută la acest 
departament şi aşezată în învăţămîntul superior (art. 257). 

Dupe 3 an! de studiu, elevi! treceau un examen, în urma căruia 
li se conferea gradul de sub-veterinar. Ast-fel în anul 1863, au 
obţinut acest grad 10 din primit elevi intraţî în şcolă la 1861. 

Personalul didactic al şcoleî în anul 1861 era format ast-fel: 
W. Lucaci (maestru în medicină), Eichenbaum (maestru în medi- 
cină), Enicec (medic veterinar), Proches (medic veterinar), Engel 
(sub-veterinar), Grecescu (medic), şi să 'mî daţ! voia a saluta cu 
respect pe D. profesor Dr. Grecescu, primul profesor de Botanică 
la şcola veterinară. Erau apoî, medicul Demetrescu, (veneratul pro- 
fesor D. Dr. Severeanu), Vlădescu şi Preotul Bălăşescu. 

In primiî an! s'aii făcut puţine schimbări printre profesori* şcoleî 
şi pe măsură ce se adăugau nuoî cursuri, ele se repartisati la pro- 
fesori! existenţi. Şcola nu avea specialist! pentru tote sciinţele, care 
alcătuesc în văţămîntul medicineî veterinare. Dacă s'ar fi procedat 
conform opiniuneî emisă de comisiunea delaFocşanî, (în anul 1860) 
de a se trimite în străinătate patru tinerî spre a învăţa medicina 
veterinară, pote că eî s'ar fi specialisat în diferite materii, mai ales 
că şcola era în ajunul înfiinţare! sale. Tote bursele pentru străină- 
tate, în număr de şese s'ati dat însă spre a învăţa medicina umană. 

Lipsa de profesor! a făcut, ca elev! dupe trei anî de studiu, şi 
avend gradul de sub-veterinar să fie chemat! a preda cursur! încă 
din anul 1864. 



252 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



încetul cu încetul, personalul didactic al şcoleY s'a complectat şi 
în anul 1868 — 69, găsim următori* profesori: 

preda Clinica animalelor şi Chi- 
rurgia veterinară ; 
Arta potcovitului, Anato- 
mia, Patologia copite! şi 
Higiena veterinară ; 
a Zoologia : 



1) Veterinarul Proches, 

2) a Fometescu, 



3) Profesorul Ananescu, 

4) « Dr. Grecescu, 

5) Veterinarul I. Popescu, 

6) Farmacistul Trauch, 

7) Profesorul Dr. Davila, 

8) Veterinarul A. Locusteanu, 

9) Medicul Manfi, 

10) Profesorul Bacaloglu 

1 1 ) Veterinarul Colben 



&'"5 
1 



12) 



Preotescu, 



Botanica ; 

Zootomia şi Farmacologia; 

Chimia elementară ; 
« experimentală ; 

Patologia generală şi ex- 
teriorul caluluî; 

Arta de a formula ; 

Fisica ; 

Chirurgia veterinară şi pro- 
generaţia animalelor do- 
mestice ; 

Zoofisiologia. 



Către anul 1870, Generalul Teii, ministru de instrucţiune pe acea 
vreme, a desfiinţat şcola veterinară. Eleviî au fost întreţinut! mat 
multe Iun!, de către veterinarii şi sub-veterinariî ce se aflau în Bu- 
curescî; atare sentimente merită admiraţiunea nostră. 

La reînfiinţare, şcola a fost alipită pe lângă Facultatea de medi- 
cină, care în anul 1872 '¥-a elaborat şi un regulament. Este inex- 
plicabil, dar e adeverat, că sub acesta administraţiune, şc61a vete- 
rinară în loc să progreseze paralel cu cele-alte instituţiunf cultu- 
rale, din contra, a dat înapoî. In adevăr, prin acest regulament, s'a 
redus numărul anilor de studiu la 4 ; curşurf ca terapeutica, bolele 
epizootice, etc. au" fost desfiinţate; titlul de medic veterinar s'a 
schimbat în acel de maestru veterinar. 

Aşf putea compara acest protectorat cu acela, ce unele state 
mart, voesc să întindă asupra celor micY, sub pretext că ele nu se 
pot conduce singure. Ast-fel stăpânite e firesc ca desvoltarea lor 
să sufere. Am un cult deosebit pentru medicina omuluî, şi cine ar 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 253 



putea să nu recunoscă progresele gigantice, ce acesta nobilă profe- 
siune a realisat în a doua '/^ a secoluluî trecut ? Imî fac o plăcută da- 
torie de a mărturisi că aceste progrese au fost cea mat bună călăuză 
în desvoltarea învăţămîntuluf medicine! veterinare. Pentru ca acest 
învăţămînt să potă însă da rodele ce se aştepta de la el avea nevoe 
de o anumită direcţiune şi autonomie» 

Când în anul 1883 s'a înfiinţat ministerul agricultureT, şcola ve- 
terinară a fost trecută la acest departament unde i s'a alcătuit un 
nou regulament prin care s'a ridicat numărul anilor de studiu" la 5 : 
candidaţilor de a intra în şcolă de şi nu li se cerea să aibă liceul 
terminat, ei însă trebuiau să probeze cunoscinţa sciinţelor fisico- 
chimice şi naturale din tot liceul. 

Numărul cursurilor s'a complectat ridicându-se la 30, repartisate 
la 7 catedre pentru 5 anî de studiu. Pentru obţinerea diplome* de 
medic veterinar, elevi* trebue să trecă 5 examene de diplomă şi să 
susţină o tesă asupra unu! subiect ales de însuşî candidatul. 

Acest regulament este şi astăolî în vigore de şi prin decisiunî 
ministeriale i s'atî adus maî multe complectărî. Astă^î se predau în 
şcolă 3 1 de cursurî împărţite la 9 catedre şi 2 conferenţiar!. Condi- 
ţiunile de admitere în şcolă sunt aceleaşî ca şi pentru universitate. 

Şcola de la 1899 aparţine ministerului de instrucţiune publică. 
Când cunoscem fasele prin carî au trecut administraţiunea şi orga- 
nisaţiunea şcoleî veterinare, să 'mî permiteţi să vă spun în câte-va 
cuvinte şi modul în care s'a dat instrucţiunea în acesta şcolă. Din 
acest punct de vedere aşî putea deosebi două fase prin care a 
trecut învăţămîntul veterinar: una de la 1861 (data înfiinţare! şco- 
leî) şi până la 1888, şi a duoa de la 1888 şi până astăglf. 

In prima faşă învăţămîntul medicinet veterinare era aprope 
numaî teoretic. In adevăr, afară de clinicî, care de bine de rău se 
făceau în infirmeriile de caî ale armatei, încolo, întrega instrucţiune 
se dădea de pe catedră. Anatomia se făcea în primit ant pe câte 
un cadavru rătăcit pe cheiul Dâmboviţeî. A fost o adevărată feri- 
cire când pe la 1883, s'a putut despărţi un colţ d'intr'un hambar, 
în localul din strada Fântânet, pentru a se face o sală de disecţie : 
iar cheltuelile, ce acesta construcţiune a necesitat s'ati acoperit prin 
subscripţie publică. Cât despre cele-alte sciinţî, care pentru a fi 
înţelese au trebuinţă de demon straţiunt şi lucrări practice, tot aşa 



254 BULETINUL SOCIETATE DE SCIINŢE 

de întinse ca şi anatomia, ele nu se făceau de cât teoretic, din lipsă 
de mijloce. 

Cum era deci cu putinţă ca medicii veterinar! ast-fel instruiţi să 
cunoscă în mod suficient organisaţiunea şi funcţionarea maşineî 
animale în stare normală pentru a o putea repara la trebuinţă? Şi 
pe când în şcolile veterinare străine se deslegau una dupe alta 
diferite probleme de domeniul medicineî veterinare, la noî se con- 
sidera ea o descoperire de a fi găsit o revistă, care să ne arate 
aceste lucruri. 

Cu tote aceste greutăţi, trebue să recunoscem că medicii vete- 
rinar! eşiţî din şcola nostră în primele fase a evoluţiuneî sale s'atî 
achitat cu succes de una din âtribuţiunile, ce le dădea întemeetorul 
şcoleî veterinare, şi anume aceia de a combate epizootiile. La 1882, 
creându-se legea de poliţie sanitară veterinară, care a fost una din 
legile cele maî folositore ale ţereî, şi dupe cari s'aQ luat exemple şi 
în alte teri pentru organisarea serviciului veterinar, s'a dat putinţa 
medicilor veterinari, de a stârpi Pesta bovină acea teribilă epizootie, 
care decima vitele dintr'un capăt în cel-alt al ţereî. Ast-fel de la 
1886, acest flagel nu s'a maî ivit în ţeră, de şi se găsesce încă şi 
astăzi în unele din ţinuturile Rusiei şi chiar în Turcia. In limitele 
posibilului, medicii veterinari şi-au făcut datoria şi în căutarea ani- 
malelor bolnave, maî ales a cailor, fiind-că totă clinica se mărginea 
la bolele acesteî specii de animale. Şcola nu avea putinţa a 'î ins- 
trui complect asupra bolelor tutulor speciilor de animale, pentru 
care era trebuinţă de infirmerii. 

Prin tratarea animalelor bolnave prin combaterea epizootiilor, 
învăţămîntul medicineî veterinare, servea o parte a economie! vite- 
lor. A duoa parte, şi anume progeneraţia animalelor domestice, pe 
care întemeetorul şcoleî veterinare, o dădea tot în atribuţiunea 
acesteî profesiuni, n'a putut fi îndeplinită de medicii veterinari de- 
cât în mod cu totul incomplect. Causa e că acesta cestiune pentru 
a fi înţelesă, necesită anume studii, cu privire la higiena şi între- 
buinţarea raţională a animalelor domestice, şi aceste studii nu se 
pot face numai pe carte. Trebuesc demonstraţiunî întinse pe care 
şcola nu se găsea în mesură de a le da. Asupra acestui punct să 
'mî permiteţi a reveni ceva maî departe, când ne vom ocupa de 
învăţămîntul veterinar în a duoa faşă a desvoltăreî sale. In schimb 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 255 

însă medicina veterinară a început să servescă cu folos salubri- 
tatea publică, prin inspecţiunea sanitară a animalelor, ce se daţi în 
consumaţiune, şi a produselor alimentare de origină animală. 

Să trecem acum la a doua faşă a învăţămîntuluî veterinar în Ro- 
mânia, care începe de la 1888 până astăzi. — Ve^urămcăîn prima 
periodă, aprope totă instrucţiunea dată în şcola veterinară era nu- 
mai teoretică. Acesta stare de lucruri nu mal putea dura, căct ridi- 
carea învăţămîntuluî veterinar de la noî, la acelaşi nivel cu cel din 
străinătate, era imperios cerută mal ales de relaţiunile economice 
ale ţerel nostre cu cele vecine. 

In adever, nu odată s'a pus la îndoială de către unit din vecinii 
noştri, suficienţa sciinţifică a medicilor veterinari, acesta pentru a 
justifica mesurile prohibitive, ce aii luat cu privire la exportul vitelor 
nostre. Nu doră că s'a procedat la un examen al tutulor medicilor 
veterinari din ţeră, pentru a se vedea capacitatea fie-căruia. Când 
s'a 4is însă că medicii veterinari români nu presintă suficiente ga- 
ranţii pentru a combate bolele epizootice, s'a vizat şcola care 'î 
forme ză. 

Cu începere de la 1888, când s'a terminat localul şcoleî început 
din timpul lui I. Câmpineanu, fost ministru al agri cui turei, învăţă- 
mîntul veterinar s'a complectat încetul cu încetul pentru a forma 
o profesiune raţională, în sensul pe care l-am indicat de la începutul 
acestei expuneri. La acesta dată, şcola s'a mutat în instalaţiunea 
în care se găsesce astăzi. Aci s'ati înfiinţat: infirmerii pentru animale, 
unde studenţii să înveţe a cunosce şi trata bolele la diferite specii de 
animale domestice; sală de disecţie pentru învăţarea anatomiei; labo- 
rator de fisiologie şi istologie pentru studiul acestor sciinţl la tote ani- 
malele, ce formez obiectul medicinel veterinare şi unde elevii să se 
exerseze cu micrografia, atât de necesară pentru medicul veterinar 
ca şi pentru cel uman. Laborator de microbiologie şi anatomie pa- 
tologică pentru exerciţii în domeniul patologiei şi în special al celei 
privitore la bolele epizootice ; Laborator de terapie şi sală de ope- 
raţii; Laborator de botanică şi zoologie, de fisică şi chimie unde să 
se studieze aceste sciinţl cu aplicaţiunea cea mal întinsă la medicina 
veterinară. Aceste din urmă n'ati putut obţine nici până astăzi 
materialul necesar. 

Pe lânqfă acestea se mal găsesce un institut de vaccin unde ele- 



256 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



vil şcolel se exerseză în prepararea vaccinului animal ; un atelier 
de potcovărie pentru studiul acestei arte mal ales din punctul de 
vedere patologic. 

Dar, D-lor, prin tote mijlocele ce arătarăm, şcola a căutat a da 
cunoscinţl din ce în ce mat complecte asupra constituţiuneî şi func- 
ţionarea în stare normală şi în stare patologică a maşineî animale ; 
asupra mijlocelor de a le trata ; asupra combatere* epizootiilor şi 
asupra tuturor cestiunilor în legătură cu salubritatea publică. Tote 
însă pot fi coprinse în cadrul forte larg al economiei vitelor. Cu 
acestea medicina veterinară n'a finit serviciile, ce ea pote să aducă 
acestei ramuri de bogăţie a ţârei. In adever economia vitelor, pote 
fi considerată ca un inel închis, pe traectul căruia am putea dis- 
tinge segmente ca : combaterea epizootiilor şi tratarea bolelor cu- 
rabile, progeneraţia sistematică, higiena şi întrebuinţarea raţională 
a acestor vite. Tote părţile acestea se înlănţuesc în modul cel mal 
strîns prin faptul că tote necesită aceeaşi basă fundamentală, adică 
cunoscerea pe cât cu putinţă mal complect a constituţiuneî şi 
funcţionarei maşineî animale. Fără atarl cunoscinţe s'ar face 
empirism în orl-care din părţile, cari alcătuesc cadrul economiei 
vitelor. Ast-fel înţelesă cestiunea, învăţămîntul medicinel veteri- 
nare, trebuia să se perfecţioneze şi în cea-altă atribuţiune ce i-a 
dat'o însuşi întemeetorul eî, Dr. C. Davila. In acest scop s'a 
înfiinţat pe lângă şcola veterinară, la 1896, după multe discuţiunl, 
un laborator de zootechnie, aşa numitul Institut zootechnic. Aci 
elevii se instruiatî în tot ce privesce higiena animalelor domes- 
tice, precum şi întrebuinţarea lor raţională. înţeleg prin între- 
buinţare raţională a animalelor domestice, exploatarea în mod sis- 
tematic a diferitelor funcţiuni pentru a obţine produse ca lapte, 
carne, muncă, lână, etc. Cunoscinţl obţinute pe acesta cale, nu ar 
fi ele de cel mal mare ajutor pentru crescerea vitelor? Experienţa 
probeză pe oii ce trece, că şi în cestiunea culturel vitelor, ca şi în 
aceia a cerealelor, sau în ori-care altă întreprindere, trebue să se 
ţină socotelă de anume principii sciinţifice, — pe care am putea să 
le numim zootechnice când e vorba de vite. Un atare principiu ar 
putea fi ast-fel înţeles : Armonia între cunoscerea constituţiuneî 
şi funcţionarei maşineî animale , şi exploatarea ei în cele mai 
bune cqndiţiunî economice. Sprijinit pe cele ce am avut onorea a 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 257 

arăta până aci, cred că învăţământul medicine* veterinare des- 
voltându-se şi în acesta direcţiune putea contribui la alcătui- 
rea principiilor zootechnice, care trebue să călăuzescă pe crescători* 
de vite de la no*. La i Aprilie 1899, institutul zootechnic s'a des- 
fiinţat, trecându-se animalele de experienţă parte la depositul de 
la Constanţa (caiî), parte la şc61a centrală de agricultură de la He- 
răstrău (vite bovine, rîmătorî, pasări), iar oile la oieria de la Cons- 
tanţa. Lipsa acestuî laboratoriu zootechnic se resimte mult pentru 
învăţământul şcole* veterinare. 

Am văglut fasele prin care au trecut, organisaţiunea, administra- 
ţiunea şi învăţământul medicine* veterinare. Să'm* permîteţ* a vă 
arăta în câte-va cuvinte şi rodele ce şcola superio~ă de medicină- 
veterinară, ca instituţiune culturală, a dat. 

In timp de 30 de an*, de când se libereză diplome de medic ve- 
terinar, şcola a conferit 225 de ast-fel de diplome. Cadrul aceste* 
scurte expunerî nu'm* permite de a arăta complexul de împregiu- 
răr*, car! au făcut ca acest număr să nu fie mat mare. 

In ce privesce activitatea e* pe terenul sciinţific, în limitele po- 
sibilului a căutat să se manifeste şi pe acesta cale. Până la 1888, 
era peste putinţă de a se întreprinde cercetări', în verY-una din 
sciinţele cart formez învăţământul veterinar. De la acesta dată, pe 
măsură, ce şcola a început a dispune de materialul de studiti indis- 
pensabil, în afară de instrucţiunea dată studenţilor s'aîi întreprins şi 
lucrăr* originale. Cea ma* mare parte din aceste cercetări aii format 
subiectele teselor susţinute de candidaţi* pentru obţinerea diplome* 
de medic veterinar, şi care sunt în număr de 225. Restul a fost 
publicat în diferite reviste sciinţifice din ţeră şi chiar din străinătate. 

N'aş* putea termina acesta scurtă, şi de sigur incomplectă expu- 
nere asupra învăţământulu* veterinar în România, fără a reaminti 
sprijinul, ce tote guvernele i-au dat şi numa* graţie căruia a putut 
face progresele pe car* le vedem astăgli. 

Pe lângă acesta 'm* fac o plăcută datorie de a recunosce munca 
ce primul director al şcole* Dr. C. Davila, a desfăşurat pentru înăl- 
ţarea e*. 

Acest frumos exemplu a fost urmat şi de succesori* să*, profe- 
sori*: M. Colben, I. Popescu şi A Locusteanu. 

D. Locusteanu, în special, 'ş*-a câştigat recunoscinţa întrege* 

47 



258 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

corporaţiun! veterinare, căcî munceî perseverente şi abnegaţiune? 
D-sale se datoresc în cea mat mare parte progresele pe care şcola 
le-a realisat în ultimi! 15 arii. 

Şi acum, Domnilor, dacă trecutul ne învaţă să cunoscem presen- 
tul apoî, trecutul şi presentul ne vor arăta maî bine ce trebue să 
facem în viitor. 



LABORATOARELE DE CHIMIE ALE ARMATEI 



DE 

C. DIMITRESCU-PAREPA 

FARMACIST-CÂPITAN 



Societatea de sciinţe a hotărît ca, la sărbătorirea centenuluî 
şedinţelor sale să se facă istoricul instituţiunilor de cultură, cari au 
luat parte la înaintarea ştiinţelor din România, în care intră neapă- 
rat şi laboratoriile de chimie. 

Fiind în posiţiune a relata ore-carî date asupra laboratorelor de 
chimie ale armate!, îmî permit 3 cu acesta ocasiune să felicit pe ini- 
ţiatori! aceste! frumose disposiţiunî, căcî sunt câte-va lucrăr! car! 
zac în umbră, de şi au contribuit la resolvarea unor probleme sciin- 
ţifice ce ar putea servi de bază multor cercetărî, cu car! se ocupă 
Societatea nostră. 

Cel d'întâiti care s'a gândit la necesitatea unu! laborator de chi- 
mie în armata a fost neuitatul Davila, care neavend la îndemână 
un personal pregătit, cu o instrucţie suficientă pentru a conduce un 
ast-fel de aşeolăment de cultură, a stăruit şi s'a trimes în străină- 
tate, în anul 1875 — 76, un farmacist militar ca să se specializeze în 
chimia alimentară şi industrială. Din nefericire, în anul 1877 — j8, 
acest farmacist, a fost rechemat în ţeră înainte de a'ş! fi terminat 
studiile, pentru a lua parte la rSsboiul independenţe!. 

Cu totă dorinţa ilustrulu! Davila nu s'a înfiinţat laboratoriul de 
chimie militar aşa curend, nic! chiar după rSsboiti, căcî fiind preo- 
cupat cu reorganisarea serviciuluî sanitar, şi apo!, torturat de o crudă 
bolă, s'a stins din vieţă în anul 1884, înainte de a vedea întemeiat 
încă un edificii! de cultură pe lângă cele-alte, la care a muncit cu 
atâta devotament pentru ştiinţă şi binele ţSreî. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 259 

Dupe mortea marelui Davila, în acelaş an, s'a făcut prima co- 
mandă de chimicale şi aparate necesare laboratorului care fusese 
proiectat. 

In acest scop în localul spitalului militar central din strada Ştir- 
bei- Vodă, astăqlî comandamentul corpului II de armată, în aripa 
stîngă a aceste! clădiri, etajul I, începuse lucrările pentru instalare. 
Era aprope gata, când un incendiu groznic a distrus întrega clă- 
dire. S'a salvat din laborator maî tote chimicalele şi aparatele cari 
abia fusese aranjate de către şeful acelut laboratoriu, cel d'înteiti 
chimist militar, farmacist dr. A. Urbeanu. 

Repararea provisorie a spitalului a durat aprope un an, iar ins- 
talarea laboratoruluî s'a făcut în anul 1885. Pentru acesta a fost 
destinate 4 camere de jos şi doua camere de sus pentru bacte- 
riologic 

In anul 1S86, prin ordinul ministerului de rSsboiti No. 1.1 16 din 
6 MaiQ, în basa avisuluî consiliuluî sanitar al armatef, d. farmacist 
sub-locotenent Urbeanu, a fost numit şeful lucrărilor laboratoruluî 
de chimie al armate*, responsabil în ce privesce lucrările practice 
şi sciinţifice către directorele Institutului medico-militar generalul 
dr. Z. Petrescu. 

In vara anulut 1886, Majestatea Sa Regele vizitând spitalul mi- 
iitar şi trecend în revistă şi laboratorul de chimie, 'Şî-a exprimat 
Inaita Sa satisfacţiune pentru progresul ce făcuse laboratorul şi mat 
ales pentru lucrările ce se efectuase până atuncî. Instalaţiunea se 
complectase în mod neaşteptat şi într'un timp forte scurt ; iar lu- 
crările reîncepuse cu o activitate vrednică de admiraţiune. In ade- 
văr cursurile de igienă alimentară, predate cu demonstraţiunf prac- 
tice de farmacistul A. Urbeanu, iar teoretic de către generalul dr. 
Petrescu, era de cea maî mare importanţă, educativă pentru elevif 
institutului medico-militar, maî ales modul cum eraţi întocmite 
aceste cursuri, şi economică pentru armată, căcî deprindea pe me- 
dici! şi farmaciştii militari cu analise practice ale alimentelor şi bău- 
turilor usuale, făcend ast-fel din personalul sanitar militar un factor 
eminamente necesar şi util la buna întreţinere a armatei. 

Aceste cursuri practice de igienă alimentară au fost cele d'înteiti 
în ţară la noî şi au" dat rode prielnice învgţămentuluî, îndrumând 
activitatea corpului sanitar militar pe o cale modernă, pe un teren 



260 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNŢE 

mal solid şi mult mat folositor scopului pentru care face parte din 
armată. Ast-fel că organisarea dată laboratorului a fost fecundă şi 
a atras atenţiunea celor mal însemnate persone de sciinţă din ţeră. 

D. prof. dr. Babeş când a sosit în ţeră, visitând şi laboratorul de 
chimie de la spitalul militar, a r£mas uimit de admirabila instala- 
ţiune şi mal ales de importantele lucrări ce se executau. 

Laboratorul avea o secţiune bacteorologică, condusă de d. căpi- 
tan Dr. Elian, acj.1 locot.-colonel, care a făcut în acesta secţiune mal 
multe cercetări sciinţifice forte seriose relative la patologie. După 
d-sa urmă d. dr. Antoniu şi apoi d. dr. Butza, care conduce şi aţlî 
acesta secţiune. 

In acesta secţiune a laboratorului s'a vSqlut pentru prima oră 
virusul antirabic, care s'a cultivat şi experimentat de către d. colo- 
nel dr. Gr. Petrescu. D-sa adusese de la Paris un iepure inoculat cu 
acest virus în laboratorul lui Pasteur. 

In afară de experienţele făcute cu virusul antirabic, d. colonel 
Grigore Petrescu s'a mal ocupat cu cercetări asupra conjuctivitel 
granulose şi pentru înteia oră la noi în ţeră s'a făcut preparate is- 
tologice ale acestei maladii. Resultatul cercetărilor a fost comunicat 
unei Societăţi de sciinţe medicale de la Paris d'impreună cu piesele 
obţinute. 

Generalul dr. Petrescu, apreciând aventul remarcabil ce luase 
laboratorul, a dat tot sprijinul moral, stăruind cu autoritatea sa 
militară să nu lipsessă materialul necesar cercetărilor practice, chi- 
mice şi bacteorologice, din cari un ele serveau la stabilirea diagnos- 
ticului bolnavilor din spitalul militar, iar altele controlului asupra 
tutulor furniturilor armatei. 

In fine, de la începutul existenţei sale, primul laboratoriti de chi- 
mie al armatei, constituia un focar puternic de cultură, care mult 
timp a încălzit şi stimulat sentimentele pentru muncă şi a desvoltat 
aptitudinele personalului sanitar pentru lucrări sciinţifice, cari vor 
fi citate în ordinea cronologică, cu o scurtă recenziune, căci analisa 
lor mal pe larg, ar cere un spaţiu" prea mare pentru Buletinul So- 
cietăţel şi un timp care ar prelungi prea mult şedinţa de astă-seră. 
Ţin însă să fie bine stabiliit că, numai graţie înboldulul la muncă, 
îndrumărel înţelepte şi sfaturilor pline de învăţăminte adânci ale 
ilustrului profesor generalul dr. Z. Petrescu, vrednicul urmaş al lui 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 264 

Davila, numai' modului* sSu" particular de a angaja la cercetări' sciin- 
ţifice, se datoresce în mare parte activitatea rodnică a acestui" labo- 
rator. In afară de acest avantagiu de a avea ca director un mare * 
învăţat, o somitate medicală, în laboratorul de chimie se afla ca şef 
de lucrări un inteligent şi sărguitor farmacist-chimist, care se dis- 
tinsese deja prin multe şi variate cercetări de chimie în laboratorul 
spitalului Colţea. Aci d. dr. Urbeanu începuse o lucrare Căte-va 
cuvinte asupra etiologieî pelagrei din punctul de vedere chimic, 
presentată congresului medical român din 1 884. Cu studiul pelagrei" 
d-sa a continuat în laboratorul de chimie militar şi de curend a dat 
la lumină o nouă lucrare, extrem de importantă asupra acestui subiect. 

Sulfatul de chinină mult întrebuinţat în armată, era adesea supus 
fraude!, fie că se amesteca cu alte substanţe, sau că furnitura aces- 
tui produs era de calitate inferioră, conţinend impurităţi inadmisi- 
bile. Constatarea acestora era dificilă, fără mijloce suficiente, fără 
un laboratoritî bine înzestrat şi mal ales fără un personal instruit şi 
specialisat în lucrări de chimie. 

Laboratorul de chimie al armatei, în anul 1886, a fost pus în 
tote condiţiunile de cercetări seriose şi cea mal însemnată lucrare 
apărută în broşuri, în acest an, a fost Contribuţiunî la studiul 
composiţiunel sulfatului de chinină de dr. A. Urbeanu. 

Analisând acest produs de la o fabrică renumită germană, care 
furnizase armatei în mal mulţi ani dearendul, d. Urbeanu a consta- 
tat că conţine 2o°/ impurităţi, şi anume: sulfat de cinconidină. In 
urma acestei constatări furnitura a fost respinsă ; fabricantul însă 
nemulţumit, a cerut o nouă expertisă, care s'a admis, şi ministerul 
de rSsboiu" a numit o comisiune compusă din : generalul dr. Z. Pe- 
trescu, dr. Bernad Lendvay şi dr. C„ Istrati. 

Acesta comisiune procedând din noii la analisa probelor de chi- 
nină, cu cea mal mare scrupulositate, a confirmat cercetările d-lul 
Urbeanu, în urma căreia, furnitura a fost respinsă definitiv, aducend 
ast-fel ministerului de resboiti un câştig însemnat din cauţiunea 
depusă de furnizor şi prin faptul că, s'a stabilit ca aprovisionarea 
medicamentelor să nu se facă de cât numai de calitate ireproşa- 
bilă, după indicaţiunile farmacopeel în vigore. 

Cercetările d-lul Urbeanu nu s'a mărginit numai la furnitura ar- 



262 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

mate!, ci s'a întins mat departe, de 6re-ce fabricantul german pro- 
testa, arătend că în ţară la no! nimen! nu are chinină mal bună de 
cât el, de şi se stabilise că produsul s6ti conţinea 2o°/ impurităţi 

In adevSr, din 20 probe de chinină luate din comerciti, de la di- 
ferit! farmacişti şi droghiştî din Capitală, s'a constatat că numa! 
una singură era ceva ma! bună, calitatea tutulor celor-alte era cu 
totul inferioră. D. Urbeanu a preferat analisa optică, pentru că '!-a 
dat resultatele cele ma! bune, de şi procedeul este forte delicat şi 
nu pote fi executat de cât cu aparate de mare precisiune. 

Lucrările acestea asupra chinine! a ti fost comunicate Societăţi! 
de therapeutică din Paris şi publicate în Buletinul aceste! Societăţ!. 

Tot în acel an d. dr. Elian presentă ca tesă pentru doctorat, un 
studiu clinic şi experimental asupra plante! Bryonia albă. Lucrarea 
a fost executată în laboratorul de chimie al armate! ; de mare im- 
portanţă din punctul de vedere therapeutic, de 6re-ce era vorba 
să se vulgarizeze acesta plantă ca medicament antiemoragic. 

Bryonia albă. cunoscută popular cu numele de breî, efectele 
sale au lost demonstrate cu precisiune prin cercetările sciinţifice şi 
experimentale ale D-luî Dr. Elian, contribuind ast-fel la înbogă- 
ţirea terapie! cu un medicament de ore-care valore medicala. 

Din acesta plantă D. Dr. Urbeanu a isolat un principiu activ 
necristalisabil numit breina care este citată în lucrarea distinsuluî 
medic militar Dr. Elian. 

Studiul chimic al bryoneî s'a complectat în urmă cu no! cer- 
cetăr!, făcute asupra alte! varietăţ! numită Bryonia dioica, studiată 
într'o tesă, despre care vom vorbi ma! departe. 

Urmărind activitatea laboratorulu!, în ordinea cronologică, gă- 
sim în anul I897 că D. medic veterinar Jocu, a profitat de ospita- 
litatea largă a aceste! instituţiun! pentru a produce o lucrare cu 
care a obţinut titlul de medic veterinar : microsporon furfur se 
transformă sau nu în baccilul tuberculoseî ? 

Conclusiunea acestu! studiu este că, microsporon furfur introdus 
în organismul animal nu evoluiază şi nic! nu se transformă în 
baccil! indentic! tuberculose!, nu produce prin inoculaţiune nic! o 
turburare, numa! aplicat pe piele determină o uşoră afecţiune 
erpetică trecgtore. Acesta e prima lucrare de bacteriologie expe- 
rimentală făcută în ţeră. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 263 

Tot în anul 1887 s'a produs în laboratorul de chimie militar o 
lucrare preţiosă farmacologică, » Contribuţiunt la studiul farma- 
cologic al foilor de Digitala pur pur ee» datorită D-luî maior 
farmacist D. Stoicescu, 

Studiul acesta presintă un mare interes practic, căci se stabilesce 
în mod cert, composiţiunea digitalinilor din comerciu şi se deter- 
mină calitativ şi cantitativ principiul activ care trece în infusiunl, 
precum şi ceea-ce se elimină prin urină, când digitala este admi- 
nistrată in dose mari după metoda regretatului profesor Dr. Z. 
Petrescu. 

Asupra digitale! s'a făcut numerose cercetări analitice şi expe- 
rimentale, toţi autorii cari a ti isolat câte o substanţă din foile aces- 
tei plante, 'î-au dat câte o numire, cele mal multe din aceste sub- 
stanţe, fie din causa unor inpurităţl, sau a diverselor metode prin 
care erau obţinute, presenta ore-care deosebiri în proprietăţile fi- 
sice sati chimice, de aci fîe-care experimentator, se credea autori- 
sat a da câte o numire preparatului său. Numai digitalina a remas 
fără sinonim, de şi acest principiu activ este complex, continend un 
amestec de diferiţi principii care variază cu numerul digilatinelor 
găsite de numeroşii preparatori. 

Cestiunea acesta destul de grea, este tratată cu multă pricepeie 
şi sistematisată forte practic. 

In primul capitol, D. Stoicescu se ocupă cu »composiţia chi- 
mică a foilor de digitală" după cercetările la Homolle şi Que- 
venne, ale lui Nativelle, Walz, Schmiedeberger, de preparatele lui 
Kosman, Lancelot, Lebourdais., şi ale altora, care sunt descrise şi 
examinate cu competinţa proprie experimentatorilor încercaţi. 

Al duoilea capitol, tot aşa de interesant conţine, »analisa digi- 
talinelor din comerciii" . D-sa a analisat digitalinele aduse din 
Paris (digitalina pură şi cristalisată), digitalina lui Homolle şi Qu- 
evenue, digitalina de la casele germane, digitalina şi digitoxina lui 
Merk. 

In al treilea capitol, analisa imediată a foilor de digitală, se 
găsesce date precise asupra composiţiunel chimice a foilor, adică 
a principiilor ce conţine mal multe probe de digitală luate, din co- 
merciti de la casele francese şi germane, facend şi studiu compa- 



264 BULETINUL SOCIET A ŢH DE SCIINŢE 

rativ de valorea terapeutică a acestor digitale. Determinarea prin- 
cipiilor digitalei care trece în infusiunî, este tratat în al 4-lea 
capitol care presintă mult interes pentru farmacişti, maî cu semă 
că autorul a lucrat cu cea maî mare atenţiune, pentru a da resultate 
cât maî precise, ceea-ce se vede chiar din modul expunereî. Prin- 
cipiile active ce trec în apă prin infusiune de 1 5 minute sînt : di- 
gitonina şi digitalină în proporţie de 8o°/ . 

In fine în ultimul capitol; cercetări asupra eliminăreî princi- 
piilor digitalei prin urină, constitue un studia special care are o 
importanţă deosibită, din punctul de vedere urologic. D-sa, ope- 
rând asupra uneî cantităţî de 156 kgr. urină, adunată în a numite 
condiţiunî a constatat numaî presenţa digitalineî. 

In acelaşî an 1887, D. Dr. V. Andreescu, a susţinut tesa 
sa pentru doctorat în medicină avend ca titlu ; cercetări micro- 
biologice asupra natureî abceselor peritoracice dise tuberculose. 

Examenul microscopic a 8 casurî 'î-a demonstrat lipsa baccilu- 
luî tuberculos, afară de un singur cas care a presentat acest 
baccil. In cele-1'alte şepte, a observat la microscop, microorganisme 
de a le supuraţiuneî, carî au fost isolate în culturî pure. 

Inoculat acest puroî la animale au murit de piemie. Ca conclusiune, 
abcesele recî nu sunt de natură tuberculosă cum se bănuia de uniî. 

Tesa D-luî Dr. Andreescu este însoţite şi de câte-va planşe, 
forte clare şi bine executate carî represintă culturî de puroî com- 
plex în bulion ; în 4 eprubete, diferite culturî de micrococî ; baccil 
piocianic ; stafilococî piogenî, culturî de puroî pe agar-agar. 

In fine a treia tabelă, culturî de puroî în diferite stadiî de des- 
voltare. 

In anul 1888 s'a făcut în laboratoriQ un studiu "Despre anti- 
pirină sau analgesină" de către medicul militar N. Davidescu, 
presentat ca tesa pentru titlul de doctor în medicină. 

Antipirina fusese descoperită de curând, de către Knorr, iar 
proprietăţile sale chimice şi therapeutice nu eraţi bine studiate. Re- 
comandaţiunile luî Knorr şi ale amicilor s£î, bunele resultate obţi- 
nute la început, titlul de medicament nou şi străin, era de ajuns să 
fie vulgarisat. Ast-fel că lucrarea Doctoruluî Davidescu, sosise la 
timp, trata o cestiune la ordinea o^ileî, destul de interesantă şi de 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 265 

instructivă, căcî multe din relaţiunile chimice date de şeful lucrări- 
lor laboratoriuluY, citate de autorul broşuref, aQ fost confirmate şi 
de cercetările ulteriore. 

In acelaşf an D. medic I. Urbeanu, presenta pentru doctorat o 
tesă intitulată : Despre creolina ca antiseptic în chirurgie. Lu- 
crarea este basată pe experienţe de laboratoriu şi studiî clinice 
însoţite de câte-va observaţiunf culese de autor. In prima parte, 
începe cu generalităţi asupra microbilor, antisepticelor, apoî tra- 
teză despre valorea comparativă a acestora, în fine în ultima parte 
se ocupă cu experienţele executate în laboratorul de chimie al ar- 
matei şi cu observaţiunî clinice făcute în spitalul militar, iar ca 
conclusiune, recomandă creolina ca cel maî puternic şi eficace an- 
tiseptie cunoscut până atuncî. 

In ce privesce acţiunea sa toxică, D. Dr. I. Urbeanu, spune că 
nu se pote atribui acidului fenic ce se găsesce în creolina în prea 
mică cantitate, ci homologilor lut superiori acestuî acid, cari sunt 
constituit*, dupe cercetările şefuluî de lucrări al laboratorului, în 
proporţie de 34%, iar dupe Dr. Biel 45 °/ . 

Cea mat remarcabilă operă eşită din oficina acestuî laborator şi 
care a făcut cunoscut lumeţ întreg! activitatea eî ştiinţifică, este ana- 
lisa apelor potabile din Bucurescî, care a fost publicată într'un 
volum de format mare, conţinend planşe cromolitografiate de cul- 
turi şi o hartă idrograhcă de composiţia chimică a apelor din Bu- 
curescî, în anit 1886 — 88. 

In acest timp capitala era alimentată cu apă de Dâmboviţa, ne- 
filtrată; de 6re-ce lucrările pentru aprovisionarea cu apă filtrată 
nu erau încă terminate. Ast-fel că analisa a fost făcută asupra ape- 
lor din albia Dâmboviţef, cişmelele publice şi 1.000 de puţuri pri- 
vate, apele de la HerSstrău şi Filaret, de la Mavroghenî şi Cotro- 
cenî, unde şi acum sunt cele doue' fântâni, în dreptul asilulul Elena 
Domna, una numită Fântâna Brăncovenescâ, iar cea altă Isvo- 
rul tămăduireî. 

Analisa acestor ape a fost făcută mat mult din punctul de ve- 
dere igienic şi clasificată după valorea elementelor utilisabile ca 
apă potabilă. Negreşit că pentru salubritatea publică era de o ex- 
tremă importanţă datele chimico-microbiologice, relevate în acesta 



266 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIIXŢE 

monumentală lucrare, căcî explica cauza unor bole epidemice care 
bântuia Capitala, indicând ast-fel măsurile preventive cuvenite. 

Apele din jurul casărmilor aii fost examinate cu o deosebită 
atenţiune, făcând posibilă înlăturarea celor maî primejdiose bole 
prin disposiţiunile luate în urma acestor cercetări chimice. 

Analisa maî minuţiosă asupra composiţiuneî şi dosarea sub- 
stanţelor, care nu aveau vre-o importanţă igienică, din cauza can- 
titate! lor minimale, nu ati fost determinate, şi cu drept cuvent, 
pentru a nu se pierde timpul in cercetări de utilitate practică pro- 
blematică. Modul cum s'a procedat pentru culegerea ape! de ana- 
lisat, a fost întocmaî dupe regulele indicate în analele hidrochimice. 

Condiţunile cele maî stricte pentru a se face cercetări exacte, 
nu au lipsit. Apa s'a luat la intervale scurte, zilnic sau lunar, s'a 
notat cu îngrijire, ora, temperatura, adâncimea, împrejurimele, 
starea atmosferică, etc. 

Composiţiunea chimică a fost determinată prin duritatea totală, 
calculată prin carbonat de calce. Cantitatea totală a substanţelor mi- 
nerale şi organice uscate la ioo°, au fost calculate la ioo c: ' Can- 
titatea cloruluî, amoniaculuî, anhidrideî azotice, aciduluî azotic 
(Az o 3 H) şi a substanţelor organice oxidabile. 

Metodele germane au servit la analisa chimică a apelor, iar 
pentru determinarea numerică a microorganismelor, dupe me- 
thoda luî Kock. 

E de remarcat că D. Dr. Urbeanu a determinat cu precisiune 
presenţa bacciluluî febreî tifoide în apa de Dâmboviţa, aseme- 
nea a arătat că baccilul febreî tifoide dă, în anumite condiţiunî, 
colonii de colore negra. 

Evident că cercetările chimice ca şi cele bacteriologice, nu au 
dat resultate îmbucurătore pentru consumaţiunea apeî ce se gasia 
atuncî în Bucurescî. 

Acesta lucrare presintată la exposiţia universală din 1889, de 
la Paris, secţiunea sciinţifică şi literară, a fost premiată. 

Pe la 1S64. învăţatul igienist Dr. Felix, a vorbit despre apsle 
din Bucurescî, într'o lucrare forte însemnată, care a fost publicată; 
de la acesta dată şi până la anul 1884 maî nimenî nu s'a maî ocu- 
pat cu stăruinţă şi seriositate de apa din capitală, în acest an s'a 
trimis laboratorului de chimie militar, abia atuncî în formaţiune, 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCILXŢE 267 

câte-va probe din apa de Dâmboviţa, adusă de la Dâmboviciora. 
Composiţia acestei ape s'a găsit detestabilă. După rectificarea al- 
bie* Dâmboviţeî, s'a maî ameliorat ceva calitatea eî, căcî analisa 
chimică^şi bacteriologică a dat r esultate puţin maî acceptabile, nu 
însă destul de f igienică. 

Faptul important este că, laboratorul de chimie al armate* a 
contribuit nu numai pentru a satisface necesităţile armatei cu ana- 
lise aplicate exclusiv în folosul eî, ci s'a întins maî departe, adu- 
cend reale servicii şi igienei publice a Capitalei. 

Există şi astăzi ore-care incertitudine, asupra principiului ac- 
tiv al Ipecacuanel. Chimia acestei plante constitue un vast do- 
meniu de cercetări, ale căror resultate până acum s'a mărginit la 
constatarea unor principii stabile numai în ce privesce efectele te- 
rapeutice. Constituţiunea chimică variază însă, mal cu osebire dupe 
modul cum se obţine aceste principii. Câte o-dată chiar, aceleaşi 
procedee, dau resultate diferite, dupe felul rădăcinel de ipecacu- 
ane, varietatea, provenienţa, în fine părţile din care se face ex- 
tracţiunea. Dupe cum vom vedea, farmacistul militar C. Ghenciu, 
în anul 1889, în studiul său asupra ipecacuanel, presentat ca teză 
pentru obţinerea gradului de farmacist-major, găsesce alţi nuol 
principii, care sunt identici cu cel constataţi în urmă în alte labo- 
ratoriî din străinătate. Diferinţa consistă numai în modul de ope- 
raţiune. 

Toţi autorii cari au întreprins studii şi analise asupra ipeca- 
cuanel nu preciseză emetina, care era bănuită că constitue ade- 
văratul principii! activ. Cel l'alţî principii isolaţl, până la cercetă- 
rile lui Ghenciu, eraţi cunoscuţi: ceara vegetală, goma, amidon, 
lignosă, substanţe grase, pigmentare, un acid particular, acid jpe- 
cacuanic, substanţe extractive, şi în fine, mal în urmă s'a semnalat 
şi acid tanic. 

Analisa chimică a ipecacuanel, nu era deci complectă, căci 
prin substanţe extractive se înţelegea un complex de principii, în 
afară că emetina era descrisă de unii autori că e amorfa, iar de 
alţii cristalisată. 

Autorul broşurel : Contribuţiunî la studiul principiilor ime- 
diaţi al ipecacuanel^ descrie în prima parte tote methodele de 



268 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCÎINŢE 

isolare ale principiilor citate ma! sus, învederând căuşele care con- 
duc la resultate dubiose ; in partea doua, descrie methoda aplicată 
la cercetările sale şi care 'T-a fost recomandată de către şeful lu- 
crărilor, Dr. Urbeanu, şi se bazeză pe de o -parte, pe aplicaţiunea 
sistematică a disolvanţilor neutri!, iar pe de altă parte pe întrebu- 
inţarea reactivilor special! şi anume a celor care intră cu principi! 
imediat! în combinaţiune insolubilă şi permit ast-fel separarea lor. 

Acesta methodă este cam dificilă şi consumă mult timp totuş! 
resultatele sunt ma! precise de cât cele uzate până atunc!. 

Principi! imediat! obţinut! sunt : i) pseudo emetinele, coprin- 
zend pseudo emetina cristalisată şi pseudo emetina amorfă; 
2) Emetina; 3) acid ipeca-tanic ; 4) acid ipecacuanic propriu 
4is; 5) resină neutră solubilă în cloroform ; 5) acid resinos 
7) Eritrocefaleina (care fusese ma! înainte extrasă de Podwy- 
sotzky) ; 8) substanţe grase ; 9) acidî organici ; 10) substanţă 
glucosidică ; 11) ceră vegetală; 12) gomă; 13) săruri mine- 
rale. 

Prin urmare, în afară de principi! imediat! găsit! până la analisele 
de ma! sus, s'a constatat de farmacistul militar Ghenciu, că ipeca- 
cuana ma! conţine : pseudoemetinele, un acid resinos, o resină 
neutră; o substanţă glucosidică şi duo! acidî organici. Acidul 
ipecacuanic iarăş! nu e un principiu unitar ci compus din : acid ipe- 
ca-tanic şi ipecacuanic propriu cjisă. Emetina a fost obţinută în 
stare absolut amorfă, cea cristalisată, găsită de alţî autori nu este 
alt-ceva de cât pseudo- emetina, care isolându-se, dimpreună cu 
emetina dă structura cristalină. 

Să vedem acum dacă cercetările ulteriore au confirmat resultatele 
date farmacistulu! Ghenciu, în lucrarea de ma! sus. 

D-ri! Paul şi Cowley, publică în Pharmaceutical Journal, în 
anul 1893, cercetările lor asupra rădăcineî de ipecacuană. 

Eî aii operat asupra părţe! lemnose a rădăcine!, separat de par- 
tea corticală, cum s'a procedat şi în lucrarea de ma! sus, cu deosi- 
bire că analisa s'a făcut nu asupra ipecacuane! de Brasilia, ci asupra 
cele! de Cartagena care pare ma! bună şi în acesta constă partea 
originală a autorilor englez!, căcî în ce privesce resultatele analitice 
sunt aprope identice cu ale farmacistulu! Ghenciu. 

D-niî Paul şi Cowley au dat numirea de caephelină substanţe! 



BULETINUL SOCIETATE DE SCIINŢE 269 

cristalisată, pe care Ghenciu o numise pseudo-emetină cristali- 
satâ. Prioritatea dar nu se cuvine autorilor caephelineî, au însă me- 
ritul că a stabilit formula C 14 H 20 AzO 2 , în urma analiseî elementare 
asupra acestei base anhidre. 

In ce privesce emetina amorfă, autori! englez! au găsit aceeaşi 
formulă ca şi Glenard, care a publicat analisa sa, în Annales de 
Chimie et de physique t. VIII stabilind formula C 15 H 22 Azo 2 . 

Dr. Kuntz Kraus în anul 1895 publică cercetările sale asupra 
rădăcinel de ipecacuana, încercând să revendico titlul de prioritate, 
căci găsise de asemenea emetina amorfă şi caef elină în stare de 
clorhidrate. C 15 H 22 Az0 2 HCl 3 H 2 şi C 14 H 20 AzO 2 HCl 3 H 2 O. 

Am vorbit mal sus despre tesa D-luI loco.-colonel Dr. Elian şi 
am spus că, în urma studiului făcut de D-sa, s'a întreprins o nouă 
lucrare, ca continuare, de către D. farmacist militar D. Georgescu. 
Despre Bryonia dioica. 

Bryonia albă fusese determinată chimiceşte, ast-fel că composi- 
ţia sa din acest punct de vedere, era terminată, studiul clinic şi ex- 
perimental de asemenea se făcuse de D. Dr. Elian. Aşa dar, acesta 
varietate de bryonie era cunoscută medical şi chimic. Bryonia dio- 
ica însă, de şi mal puţin întrebuinţată, totuşi studiul sSu chimic era 
interesant, căci tote determinările anteriore nu erau destul de pre- 
cise, ast-fel bryonina, principiul activ obţinut de Vitalis, Fremy, 
Chevalier, Vauquelin, Dulong, Brandes şi Firnchaber, a fost des- 
crisă ca un complex de principi! imediat şi ast-fel nu putea avea o 
composiţiune constantă. 

In 1858, Valtz reuşeşte să isolez din Byronia un principiu ime- 
diat, care a fost recunoscut că este un glucosid. De atunci acest 
glucosid a fost considerat ca principiu activ, numit bryonină. Me- 
todele de care s'ati servit autori citaţi sunt diferite, acestea sunt 
descrise o-dată cu metoda aplicată da farmacistul D. Georgescu la 
cercetările sale. Metoda a fost indicată de Dr. Urbeanu, capul lu- 
crărilor laboratorului, iar resultatele ati dovedit încă o-dată mal 
mult precisiunea cu care se lucra în acest laborator. 

Rădăcina de bryonia, atât cea albă cât şi dioica, astăzi nu mal 
au aceeaşi întrebuinţare ca atunci când s'a făcut studiul lor, aşa că 
acum 3 intrat în domeniul istoriei sciinţiiice a plantelor usate în me- 



270 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

dicină. Fără înduoială că chimiceşte are o altă importanţă mult maî 
mare şi ultima determinare constitue un preţios studiu de remar- 
cat în chimia farmaceutica. D. farmacist militar Georgescu, a ară- 
tat în conclusie că Bryonia dioica, în afară de substanţele neactive 
maî conţine filosterină, o substanţă grasă, glucosidică, acid- 
oxalic, gomă ; următoriî principi! imediaţî aî bryoneî : adeleina 
principiu amar şi grupa bryoninelor, care e compusă din duoî 
principi* imediaţî : principi! resinoşl şi un acid particular acidul 
bryonic. 

Rămâne de determinat căruia dintre aceştî principiî se dato- 
reşte proprietăţile purgative drastice ale brioneî. 

D. Waltz atribuie acest fapt bryonineî, dupe cercetările însă ale 
D-luî Georgescu, acesta brionină nu este un principiu imediat bine 
definit, ci compus din douî principiî, din cantităţî variabile de sub- 
st«nţe resinose şi adelsina. Prin urmare, proprietăţile therapeutice 
se datoresce, probabil, complexului de principiî găsite în brionia 
dioică. 

Din seria lucrărilor făcute în acest laborator cităm o importantă 
publicaţiune a D-luî farmacist-major M. Marinescu, apărută în 
1891. In acel timp, Naftolul B era întrebuinţat cu ore-care sfială, 
căcî încă nu era bine studiat din punctul de vedere farmacologic şi 
farmacodinamic. In medicină, naftolul posedând proprietăţi emi- 
namente antiseptice pentru tubul digestiv, cercetările analitice şi 
clinice s'au" orânduit cu o mare activitate în spitalul militar sub di- 
recţiunea şi cu îndemnul preţios al erudituluî profesor Dr. Z. Pe- 
trescu. 

Inutil cred să maî spunem că resultatele acestor cercetărî atl 
fost fructuose, producend o vie lumină asupra proprietăţilor naf- 
tolul B. 

Lucrarea D-luî Marinescu a contribuit să facă mult maî cunos- 
cute proprietăţile antiseptice, prin studiul său" asupra eliminăreî 
naftoluluî din organisme. 

Isolarea naftoluluî din urină şi determinarea luî, constituie un 
capitol interesant, căcî cercetările luî Yvon, procedeele luî Lust- 
garten, Raupenstrauch, Becle, rând pe rând sunt discutate, pentru 
a lumina cât maî mult acesta cestiune. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 271 

In ce privesce sorta naftoluluî în organisme, două păreri atl fost 
emise înainte de cercetările D-luî Marinescu. Aceea a luî Mauthner, 
care a găsit că naftolul se elimină sub formă de combinaţiunî sulfo 
conjugate, iar a doua părere a luî Lesnik şi Nencki, cu totul opuse 
celeî-l'alte, arată că naftolul a şi b se elimină prin urină, sub formă 
de combinaţiunî glucuronice. 

In cel dânteiti cas, D. Mauthner crede că, sulfiţi mineralî scad în 
timpul eliminare* naftoluluî. Iar Lesnik şi Nencki, bănuesce că o 
parte din Naphtol se oxideză în organism în di-oxinaftalin. 

In faţa acestor păreri şi procedend după o methodă originală, 
autorul broşureî naftoluluî, a ales treî puncte de resolvat : 

i) Sub ce formă se elimină naftolul din organism; 

2) Cât timp anume după administrare începe a se elimina; 

3) Cât dureză eliminarea. 

Observaţinnile şi experienţele s'ati făcut cu maî mulţî bolnavî, 
cărora li se dăduse naftolul B, asemenea şi la omenî sănătoşî, pen- 
tru a se cunosce în stare fisioloofică naturală sub ce formă se eli- 
mină. 

Extracţiunile s'ati operat cu eter, cea maî mare îngrijire s'a pus 
la colecţiunea urinelor, notându-se cu exactitate diferitele reacţiunî 
ce a dat după administrare la intervale de timp şi în cursul maî 
multor zile. Conclusiunea este că naftolul se elimină prin urină, 
atât natural cât şi ca acid naftol glicuronic. 

Presenţa naftoluluî în urină s'a constatat după 3 ore. Adminis- 
trând câte 2 grame pe oii ; eliminarea nu este terminată nicî dupe 
4 4'le. 

Tot în anul 1891, farmacistul militar G. Constantinescu, a făcut 
în acest laborator analisa chimică a Apelor de la Vizanţiu. 

Broşura în care trateză despre aceste ape minerale, are ca pre- 
faţă un plan topografic în care se presintă forte distinct cele 6 
sorginţî, examinate chimicesce de autor, atât calitativ cât şi canti- 
tativ, începând cu sorginta No. 1, descrie metodele de care s'a 
călăuzit în cercetărilesale, obţinend resultate precise asupra tutu- 
lor sorgintelor de la Vizanţiu. 

Lucrarea este însoţită de tabelele respective acestor resultate. 

Meritul lucrăreî farmacistuluî militar G. Constantinescu, este că 
a pus în evidenţă calităţile curative ale apelor de la Vizanţiu, din 



272 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 

judeţul Putna, de care insă puţini bolnavi se folosesc din cauza 
lipsei de instalaţiune confortabilă şi proprie unei staţiuni balneare 
civilisate, căci apa este excelentă. 

Numerose au fost lucrările acestui laborator, aşa că ne-ar fi im- 
posibil să le examinăm pe tote, au mal rămas necitate din acelea 
care au" fost comunicate diferitelor societăţi de sciinţă din străină- 
tate. Totuşi nu putem trece cu vederea o prea importantă comu- 
nicare, făcută societate! de therapeutică din Paris, de către genera- 
lul Dr. Z. Petrescu asupra unei colecţiunl de yy. principii imediaţi 
isolaţl de D. Dr. Urbeanu. 

Un interes deosebit presintă studiul D-luI Urbeanu asupra idro- 
genatii, în soluţie acidă şi amoniacală, a alcoloiolilor cojeî de China. 

D. Urbeanu a obţinut derivatele următore : 

Derivatele chininei ; 

a) Basele dând săruri cristalisabile : 

Sulfat de idrochinină avend unghiul de rotaţie (a) D= — 178.75 ; 
Sulfat de idrochinină cu (a) D= — 131.9°; 

Basele de colore verde în soluţii alcoolice, violete în soluţii ete- 
rice. 

b) Basele nedând săruri cristalisabile : 

Basa (a) D= — 72.5 : 
Basa (a) D= — 38. 75 ; 



Basa (a) D= — 12. 



o 



■ o 



A obţinut de asemenea base analoge cu rotaţia descrescândă în 
chinidină, cinchonină şi cinchonidină. 

In anul 1891, D. Dr. Urbeanu, părăsesce laboratorul de chimie 
dându'şl demisiunea din armată, iar în locul D-sale române farma- 
cistul locotenent C. Stabil, care în 1892 etrimis de ministerul de r£s- 
boiQ în străinătate pentru complectarea studiilor, numindu-se ca 
şef de lucrări farmacistul locotenent C. Merişanu. 

In anul 1895, laboratorul de chimie primesce o nouă organisare 
şi prin înaltul decret regal No. 66 din acel an, se pune în aplicare 
noul regulament prin care se împarte serviciul în 3 secţiuni: 

1) Secţiunea de analise chimice pure, biologice şi medico-legale, 
avend ca şef de lucrări pe farmacistul căpitan C. Stabil : 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 273 

2) Secţiunea de analise farmaceutice şi de igienă militară, în ca- 
pul căreia se găsesce farmacistul căpitan C. Merişanu ; 

3) Secţiunea de microbiologie şi pathologie experimentală, care 
se afla sub conducerea medicului maior Dr. I. Butză. 

înainte însă de a primi acesta organisare. în laboratorul de chi- 
mie în anul 1894, s'a mal produs o teză al cărui autor, farmacist 
D. Negoescu, a presentat J o la examenul de farmacist major. Acesta 
tesă este intitulată : Cercetări experimentale asupra solubili- 
taţii carbonaţilor alcalino teroşî în pr esenţa câtor-va acidl 
organici. 

Metodele întrebuinţate de D. Negoescu, a fost două : prin di- 
ferenţa şi prin saturaţiune. Acesta lucrare se închee cu o tabelă 
din care se pote vedea cantitatea de acid organic, necesar de a 
transforma un carbonat alcalino teros în o sare solubilă. 

Cele maţ multe lucrări făcute în acest laborator, de la 189 1 în- 
coce. s'au publicat în Revista Sanitară militară, organul oficios al 
activităţii corpului sanitar militar. 

Astăqlf laboratorul de chimie al spitalului militar central, constitue 
un centru de cultură pentru farmaciştii militari, un focar de lumină 
pentrn studenţii instituluî medico-militar, care desevîrşesc educa- 
ţiunea în acest institut, pregătindu-se pentru rolul ce au" de înde- 
plinit în cariera lor. 

Tot în acest laborator se fac tote cercetările bacteriologice şi 
anathomo-pathologice asupra diferitelor produse morbide, cerce- 
tări epidemiologice, de pathologie experimentală, chimico-biolo- 
gică, analisa alimentelor şi băuturilor, analise industriale şi meta- 
lurgice, analisa medicamentelor şi a tutulor furniturilor armatei. 

In afară de acest laborator de chimie, ministerul de resboiu a 
mal avut unul technologic, pe lângă direcţiunea generală a for- 
turilor. Ca director era generalul Berendeî, iar ca şef de lucrări 
din anul 1890, am avut eti onore de a fi numit, data de când în- 
cepuse a funcţiona în regulă acest laborator. Se executau în acest 
laborator pe lângă încercări technice asupra materialelor de cons- 
trucţiune, zidării, betone, etc. şi analise chimice de var, ciment, 
oleiurl minerale, etc, şi în fine, pentru controlul sanitar, al canti- 
nelor aşezate pe lângă forturi, unde erau" forte mulţi lucrători, s'au" 
făcut şi cercetări chimice asupra alimentelor şi băuturilor : Acest 

18 



274 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCI1NŢE 



laborator a funcţionat până la finele anuluî 1893, °ând se desfiinţa 
de 6re-ce se terminase lucrările de fortificaţie. 

Tote lucrările făcute în laboratorul forturilor, ati fost predate în 
păstrarea serviciului de Stat-major al armateî d'impreună cu t6te 
cele-1-alte relative la forturî. 

Necesitatea de a se mat înfiinţa şi alte laboratore se simţia o- 
dată cu progresele realisate în armată. Consiliul sanitar superior 
a intervenit şi ministerul de rSsboiu a aprobat, mat întâitl în prin- 
cipiu, ca tote corpurile de armată să fie prevgglute cu câte un labo- 
rator de chimie. 

In anul 1894 — 1895, a început a se pune în practică disposi- 
ţiunile ministeriale relative la laborator ele de chimie, înfiinţându-se 
la corpul 4 de armată un laborator complect, pus sub direcţiunea 
D-luî Colonel Dr. Corvin, iar ca şef de lucrărî a fost numit farma- 
cistul căpitan Dr. Răteanu, care conduce şi aglî acest laborator. 

Ministerul de Râsboiu, vggjsnd bunele resultate ce dădu-se aceste 
laboratore şi dispunend de un personal pregătit pentru acest ser- 
viciu, a mai creiat şi altele. Ast-fel la Galaţî în anul 1897 — 1898, 
un nou laborator de chimie a început a funcţiona sub direcţiunea 
D-luî colonel Şerban Georgescu, iniţiatorul stăruitor şi întemee- 
torul acestuia, avend ca şef un distins şi laborios farmacist-chimist 
major Cholet. 

In anul trecut 1900 — 1901, spitalul militar al Corpului I;de 
armată din Craiova, în urma intervenireî D-luî Gereral Dr. Ver- 
cescu, a fost înzestrat cu un laborator de chimie similar celor-1-alte, 
avend pe lângă secţiunea chimică şi un atelier radiografie, în ge- 
nul celuî de la spitalul militar central. Acest laborator are ca şef de 
lucrărî pe D. major farmacist D. Negoescu. 

Din anul 1900, laboratorul de chimie al spitaluluî militar cen- 
tral, a trecut sub direcţiunea D-luî General Dr. Demostene, nu- 
mit medic şef al spitaluluî în locul mult regretatuluî general Dr. Z. 
Petrescu, care trecuse ca şef al serviciuluî sanitar militar, calitate 
ce a avut' o până în Aprilie anul trecut, când s'a retras la pensie, 
iar în Decembre acelaşî an a încetat din viaţă. 

Nu putem încheia, acesta schiţă istorică a laboratorelor de chi- 
mie ale armateî, creiate şi mult timp, până maî erî conduse, de că- 
tre neuitatul savant General Dr. Z. Petrescu, fără să-î aducem ca 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 275 

prinos de recunoştinţă omagiele nostre de adâncă şi pi6să vene- 
raţiune. 

Neobositul campion al ştiinţei, a ilustrat corpul sanitar militar, 
în cercul căruia tot-d'a-una a fost fruntaş la muncă, cu lucrări de 
valore remarcabilă, neperitore şi care în tot-d'a-una vor fi citite cu 
drag şi interes. Maestru desSvîrşit în technica serviciului sanitar 
militar, povăţuitor bun şi înţelept ca şef, a fost o figură măreţă şi 
distinsă, care va străluci în marea frescă a ştiinţelor, între învăţaţii 
de frunte al ţărel nostre, prin faptele şi lucrările ce ne-a lăsat, ca 
şi antecesorele sSti nemuritorul Davila. 

Cu ocasiunea solemnităţi acestor şedinţe inaugurale, am ţinut 
de a mea "datorie acum, când numai este mult iubitul şi eruditul 
profesor General Dr. Z. Petrescu, fost membru al acestei societăţi, 
întemeetorul laboratorelor de chimie ale armate!, să exprim o parte 
din activitatea sa rodnică, să relevez o pagină din iubirea sa pen- 
tru ştiinţa, în fine se învederez îndemnul ce ştia să dea la muncă, 
graţie căreia s'a produs lucrările despre care am vorbit. 

Fie ca frumosele lui fapte, inima sa nobilă şi generosă, dorinţa 
lut mare pentru desvoltarea cunoştinţelor şi înălţarea prestigiului 
corporaţiunel militare din care făcea parte, să găsescă imitator! 
vrednici de a duce înainte opera, la care atât de mult a muncit, 
pentru gloria ştiinţei şi binele umanităţeY. 



276 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 

FĂCUTE LA 

INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI-FILARET 

LUNA IANUARIE 1902 st. n. 

Director: ST. C. HEPITES 

înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî 82 metri 



a 
j 


.3 
5jj£ 


Temperatura 


Umeqlela 




.5 & 


8& 

3 --a 
33. S 


Temp. 


O 

a 

.tio 


Vântul 




a. 
ca 

.2.S 

03 S 


FENOMENE DIVERSE 


aerului G° 


aerului 


solului C° 


>cS 

.2 a 


as 

5 § 
















o 


eu go 

a 


CD 




â 


5 


-l 




o "05. 
'ÎS? 

X O 


S 


=5.2 
ca a 


Adânc. 


-IO 
A 
S> 

Z 


8 .5 

Q ■§ 


2 o. 


o. 

< 


o a 
o." 

> 




3Hcm|60cm 


1 


762.7 


2.0 


7.0 


-1.3 


8.3 


4.0 


75 


7.9 


14,5 


-3.5 


3.3 


5.5 


0.7 


wsw 


5.0 




0.4 


— 2 a, UJ a. — °p. 


2 


54.2 


2.2 


8.1 


-2.5 


10.6 


4.0 


74 


6.6 


16.8 


-4.5 


2.8 


5.2 


3.0 


sw 


3.0 


— 


0.7 


— 2 a, =°7 h 35, 9''30, .-«p. 


3 


47.0 


0.6 


3.5 


-3.2 


6.7 


4.0 


82 


1.6 


11.5 


-4.5 


2.5 


4.9 


9.3 


wsw 


4.3 


— 


0.1 


^ VVa,Ul 4 l, -7 h . 


4 


56.6 


6.8 10.5 


2.0 


8.5 


5.1 


68 


3.1 


20.5 


0.5 


3.6 


4.8 


7.3 


Var. 


2.2 


0.0 


0.3 


©a, -o-°p. 


5 


56.5 


2.8 


7.5 


-0.5 


8.0 


4.1 


74 


4.3 


14.2 


-1.5 


4.1 


5.1 


4.0 


wsw 


6.1 


0.3 


0.5 


= 1,0 a-12 h . 


6 


55.8 


3.1 


5.8 


0.0 


5.8 


4.5 


75 


0.5 


8.8 


-3.4 


3.4 


5.2 


8.0 


SE 


2.3 


0.0 


0.5 


^'a, =°7 h 55, © 16 h 50-17''5, ^-'p. 


7 


53.6 


1.8 


4.9 


-1.5 


6.4 


3.7 


69 


— 


6.9 


-3.6 


2.8 


5.0 


9.0 


Var. 


3.5 


— 


0.3 


-'a. 


8 


59.8 


2.4 


7.5 


-1.7 


9.2 


3.3 


60 


4.4 


17.6 


-6.5 


2.7 


4.8 


4.7 


wsw 


3.8 


— 


0.7 


u-'a. 


9 


62.3 


4.3 


7.5 


0.6 


6.9 


4.6 


71 


0.4 


15.0 


-3.5 


3.1 


4.7 


6.3 


•wsw 


2.6 


0.0 


0.5 


© 7 h 40-S\-a-'p. 


10 


59.3 


2.3 


7.5 


-1.8 


9.3 


4.2 


76 


5.7 


15.2 


-4,4 


3.2 


4.8 


4.7 


wsw 


3.8 


— 


0.2 


— 3 a, ^'p. 


11 


56.7 


3.0 


8.2 


-2.5 


10.7 


3.7 


63 


7.2 


15.9 


-7.1 


2.6 


4.7 


3.3 


wsw 


4.8 





1.2 


—'a, -n.°p. 


12 


58.0 


3.0 


9.5 


-0.6 


10.1 


3.7 


64 


8.6 


19.0 


-4.5 


2.5 


4.5 


5.3 


ENE,WS\V 


4.2 


— 


0.9 


-'a, -r^p. 


13 


56.7 


1.6 


5.2 


-0.8 


6.0 


4.0 


78 


6.7 


13.9 


-6.0 


2.8 


4.4 


2.7 


WSW,SSW 


4.4 


— 


0.4 


-°a. 


14 


57.1 


1.1 


3.5 


-1.2 


4.7 


3.7 


74 


— 


8.2 


-5.9 


2.4 


4.5 


9.3 


EME,WSW 


4.0 


— 


0.5 


— %, =<>9 h 15-9''30. 


15 


62.2 


-1.4 


1.3 


-2.5 


3.8 


2.9 


71 


— 


2.3 


-3.0 


2.2 


4.3 


9.7 


ENE 


2.6 


1.2 


0.7 


# ll"23-12 h 45, * *'*14*1(M5 1 '. 


16 


54.4 


-6.1 


-2.1 


-8.5 


6.4 


1.8 


62 


4.6 


-0.5 


-12.5 


1.8 


4.1 


7.0 


wsw 


7.1 


0.5 


0.5 


!#], /13 h -p, # -î>°l6 h 25-17 h 55. 


17 


50.1 


0.1 


4.7 


-5.1 


9.8 


2.4 


53 


0.2 


4.1 


-7.0 


1.4 


3.8 


8.7 


wsw 


2.7 


— 


0.4 


IU- 


18 


56.1 


0.0 


4.1 


-4.8 


8.9 


2.8 


60 


4.9 


11.1 


-8.8 


1.2 


3.6 


4.7 


wsw 


5.2 


— 


0.8 


Igjadăp. tDV17 h 50-p. 


19 


59.8 


-0.8 


2.3 


-1.7 


4.0 


2.9 


69 


2.0 


8.8 


-4.5 


1.1 


3.4 


8.0 


Var. 


6.5 


— 


0.6 


— »a, /12 h . 


20 


66.1 


-2.7 


1.7 


-7.5 


9.2 


2.1 


52 


8.3 


13.2 


-10.0 


0.9 


2.6 


2.7 


wsw 


4.7 


— 


1.0 


-°a, p. 


21 


57.6 


0.1 


4.1 


-5.5 


9.6 


2.8 


58 


1.4 


5.5 


-7.0 


0.7 


3.1 


6.0 


wsw 


7.3 





0.6 


^'a, UJ°19^-19 h 30. 


22 


59.0 


0.8 


5.6 


-3.2 


8.8 


3.7 


74 


0.4 


10.5 


-7.5 


0.7 


3.1 


4.7 


Var. 


2.8 


— 


0.5 


—'a, u^o. 18h . p 


23 


63.5 


0.1 


7.4 


-5.1 


12.5 


2.9 


63 


8.2 


16.5 


-9.5 


0.6 


2.9 


1.7 


Var. 


1.2 


— 


0.4 


^ 2 a, ©'9h-10 h 30, ^«p- 


24 


62.2 


-0.3 


7.3 


-6.5 


13.8 


3.1 


66 


9.3 


17.3 


-9.7 


0.6 


2.9 


0.0 


ssw 


1.4 


— 


0.1 


— 2 a, — °p. 


25 


56.6 


0.7 


8.4 


-6.4 


14.8 


3.0 


62 


9.1 


17.2 


-9.9 


0.5 


2.9 


2.0 


ssw 


0.6 


— 


0.3 


Y °=yi b -10\^: 19 h 40-p, — 'p. 


26 


49.0 


3.9 


13.0 


-3.7 


16.7 


3.6 


60 


7.5 


15.7 


-7.7 


0.5 


2.5 


3.0 


Var. 


1.0 


— 


0.3 


^o Y °a, =°8 h 25-9 h 15, -o-°p. 


27 


46.0 


4.1 


9.2 


0.2 


9.0 


4.2 


65 


1.4 


6.9 


-3.3 


0.6 


2.6 


8.0 


WSW,SSE 


5.8 


0.3 


0.8 


-n/a, ©°8 h 55-9 h 20, /13 h 15-16 h 50. 


28 


54.8 


-0.1 


1.5 


-1.5 


3.0 


3.9 


84 


— 


6.5 


-5.5 


0.7 


2.6 


10.0 


Var. 


1.9 


3.7 


0.1 


IH^S^-S^O, Y°=°19 h 50-p. 


2S 


55.8 


-2.2 


-0.1 


-3.0 


2.9 


3.4 


87 


— 


4.2 


-2.8 


0.6 


2.5 


10.0 


Var. 


0.5 


— 


0.0 


jŞfr|,^°3 h -16 h ,^ l 16 h -p. 


3C 


60.1 


-1.1 


2.0 


-3.3 


5.3 


3.6 


84 


0.3 


13.0 


-3.5 


0.8 


2.5 


10.0 


ENE 


2.4 


— 


0.5 


gj, =° Y °0»-ll h , =°lo. h 40-p. 


31 


66.S 


0.7 


2.9 


-3.5 


6.4 


4.2 


83 




5.1 


-4.4 


1.3 


2.7 


10.0 


ENE 


4.9 


0.5 


0.0 


g|adăp,, Y°='a-9 h 50, ©°19 h 17-p. 


M 


II 57. c 


. 1.1 


5.5 


-2.8 


8.3 


3.5 


70 


114.6 


11.5 


-5.7 


1.9 


3.9 


5.9 


WSW 


3.6 


6.5 


14.8 





Luna Ianuarie a fost caracterisată printr'un timp forte călduros şi cu forte puţine precipitaţiunî atmosferice. Temperatura 
sa mijlocie egală cu un grad întrece normala cu aprope cinci grade; în 1863, 1873 şi 1895 ea ajunsese până la doue grade. 
Ianuarie a fost în mijlociu mai rece ca luna Decemvrie cu doue grade; de ordinar diferenţa sa este de trei grade. Căldura din 
ultimele dile din Decemvrie a continuat până către jumătatea lui Ianuarie; de la 14 încoce exceptând dilele de 26 şi 27 a fost maî 
rece. Au fost numai doue dile de iarnă; in mod normal sunt 15. Cea mai ridicată temperatură 13°0 la 26, iar cea maî coborită — 8°5 
la 16. Cantitatea totală de apă 6.5 mm. este cu aprope 30 mm. maî mică ca normala. Aii fost 6 dile cu cantităţi apreciabile de 
apă, în trei ea a provenit din ninsore; la 16 puţin viscol. Solul acoperit cu un strat forte subţire de zăpadă în cinci dile ; in mod 
normal el este acoperit în 21. Vântul dominant a fost Austrul. Presiunea atmosferică mijlocie 757.3 mm. este aprope egală cu 
normala. Cerul a fost în 9 dile senin, în 10 noros şi în 12 acoperit. Sorele a strălucit 115 ore în 25 dile, pe când normal el se 
arată 78 ore în 18 dile. Brumă în 18 dile, rouă în 7 şi ceţă în 10. Vegetaţiunea a continuat a se desvolta în tot cursul decadei 
ânteia remânend în cele-alte doue staţionară. La finele acestei luni ea era puţin maî avansată ca la finele lui Decembrie. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



27: 



OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 

FĂCUTE LA 

INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI-FILARET 

LUNA FEVRUARIE 1902 st. n. 

Director: ST.C.HEPITES 

înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî 82 metri 





««a 


Temperatura 


Ume- 

•Jela 

aerului 


a» 

-s 


?, 


«_ 


Tem. 


a 




*s 


* 1 
2S 

■ia 






aerului G° 




"3 '3 

"3 <o 






solul. C0 




>c« 




■o-E 














2"°° 


5S 

-S 


«fl 






«v 


.2 a 


a 9 


■gs 

< 


a a 


FENOMENE DIVERSE 


J 


© qO 


* 

O 


A 
o 

2 


ă 
2 


5 


a° 

a 


^o 
o 


O 0> 

X o 


cd — 


Adânc. 


o | 


a 

« S 

O 

rs 


H 3 


s 0. 




> ^ 


30 cm 


6fl cm 


1 


765.2 


2.0 


4.1 


1.1 


3.0 


4.2 


79 




8.3 


0.5 


2.2 


2.9 


10.0 


ENE 


7.6 


1.6 


0.0 


©°a-5 h 50, 14 h 30-p, =o a -8 h 30. 


2 


67.3 


0.3 


2.0 


-0 5 


2.5 


3.9 


81 


— 


3.0 


-1.0 


2.1 


3.2 


10.0 


ENE 


7.6 


1.1 


0.4 


;*], *°4>°a-8 h 30, *°9 h 30-ll h 25, p. 


3 


62.5 


1.2 


3.3 


-0.5 


3.8 


3.9 


76 


— 


6.5 


-1.2 


2.0 


3.2 


10.0 


ENE 


3.4 


0.5 


0.2 


M, *°p-a, © 15 h 5-16 h 10, p. 


4 


52.1 


3.6 


7.4 


0.8 


6.6 


4.3 


71 1.0 


16.0 


-1.4 


2.9 


3.3 


7.0 


WSW 


3.6 


1.6 


0.3|©7 h 45-8 h , ©°8h-10i'37, ^-<>p. 


5 


56.4 


0.4 


3.3 


-0.8 


4.1 


2.9 


60 — 


4.2 


-3.0 


3.3 


3.7 


10.0 


ENE 


6.2 


— 


0.5 


— 


6 


61.2 


-1.6 


1.5-4.0 


5.5 


1.9 


47 5.4 


12.0 


-7.9 


2.1 


3.7 


4.3 


ENE 


8.1 


0.2 


1.8 


#04/51.-71., /-3h-8 b 25, ^°p. 


7 


59.5 


-3.0 


4.3 -7.8 


12.1 


2.7 


72 


8.2 


14.6 


-11.4 


1.4 


3.4 


67 


ENE,WSW 


2.8 


— 


0.4 


— 'a,= 19 f 20-p. 


8 


50.9 


-0.2 


8.1 


-7.6 


15.7 


3.1 


66 


5.5 


18.0 


-8.5 


1.1 


3.2 


3.0 


WSW 


3.0 


— 


0.0 


Y S o a-10 h 30. 


9 


48.5 


3.5 


10.9 


-1.5 


12.4 


4.1 


66 


8.0 


19.1 


-2.7 


1.5 


3.0 


4.7 


WSW 


5.3 


0.0 


0.5 


<§3 h -3 h 20,«sa°a, -n/p. 


10 


50.7 


3.8 


9.4 


-1.6 


11.0 


4.3 


70 


0.7 


12.0 


-4.6 


2.4 


2.8 


6.3 


WSW 


2.2 


— 


0.4 


—'a, ^^''SO-SHO, .n/p. 


11 


52.8 


6.3 


13.3 


0.6 


12.7 


5.0 


68 


4.7 


21.9 


-2.0 


3.6 


3.6 


1 4.3 


S3W 


4.3 


— 


0.6 


u_°a, -n- 2 p. 


12 


52.7 


5.4 


10.0 


2.1 


7.9 


5.7 


82 


0.4 


16.5 


-2.0 


4.2 


4.2 


10.0 


Var. 


3.7 


0.0 


0.4 


=°a, 19 h ?0-p, ©10 h . 


13 


54.9 


4.4 


6.8 


2.2 


4.6 


5.3 


83 





6.2 


1.9 


4.6 


4.4 


10.0 


NNE 


6.2 


0.2 


0.6 =»,% 14 h 50-18 h 20. 


14 


45.9 


8.6 


14.0 


4.5 


9.5 


5.4 


65 


5.6 


22.1 


3.8 


5.5 


4.6 


5.0 


NNE,WSW 


6.8 


0.4 


l.o\=faL-m5,® S b 30-8 ii m,/10 lt bQ-iB i >. 


15 


54.9 


2.7 


8.3 


2.0 


6.3 


4.0 


70 


— 


15.5 


-1.5 


5.1 


5.1 


10.0 


ENE 


9.6 


1.3 


1.9 


.n/a, /a-p, © °9 h 40-lO h 1 0,12''50-1 3 h . 


16 


64.0 


1.9 


2.8 


1.3 


1.5 


4.3 


82 


— 


4.9 


0.5 


4.0 


4.9 


10.0 


ENE 


10.7 


0.9 


0.0 


©°0i,-ll\ 12 h 25-p, /16 h 8-p. 


17 


60.5 


1.5 


2.1 


0.6 


1.5 


4.8 


94 


— 


7.2 


1.0 


3.4 


4.6 


10.0 


ENE 


13.6 


0.9 


0.0 


©° /*p-a, a "P- 


18 


55.2 


1.1 


2.0 


0.5 


1.5 


4.7 


94 


— 


2.5 


-0.9 


3.0 


4.4 


10.0 


ENE 


14.2 


7.2 


0.0 


/p-a,a-p,© 13"14,© * 13h,*i, 2 14 h . 


19 


58.5 


1.7 


3.4 


0.3 


3.1 


4.5 


86 


— 


6.5 


-0.4 


2.9 


4.2 


10.0 


ENE 


11.2 


— 


0.6 


/p-a, a-p. 


20 


62.9 


-1.5 


0.5 


-3.0 


3.5 


2.6 


62 


2.0 


3.0 


-5.0 


2.2 


4.0 


7.7 


ENE 


11.5 


— 


1.5 


/9 h -p, JXl 18 h 45-p. 


21 


70.2 


-5.1 


-0.9 


-6.6 


5.7 


1.4 


45 


10.7 


7.0 


-8.6 


1.6 


3.7 


0.0 


ENE 


8.3 


— 


0.9 


/a-13 h 30 


22 


70.1 


-5.2 


-1.3 


-9.1 


7.8 


1.3 


42- 


10.5 


9.0 


-12.5 


1.0 


3.4 


2.0 


ENE 


4.2 


— 


0.9 


-'a. 


23 


66.7 


-3.0 


0.0 


-7.5 


7.5 


2.2 


57 


— 


7.0 


-9.0 


0.7 


3.1 


10.0 


ENE 


5.5 


— 


0.8 


#21 h -22 h . 


24 


59.3 


1.1 


3.4 


-1.9 


5.3 


3.9 


75 


— 


7.2 


-2.5 


0.6 


2.8 


10.0 


ENE 


6.0 


0.0 


0.6 


*i h 30-l h 45, *°12''7-12 ,1 24. 


25 


54.0 


1.8 


7.8 


-4.0 


11.8 


2.7 


52 


10 6 


17.1 


-5.0 


0.7 


2.7 


1.3 


Var. 


1.5 


— 


0.8 


—'a, =°22 h -23 h 15, — °p. 


26 


52.7 


0.4 


6.5 


-5.0 


11.5 


3.2 


69 


6.8 


15.7 


-5.6 


0.7 


2.6 


4.7 


ENE 


5.2 


— 


0.8 


— 2 a, W !''^, = 8 h 10-8''55. 


27 


56.8 


2.0 


4.4 


-0.9 


5.3 


3.6 


68 


— 


10.2 


-3.0 


1.0 


2-6 


10.0 


ENE 


3.8 


— 


0.8 


— 


28 


58.8 


2.8 


7.0 


-1.1 


8.1 


3.9 


69 


0.1 


13.0 


-3.5 


1.8 


2-8 


7.3 


Var. 


1.4 


— 


0.5 


— 


M. 


58.0 


1.3 


5.2 


-1.7 


6.8 


3.7 


70 


80.2 


10.9 


-3.4 


2.4 


3.6 


7.3 


ENE 


6.3 


15.9 


17.2 





Luna Fevruarie a fost căldurosă la Bucurescî-Filaret ca şi cele două ce au precedat'o. Temperatura acestei luni 1°3 întrece 
normala cu 2°9. In 1859, 1861, 1863, 1864, 1868, 1870 şi 1879 temperatura sa a fost coprinsă între 3° şi 10°. Cu tote 
acestea anotimpul ce se termină cu Februarie a fost forte călduros, numai într'un singur an în 1863 iarna a fost mai căldurosă 
ca acum. Temperatura acestei luni este aprope egală cu a lui Ianuarie ; de ordinar diferinţa intre temperaturile lor este 3°. Perioda 
cea mai căldurosă a avut loc între 9 şi 16, la 14 fiind diua cea mai caldă, când termometrul a atins valorea maximă lunară 14°0; 
de la 20 la 24 a fost perioda cea mai frigurosă, minimum avend valorea -9°1 în diua de 22, care a fost cea muî rece. Aii fost 17 
dile de îngheţ dintre care 3 de iarnă; în mod normal sunt 23 de îngheţ şi 8 de iarnă. Cantitatea totală de apă este pe jumătate cât 
normala. De la 1864 încoce au maî fost 11 anî în acesta lună când s'a strâns şi maî puţină apă ca acum. Cantităţi apreciabile de 
apă s'aii obţinut în 11 dile, in 4 ea a provenit din ninsdre ; la 2 şi 6 a fost puţin viscol iar la 18 lapoviţă. Solul a fost acoperit în 
2 dile cu un strat forte subţire de zăpadă; în mod normal el este acoperit în 16. Vântul dominant a fost crivăţul. Presiunea 
atmosferică mijlocie 758°0 mm., e cu un mm. maî ridicată ca normala. Cerul a fost în 4 dile senin, în 9 noros şi în 15 acoperit. 
Sorele a strălucit 80 ore în 15 dile, în loc de 95 ore în 17 dile. Brumă s'a observat in 8 dile, rouă în 6, ceţă în 8 şi chiciură 
intr'una. Vegetaţiunea a continuat a se desvolta încet în tot cursul acestei luni, afară de scurtul timp cât a ţinut perioda gerdsă. 
O constatare asupra stăreî înaintate în care se găsea vegetaţiunea la 9 Februarie 1902 a fost publicată in Buletinul observaţiunilor 
meteorologice din Bomânia pe Decembre 1901. La 12 s'a vedut primele berze. 



BULETINUL 

SOCIETĂŢII DE SCIINTE 



BlCURESCl 



ANUL Xl-lea. M AI fi — IUNIE No. 3. 



PROCES-VERBAL 

al şedinţei Societâiei de Sciinţe de Luni i Aprilie 1902 



Şedinţa se deschide la orele 9 sub preşedenţîa D-luT preşedinte 
St. HepitSs. 

Se dă citire proceselor-verbale a şedinţelor trecute şi se aprobă 
în redactarea lor. D. Secretar perpetuu presintă publicaţiunile ve- 
nite la societate şi dă citire corespondenţe!; se semnaleză o bro- 
şură anonimă: Respuns la articolul D-luî Sava Athanasiu (geolo- 
gia Carpaţilor în marele dicţionar geografic al României) al căruî 
autor se declară într'o scrisore a fi D. General Brătianu. 

înainte de a se intra în ordinea glileî D. Dr. Sava Athanasiu 
cere cuventul pentru a ruga comitetul de redacţiune al Buletinului' 
nostru să declare care a fost causa că nu s'a publicat în Buletinul 
societate! articolul D-sale «Geologia Carpaţilor în marele dicţionar 
geografic român» presintat în şedinţa de la 14 Ianuarie 1901. 
Acesta lămurire o cere pentru că într'o broşură anonimă a cărei 
autor se declară a fi D. general C. I. Brătianu, membru al societa- 
te! nostre, i se reproşeză D-luî Athanasiu lucrurî de natură al des- 
considera. In acesta broşură întitulată: «Respuns la articolul 
D-luî Sava Athanasiu apărut în a Convorbiri literare» sub 
titlul de Geologia Carpaţilor în marele dicţionar geografic 
al României, » se spune : « Comitetele de redacţiune respective, 
(adică a revistelor sciinţifice, Buletinul societate! de sciinţe, Buletinul 
societate! inginerilor de mine, Buletinul societate! politecnice) ma! 
gelose pare-mi-se, de cât « Convorbirele » pentru seriositatea or- 



280 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SC1ÎNŢE 

ganelor lor luând în cercetare manuscriptul, nu Taţi găsit demn de 
a vedea lumina şi Taţi înapoiat autorului cu nepusă masă.» Şi în 
alt loc spune a faptul că critica în cestiune n'a fost admisă de spe- 
cialişti în materie, ca sa fie publicată în reviste sciinţifice, acest fapt 
(jlic, singur vorbesce îndestul despre val6rea intrinsecă a lucrăreî 
D-lui Athanasiu.» Şi apoî «critica D-luî Athanasiu fiind alcătuită 
în aceste sentimente răutăciose, rămâne învederat că publicarea eî 
nu pntea fi admisă într'o revistă conscientă de menirea eî, care este 
de a nu servi publiculuî de cât lucrurî meiitose şi folositore. » 

D. praşedinte rogăpa D. Dr. Istrati secretarul perpetuu al so- 
cietate! şi membru conducător a publicaţiunei societăţeî să explice 
cum stă cestiunea. D. Dr. Istrati ? şî exprimă maîânteiti părerea de 
rău, că asemenea incidente se ivesc printre membri* societăţeî, din 
fericire pentru prima oră, şi declară că lucrarea D-Luî Sava Atha- 
nasiu de şi a fost combătută de persone, ce crede bine a le trece 
sub tăcere, a fost însă admisă de comitetul de redacţie propriu qlis 
al societate! şi a fost clasată cu lucrările de publicat în numărul ce 
urma al Buletinului înainte însă de a se trimite la tipar D. Sava 
Athanasiu a venit în personă şi ? şî-a luat înapoî manuscrisul; iată 
dar de ce nu s'a publicat articolul în Buletin. D. preşedinte resumă 
cele spuse de D. Secretar perpetuu" şi constată faptul că nu comi- 
tetul a respins lucrarea, ci D. Sava Athanasiu singur şi-a retras 
manuscrisul. D. Sava Athanasiu mulţumesce comitetului şi în spe- 
cial D-luî Dr. Istrati pentru explicaţiunile date şi declară că moti- 
vele pentru carî şi a retras articolul de la Buletin '1 privesc per- 
sonal. 

D. profesor E. A. Pangrati în calitatea sa de membru în comi- 
tetul de redacţiune al Buletinuluî societăţeî de sciinţe şi în acelaşî 
timp membru în comitetul Convorbirilor literare. Crede necesar să 
constate următorele: la epoca când D. Dr. Sava Athanasiu şi-a 
presintat articolul său despre Geologia Carpaţilor în marele dicţio- 
nar geografic al Românieî, făceaţi parte din comitetul de redac- 
ţiune al societăţeî de sciinţe D-niî profesor L. Mrazec geolog; pro- 
fesor D. Voinov, Dr. AntipA ca naturaliştî— sica secretar Dr. G. 
Munteanu-Murgoci, geolog, — carî toţî fac parte din «cercul Con- 
vorbirilor literare.» Din acest cerc maî face parte şi colegul nostru 
D. inginer C. Aumăni.şteanu directorul serviciuluî minelor, precum 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 284 

şi D. S. Mehedinţi, profesor de geografie la Universitatea din Bu- 
curescl. 

Aşa dar aceşti Domni, toţi competinţl în cestiune şi unii chiar 
specialişti ca geologi, nu ar fi putut respinge la societatea de sciinţe 
ceea ce aii admis imediat apoi la convorbirile literare. 

D-nil profesori Mrazec, Voinov, Dr. Antipa şi profesor Mehe- 
dinţi membrii în comitetul de redacţie al Convorbirilor literare au 
fost competinţt să aprecieze din punctul de vedere sciinţific artico- 
lul D-luI Sava Athanasiu şi dacă Tau aprobat sati n'ati protestat 
contra lui, acesta însemneză că merita să fie publicat; iar Convor- 
birile literare n'ati publicat într'un chip inconscient sau incompe- 
tent articolul în cestiune. 

Se anunţă membrii not şi apoi se procede la alegerea comite- 
tului societăţel şi biuroulul de redacţiune a Buletinului : D. Preşe- 
dinte citesce o listă care se aclameză în unanimitate de societate. 

BIUROUL SOCIETAŢEI 

Preşedinte, D. Dr. L. Mrazec, profesor universitar. 

Secretar perpetuu, D. Dr. C. I. Istrati, profesor de chimie or- 
ganică la Universitate, membrii al Academiei române. 

Casier, D. I. Mihăescu. 

Bibliotecar şi archivâr, D. Dr. A. Ostrogovich, şef de lucrări 
la laboratorul de chimie organică. 

Vice-preşedinţl 

Sactiunja de sciinţe matimatice Secţiunea de sciinţe fisice Secţiunea de sciinţe naturale 



D. G. Ţeţeica D. Dr. V. C. Bufa- D. Dr. Gr. Antipa 

reanu 

Secretari 

D. A. Davi elogiu D. Dr. M. Murgoci D. A. Popovicî- 

Agregat la Universitatea BîZflOŞeanu 
din Bucuresci. 

Membri în comitetul de redacţie 

D. D. Emanoel D. Dr. A. O. Saligny D. Dr. Gr. Antipa 

D. Em. Pangrati D. C. Mi cui eseu D. D. N. Voinov 

D. A. loachimescu D. D.Hurmuzescu D. Dr. Al. Vitzu 



282 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Comitetul însărcinat cu publicarea Buletinului 

D. Dr. C. I. Istrati D. Dr. G Murgoci D. A. Popovicî- 
D. G. Ţiţeica Bîznoşeanu 

D. profesor Dr. Vitzu ţine o cuventare prin care îşî susţine drep- 
tul de întâietate al D-sale în lucrările relativ la sensibilitatea mate- 
rie! sure din măduva spinare! tesă asupra căreia Di Dr. Florescu 
a publicat o notiţă în Buletinul societatea No. 6. 

D. Florescu r£spunpe D-luY Vitzu susţineudu'şi lucrarea şi eon- 
clusiile; iar cât despre dreptul de întâietate declară că D-sa a făcut 
acesta lucrare probabil în acelaşî timp cu D. Dr. Vitzu aducend ca 
probă că şi D-sa a înaintat-o congresuhtf de fisiologie de la Turin, 
cum se vede dîntr'o scrisorepe care o citesce. D. Dr. Vitzu adaogă 
că ea n'a fost menţionată în publicaţiunea sumară aaceluY congres, 
pe când lucrarea D-sale a fost publicată în Comtes Rendues. 

Şedinţa se ridică la orele io 4 / 2 sera. 

Preşedinte, L. Mrazec. 

Secretar, G. Munteanu- Murgoci. 



i Aprilie 1902. 

MEMOIRES ET OUVRAGES REQUS 



British Museum. — Catalogue of Welwitsch's Afrîcan 

Plants (voi. II, p. 1 et 2 et voi. IV). 
Idem. — A Hand-List of the genera and spe- 

cies of Birds, voi. III. 

Societe fribourgeoise. — Dr. T. Sienicki — Condensation des 

acides opianique et bromopiani- 
que avec Tacide cyanacetique et 
ses deriv^s. 
Idem. — A.Bistrzickiet W. Czamanski — Con- 

densations des acides ortho-alde- 
hydiques avec l'ether acetylace- 
tique et avec quelques cetones. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



283 



Idem. 

Idem. 
Idem. 
Idem. 
Prof. Ugo Schiff 

Idem. 



Idem. 
Idem. 
Prof. O. Boettger. 



Hans Virchow. 

C. Naud-Editeur. 
Idem. 
Idem. 

Idem. 

Idem. 
Idem. 
Idem. 
Prof. Otto Witt. 

F. Reverdin et P. Crepieux. 

Idem. 



— Dr. M. Westermayer — Ubergelenk- 

artige Einrichtungen an Stam- 
morganen. 

— F. Jaquet — Les elements meridio- 

naux de la flore fribourgeoise (III). 

— S. Squinabol — La flore de Novale 

(Paleontologie vegetale). 

— Dr. R. de Girard — Tableau des ter- 

rains de la region fribourgeoise. 

— Separazione delle funzioni basica ed 

acida nelle soluzioni degliamino- 
acidi per mezzo della formaldeide. 

— Separazione delle funzioni basiche ed 

acide in soluzioni di corpi albu- 
minoidi. 

— Metilenmalonamide e metilenbiureto. 

— Metilenasparagine e composti affini. 

— Zur Kenntniss der Fauna der mittel- 

miocănen Schichten von Kostej 
im Krasso-Szorenyer Komitat. 

— Făcher, Zapfen, Leiste, Polster, etc. 

sowie damit in Verbindung ste- 
hende Fragen. 

— M. J. Constantin— L'heredite acquise. 

— F. M. Raoult — Cryoscopie. 

— T. Mace de Lepinay — Franges d'in- 

terference. 

— P. Barbarin — La geometrie non eu- 

clidienne. 

— E. Neculcea — Le phenomene de Kerr 

— H. Andoyer— La theorie de la lune. 

— E. Lemoine — Geometrographie. 

— Uber di chemische Industrie der 

Schweitz im Jahre 1900. 

— Sur quelques derives du p-sulfochlo- 

rure de toluene, etc. (deux notes J. 

— Action de NG 3 H sur la toluene-o- 

nitro-p-sulfamide (1.2.4), etc - 



28* BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

C. F. von Hormuzaki. — Uber die in den Karpathen einhei- 

mischen Arten der Gattung Erebia 
Dalm : und, etc. 

A. N. Vitzou. — La secretion interne des reins. 

A. Urbeanu. — Monopolisarea farmaciilor de către 

Stat. 



REVUES ETRANGERES 



Bulletin de la Societe chimique de Paris, 5 Avril 1902. 

Gazzetta chimica italiana, 6 Marş 1902. 

Bulletin de la Societe physico-chimique russe, Tome XXXIV, 

fasc. 2, 1902. 
Recueil des travaux chimiques des Pays-Bas, No. 1, 1902. 
Bulletin de l'Academie royale de Belgique (Classe des sciences), 

No. 12, 1901. 
The Chemical News, 4 Avril 1902. 

Bulletin de lTnstitut de PEtat â Gembloux, Decembre 1901. 
Bulletin de l'Association helge des chimistes, No. 11 — 12, 1901. 
The Journal of Franklin Institute, Marş 1902. 
Abhandlung der mat-phys-Classe der K. Săch. Gesell. der Wiss., 

No. 1, 2, 3, (1901). 
Transactions of the Academy of Science of St. Louis, Voi. XI, 

No. 5, 1901. 
Travaux scientifiques del'Universite de Rennes, Tome I, fasc. 1, 1902* 
Berichte uber die Verhandlungen der K. Sachs. Gesell., No. 6, 1 90 1 . 
Pharmaceutische Centralhalle, 10 Avril 1902. 
Bulletin de TAss. des Chimistes de sucrerie, etc, Fevrier 1902. 
Supplemento annuale alia Enciclopedia chimica (Prof. Guareschi), 

Feblraio 1902. 
Pharmaceutical Journal, 5 Avril 1902. 
Bulletin de l'Academie industrielle et commerciale d'Athine, 

Marş 1902. 
Le Mois scientifique, Marş 1902. 

Verhandlungen der K. K. zoolog, bot. Gesell. in Wien, 28 Fe- 
vrier 1902. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 285 

Bulletin de la Societe Fribourgeoise de Sciences naturelles (Compte- 

Rendu 1900 — 1901) Voi. IX, 1901. 
La Feuille des Jeunes Naturalistes, 1 Marş 1902. 
Proceedings of the Academy of Natural sciences of Phyladelphia, 

Avril — Aout 1901. 
O Instituto, Marş 1902. 
Bulletin du ministere de la marine de Rio de Janeiro, No. 6, 1 90 1 . 



REVISTE ROMANE 



Buletinul Societate* politecnice, No. 1. 

Revista poporulu*, No. 2. 

Amicul progresulu* român, No. 3. 

Buletinul direcţiune* generale a serviciului sanitar, No. 2. 

Spitalul, No. 3 — 4. 

Economia naţională, No. 2. 

Revista farmacie*, No. 3. 

Revista viticolă, horticolă şi agricolă, No. 24. 

Revista română, No. 4. 

Revista ilustrată enciclopedică, No. 4. 

Revista pădurilor, Ianuarie. 

Şcola sătenilor, No. 6 — 7. 

Gazeta matematică, No. 7. 

Albina, No. 25. 

Jurnalul societate* centrale agricole, No. 6. 

6 Mai 1902. 

MEMOIRES ET OUVRAGES REQUS 

Annales del'UniversitedeLyon. — Leon Autonne — Sur la repre- 

sentation des courbes gau- 
ches algebriques. 
Idem. — A Hale Riche — Etude strati- 

graphique sur le jurassique 
inferieur du Jura meridional. 



•286 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Idem. — Mile A. Majoux — Recherche 

sur la production et la loca- 
lisation du tannin. 

Idem. — M. Gerard — La botanique â 

Lyon avânt la Revolution, etc. 

Idem. — Rene Gonnard — Caracteres 

generaux de la loi 1884 sur 
Ies syndicats profesionnels. 

Idem. — H. Rigollot — Recherches expe- 

rimentales sur quelques acti- 
nometres electrochimiques. 

Idem. — L. Rousset — Syntheses d'alde- 

hydes et d'Acetones dans la 
serie du Naphtalene. 

Idem. — M. L. Houllevigue — Sur le re- 

sidu electrique des conden- 
sateurs. 

Idem. — Leon Autonne — Sur la theorie 

des equations differentielles. 

Idem. — Georges Le Cadet — Etude du 

champ electrique de l'atmos- 
phere. 

Idem. — Arloing, Rodet, Courmont — 

Etudes experimentales sur 
Ies proprietes attribuees â la 
tuberculine de Koch. 
Bibliotheque de Philosophie contemporaîne. — Arthur Henequin — 

Essai critique surThypothese 
des atomes dans la science 
contemporaîne. 
G. Ionescu-Gion. — Istoria Bucurescilor. 

Cinquantenaire scientifique de M. Berthelot. 

P. T. Cleve. — Adiţional Notes on the season 

distribution of Atlantic Plank- 
ton organism. 
Dr. C. I. Istrati. — Activitatea sciinţifică a luT Ion 

Ghica (discurs de recepţie la 
Academia română). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 287 



Louis Henry. — Sur la fabrication et le prix ac- 

tuel des composes ethyle- 
niques. 

St. C. Hepites. — Astronomul Căpităneanu. 

Idem. — Cutremurele de pămînt din Ro- 

mânia în anul 1901 st. n. 



REVUES ETRANGERES 

Bulletin de la Societe chimique de Paris, 5 Mai 1902. 

Bulletin de la Societe zoologique de France, 1901. 

Bulletin de l'Association belge des chimistes, No. 1 et 2, 1902. 

Bulletin de l'Institut chimique et bacteriologique de l'Etat â Gem- 

bloux. 
Recueil des travaux chimiques des Pays-Bas, No. 4 et 5, 1902. 
Annuaire de 1' Academie royale de Belgique, 1902.6 
La Feuille des Jeunes Naturalistes, No. 378. 
Gazzetta Chimica Italiana, No. 4. 
Bollettino dei Musei di zoologia e anatomia comparata-Torino, 

No. 382—415. 
Supplemento annuale alia Enciclopedia chimica — Prof. Guareschi, 

No. 206 — 209. 
O Instituto, No. 4 — 5. 
Pharmaceutische Centralhalle, No. 20. 
Verhandlungen der K.K. zoologisch botanischen Gesellschaft, 

Wien. No. 3. 
Bulletin de 1' Academie industrielle et commerciale d'Athene, No. 12. 
Bulletin de la Societe physico-chimique russe, No. 3. 
Pharmaceutical Journal, No. 1664. 
Chemical News, No. 2213. 
Bulletin of Lloyd Library, No. 3. 
The Journal of the Franklin Institut, No. 4. 
Bulletin du Musee d'histoire naturelle de Buda-Pest, No. 1 — 2. 



288 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



REVISTE ROMANE 



Gazeta matematică, No. 8. 

Revista pădurilor, No. 2 — 3. 

Buletinul serviciului sanitar, No. 3. 

Albina, No. 31. 

Revista viticolă şi horticolă, No. 3. 

Revista farmacie!, No. 4. 

Jurnalul Societate! centrale agricole, No. 9. 

Economia naţională, No. 4. 

Revista română, No. 7. 

Buletinul Ministerului agriculture!, No. 9 — 10. 

Revista ilustrată enciclopedică, No. 7. 

Buletinul Societate! politecnice, No. 2. 

Amicul Progresulu! român, No. 4. 

Revista Poporulu!, No. 3 — 4. 



SUR LA DEFORIATION CONTINUE DES SURFACES 



M. G. TZITZEICA 

PKESENTEE PAH M. DARBOHX 



«Cest un theoreme bien connu qu'on ne peut pas deformer une 
sur face si une des courbes trace es sur elle reste rigide, sauf dans 
le cas ou cette courbe est une ligne asymptotique. Cependant, je 
crois qu'on n'a jamais donne d'exemple de la deformation continue 
d'une surface autour d'une ligne asymptotique curviligne rigide. 
Les considerations suivantes m'ont permis de trouver une classe 
de surfaces qui admettent une deformation continue, avec conser- 
vation d'un reseau conjugue, autour de l'une de leurs lignes asym- 
ptotiques. 

«J'ai demontre, ii y a deja quelque temps, qu'etant donnee la 

x = A(a-\-uf(a-\- vf, y = B {b + uf (b + v)\ 
| z = C(c + uf{c + v)% 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 289 

surface ii y a une infinite de surfaces applicables sur elle et ayant 
en commun avec elle le reseau conjugue (w, v), â savoir Ies surfaces 



(?) 



avec 



[ X '= A' (a' + uf {a'-\- vf, y'-== B y (&'+ u)%b'+yfi 

z'=C'{c'-\-uf(c'-\-vy 



(3) 



j SA'' == SA 2 , SA'V == £A" 2 a, SA'V 2 == SAV, 
} £Â'V 3 = SAV, IA' 2 »'' 1 == EAV. 

II est interessant de remarquer qu'on peut faire correspondre â 
tout point de la surface (i) un point d'un certain plan qui coupe 
Ies axes aux points a, (3 et y. Les courbes coordonees u — const., 
v = const. correspondent â des droites qui enveloppent une para- 
bole P inscrite au triangle aj3y ; â cette parabole P du plan corres- 
pond la ligne asymptotique u ■==* v y qu'enveloppent par consequent 
les courbes coordonnees. Si l'on considere une autre parabole ins- 
crite au triangle a(3y, on aura sur la surface une autre ligne asym- 
totique, et aux tangentes de la nouvelle parabole correspondront 
les courbes d'un nouveau reseau conjugue qui reste le meme dans 
une deformation continue. 

«Cela etant, remarquons que, sur chacune des surfaces (2) de 
meme que sur (1), la courbe u = v est une ligne asymptotique; de 
plus, a ux points correspondants, ces lignes asymptotiques ont 
la meme courbure et la meme torsion. II resulte de la qu'on peut, 
par un simple deplacement, faire coincider l'asymptotique u = v 
de (1) avec l'asymptotique u==v d'une surface quelconque (2). 

«Voici d'ailleufs les resultats definitifs: les for mul cs 

X = a\ \x — AV 3 ) -f- d iy' - B'b' 3 ) -f- Tl (l — CV 3 ) -f Aa 3 , 
Y = a 2 (x — AV 3 ) -L. g 2 <y _ bV 3 ) + y 2 (l — CV 3 ) -f B/; 3 , 
Z =- « 3 (x* - AV 3 ) + (3 3 (V - BV 3 ) + y 3 (l - CV 3 ) + CV», 



ou 



A (a — V) (a — c) A (a — c) (.i — a') _ A (a — a) (a — b') 

A' (a—b')(ă i -^7)' * { ~ b'(&'—c') (&'—«')' T ' ~ C (?— V)~(?— lj 

B (b — b')(h — c) _B (b —c')(b —a) _B (b — a')(b — b ) 

A'(a—b')(a'—cy **~ V\b'—c')(b'—a')' Ta ~C~(c'— a')(c'— b')' 

C (c — b')(c — c) , C (c — c)(c — a) C (c — a)(c — V) 



K'(ci'—b'){a'—c'y ^ 3 B'(V— c')(V— a')' ' 3 C (c' — a') (c' — b')' 



290 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 

definissent, en tenant compte des relations (3), une infinite de 
surfaces applicables Ies unes sur Ies autres, ayant toutes une 
courbe commune dans l'espace (u = v), qui est ligne asympto- 
tique sur chacune d'elles.» 



EINE NEUE REACTION IM HARNE VON DIABETIKERN, WELCHE AGETESSIGSĂURE 

AUSSCHEIDEN 

VON 

Prof. Dr. E. RIEGLER (Jassy) 



Gelegentlich einer Arbeit liber die Bestimmung der Schwefelsăure 
im Harne *) fiel mir ein eigenthiimliches Verhalten eines Harnsauf, 
herstammend von einem Diabetiker, welcher auf der internen 
Abtheilung meines Collegen Professor Dr. Russ aufgenommen 
wurde. 

Als ich nămlich diesen Harn mit Salzsăure ansăuerte und gleich 
darauf mit einer Jodsăurelosung versetzte, merkte ich, dass die 
Mischung eine schone roşa Farbe annahm. 

Den Gedanken, dass diese Farbe dem aus Jodsăure (durch re- 
ducirende Korper im Harne) freigemachten Jod zuzuschreiben wăre, 
musste ich sofort aufo-eben, denn nach Zugfabe von Cloroform und 
Schiitteln blieb dieselbe vollkommen farblos. 2 ) 

Auffallend schien mir der Umstand, dass diabetischer Harn, 
welcher die G e r h a r dt'sche Reaction mit Eisenchlorid nichtgibt 
und demnach keine Acetessigsăure entălt, die oben beschriebene 
Reaction mit Jodsăure ebenfalls nicht gibt. 

Vor Aliem will ich bemerken, dass man am einfachsten (um die 
Reaction zu bekommen) verfăhrt, indem man in eine weitere Eprou- 
vette 15 cm 3 Harn bringt, mit 5 bis 10 Tropfen concentrirter 
Schwefelsăure ansăuert und hierauf etwa 2 bis 3 cm 3 einer 6 °/ 
igen Jodsăurelosung hinzufiigt; es wird sofort die ganze Mischung 
eine schone, mehr oder weniger intensive, roşa Farbe annehmen. 

Noch schoner und viei empfindlicher ist die Reaction in fol- 
gender Weise ausgefiihrt : Man bringt in ein kleines Erlenmeyer- 
Kolbchen etwa 50 cm 3 Harn, săuert mit 20 bis 30 Tropfen con- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 291 

centrirte Schwefelsăure an und fiigt hinzu etwa 5 cm 3 einer 6 °/ 
igen Jodsănrelosung; es wird nach dem Mischen sofort einer roşa 
Farbe auftreten. (Am schonsten zu boebachten, indem man das 
Kolbchen auf ein Blatt weiben Papieres stellt.) 

Diese Farbe ist eine vo-iiibergehende. indem die Mischung rtach 
etwa Y2 Stunde sich entfărbt. 

Das Auftreten dieser Reaction steht in directem Zusammeh-^ 
hange mit dem Vorhandensein von Acetessigsăure; ein diabetischer 
Harn, welcher diese Săure nicht enthălt, verhălt sich unserer Re- 
action gegeniiber negativ; ja noch mehr, die Intensităt, der 
Fărbung steht mit derjenigen, welche die G e r h a r d t'sche Reac- 
tion hervorbringt, im vollstăndigen Parallelismus; je mehr Acet- 
essigsăure der Harn enthălt, desto intensiver ist die roşa Farbe. 

Wie anfangs erwăhnt, wird ein derartiger Harn (mit Schwefel- 
săure angesăuert und Jodsăure versetzt) niemals zugefiigtes 
Chior o for m fărben. 

Diese Thatsache ist sehr wichtig, insoferne ein Harn, welcher 
mittelst unserer Reaction kaum merklick roşa gefărbt wird, oder 
das Auftreten dieser roşa Farbe durch eine intensive Fărbung des 
zu untersuchenden Harnes verdeckt wird, damit geschiit- 
teltes Chloroform nicht f ă r b t; es ist demnach dieses 
Verhalten, das heisst die Nichtfărbung des Chloroforms, empfind- 
licher und allgemeiner als das Auftreten der roşa Farbe. 

Ueber die Natur des Korpers, welcher obio-e Erscheinungen 
bedingt, kann ich nichts Bestimmtes angeben. 

Weder Acetessigsăure, noch Aceton, noch Zuckerarten sind es. 
Ebenso negativ verhalten sich Leucin, Thyrosin etc. 

Durch Abdampfen eines solchen Harnes verschwindet die Re- 
action. Als ich den Harn destillirte, bis das Volumen des Des- 
tillatesidie Hălfte des urspriinglichen ausmachte, konnte ich weder 
im Destillate, noch im Ruckstande unsere Reaction mehr her- 
vorrufen. 

Durch Anschiitteln des betreffenden Harnes mit Chloroform, 
Benzol, Aether, Schwefelkohlenstoff etc, gelang est mir nicht, den 
Korper zu isoliren. 

Ein anderer Diabetiker wurde im Spitale aufgenommen; der 
Harn desselben enthielt ebenfalls Acetessigsăure und als ich den- 



2§2 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

selben mit Schwefelsăure ânsăuert und Jodsăurelosung hinzufugte, 
fărbte sich die Mischung rosaroth; hinzugefugtes Cloroform blieb 
nach dem Schiitteln farblos. 

Solite diese Reaction im Har ne aller Diabetiker, welche Acet- 
essigsăure ausscheiden, stattfinden, so ist dieselbe nicht ohne Be- 
deutun^. 

Ich habe nămlich bei den zwei Kranken beobachtet, dass die 
Acetessigsăure mitunter derart abgenommen hat, dass die Reaction 
mit Eisenchlbrid fast negativ ausfiel. Als ich aber 50 cm 3 desselben 
Harns mit etwa 2oTropfenconcentrirterSchwefelsăure und darauf 
mit 5 cm 3 6 °/ iger jodsăurelosung versetzte, tratsoforteineschone 
Rosafărbung der ganzen Mischung auf; wurden etwa 15 cm 3 dieser 
Mischung mit 5 cm 3 Chloroform geschiittelt, so blieb d a s s e 1 b e 
vollkommen farblos. 

Bemerken will ich noch, dass die Jodsăurelosung (6 g kjystalli- 
sirte Jodsăure in 100 cm 3 Wasser gelost) unbegrenzt lange Zeit 
haltbar ist. 

Mitunter kommt es vor, dass ein derartiger Zuckerharn mit 
Schwefelsăure angesăuert und nachher mit Jodsăure versetzt, nach 
dem Mischen eine rothe Farbe annimmt; um zu entscheiden, ob 
diese Farbe etwa ausgeschiedenem Jod zukommt, wird etwas Chlo- 
roform zugefiigt und geschiittelt; bleibt dieses farblos, 
soistman sicher, einen Acetessigsăure ent- 
haltenden diabetischen Harn vorsichzuhaben. 

Versetzt man 50 cm 3 eines Acetessigsăure enthaltenden Zucker- 
harns mit 2 cm 3 concentrirter Schwefelsăure und 5 bis 10 cm 3 
Jodsăurelosung, schuttelt und lăsst einîge Zeit stehen, so tritt ein 
scharfer, die Nasenchleimhaut und die Augen rei- 
zenderGeruchauf. 

Der Zweck dieser Zeilen ist, dieses eigenthlimliche Verhalten 
solcher Harne weiter zu verfolgen, um den Grund des Auftretens 
dieser Reaction, ilire Bedeutung und eventuelle Verwerthung weiter 
zu verfolgen. 



') cMeclicinischen Blătter» No. 4, 1902. 

2 ) Normaler Ham. mit Jodsăure versetzt, fărbt Chloroform inimer violett. 



BULETINUL SOClETĂţlI DE SCIINŢE 2^3 

ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMANIE 
CONTRfBUTION A L'ETUDE ANTHROP0L0G1QUE DES KURDES DE DOBRODJA 

PAR LE 
Dr. EUGENE PITTARD 

PRIVAT-DOCENT A L'ţJNIVERS ITE DE GENEVE 



A cote des diverses populations sedentaires fixees au sol : Rou- 
mains, Bulgares, Tatars, Turcs, etc, la Dobrodja possMe encore 
plusieurs lots importants de populations flottantes venues surtout 
de la cote septentrionale de 1' Asie mineure, tels Ies Lazes, Ies Kurdes. 

Nous indiquerons ci-dessous Ies resultats d'une etude de quel- 
ques individus appartenant â ce dernier groupe ethnique. 






L' etude anthropologique des Kurdes est loîn d'etre faite defini- 
tivement. Les documents qui Ies con cement sont encore clairsemes 
et incomplets. Nous ne faisons d'exception qua pour la belle serie 
de 332 individus etudies par Mr. Ernest Chantre de Lyon, dans 
ses diverses missions scientifiques dans la Transcaucasie et dans la 
Turquie d'Asie. 

Sur 1.300 individus que nous avons examines pendant 
notre voyage en Dobrodja, nous n'avons trouve qu'un tres 
petit nombre de Kurdes. Cest surtout a Constantza (anciennement 
Kustendje) le port roumain de la Mer Noire que nous les avons 
rencontres. La plupart d'entre ceux travaillaient au dechargement 
des marchandises dans le port. Nous n'avons aucune indication 
precise relativement au tribus d^ou ils rel^vent. Nous ne pouvons 
que les grouper sous le terme general de Kurdes. Cela est assez 
malheureux car ii semble que le terme de Kurdes sert a representer 
des populations heterogenes. 

Nous empruntons â Mr. Chantre 1 ) quelques renseignements ge- 
neraux relatifs â cette nation, tres proche parente de celle des Ar- 
meniens. 



1 ) Ernest Chantre. Missions scie?itifiques en Transcaucasie, Asie mineure et Syrie. Arch. du 
Museum d'Histoire naturelle de Lyon, 1895. 



294 BULETIiNUL SOCIETĂŢII DE SCÎINŢE 

Les historiens armeniens regardent les Kurdes comme des des- 
cendants des Medes qu'ils nomment Marks. Cependant, une autre 
opinion les considere comme les descendants des anciens Chal- 
deens de l'Iran. Ils ont joue un role important dans l'histoire mili- 
taire des regions qu'ils occupent encore aujourd'hui. 

Actuellement ils habitent principalement les contrees situees â 
Test et au nord du cours moyen et superieur du Tigre et les mon- 
tagnes ou naissent l'Euphrate et l'Araxe. Mais ces limites sonttres 
indecises et l'on trouve des Kurdes a peu preş partout dans l'Asie 
anterieure. On estime le chiffre total de leur nation a 1.826.000 in- 
dividus environ. Ils seraient un millier dans la Turquie d'Europe. 

La langue des Kurdes est divisee en deux dialectes principaux : 
le Kermantchi qui vient dit-on de l'ancien persan on farsi et le 
zaza derive du Kermantchi. 

Les Kurdes de la Turquie d' Asie se divisent en deux categories 
ou classes : les nobles et les laboureurs. La premiere est generale- 
ment semi-nomade, la seconde est sedentaire. 

Les auteurs qui ont fourni jusqu'â present des documents an- 
thropometriques sur les diverses tribus Kurdes sont surtout, MM. : 
E. Chantre (Transcaucasie et Turquie d'Asie), Nossoussoff (Cau- 
case) Duhousset et Khamikoff (Perse). 

La serie dont nous apportons ici l'etude est faible. Elle se com- 
pose seulement de quinze individus. Mais nous avons pris sur cha- 
cun d'eux dix-sept mesures directes avec, comme renseignements 
complementaires : la couleur des yeux et des cheveux et la forme 
du nez. Les chiffres que nous allons exprimer pourront s'ajouter 
utilement a ceux qui ont ete publies jusqu'â ce jour. 

I. Diametre horizontaux du crane et indice cephaliqne 

Les diametres mesures sont les suivants : D. A. P. (diametre an- 
tero-posterieur maximum) D. M. (diametre des le point metopique) 
D. T. (diametre transversal maximum). Nous parlerons plus loin 
du frontal et de la hauteur du crane. 

Voici d'abord les chiffres moyens de ces quatre diametre avec 
ceux de 1' indice cephalique : 



feULEtlNUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE |§* 



D. A. P. D. M. D. T. Indice cephalique 



Ies io premiers . . i83 mm -o i8i mm 4 i58 mm 4 86.67 

» suivants .... i84 mm o i8i mm 6 i$>]. mm -2 85.50 

Moyenne generale 18 3 mm 5 i8i mm '5 i58 mm -o 86.10 

La difference assez sensible, qui existe entre le D. A, P. et le 
diametre pris des le point metopique montre que la region des si- 
nus frontaux est assez proeminente par rapport au reste du front. 

Les chiffres du diametre antero-posterieur varient de 1 7 2 mm. a 
194 mm., ceux du diametre transversal de 146 mm. a 168 mm. 

L'indice cephalique moyen est 86.10. II place les Kurdes de cette 
serie parmi les Brachycephales et a limite de ceux-ci et des sous- 
brachycephales suivant la nomenclature de Mr. Deniker. 

La serie de Mr. Chantre avait donne a cet auteur, comme indice 
cephalique moyen 78.53. Et encore cet savant estimait-il ce chiffre 
comme trop eleve. II le ramenait â 78.35 en faisant abstraction 
d'une serie de Kurdes Bilikani des environs d'Erivan, dont les 
crânes avaient fourni 1' indice 83.87. 

Nous repetons que nous ne savons pas l'origine detaillee des 
hommes de notre serie. 

L' indice cephalique le plus bas des individus que nous avons 
examines est 77.2>5', le plus eleve 92.82. En admettant la nomen- 
clature de Mr. Deniker, notre serie ne renferme aucun dolichoce- 
phales vrai; trois sont sous dolichocephales, aucun mesoce^phales, 
un sous brachycephale, deux brachycephales; neuf hyperbrachyce- 
phales (Sy et plus). Ce melange, a lui seul pourrait indiquer que les 
Kurdes que nous avons etudies sont issus de tribus diverses. 

II. Frontal minimum et hauteur du crane 

Le frontal minimum est la largeur du front comprise entre les 
deux cretes frontales, immediatement au-dessus des deux apophyses 
orbitaires externes. La hauteur du crane est l'expression de la dis- 
tance en projection du vertex â la ligne qui rejoint les deux trous 
auditifs. 

Frontal minimum Hauteur du crane 

les 10 premiers . . . ii5 mm 8 1 33 mm "3 

» suivants H5 mm 2 i2 9 mm- 6 

Moyenne . . . 1 i5 mm '5 i3i mm 5 



296 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Le front est plus etroit, toutes choses egales, dans Ies crânes 
longs et hauts. Dans nne serie d'Esquimaux que nous avons eu 
l'occasion d'etudier l ) lors de leur passage â Geneve, Ies chiffres 
des deux diametres ci-dessus avaient ete respectivement de 1 15.75 
et 142.50. Chez les Kurdes de notre serie qui sont pourtant des 
brachycephales a indice cephalique eleve le diametre minimum du 
frontal est faible. 

III. Indices verticaux de longueur et de largeur 

Le premier de ces indices est le rapport de la hauteur du crane 
au diametre antero-posterieur ; le second, le rapport de la meme 
hauteur au diametre transversal maximum. 

Indice verticaux Indice verticaux 
longueur largeur 

Ies 10 premiers . . . .72.35 84.15 

» suivants 70.47 82.49 

Indice moyen . ._. 71.41 83.32 

Par le premier de ces indices Ies Kurdes de notre serie, se pla- 
cent, suivant la nomenclature de Mr. Collignon, parmi Ies lvypsi- 
cephales (indice depassant 70). Par l'indice vertical de largeur, ils 
sont, d'apres la meme nomenclature, mesocephales. 

Les hauteur du crane (moyenne i3i mm *5) n'est pas tres grande. 
A titre de comparaison rappelons quelques chiffres. Basques (Co- 
lignon) i35 mm o et 1 35 mm '5 ; Arabes (R. C.) 134.0 ; Tunisiens 
(i32 mm 3). Ajoutons â ces quelques chiffres ceux d'individus a crane 
eleve, les Esquimaux (Pittard) i42 mm '5. 

IV. Largeur de la face et indice faciaux-craniens 

Nous exprimons la largeur maximum de la face a l'aide du dia- 
metre bizygomatique B. Z. Les chiffres qui representent cette lar- 
geur sont : 

les 10 premiers .... i43 mm - 3 

7) suivants 144™™' 6 

Moyenne .... 1 43 , '""'39 



1 ) Eug. Pittard. Conlribiitlon a l cliulc anthropologique des Esquimaux du Labradoi et de la 
Baie d' I/udson. Bull. snc. neuchatel de g^ographie, 1901. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 297 

Compares âceux fournis par d'autres series, ces chiffres sont 
plutot eleves. Une serie d'Esquimaux nous avaient donne, pour ce 
diametre, 1 44 mm 6 2 mais ils ont une face remarquablement large. Cin- 
quante-neuf Bulgares 2 ) avaient comme moyenne i4o mm- 82; une 
serie de Suisses du Canton du Valais, des brachycephales alpins 
140.8, comme Ies Bulgares. Houze sur Ies Belges de Mendonck 
(Flandre orientale) avait trouve 139*30. 

Nous avons cherche le rapport de la largeur maximum de la 
face representee par B. Z. â la longueur (D. A. P.) et â la largeur 
(D. T.) du crane. 



B. Z. B. Z. 

D. A. P. D. T. 

Indice Indice 



Ies 10 premiers 78.30 90.47 

" suivants 78.59 91.98 

Moyenne s 78.44 91.22 

Notre serie de Bulgares nous avait donne respectivement : 75.25 
et 91.65 ; Ies Esquimaux a face large, mais dolichocephales ; 97.66 
pour le second de ces indices. Les chiffres qui concernent Ies Kur- 
des, indiquent une large face, surtout par rapport a la longueur 
du crane. 

Nous inscrirons encore ici la valeur du diametre bijugal : 

B. J. 

les 10 premiers i32 mm 7 

" suivants i32 mm- 2 

Moyenne . i32 mm, 4 

V. Mesurcs du nez et indice nasal 

Nous n'avons pas mesure la longueur du nez, mais seulement 
la hauteur de cet organe (N. s.) et la largeur maxima des nari- 
nes (N. n.). 

N. s. N. n. Indice nasal 

les 10 premiers . . . . 57 mm '3 35 mm '6 61. 11 

n suivants 54 mm, 4 36 mm 8 67.76 

Moyenne 55 mrai 8 36 mm -2 64.44 

Les Kurdes ont le nez long. Compares aux Bulgares et aux 
Esquimaux dont nous avons deja parle nous trouvons : pour les 

*) Idem. Conlribution a l'elude anthropologique des Bulgares. Bull. soc. anthrop. Lyon, 1901, 



2^8 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

premiers 52.6; pour Ies seconds 51.9; c'est-â-dire des chiffres 
assez infeYieurs â ceux de notre serie actuelle. 

Ce caractere avait deja frappe Mr.Chantre. Cet auteur avait 
trouve 54 millimetres de longueur chez Ies hommes et 47 mm. 
chez Ies femmes. Comme largeur ce meme auteur avait obtenu 36 
millimetres comme chiffre moyen. Cest notre chiffre a deux dixie- 
mes de millimetres preş. 

Sur 332 individus, hommes et femmes reunis, Mr. Chantre a 
obtenu 66.03 comme indice nasal. Ce chiffre est un peu plus eleve 
que le notre. Tous Ies deux placent Ies Kurdes parmi Ies leptorrhi- 
niens. 4 individus sur 15 atteignent et depassent le chiffre de 70. 

L'indice oscille de 54.83 a 75.47. 

VI. Hauteur de la face et indices faciaux 

Nous avons mesure la hauteur totale de la face en la divisant 
en trois segments: i° de l'ophryon au point nasal; 2 de l'ophryon 
au point alveolaire; 3 de l'ophryon au bord mentonnier. Malheu- 
reusement ces mesures sont parmi celles qui ont le moins de valeur. 
La determination du point de repere qui n'est pas rigoureuse et le 
fait que la chair du front oscille plus ou moins sous Tapplication du 
compas en sont cause. Nous avons obtenu ces diametres avec le 
plus d'exactitude possible. 

Ophryon Ophryon Ophryon 

nasal alveolaire mentonnier 

Ies 10 premiers . . . 82 mm -Q io4 mm 6 i55 mm 2 

» suivants 77 mm o Q8 mm -S i49 mm -2 

Moyennes . . . 79 mm -9 ioi mm 7 i52 mm 2 

Indice facial Indice facial 

ophryon nasal ophryon alveolaire 

Ies 10 premiers .... 72.93. 57-85 

» suivants 68.32 53.25 

Moyennes .... 70.62 55-55 

VII. Indice cephaltque et indice nasql 

Apres avoir expose Ies chiffres des principaux diametres cra- 
niens et faciaux ii peut-etre interessant de mettre en regard Ies 
chiffres de l'indice cephalique et de l'indice nasal. Cela peut nous 
fournir des indications sur des rapports de correlation entre le 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 299 

crane et la face. Nous nous en tiendrons simplement aux moyennes 
generales. 

Indice cephalique Indice nasal 



86.10 64.44 

Ces deux indices, mis ainsi en regard, demontrent qu'au crane 
fortement brachycephale des Kurdes de notre serie correspond 
une remon nasale allongfee et relativement etroite. 

VIII. Longueur de V ouveriure palpebrale et largeur inter ocidaire 

Nous n'avons pas mesure directement la longueur de rouverture 
palpebrale de Tangle interne â l'angle externe. Nous avons mesure, 
comme on le fait habituellement, Ie diametre biangulaire interne, 
puis le biangulaire externe; ensuite deduit le premier du second et 
divise par deux. 

Ies 10 premiers . . , 
» suivants. . . . , 

Moyenne 102 1 

Les chiffres qui sont fournis par Mr. Chantre sont un peu diffe- 
rents des notres. II a trouve, comme chiffre moyen du diametre 
bipalpebral externe chez les hommes, 97 millimetres au maximum; 
et pour le diametre bipalpebral interne 30 millimetres. La longueur 
de l'ouverture palpebrale serait donc d'environ 33 mm '5. 

Dans notre serie d'Esquimaux, nous avons obtenu les chiffres 
suivants: 95 mm 75; 34 mm, 87 ; 3o mm -44. 

IX. Longueur de la bouche 

Cette longueur n'est pas facile â mesurer avec certitude, car les 
chairs des commissures debordent toujours plus ou moins sur l'en- 
droit ou se termine la muqueuse labiale. Voici les chiffres que nous 
avons obtenus. 



Diametre 

biangulaire 

externe 


Diametre 

biangulaire 

interne 


Largeur 

de l'ouverture 

palpebrale 


io3 mm -6 


3 1 mm -9 


35 mm.g 


ioi mm 4 


32 mm -6 


34 mm "4 


I0 2 mm '5 


3 2 mm '3 


35 mm -i 



, mm. ( 



les 10 premiers .......... 53 1 

» suivants ' . . 54 mm 4 

Moyenne 54 mm - 

Les chiffres individuels sont peu differents. Ils varient de 50 

â 57 mm - 



300 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

En bloquant Ies deux sexes, Mr. Chantre avait obtenu 48 mm- 
Les Esquimaux que nous avons dejâcite nous avaient donne, 

comme moyenne, 56 mm '5. 

X. Longueur, etendue, indice de Voreille 

Nous avons mesure" suivant le procede habituel la longueur et 
la largeur du pavilion. Nous exposerons les chiffres moyens de ces 
deux diametres, et en plus, l'etendue et l'indice du pavilion. L'eten- 
due est obtenue en additionnant la hauteur et la longueur et en 
divisant la somnie par 2. 





Longueur 

. 64 mm -o 


Largeur 

37 mm - 7 


Etendue 
5o mm.g 5 


Indice 


les 10 premiers . 


58.9 


» suivants . . . 


. 6o mm -2 


36 mm. 4 


4 gmin, 3 


60.4 


Moyenne . . 


. 62 mm -i 


37 mm '05 


49 mm '58 


59-7 



Mr. Chantre avait trouve, dans l'examende sa belle serie, 64.78 
comme chiffre moyen de l'indice de l'oreille, chez les hommes. 

Des comparaisons de ce caractere entre les divers groupes ethni- 
ques sont encore fort difficiles parce que les observations sont encore 
trop peu nombreuses. Nous ajoutons ici les chiffres que nous avons 
obtenu sur des Esquimaux et des Bulgares. 

Esquimaux. . . 67^-70 2>S mm -62 5i mm 94 57.13 
Bulgares .... 62 mm 32 3i mm 68 47 ram - 5 56.65 

XI. Forme du nez, couleur des yeux et des cheveux 

Mr. Chantre a deja signale la ligne «ferme et hardie» du nez 
des Kurdes, ce qui «contribue en grande pârtie au caractere de leur 
physionomie». 

Sur les quinze individus examines nous avons trouve quatre 
fois le nez droit, quatre foisle nez droit et abaisse, sept fois aquilin. 

Les yeux etaient uniformement de couleur foncee : bruns. Cette 
observation correspond avec celle de Mr, Chantre. Ce savant n'a 
trouve que rarement des yeux clairs. 

Ouant aux cheveux, 85°/ les avaient noirs, le reste bruns, ou châ- 
tain fonce. Comme aspect nous n'avons note aucune autre forme 
que des cheveux droits. 

Nous avons cherche dans nos registres si, chez les individus ou 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



301 



Ies eheveux sont Ies moins fonces, ce caractere correspondait avec 
une modificatfon de l'indice cephalique. Ces couleurs sont portees 
par des brachycephales â indice cephalique eleve. 

II ne nous paraît pas utile, etant donne le petit nombre d'indi- 
vidus examines, d'^mettre ici des conclusions. 

Nous avons apporte le plus possible de chiffres comme contri- 
bution â l'etude d'une groupe ethnique fort interessant deja bien 
etudie par Mr. Chantre. II nous paraît, ainsi que cet auteur le laisse 
entendre, que la «race» Kurde n'est pas homogene. Les diverses 
tirbus Kurdes ne proviennent sans doute pas d'une souche unique. 
Cest aux anthropologistes de l'avenir qui auront le loisir d'etudier 
de village en village, de tribu en tribu, de grands nombres d'indi- 
vidus, de nous dire les origines de ces populations. 

Diametres divers dune serie de 15 Kurdes 



MESURES CRANIENNES 



< 

Q 

181 
181 
191 
176 
172 
194 
184 
181 
189 
181 
181 
182 
189 
182 
186 



180 
179 
190 
176 
172 
190 
182 
179 
186 
180 
182 
180 
184 
182 
180 



168 
155 
152 
158 
157 
152 
165 
158 
167 
152 
158 
162 
146 
161 
159 



119 
UE 
109 
110 
112 
121 
120 
116 
117 
119 
120 
119 
110 
117 
110 



143 
126 
120 
131 
129 
138 
134 
138 
143 
131 
130 
134 
125 
131 
128 



2 



M E S U R E S FAGTALES 



s 



135 
133 
129 
127 
136 
128 
141 
131 
133 
134 
138 
127 
124 
137 
135 



146 
141 
138 
141 
142 
136 
152 
146 
147 
144 
146 
148 
137 
147 
145 



158 
149 
147 
155 
160 
160 
169 
139 
163 
152 
145 
157 
146 
I Î9 



111 
101 

97 
106 
109 

99 
116 

96 
114 

97 

92 
101 

99 
101 
101 1 



89 
81 
72 
84 
89 
76 
92 
78 
89 
79 
73 
77 
74 
80 
81 



61 

58 
50 
55 
62 
56 
62 
53 
61 
57 
50 
61 
48 
60 
581 



38 
35 
34 
36 
34 
34 
36 
37 
38 
37 
36 
36 
35 
40 



59 
65 
63 
66 
60 
70 
70 
60 
66 
61 
62 
64 
55 
58 
621 



36 
37 
37 
41 
35 
43 
42 
32 
36 
38 
37 
38 
35 
35 
37 






108 
107 
101 
104 

97 
103 
104 
104 
108 
100 
108 
102 

94 
102 
1011 



34 
37 
31 
29 
29 
29 
32 
34 
33 
31 
34 
32 
30 
32 
35 



57 
52 

52 
56 
53 
5:. 
55 
52 
56 
50 
55 
57 
51 
53 
56 



302 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



ANTHROPOLOGIE DE LA ROUMAINE 



CONTRIBUTION Â L'ETUDE ANTHROPOLOGIQUE DES ALBANA1S DE DOBRODJA 

PAR LE 
E>r. EUGENE PITTARD 

PRIVAT-DOCENT A L'UNIVERSITE DE GENEVE 



Dans les diverses localites que nous avons traversees pendant 
notre sejour en Dobrodja nous avons pu etudier vingt-cinq 
Albanais. Les representants de ce groupe ethnique encore si mal 
connu, que nous avons examines, etaient presque tous de petits 
negociants, des marchands de confiserie, des ambulants, etc. Dans 
la Dobrodja, les Albanais, ne constituent, nulle part, un groupe- 
ment de quelque importance. Ils n'y^vivent qu'â l'etat d 'individus 
isoles. 

Nous ne possedons, au sujet des 24 hommes que nous avons 
etudies aucune indication relativement â leur lieu de provenance 
exacte. 

Certains auteurs (de Hahn, Lejean) admettent que les Albanais 
sont les descendants des anciens IUyriens, refoules auVII e siecle 
par les Slaves et qui refoulerent eux-memes les Grecs. Les Byzan- 
tins les connaissaient sous le nom d' Arvaniţi; c'est de ce nom que 
les Turcs ont fait Arnăut. Leur nom naţional en Skipetars, ce qui 
signifie a peu preş montagnards. 

Geographiquernent, les Albanais sont separes en deux groupes 
par le fleuve Schkoum. Le groupe du Nord porte le nom de Ghe- 
gues; celui du Sud, le nom de Toskes.Trois religions principales 
sont profess^es par ce peuple : grecque, catholique, musulmane. 
On connaît leurs gouts belliqueux ; beaucoup s'engagent comme 
mercenaires. 

Les Albanais sont divises en un grand nombre de tribus. Une 
certaine quantite d'entre eux habitent en dehors de la Turquie 
d' Europe (Autriche-Hongrie, Bessarabie, etc). 

Le total de la population albanaise paraît osciller autour de 
1.400.000 individus. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 303 

I. La taille 

Nous l'avons mesuree chez 20 individus. Elle oscille de 1 m. 50 
â 1 m. 90. Le premier de ces chiffres est exceptionnel. En general 
la taille est elevee, puisque elle atteint, comme moyenne: 1 m. 674. 
En classant Ies 20 albanais de cette serie suivant la valeur de ce 
caractere nous obtenons : 

Petites tailles (moins de 1 m. 60) 3 individus 

Tailles au-dessous de la moyenne (1.600 â 1.649). 6 » 

Tailles au-dessus de la moyenne (1.650 a 1.699) • 2 " 

Grandes tailles (1 m. 70 et au-dessus 9 » 

Ce tableau montre qu'il y a peu d'homogeneite dans la repar- 
tition de la taille. Les chiffres correspondant aux deux types prin- 
cipaux : au-dessous de la moyenne et au dessus de la moyenne, 
s'equivalent a peu preş (9 et 11). 

II. Diametres craniens horizontaux et indice cephalique 

Les diametres : antero-posterieur maximum (D. A. P.) metopi- 
que (D. M.) et transversal (D. T.) sont les suivants, par groupes de 
dix et de cinq. Nous y joignons immediatement Tindice cephalique. 





D. A. P. 


D. M. 


D. T. 


Indice 
cephalique 


les 10 premiers. . 


. i85 mm -2 


i84 min -5 


i55 mm - 1 


82.47 


» 10 suivants . . 


. i85 mm 9 


i84 mm 7 


I55 mm. 9 


83-90 


» 5 derniers . . 


. i84 mm - 


i84 mm - 


I56 mm. 2 


§4-94 


Moyenne . . 


. 185 03 


iS4 mm 4 


i55' n,n 7] 


$3-77 



II y a lieu de retenir la difference — qui paraît exister dans toutes 
les series masculines — entre D. A. P. et D. M., indiquant la fuite 
du frontal. 

Les diametres qui representent D. A. P. varient de 172 milli- 
metre â 196 millimetre et de 144 â 166 millimetres pour ceux qui 
representent D. T. 

L'indice cephalique moyen = 83.77. Ce caractere oscille entre 
72.07 representant la dolichocephalie et 93.21 representant Phy- 
perbrachycephalie. 

Voici la clasification de ces vingt-cinq indices (nomenclature 
Deniker) : 



304 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Hyperdolichocepha'es .... 3 soit le 1 2 pour cent 

Dolichocephales o — — — 

Soiis dolichocephales 3 — 12 pour cent 

Mesocephales 2 8 » « 

Sous brachycephales 5 — 20 » » 

Brachycephales 3 — 12 

Hyperbrachycephales. .... 9 — 36 » » 

En groupant Ies crânes allonges nous obtenons 6 individus soit 
le 24°/ ; en reunissant Ies crânes larges, nous obtenons 17 indi- 
vidus soit le 68°/ . 

Mr. J. Deniker dans son memoire sur V Indice cephalique en 
Europe â ressemble Ies documents que l'on possede jusqu'â ce jour, 
relativement â la valeur de l'indice cephalique des Albanais. 

Six crânes mesures par Zampa et Virchow, provenant vraisem- 
blablement tous de Scutari, avaient fourni l'indice moyen 90.1 re- 
presentant l'hyperbrachycephalie. Ces crânes auraient appartenu 
â des individus Ghegues. 

Gluck mesurant le crânes de ces memes Ghegfues trouva, pour 
30 individus vivants, l'indice cephalique moyen 82.6, mais la seria- 
tion accuse, comme dans notre serie, des variations assez conside- 
rables allant de la dolichocephalie â l'hyperbrachycephalie. 

Le meme auteur mesurant 9 crânes d' Albanais, a obtenu pour 
1 'indice cephalique moyen 87.1, ce qui sur le vivant equivant â 89.1. 

II resulte des quelques renseignements ci-dessus que la brachy- 
cephalie paraît-etre l'apanage du plus grand nombre. D'autre 
part, la presence des dolichocephales montrerait qu'il n'y a pas 
d'unite dans la «race» albanaise: 

III. Frontal minimum et hauteur du crane 

Ces deux mesures completent Ies diametres crâniens que nous 
avons £tudi6s. 

Frontal minimum Haulcur du crane 



Ies 10 premiers . . . ii2 mm 7 130""" 2 

» n suivants . . . ni mm 9 I28 mm - 6 

» derniers in mm -4 I2 3'" m 6 

Moyenne . . . H2 mm - i2Ţ"" K 4J 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 305 

La variation des chiffres qui representent le premier diametre 
est faible, suivant Ies groupes. Elle est plus grande pour ce qui 
concerne la hauteur du crane. 

D'une relative absolue le front nous paraît etroit (entre Ies deux 
cretes frontales) chez Ies Albanais. D'une maniere relative aussi 
puisque ce sont des hommes de taille bien developpee. 

La hauteur du crane, consideree de ces deux facons, nous paraît 
aussi petite. 

Voici, pour ces deux diametres quelques chiffres que nous avons 
obtenus nous memes sur des groupes humains divers : Tsiganes 
dits roumains : ii 2 mm gj et i26 mm zj.2; (Ies Tsiganes en question 
sont de petite taiile) : Esquimaux du Labrador et de la Baie d'Hud- 
son: ii5 mm 75 et i42 mm, 5o, (chacun sait pourquoi Ies Esquimaux 
ont le chiffre du diametre vertical aussi eleve); Kurdes: ii5 mm 5 
et i3i mm 5. 

Les Albanais sont en majorite des brachycephales. En general, 
dans de tels crânes, le frontal est large. 

IV. Indices verticaux de longneur et de largcur 

Le premier de ces indices est le rapport du diametre auriculo- 
bregmatique au diametre A. P.: le second, le rapport du meme 
diamkre vertical a. D. T. 

Indice verticaux Indice verticaux 
de longneur de largeur 



Ies io premiers .... 69.26 8 2 «73 

» » suivaots . . 
» dernhrs. . . . 



Moyenne . 
Selon la nomenclature de Mr 



69.19 82.56 

67.14 81.30 



. 68.53 82.19 

R. Collignon, les Albanais de la 



presente seVie seraient mesocephales par le premier de ces deux 
indices et platycephales par le second. 

La valeur considerable des deux indices ci-dessus s'explique 
d'elle-meme par ce que nous venons de dire, au chapitre precedent. 

V. Largeur de Ia face et indices faciaux craniens 

Nous avons cherche deux mesures transver^ales de la face : le 
bijugal et le bizygomatique. Voici d'abord les moyennes de ces deux 
diametres : 



306 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGI1NŢE 

B. J. _ B. Z. 

Ies io premiers. 



» suivants . 
derniers . . 
Moyenne 



. i3o mm 2 2 i4i mm - 5 
. 1 3 1 mm - 3 i38 mm - 7 
. i2 9 mm - 4 i42 mm - 4 
.. iSQ mm 'Ji i4o mm -8y 
La moyenne de B. Z. se rapproche beaucoup de celle que nous 
avons obtenue dans des series de Bulgares (i4o mm 82) — brachy- 
cephales; de Suisses du canton du Valais (i4o mm 8) — des brachy- 
cephales alpins. Par contre elle est inferieure a celle des Kurdes 
brachycephales (i43 mm *39) que nous avons aussi etudies nous- 
memes. 

Nous avons cherche le rapport de la largeur maximum de la face 
a la longueur (D. A. P.) et a la largeur du crane (D. T.) 

B. Z. B. Z. 



D. A. P. D. T. 



Ies io premiers ...... 76.40 91.23 

» » suivants 74.6 1 88.96 

» derniers. ........ 70.63 91.16 

Moyenne . . . 7 $.88 90.4$ 

Un seul individu, le No. 21 de la serie possede un indice (xtr) 
superieur a ioo, (100.68). Nous avons cherche l'indice avec le 
terme B. J. 

B. J. B. J. 

I. A. P. I. T. 



Ies 10 premiers . . . . . .70.72 84.53 

» » suivants . 70,67 84.21 

» derniers 70.32 83.22 

Moyenne ...... 70. $J 83.99 

On remarquera qu'avec le diam^tre bijugal, l'indice subit moins 
de variations, dans Ies groupes, qu'avec B. Z. 

La face des Albanais est etroite par rapport â la longueur du 
crane — si nous Ies comparons a d'autres series brachycephales, 
Ies Kurdes, par exemple. Comme nous avons l'intention de repren- 
dre, en Ies groupant, Ies chiffres fournis par Ies diverses series 
que nous avons etudiees dans la Dobrodja, nous discuterons ail- 
leurs et une autre fois Ies chiffres fournis par ces indices (le second 
des deux premiers ci dessus est celui que Mr. R. Collignon a appele : 
parieto-zygomatique. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 30? 

VI. Mesures du nez et indice nasal 
N, S. == hauteur du nez; n. n. = larg-eur maxima des narines. 

N. S. n. n. Indice nasal 

Ies io premiers . . . 52 mm ' 9 ^7 mm ' 9 66.15 

» » suivants . . . 53T" 5 35 mm ' 2 65 90 

» derniers .... 5i mm - 6 35 mm ; 6 69.24 

Moyenne . . . $2 mm -66 j6 mm '23 67.09 

Les Albanais ont le nez moins long que celui des Kurdes dont 
nous avons deja parle. 

Le chiffre de l'indice nasal place les Albanais par mi les leptor- 
hiniens. 

Les variations de cet indice vont de 56.36 â 81.13. 

En classant les 25 individus examines d'apres les caracteres de 
cet indice, nous obtenons: 

Leptorhiniens .... 19 soit le 76°/ 
Mesorhiniens 6 »> » 24°/ 

VIL Hauteur de la face et indices faciaux 

Nous avons mesure la hauteur totale de la face de l'ophryon, 
au bord mentonnier. Puis, des l'ophryon, deux autres mesures: la 
premiere au point nasal, la seconde au point alveolaire. Ces men- 
surations sont difficiles â faire. La determination du point du repere 
n'est pas rigoureuse. La chair du front oscille plus ou moins sous 
le compas. On n'obtient pas toujours des sujets examines une fer- 
meture complete de la bouche, etc. Nous avons fait notre possible 
pour obtenir ces diametres avec le plus d'exactitude. 

Ophryon Ophryon Oph.-.yon 

nasal alveolaire mentonnier 

les 10 premiers i5o ram, o 99 mm - 3 78 mm- 2 2 

» » suivants ...... i46 mm> o 98 mm - 3 ?7 mm - 4 

» derniers i54 mm -o 96 mm - 8 77 mm - 2 

Moyenne . . . i$o mm o gS mm is 77 mm - 6 

D'une maniere absolue les diametres ci-dessus ont des chiffres 
moins eleves que ceux que nous avons releves chez les Kurdes. 
Nous n'avons, malheureusement, pas encore d^pouille les autres 
series etudiees pour pouvoir ^tablir des comparaisons utiles. 



308 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCHNtE 

A l'aide de B. Z. nous avons cherche la valeur des divers indices 
de hauteur-largeur du visage. 

Indice facial Indice facial Indice facial 

Ophryo-menton. Ophryo-alv6olaire Ophryo-nasal 

Ies iopremiers . . . 106.05 70.24 55.5 1 

» » suivants . . . 105.39 70.94 55-86 

» derniers 101.18 68.00 54- 2 6 

Moyenne . . . 104.21 69-73 SS- 21 

VIII. Longueur de Vouverlure palpebrale et largeur 
inter oculaire 

Nous obtenons la longueur de l'ouverture palpebrale, toujours 
de la meme maniere en mesurant le diametre biangulaire interne, 
puis le diametre biangulaire externe. Nous deduisons le premier 
du second et nous divisons par deux. 

Diametre Diametre Longueur 

bianguiaire biangulaire de l'ouverture 

externe interne palpebrale 

Ies iopremiers. . 9i mm 6 ^o mm - 9 3o mm '35 

" » suivants . . . 95 mm 7 ^ mm - 9 ^ 2 mm- 4 

» derniers .... 97 mm: 4 32 mm - 6 32 mm - 4 

Moyenne . . . 94^:9 31^-47 ji mm - 7 

Les trois longueurs ci-dessus nous paraissent faibles. Les chif- 
fres qui les representent sont inferieurs â ceux que nous avons 
releves jusqu'â present dans les divers groupes ethniques que nous 
avons etudies. Ex. : 

Kurdes (Chantre) . . 97 mm - 3o mm - 33 mm - 5 (au max.) 

Kurdes (Pittard) . . io2 mm - 5 32 mm - 3 35 mm - 1 
Esquimaux (id.) . . 95 mm 75 34 mm 87 3o mm -44 

IX, Longueur de labouche 

On sait qu'il n r est pas tres facile de mesurer cette longueur, a 
cause des commissures qui debordent toujours plus ou moins. Nous 
avons obtenu les chiffres suivants : 

les 10 premiers . . . ... . 52 mm 7 

» » suivants 55 mm '6 

» derniers 54 nim o 

Moyenne 54""" 1 



feULETINUL SOCIETĂŢII DE SGUMţE 3()9 

Les chiffres individuels varient de 48 mm - â 62 mm - Nous avons 
obtenu la meme longueur moyenne chez les Kurdes que nous avons 
etudies (54 millimetres). 

X. Longueur, etendue, indice de Voreille 

Nous obtenons l'&endue en additionnant la hauteur et la lon- 
gueur du pavilion et en divisant la somme par 2. 

les 





Longueur 

65 mm - 5 


Largeur 

3.6 ram ' 6 


Etendue 

5i mm :os 


Indice 


10 premiers. . 


56.60 


» suivants . . 


64 mm - 5 


34 mm - 7 


49 mm - 6 


52.74 


derniers . . . 


64 mm - 


34 mm - 2 


49 mm - 1 


53-^4 


Moyenne . 


64 mm 66 


^mm.jy 


4 gmm. g 


54-32 



L'oreille paraît se developper individuellement sans suivre dans 
son accroissement les autres parties du corps. Cest du moins ce 
que semble indiquerles resultats que nous avons deja obtenusjus- 
qu'â present. Nous allons mettre en regard quelques chiffres con- 
cernant : les Bulgares (brachycephales), les Esquimaux (dolichoce'- 
phales de petite taille), les Kurdes (brachycephales), les Tsiganes 
dits roumains (en majorite sous dolicho de petite taille) : 

Bulgares. . . . 62 mm 32 3'i mm -68 47 mra - 5 56 mra -65 

Esquimaux. . . 67^70 38 mm 62 5i mm '94 5/ mm i3 

Kurdes .... 62 mm - 1 37 mm o5 49 mm '58 sg mm - 7 

Tsiganes . . . 6o mm 78 35 mm '05 47 mm -9i 57 mm 48 

Comme nous disposons d'un materiei considerable recueilli sur 
divers groupes ethniques, nous vous proposons d'^tudier prochai- 
nement ce caractere du developpement de Toreille. 

XI. Forme du nez, couleur des yeux et des cheveux 

Les Albanais que nous avons examines avaient, en general, le 
nez droit, avec tendance â l'aquilinie, ou le nez aquilin. Voici, sur 
24 individus la repartition de la forme du nez: 1 1 l'ont presente 
aquilin et droit aquilin ; 9 droit ; 2 droit legerement inflechi â la 
pointe ; 2 legerement retrousse. 

Les yeux etaient en grande majorite de couleur foncee. Sur 24 
notations de ce caractere nous relevons : 1 2 yeux bruns ; 5 gris 
brun ; 4 gris ; 3 bleus. 



3d0 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Quant aux cheveux, nous Ies avons trouves: 6 fois noirs; 13 fois 
bruns et bruns fonces : 4 fois châtains ; 1 fois blonds. L'aspect du 
cheveu est generalement droit; nous n'avons note qu'une fois 
des cheveux ondules. L'individu, porteur de cheveux blonds (No. 9) 
presentait un indice cephalique tres eleve (93.34); une petite 
taille (i mm 6i). 

Resume 

La taille moyenne des Albanais de notre serie est elevee (i mm 67). 
Cependant, on trouve dans ce groupe humain un assez grand 
nombre d'individus dont la taille est au-dessous de la moyenne. 

Si le resultat que nous avons obtenu devait se generaliser une 
courbe qui indiquerait ce caractere chez le peuple albanais pre- 
senterait une allure saccadee. 

La repartition selon la valeur de l'indice cephalique des indivi- 
dus examines montre une predominance du type brachycephale, 
avec souvent un indice tres eleve, indiquant rhyperbrachycephalie. 

Le 2 4 / des individus qui composent notre serie presentent un 
crane dolichocephale. II faudrait avoir par devers soi une grande 
serie pour discuter le degre d^heterogeneite du groupe albanais. 

Les Albanais paraissent avoir un front etroit et un faible deve- 
loppement du diametre auriculo-bregmatique. 

Leur face est etroite, par rapport â la longueur du crane. 

Les Albanais ont le nez etroit et allonge. L'indice nasal les place 
parmi les leptorhiniens. 

Les diametres biangulaire externe et interne, de meme que la 
longueur de l'ouverture palpebrale sont faibles. 

Les Albanais ont le nez droit on aquilin ; rarement d'une autre 
forme. Leurs yeux sont bruns : leurs cheveux de couleur foncee 
sont plus souvent bruns que noirs. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



311 



Diametres divers dune serie de 25 Albanais 



DIAMETRES CRANIENS 



o * 
a . 



£S 



DIAMETRES FAGIAUX 



_5 rt 
Q S 



a a 



o g 
Q 



te H 

s o 



192 
186 
195 
184 
183 
182 
176 
186 
172 
196 
174 
183 
188 
190 
190 
184 
192 
184 
186 
188 
184 
180 
180 
184 
192 



190 
184 
193 
184 
183 
182 
176 
185 
172 
196 
172 
182 
184 
188 
188 
186 
190 
182 
186 
189 
184 
180 
180 
183 
192 



164 
144 
146 
156 
162 
158 
152 
156 
159 
154 
158 
152 
164 
158 
152 
152 
152 
158 
153 
160 
146 
157 
157 
166 
155 



120 


140 




147 


162 


109 


_ 


67 


38 100 


35 


56 


110 


132 


125 


133 


146 


102 


84 


63 


38 96 


29 


54 


112 


124 


129 


139 


151 


96 


78 


67 


34 


99 


29 


47 


116 


136 


132 


140 


148 


89 


67 


63 


38 


99 


30 


51 


119 


128 


134 


150 


156 


106 


86 


75 


37 


101 


33 


57 


111 


126 


134 


149 


157 


113 


93 


75 


44 


92 


31 


60 


105 


119 


120 


136 


158 


105 


81 


64 


39 


92 


29 


55 


111 


123 


129 


141 


151 


99 


81 


63 


32 


94 


30 


52 


112 


125 


138 


142 


139 


89 


68 


59 


31 


93 


33 


48 


111 


129 


131 


138 


132 


85 


66 


59 


35 


95 


30 


49 


108 


124 


131 


141 


141 


98 


78 


61 


36 


94 


28 


55 


117 


121 


128 


133 


145 


98 


77 


66 


36 


93 


29 


52 


114 


123 


137 


143 


144 


101 


82 


60 


35 


98 


29 


55 


111 


136 


131 


138 


144 


96 


75 


61 


36 


92 


30 


49 


111 


132 


128 


136 


154 


100 


80 


74 


38 


93 


33 


54 


114 


128 


131 


134 


145 


91 


71 


67 


33 


99 


31 


54 


108 


130 


128 


139 


141 


97 


77 


62 


33 


94 


29 


51 


109 


136 


131 


144 


145 


100 


73 


63 


31 


95 


32 


53 


108 


134 


126 


131 


149 


102 


81 


63 


33 


96 


31 


60 


119 


122 


142 


147 


152 


100 


80 


65 


37 


103 


37 


52 


108 


125 


135 


147 


152 


103 


79 


62 


31 


95 


37 


53 


114 


116 


124 


137 


148 


97 


80 


57 


32 


99 


32 


52 


116 


123 


126 


143 


146 


98 


83 


74 


39 


94 


32 


56 


111 


120 


130 


141 


141 


97 


76 


60 


37 


95 


26 


49 


118 


134 


132 


144 


133 


89 


68 


67 


32 


104 


36 


48 



LE PRETENDU DOLIEN DE VERFU-CU-DOR (PRAHOVA* 

PAR LE 

Dr. EUGENE PITTARD 

PRIVAT-DOCE.\T A L'UNIVERSITE DE GEIVEA'E 



Pendant notre sejour en Roumanie, on nous avait signale â plu- 
sieurs reprises et de divers cotes la presence d'un dolmen sur la 
montagne Verfu-cu-dor (le Pic du deşir) au-dessus de Sinaia. Cest 
dans la valide de la Prahova, â 2.000 metres d'altitude environ. 

L'existence d'un tel monument prehistorique etait d'un haut 
inteVet. Les menhirs, dolmens, cromlechs, etc, si nombreux en 
diverses parties de l'Europe (Bretagne, Pays de Galles, Irlande, 
etc, etc), et en quelques parties de l'Asie (Indoustan) et de TAfri- 
que (Tunise, Algerie, etc) n'ont pas encore ete signales, d'une 

3 



342 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCÎINŢE 

maniere certaine sur d'immenses territoires en Europe orientale, 
notamment dans Ies pays roumains. On croit avoir decouvert dans 
la vallee de l'Oltu un menhir et une table de dolmen. Mais jusqu'â 
pr6sent le fait n'est pas, que nous sachions, positivement demon- 
tre. Cette absence de monuments megalithiques merite d'autant 
plus d'etre examinee de preş que la Roumanie nous paraît etre 
peuplee, en grande pârtie, par des representants de ce que Ton 
appelle actuellement en anthropologie, le groupe celtique. 

En compagnie du Prince Georges Valentin Bibesco, nous avons 
fait une expedition au Verfu-cu-dor, dans le but d'elucider la ques- 
tion du dolmen dont on nous avait tant parle. 

En arrivant sur le col qui sert de partage des eaux entre la 
vallee de la Ialomitza et celle de la Prahova, on apercoit, sur la 
gauche, un entablement de rocher ayant, de cet endroit, la forme 
generale d'un dolmen : la table supportee par des piliers. De preş 
cet aspect s'accentue encore et on comprend, dans une certaine 
mesure comment des hommes, peu habitues aux monuments me- 
galithiques, ont pu se tromper. 

Les grosses roches assemblees en cet endroit sont des poudin- 
gues â grains fms places obliquement de bas en haut et diiiges 
autant que nous avons pu nous en rendre compte par la direction 
generale de la Prahova, de l'ouest vert l'est. 

La table meme du pretendu dolmen faisait pârtie d'une grande 
dalie qui s'est rompue. La table est en dehors du sol, completement. 
Mais une bonne pârtie de la grande dalie est restee souterraine. 

La table du pretendu dolmen repose sur un seul pilier, â la ma- 
niere du chapeau d'unchampignon. Ce support est, parmiles blocs 
qui auraient pu servir de piliers, celui qui est le plus â l'est. 

Nulle part ailleurs la table ne touche sur un pilier. L'aspect ge- 
neral est celui d'une table de glacier. II y a du cote du Sud, une 
roche allongee de poudingue de meme grain, qui est couchee sur 
le sol et qui â l'air de servir de point d'appui. Mais le table ne la 
touche pas non plus. 

Sous la grande dalie horizontale ii existe un vide qu'on pourrait 
croire menage de main d'homme. II est peu profond. II se termine 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 313 

a une paroi rocheuse. Cest la une simple ouverture d'erosion et 
cette chambre a pour plancher d'autres dalles de poudingues sem- 
blables aux roches environnantes. 

Cette derniere constatation a elle seule exclurait la possibilite 
d'un dolmen. Le dolmen etait un tombeau eleve sur de la terre 
meuble, on sur un endroit ou de la terre meuble pouvait etre ap- 
portee. A Verfu-cu-dor, on a de la peine a se glisser entre Ies pre- 
tendus piliers, sous la grande dalie horizontale. 

D'ailleurs tout autour de cette chambre Ies phenomenes d'ero- 
sion sont nombreux, sous forme de cavites de dimensions diverses 
creusees dans Ies poudingues. La chambre tout entiere du pretendu 
dolmen trouve son origine dans ce phenomene d'enle vement me- 
canique facile a pratiquer dans l'espece de roche â laquelle nous 
avons affaire. 

-* " -* 

Lorsqu'on s'eleve un peu au-dessus du col, sur une sorte de 
gradin formant sommet a l'ouest, on comprend tres bien comment 
le pretendu dolmen de Verfu-cu-dor a pu se constituer. 

Ce sommet est lui-meme forme par des dalles de poudingues a 
grains fms. Ces dalles sont orientees de la meme maniere qu'au- 
dessous, â Tendroit du faux dolmen. Elles sont egalement placees 
legerement obliques de bas en haut. Sur ce sommet, elles sont, a 
l'heure actuelle, moins travaillees par l'erosion que celles qu'elles 
dominent. Cela se comprend, car seulesles actions atmospheriques 
peuvent Ies atteindre, tandis que Ies dalles situees au-dessous sont 
encore travaillees par Ies eaux de ruissellement. 

De ce petit sommet, on domine Ies entassement de roches qui 
affleurent a Tendroit ou se trouve le pretendu dolmen. La dispo- 
sition des dalles, arrangees comme des strates, est tres nette. Dans 
Ies environs immediats l'herbe et le sous sol ont ete ravines par 
le ruissellement. Un certain nombre de plaques rocheuses sont mises 
a nu. Et, si la disposition de ces plaques s'y pretait, Ies phenomenes 
d'erosion donneraient naissance a de nouvelles tables et de nou- 
veaux piliers; ces derniers n'etant que des fragments d'autres 
dalles. 

D'ailleurs, a quelques pas du pretendu dolmen, l'eau a travaille 
activement la masse des poudingues et a forme des arceaux, des 



314 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

voutes. Les bords de toutes ces roches sont arrondis et polis par 
l'erosion. 

En resume : 

Le pretendu dolmen de Verfu-cu-dor n'est en aucun fagon une 
construction humaine. Cest un simple phenomene geologique, 
comme la region en presente d'autres, plus ou moins etendus. 



FAUNE DE LA ROUMANIE 



COLEOPTERES RECOLTES EN 1899 PAR MHE D R - M. JAQUET ET DETERMINES PAR M R - LE D" 

G. STIERLIN Â SCHAFFHODSE 



Familie des Curculionidae. 

Sous-Famille des Otiorhynchinae. 

Otiorhynchus longiventris Kust, Azug-a. Aout. 

Phyllobius viridicollis F. Valea Greaca au N. O. d' Azug-a. Juin. 

Sous-Famille des Brachyderinae. 

Polydrosus fasciatus Mulr. Environs d'Azuga. Juin. 

Platytarsus echinatus Bonds. Bucarest. Mai. 

Strophosomus coryli F. Azug-a. Aout. 

Sitones crinitus Oliv. Filaret. Avril — Chausseede Bucarest. A vrii. 

Sitones humeralis Steph. Chaussee de Bucarest. Avril. 

Sitones inops Gyl. Chaussee de Bucarest. Avril. 

Sitones sulcifrons Thunb. Chaussee de Bucarest. Avril. — Azuga. 

Juin. 
Sitones lineatus L. Azuga. Juin. 
Sitones longicollis Fahrs. Bucarest. Avril. 
Liophloeus gibbus Bhm. Azug-a. Aout. 
Liophloeus lentus Germ. Azuga. Aout. 
Sous-Famille des Tropiphorinae. 

Tropiphorus mercurialis F. var : obtusns Bonds. Azuga. Aout. 
Sous-Famille des Hyperinae. 

Hypera contaminata Herbst. Chaussee de Bucarest. Avril. 
Hypera elongata Payk. Azuga. Aout. 
Hypera punctata F. Azuga Aout. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 315 

Sous-Famille des Lixinae. 

Larinus obtusus Gyl. Valea Greaca au N. O. d' Azuga. 

Sous-Famille des Erirrhinae. 

Smicronyx jungermanniae Rch. Corn. Islaz. Jud. Romanaţf. 

Sous-Famille des Anthonominae. 

Orchestes populi F. Bucarest. A- vrii. 

Orchestes fagi L. Azuga. Juin, Aout. 

Sous-Famille des Sibyninae. 

Sibynia tomentosa Herbst. Azuga. Juin. 

Sibynia juncea Reich. Azuga. Juin. 

Mecinus pyraster Herbst. Chaussee de Bucarest. Avril. 

Cionns scrofulariae L. Azuga. Aout. 

Nanophyes lythri F. Valea Greaca au N. O. d'Azuga. Juin, 

Sous-Famille des Ceutorhynchinae. 

Ceutorhynchus angulosus Bohm. Environs d' Azuga. Juin. 

Ceutorhynchus pericarpius L. Azuga. Juin. 

Ceutorhynchus assimilis Payk. Bucarest. Avril. 

Ceutorhynchus subfasciatus Chol. Chitilla. Avril. — Giurgiu. Mai. 

Ceuthorhynchus nigroter minatus Woll. Bucarest. Mai. 

Ceutorhynchus erysimi F. Bucarest. Mai. 

Sous-Famille des Baridinae. 

Baridius T-album L. Bucarest. Avril. 

Sous-Famille des Calandrinae. 

Calandra granaria L. Bucarest. Aout. 

Sous-Famille des Apioninae. 

A pion pişi F. Azuga. Juin. 

Apion frumentarlum. L. Azuga. Juin. 

Apion flavipes F. Foret de Babadag (Dobroudja). Juin. 

Apion rufirostre F. Foret de Babadag (Dobroudja). Juin. 

Apion seniculum Kirby. Filaret preş de Bucarest. Avril. 

Apion malvae F. Filaret preş de Bucarest. Avril. 

Apion caullei Wenker. Foret de Babadag (Dobroudja). Juin. 

Apion radiolus Kirby. Bucarest. Avril. — Foret de Chitilla. Avril. 
— Bucarest. Mai. 

Apion tenue Kirby. Foret de Saules au bord du Danube a Giur- 
giu. — Mai. 

Apion violaceum Kirby. Foret de Chitilla. Avril. 



316 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Apion onopordi Kirby. Bucarest. Avril. 

Apion minimum Herbst. Filaret preş de Bucarest. Avril. 

Famiile des Ânthribidae. 

Tropideres niveirostris F. Foret de Chitilla. Avril. 
Anthribus albinus L. Azuga. Aout. 

Familie des Hruchidae. 

Bruchus seminarius L. Azuga. Aout. 

Bruchus marginellus F. Foret de Babadag (Dobroudja). Juin. 
Spermophagus cardui Stev. Bucarest. Avril. — Giurgiu. Mai. --*- 
Foret de Babadag (Dobroudja). Juin. — Environs de Mangalia. Juin. 



NOUVEAU MOYEN PRATIQUE POUR DISTINGUER LE SANG DE L'HOMME D'AVEC 

CELUI DES ANIMAUX 

PAR 

M. le Dr. J. B U TZ A 



On connait Ies recherches de M. Bordet sur Ies serums globuli- 
cides ou antihematiques; on connaît egalement Ies recherches de 
MM. Uhlenhuth, Wassermann et Schiitze, ayant comme point de 
depart celles de M. Bordet, par Ies quelles ils ont prouve que le 
serum de lapins soumis a des injections de sanghumain defribrine 
acqUiert, au bout d'un certain laps de temps, des proprietes anti- 
hematiques se manifestant par la production d'un trouble et d'un 
precipite en presence du sang humain. 

Ayant repris nous-meme ces travaux, nous Ies avons appliques, 
au laboratoire de l'Hopital militaire central de Bucarest, dans un 
cas de medicine legale (homicide), en y employant du serum san- 
guin humain centrifuge, en injections intra-peritoneales aux lapins. 

Cette methode nous a pleinement reussi. 

Dans cet ordre d'id^es nous citons Ies travaux de Mirto et de 
Arthus et Vansteenberg par Temploi de liquide ascitique, Ies tra- 
vaux de Zienche par l'emploi du sang de cadavre, ceux de V. J. 
Nedriga'ilov par l'emploi du seYum de placenta et du liquide asci- 
tique, de Stern, Lindon, Chîrokikh, Neisser et Doring, Ferai, Binda 
et Bangiovanni. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 317 

Comme le serum sanguin humain s'obtient souvent tres diffici- 
lement, j'ai pense rendre cette methode plus facile, en memetemps 
que plus pratique et â la portee de tout medecin, en utilisant, au 
lieu du serum de sang defibrine, le serum pleuretique humain en 
injections intra-peritoneales aux lapins. 

En effet, avec le liquide pleuretique humain, qu'on a plus facili- 
ment que le serum sanguin humain, on obtient, en l'injectant aux 
animaux, un serum antihematique pour le sang de l'homme, dont 
on peut se servir pour Ies recherches de medecine legale. 

Des experiences faites, â ce sujet, dans le laboratoire de TH6- 
pital militaire, avec Taide de mon interne Manes, m'ont permis de 
resondre d'une maniere favorable le probleme pose. 

Dans le but cherche, nous avons fait dans le peritoine du lapin 
cinq â xis injections de serum pleuretique humain centrifuge. 

Les injections, de io â 20 centrimetres cubes chacune, ont ete 
pratiquees tous les jours ou tous les deux jours. Le sang des la- 
pins ainsi traites a ete retire ou par la saignee a blane ou par une 
emission sanguine suffisante pour en obtenir le serum specifique 
necessaire. 

Nous avons experimente sur du sang humain, et en outre sur 
treize echantiilons de sang de boeuf, porc, chien, lapin, poisson, 
cobaye, chat, poule, pigeon, oie, canard, agneau et dinde, dispo- 
ses depuis un mois en taches sur des tissus en coton. Nous avons 
delaye chaque tache dans un tube â essai contenant 6 centimetres 
cubes de solution de chlorure de sodium a 7 p. 1.000 et additi- 
onne, apres filtration sur papier â filtre sterilise, de 1/2 centim^tre 
cube de serum de lapin qui a vait ete trăite par des injections de 
serum pleuretiqae humain. 

Dans le tube qui contenait l'eau de lavage de sang humain â 
laquelle on avait ajoute du serum de lapin trăite comme je l'ai dit, 
ii se produit, â la temperature meme de la chambre, au bout de 1 o 
â 15 minutes, un trouble nuageux et un precipite qui deviennent 
encore plus marques apres avoir mis le tube contenant ce melange, 
pendant une heure, â 1' etuve, â 37 C. 

Tandis que ce trouble et ce precipite se forment tres vite avec 
le sang humains et le serum de lapin ainsi humanise, — en com- 
mencant â se produire a la temperatuire meme de la chambre, — 



318 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

je ne Tai pas observe dans le meme laps de temps avec le sang 
des autres animaux que nous avons essaye, quoiqu'il fut soumis 
aux memes conditions d'experience que celui de l'homme. 

Les experiences de controle, avec le serum de lapins n'ayant 
subi aucun traitement, ontdememeete, âcepointde vue, negatives. 

Conclusions: i° Le serum de lapin trăite, au prealable, par des 
injections intra-peritoneales de serum pleuretique humain centri- 
fuge devient antihematique (rigoreusement speciftque)pourle sang 
de l'homme ; 

2° L'emploi du liquide pleuretique en injections aux animaux 
rend la methode encore plus facile, plus practique et plus utile au 
point de avue medico-legal. 

(Travail du laboratoire de l'Hopital militaire de Bucarest). 



UEBER DIE IN DEN KARPATHEN EINHEIMISCHEN ARTEN DER GATTUNG EREBIA DAU. 
UND DEREN 8EZIEHUNGEN ZUR PLEISTOGĂNEN FAUNA NIITTELEUROPAS 

VON 

CONSTANTIN FREIHERRN VON HORMUZAKI 



Die zahlreichen Vertreter der Gattune Erebia Dalm. eehoren 
bekanntlich in ihrer iiberwiegenden Mehrzahl zu den ausgespro- 
chensten Characterthieren der hochalpinen Fauna, und tragen 
durch einen bedeutenden Reichthum an Arten und Individuen nicht 
wenig dazu bei, die obersten Theile der Nadelwaldregion und die 
noch hoher gelegenen Krummholzbestănde und Alpenmatten zu 
beleben. Insbesondere sind die Hochgebirge des palăarktischen 
Gebietes, Nordarmerikas, zum Theil auch die polaren Ebenen die 
Heimath dieser Gattung, einzelne Vertreter dringen auch durch 
Mittel-und Siidamerika lăngs der Anden bis Chile, andere bewoh- 
nen (nach Schatz »Exotische Schmetterlinge«) die Hochgebirge 
Siidafrikas und Madagaskars, eine Art findet sich sogar in Neusee- 
land. Weitaus die Mehrzahl bewohnt jedoch die Gebirgsgegenden 
Europas und Nordasiens, also Gebiete mit feuchtem Klima, nur 
wenige Arten in Osteuropa und Asien sind als Vertreter der mit 
der alpinen in mancher Hinsicht verwandten subarktischen Steppen- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGI1NŢE 319 

fauna aufzufassen. Auch die Anzahl der mediterranen, sowie der 
ubiquistischen, weitverbreiteten Arten ist verhăltnissmăssig gering, 
daher eimiet sich das Studium dieser Gattuno- besonders zur Beur- 
theilung der hochalpinen Fauna einer bestimmten Gegend, und 
deren BeziehunQfen zu anderen verwandten Gebieten. 

Die Lepidopterenfauna der Karpathen ist trotz der unleugbaren 
Fortschritte, welche die Erforschungf dieses Gebirg;es in allen seinen 
Theilen aufzuweisen hat, im Vergleiche zu Westeuropa, insbeso li- 
dere zu den Alpen, noch immer sehr liickenhaft. Grosse und gewiss 
sehr interessante Gebirgs-Komplexe, auf die wir noch zuriickkom- 
men, sind in ihrer Gesammtheit unerforscht, von anderen liegen 
blos die Ergebnisse einzelner fliichtiger Ausfluge vor. 

Nachdem ich wăhrend der Sommermonate 1899 bis 1901 Gele- 
eenheit hatte, im Hochofebirofe der Bukowina und der sich daran 
anschliessenden Theile der Moldau, Siebenbiirgens und der Mar- 
marosch einigfe interessante Beobachtuneen anzustellen, iiberdies 
auch von anderen Sammlern einige werthvolle Funde aus den 
siidlichen Gebirgen Rumăniens zur Durchsicht erhielt, kann, wenn 
man alle bisherigen, theils sehr zerstreuten Publikationen, theils 
noch nicht veroffentlichten Sammelergebnisse iiberblickt, eine schon 
recht stattliche Anzahl von Vertretern der Gattung Erebia Dalm. 
aus den verschiedenen Theilen der Karpathen konstatirt werden. 
Es diirfte daher eine Revision und zusammenfassende Uebersicht 
derselben bei der schwierio-en Zuo-ăncrlichkeit und der Zerstreutheit 
der beziiglichen Angaben, und in Anbetracht der schwachen Beriick- 
sichtigung, deren sich noch immer die Fauna namentlich der 
ostlichen und siidlichen Karpathen erfreut, nur sehr erwunscht sein. 

Zur Beurtheilung der hochalpinen Fauna der Karpathen ist es 
unvermeidlich, zunăchst einige Worte iiber die natiirliche Einthei- 
lung dieses Gebirges vorauszuschicken, wobei ich es aber vermeiden 
werde, allgemein bekannte geographische Einzelheiten năher zu 
behandeln, vielmehr von den landlăufigen Eintheilungen und Be- 
nennungen Umgang nehmend, blos diejenigen natiirlichen Absch- 
nitte und Gruppen hervorheben will, welche sich sowohl durch 
ihre plastische Gestaltung, als auch durch ihre Flora und Fauna, 
als solche deutlich erkennen lassen, deren Unterscheidung daher 
unbedinoft o-eboten ist. 



320 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Auf die geognostische Zusammensetzung des Gebirges, sofern 
dieselbe die einzelnen Gesteinselemente betrifft. ausfiihrlicher 
einzugehen, ist ebenfalls uberflussig, weil diese als hinlănglich 
bekannt vorausgesetzt werden darf und iiberdies nach dem bishe- 
rigen Stande der lepidopterologischen Erforschung nur sehr ge- 
ringe Beziehungen zur Lepidopterenfauna wahrnehmen lăsst. Blos 
mittelbar macht sich der Einfluss dieser Verhăltnisse insofern 
bemerkbar, als die (der Kreide- und Eocănformation angehorende) 
sog. Karpathensandsteinzone an Hohe gegeniiber der archaischen, 
der Triasund Jurakalkformation, bedeutend zuriickbleibt, daher 
auch die alpine Region dort wenig entwickelt und arm an Erebien 
bleibt. Wo aber besondere lokale Verhăltnisse eine baumlose Veore- 

o 

tation in geringer Erhebung begiinstigen, oder aber die Kreide- 
und Eocănformation alpine Hohen erreicht, wie z. B. am Ceahleu 
in der Moldau, da finden wir auch wieder eine reiche Alpenflora 
und zahlreiche Erebien. Im Uebrigen ist die alpine Vegetation und 
Fauna auf Eruptiv-(Trachyt etc.) und Kalkgebirgen schon in ge- 
ringer Hohe, zuweilen schon bei 1300 Metern, reich entwickelt, 
auf Glimmerschiefer erscheint dieselbe stets erst in bedeutenderer 
Erhebung, dann aber finden wir (von Lepidopteren) die nămlichen 
Arten wieder. 

Es soli also hier die eeoloofische Formation blos dort in Kiirze 
erwăhnt werden, wo es zum Verstăndniss der plastischen Gestal- 
tung des Gebirges und der dadurch beeinfiussten Lepidopteren- 
fauna nothwendig sein wird. 

Zunăchst miissen drei grosse natlirliche Hauptabschnitte des 
Karpathensystems unterschieden werden, welche sowohl durch ihre 
geographische Lage, als durch ihre Gliederung recht verschieden, 
daher getrennt zu behandeln sind. 

Der nordwestliche Theil der Karpathen, einschliesslich der Tatra 
und der benachbarten Gebirgsziige bis etwa zum Laborczthale in 
Oberungarn und der Ouellen des Wislok, eines Nebenflusses des 
San in Galizien, bildet einen ziemlich abgeschlossenen Complex, 
den wir als 1. Hauptabschnitt bezeichnen wollen. Ein z w e i - 
ter Abschnitt beginnt an der genannten Stelle mit niedrigem 
Sandsteingebirge und erstreckt sich dann weiter gegen Osten und 
Siiden immer hoher ansteigend und weit verzweigt in măchtigem 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 321 



Bogen zunăchst nash Siidosten, dann nach Siiden, Westen und 
Siidwesten bis zum Durchbruche der unteren Donau im sudostlichen 
Ungarn und dem westlichen Rumănien. Einen dritten Haup- 
tabschnitt bildet das westsiebenburqdsche und Biharer Gebiree. 

Obwohl das Mittelgebirge der beiden ersten Hauptabschnitte 
unmittelbar zusammenhăngt, so ist nichtsdestoweniger der Cha- 
rakter der alpinen Regionen beiderseits recht verschieden, denn 
es liegt zwischen der Tatra und denjenigen Theilen der Ostkar- 
pathen, wo wieder die archaische Formation mit Hochgebirgs- 
charakter beginnt, eine sehr betrăchtliche Entfernung, welche von 
niedrigen, die Baumgrenze kaum ubersteigenden Sandsteinziigen 
ausgefiillt wird. Daher findet zwischen den alpinen Regionen beider 
Hochgebirgskomplexe gegenwărtig kein Austausch der Faunen- 
elemente statt. 

Das nordwestliche Hochgebirge ist den Mittelgebirgen Deut- 
schlands in mancher Hinsicht verwandt, und sowohl wegen der 
geographischen Lage als der Nachbarschaft von Gegenden mit 
oceanischem Klima, dann aber auch infolge der geringen Flăche- 
nausdehnung der oberen Regionen, namentlich was die Flora 
anbelangt, weitaus artenărmer, als der sudliche Theil der Karpathen, 
obwohl diese um 127 Meter von der Tatra uberragft werden. 

Die Ost- und Sudkarpathen sind uber einen unvergleichlich 
grosseren Flăchenraum ausgebreitet und (namentlich das Hoch- 
gebirge) im Vergleiche zur Tatra weit nach Osten und Sliden 
vorgeschoben ; dieselben beherbergen eine bei weitem reichere 
Vegetation und Fauna, welche derjenigen der sudlichen Alpen 
nahesteht. Der westsiebenbiirgische Abschnitt endlich ist in jeder 
Hinsicht dem sudostlichen nahe verwandt, bleibt aber infolge der 
geringeren Hohe und Ausdehnung, an Artenreichthum hinter die- 
semzuriick, andererseits aber besitzt derselbe infolge seiner isolirten 
Lage auch eine Anzahl ihm eigenthumlicher Arten. - 

Jeder der beiden ersten Hauptabschnitte zerfăllt in mehrere 
natiirlich begrenzte Unterabtheilungen, welche nicht unerwăhnt 
bleiben durfen. 

Im nordwestlichen Hauptabschnitte lassen sich drei Unter- 
abtheilungen unterscheiden : 

1 . Der Gebirgszug, welcher im Norden von Pressburg beginnend, 



322 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

westlich vom Waagthale lăngs der Grenze Ungarns mit Măhren, 
Schlesien und dem westlichsten Galizien nach Nordosten und Osten 
verlăuft.und sich an die hohe Tatra anschliesst; derselbe erreicht 
blos in seinem nordostlichen Theile bedeutendere Erhebung-en 

o 

(Babia gora 1725 Meter, Kl. Krivân 1667 Meter, Javorina 11 74 
Meter u. s. f.). 

2. Die hohe Tatra, von deren qŢenauerer Beschreibuner Umg-ane 
genommen werden kann. erreicht in der Gerlsdorfer Spitze, dem 
hochst m Punkte des gesammten Karpathensystems, 2663 Meter. 
Von den tibrigen sehr zahlreichen Gipfeln mag- noch der lepido- 
pterologisch einigermassen erforschte Rohâcs (im. ung. Comitate 
Arva, 2225 Meter) erwăhnt werden. 

3. Die Gebirgszlige iA Osten und Siiden Waagund Popradtha- 
les mit der niederen Tatra (Gyomber 2049 Meter), wozu auch das 
Bergland bei Gollniczbânya.und Eperjes bis zum Laborczthale ge- 
rechnet werden muss. 

Im zweiten Hauptabschnitte der Karpathen wăre als 
eigene (1.) Unterabtheilung das etwa von der Wislokquelle ange- 
fangen, lăngs der Grenze Galiziens und Ungarns verlaufende Sand- 
steingebirge aufzufassen, welches, da ein krystallinischer Cen- 
tralkern fehlt, die obere Grenze des Baumwuchses nicht erreicht 
(Husla 1045 Meter, Riwna Polonina 1482 Meter.) Derselbe Cha- 
rakter herrscht bis zu dem bekannten Pass von Lawoczne, wo 
ostlich vom Latorczafluss mit dem Berge Stoj (1679 Meter) eine 
Reihe isolirter ălterer Eruptivmassen bis in die alpine Region (iiber 
1800 Meter) aus der Sandsteinzone emporragt. Da dieselben aber 
entomologisch gănzlich unerforscht sind, lăsst sich eine genane 
Grenze zwischen der 1. und der nun foleenden 2. Unterabtheiluncr 
nicht bestimmen, wir honnen aber, nach der Hohe der Hauptkămme 
zu urtheiten, schon mit dem Lawocznepass diese letztere beginnen 
lassen, obwohl das archaische Centralmassiv erst viei weiter siidost- 
lich seinen Anfang nimmt. 

Im Uebriofen zăhlen wir zu dieser 2. Unterabtheilunor das Hoch- 
gebirge im Flussgebiet der oberen Theiss einerseits, der ostlichen 
Zufliisse des Dniester sowie des Pruth andererseits, etwa bis zu 
den Ouellen des Viss6 und Tscheremosch. Dieselbe umfasst den 
grossten Theil der Marmarosch, das sudbstlichste Galizien, und 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 323 

sendet einen (bis etwa 1500 Meter hohen) Auslăufer in die Bu- 
kowina herliber. Die bedeutendsten Erhebungen sind im krystalli- 
nischen Massiv der «Czorna hora» : Howerla 2058 Meter, Pie- 
trosu 2022 Meter, dann weiter siidlich: Farcau 1961 Meter, To- 
roiaga 1939 Meter etc. 

Am linken (siidlichen) Ufer des Viss6flusses einerseits und mit 
dem Ouellgebiete der zum Sereth fliessenden Gewăsser (der gol- 
denen Bistritza etc.) andererseits, beginnt eine weitere (3.) Unte- 
rabtheilung, welche im Gebirgsstocke nordlich von Rodna culmi- 
nired, ausser der Tatra und den siidlichen Gebirgen (Siebenbiir- 
gens und Rumăniens) die bedeutendste Entwicklung der alpinen 
Region mit Hochgebirgscharakter aufweist. Hier erreicht das Ge- 
birge eine grossere Breite und bildet gewissermassen einen Kno- 
tenpunkt, von wo aus ein Seitenzweig nach Westen lăngs des 
Nordrandes Siebenbiirgens (mit dem 1843 m hohen Ciblesiu) 
ausstrahlt. Der erwăhnte Gebirgsabschnitt dehnt sich iiber das 
nordliche Siebenbiirgen, den siidlichen Teii der Marmarosch und 
Bukowina, sowie iiber die angrenzenden Gebiete der Moldau aus. 
In dem mit seiner Lăngenaxe von Westen nachOsten gerichteten 
Rodnagebirge iibersteigen 22 Gipfel die Hohe von 2000 Metern, 
der (aus archaischen Schiefern zusammengesetzte) Hauptkamm 
sinkt mirgends unter die Baumgrenze, ebenso die meisten seiner 
nordlichen und siidlichen Auslăufer, daher gelangt die (guterfor- 
schete) Alpenflora und Coleopterenfauna zu giossartiger Entfal- 
tung. Die Hochthăler sind reich an kleinen Alpenseen, welche bei 
etwa 1600 — 1900 Meter gelegen von den hochsten Gipfeln 
(Pietros bei Borsa 2305 Meter, Jneu oderKuhhorn 2280 
Meter etc.) iiberragt werden. 

Ostlich dringt der Hauptkamm noch immer in alpiner Hohe in 
die Bukowina und gipfelt hier im 1709 Meter hohen Suchard. 

Einen zweiten, an alpinen Matten und Thălern reichen Hochge- 
birgsstock bildet das weiter siidlich an den Ouellen der Dorna ge- 
legene, aus Andesittuffen und-Laven zusammengesetzte Caliman- 
gebirge, welches in Siebenbiirgen im Pietrosu (nicht zu verwech- 
seln mit den iibrigen gleichnamigen Bergen), bis zu 2102 Meter, 
und mit noch vier anderen Gipfeln iiber 2000 Meter ansteigt. 
Weiter ostlich setzt sich dasselbe in einer Hohe von etwa 1900 



324 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Metern in die Moldan, nordostlich in dem weitverzweigten Tra- 
chytgebirge Lucaciu (1776 Meter) lăngs der Grenze Rumăniens 
und der Bukawina fort. 

Zu diesem dritten Abschnitte der Ostkarpathen miissen in 
faunistischer Beziehung auch die iibrigen zum Theile der archaiseh- 
en, zum Theile der Triaskalkformation angehorenden Hochge- 
birgsziige der Bukowina und nordlichen Moldan gezăhlt werden. 
Das hier, wie auch anderwărts dem Hochgebirge vorgelagerte 
Sandsteinmittelgebirge ist vom Standpunkte der hochalpinen Fauna 
von geringem Belang. 

Siidlich vom Calimangebirge und dem nordmoldauischen krys- 
tallinischen Massiv von Brosteni beginnt wieder ein vorwiegend 
aus jiingeren Eocăn-Kalken und Sandsteinen zusammengesetzter 
Gebirgszug, welcher, alsvierte Unterabtheilung aufzufassen 
siidlich mit dem Buzeupasse abschliesst. Dieselbe ist von den be- 
nachbarten Abschniten der Ostkarpathen insbesondere durch die 
geologische Formation genau zu unterscheiden, deren Trennung 
ist aber auch riicksichtlich derFaunen geboten,weil die erwăhnten, 
nur an wenigen Stellen von eruptiven Gesteinen unterbrochenen 
Gebirgsziige, in jeder Hinsicht einen anderen Charakter tragen, 
als das Rodnaer und nordmoldauische Urgebirge einerseits und 
die siidlichen Hochgebirge andererseits. 

Dieser v i e r t e Abschnitt ist zwar durchschnittlich niedriger als 
die im Norden und Sudwesten benachbarten, erreicht aber trotzdem 
iiberall mit seinen hochsten Kămmen und Gipfeln die alpine Re- 
gion, ist somit keineswegs mit der als 1. Unterabtheilung bezeich- 
neten Sandsteinzone zu vergleichen, weshalb auch der Hochge- 
birgscharakter der Hauptkămme zwischer der nordlichen Moldan 
und den siidlichen Gebirgen keine nennenswerthe Unterbrechung 
erleîdet. Die erwăhnte Unterabtheilung wird im Norden durch das 
Marosthal und die Bistricioara begrenzt, und theilt sich in zwei 
annăhernd parallele von Norden nach Siiden beziehungsweise von 
N. N. W. nach S. S! O. verlaufende Hauptziige; der westliche (mit 
den Gipfeln Mezo-havas 1777 Meter, Hargita 1798 Meter etc.) 
liegt ausschliesslich in Siebenbiirgen, der ostliche hingegen zu 
beiden Seiten cler sehr unregelmăssig verlaufenden Reichsgrenze, 
theils in Siebenbiirgen, theils in Rumănien, und uberragt den erste- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 325 

ren an Hohe und Breite. Die bedeutendste Erhebung ist hier der 
in dolomitartigen Zacken emporragende Ceahleu, 1908 Meter, 
ausserden noch zahlreiche Gipfel, von denen blos der auch von 
Lepidopterologen besuchte Nagy Schandor (1640 Met.) erwăhnt 
werden mag. 

Westlich vom Buzeupasse beginnt der bedeutendste Hochge- 
birgszug des ostlichen Hauptabschnittes der Karpathen, sowohl in 
Bezug auf Hohe, Gliederung, Anzahl der Gebirgsstocke mit alpi- 
nem Charakter, Lănge der Kămme und Flăchenausdehnung, als 
auch hinsichtlich der Flora und Fauna. Nameutlich bildet die hoch- 
alpine Vegetation dieses siidlichen Gebirges den Glanzpunkt 
des gesammten Karpathensystems, und manche Standorte z. B. 
das Jalomitzathal bei Buşteni u. a. konnen sich den in dieser Hin- 
sicht reichsten Lokalităten der Alpen zur Seite stellen. Der geolo- 
Qfischen Zusammensetzunof nach o-ehort diese fiinfte und die 
năchstfolgende Unterabtheilung der archaischen Formation (krys- 
tallinische Schiefer und Eruptivgesteine derselben Periode) an, 
stellenweise treten Jurakalke auf. 

Der Hauptkamm der sogenannten transsylvanischen Alpen, 
welcher die Grenze zwischen Siebenbtirgen und Rumănien bildet, 
trăgt die bedeutendsten Erhebungen: Negoi 2536 Meter, Moldo- 
veanu (Vistea mare) .2525 Meter, weiter ostlich Peatra Craiului 
224I Meter und viele andere Gipfel. Nach Norden fălit das Ge- 
birge schroff zur Ebene von Fogarasch ab, sudlich aber breiten 
sich noch zahlreiche Aeste von 2100 bis uber 2400 Meter Hohe, 
weiter aus. Dementsprechend sind auch die Thăler am Nordab- 
hange steil und kurz, die siidlichen sanfter, und noch lăngere Stre- 
cken hindurch mit der Thalsole uber der Baumgrenze gelegen. 
Von sonsticren wichtieen Gebiresstocken seien noch erwăhnt : das 
Retezatgebirge im siidwestlichen Siebenbiirgen, mit grossartig 
entwickelter alpiner Region, bis 2508 Meter, ferner ebenfalls in 
Siebenbiirgen das Cindrelgebirge (2248 Meter), und Surianu2o6i; 
in Rumănien liegen (sudlich von Hauptzuge der transsylvanischen 
Alpen) das Jezeru-und Gainagebirge (Papusea 2426 Meter), weiter 
ostlich Leaota 2140 Meter, Virfu roşu 2038 Meter u. s. f Bei dem 
siidwestlich vom Rothenthurmpasse gelegenen Paringulgebirge 
hat die alpine Region des Hauptkammes eine (westostliche) Lan- 



326 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

genausdehnung von 50 Kilometern, wovon 10 in Siebenburgen, 
40 in Rumănien liegen. Der an der Grenze beider Lănder culmi- 
nirende Virfu Mândra erreicht 2529 Meter, aber sowohl am Haupt- 
kamme, als auf den zahlreichen Auslăufern năhern sich die Gipfel 
der gleichen Hohe. Schliesslich wăre noch das im ostlichen Theile 
dieses Abscnittes gelegene Bucecigebirge zu erwăhnen, mit dem 
2508 Meter hohen Omu an der Grenze von Siebenburgen, sonst 
grosstentheils in Rumănien gelegen, mit Kămmen von annăhernd 
gleicher Hohe (Caraiman 2495 Meter, Babe 2500 Meter etc.) In 
entomologischer und botanischer Hinsicht ist dieser den Kalkalpen 
verwandte, sehr ausgedehnte Gebirgskomplex besonders wichtig. 
Geographisch und geologisch lăsst sich auch der weiter siid- 
westlich von den Ouellen des Cernaflusses gelegene Gebirgszug, 
den wir als s e c h s t e Unterabtheilung bezeichnen werden, von 
der eben besprocheneu nicht trennen. Daabervon dort (demehe- 
maligen Banater Grenzgebirge) mehr entomologische Aufzeich- 
nungen vorliegen, als sonst aus den Siidkarpathen, und das Ge- 
birge durch die verănderte, siidwestliche Richtung in mancher 
Hinsicht einen anderen Charakter annimmt, muss dieser Abschnitt 
getrennt behandel werden. Wo bei ălteren lepidopterologischen, 
die hochalpine Fauna betreffenden Angaben das «Gebirge von 
Mehadia» oder das «Banater Grenzgebirge» genannt wird, kann 
es sich dabei nur um den Hauptkamm handeln, der zwischen Cor- 
niareva im Banat (Ungarn) und Baia de Arama in Rumănien ge- 
legen, die Grenze zwischen beiden Lăndern bildet, da die Berge 
in der unmittelbaren Năhe von Mehadia nirgends 1000 bis 1200 
Meter ubsrsteigen, daher dort infolge ihrer siidlichen Lage noch 
der pontischen Laubwaidregion angehoren. Der vorher erwăhnte 
Gebirgszug beginnt mit dem Gugu (2294 Meter) im Banat, dem 
siidlich der Godeanu (2229 Meter) und Muntele Babii (1934 Meter), 
beide an der Grenze von Rumănien, unmittelbar folgen. Weiter 
gegen S. S. W. bildet der Cernafluss die Reichsgrenze, beiderseits 
zunăchst noch von hoheren Gebiro-szusren beeleitet, dem Boldo- 
venu (1508 Meter) im Westen und Oslea Românească. (1784 Me- 
ter) im Osten. Von cla an nimmt das Gebirge, wie schon erwăhnt, 
an Hohe ab, und endet bei dem bekannten Durchbruche der Donau 
am eisernen Thor. 



BULETINUL SOCIETĂŢJÎ DE SC11NŢE 327 

Der dritte Hauptabschnitt der Karpathen, das westsiebenbur- 
gische und biharer Gsbirge wird im Westen von der ungarischen 
Tiefebene, im Osten vom Hiigel- und Flachlande des mittleren 
Siebenbiirgen begrenzt, im Uebrigen schliesst es sich jedoch den 
Ost- und Sudkarpathen unmittelbar, an, von welchem es blos durch 
die Durchbruchsthăler des Szamos im Norden und Maros im Suden 
o-etrennt wird. Nichtsdestowenia-er ist die hohere Bereregrion in 
diesem Gebiete in Bezug auf Vegetation und Fauna isolirt, weil 
dieselbe nach allen Richtungen von Gegenden mit wărmerem Klima 
und pontischer Flora umgeben wird, welche sich auch zwischen 
dieses Gebirge und den Hauptzug der Siidostkarpathen einschiebt. 
Die hoheren Gebirgsparthien werden in dem genannten Abschnitte 
zum kleineren Theile aus archaischen Gesteinen, meist aber aus 
Trachyten und Basalten zusammengesetzt. Die bedeutendsten Er- 
hebungen sind unter anderen: Vladiasa 1848 Meter, Bihoru (Cu- 
curbeta) 18.45 Meter, Vîrfu Virfuluî 1828 Meter u. s. f. 

Innerhalb des vorher besprochenen zweiten Hauptabschnittes 
bildet einerseits das Rodnaer Gebirge nebst den benachbarten 
Theilen der Bukowina und Moldau, sowie der sich weiter nordlich 
anschliessenden Czornahoragruppe, andererseits der Hochge- 
birgszug im sudlichen Siebenbiirgen und Rumănien nebst den Ba- 
nater Grenzgebirgen, jede dieser beiden Gruppen fiir sich, jeeinen 
Complex, welcher der Tatra an Hohe nur wenig nachsteht, die- 
selbe jedoch an Ausdehnung und Gliederung der baumlosen al- 
pinen Region sehr bedeutend iib^rtrifft. Ueberdies werden dieeben 
erwăhnten Gruppen der Ost- und Sudkarpathen durch das mol- 
dauisch-ostsiebenbiirgische Hochgebirge verbunden. In Folge dessen 
ist auch die alpine Fauna des gesammten zweiten Hauptabschnittes 
der Karpathen weitaus reichhaltîger, als die des nordwestlichen, 
was auch schon in der folgenden Uebersicht, trotz der griind- 
licheren Erforschung des Tatragebietes, zum Ausdrucke gelangt. 

Wichtig sind im karpathischen Hochgebirge die charakteri- 
stischen Thăler mit alpiner Vegetation ohne Baumwnchs, wobei 
die Thalsole etwa 1600 bis 2100 Meter hoch liegt. Dieselben 
werden meist (so namentlich in der Tatra, dem Rodnaer-^ Pa- 
ringul-, Retezat-, Jezergebirge, sowie zu beiden Seiten des Haupt- 
kammes der transsylvanischen Alpen) von zahlreichen kleinen 



3â8 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIL\ T ŢE 

Seen belebt, und sindinfolge der geschiitzten Lage an Lepidop- 
teren viei reicher, als die Gipfel und Kăuime. 

Ausser den bekannten Tatrathălern.wăren vondiesenzahllosen, 
meist parallel laufenden Hochtălern der Sudostkarpathen, als die 
zugănglichsten und von Touristen ofter besuchten, zu nennen : im 
RodnagfebirQfe: das Bistrîtzathal am Gargfaleu, das Lalathal und der 
hochste Theil des Thales Isvoru băilor am Jneu; im siidlichen Sie- 
benbiirgen : die Thăler von Malaiesti bei Kronstadt, Bulea im Fo- 
garascher "Gebirge, Bucura am Retezat u. a.; in Rumănien : die 
Thăler der Jalomitza Jipii und Valea Cerbului im Bucecigebirge, 
Valea Caprii mii dem gleichnamigen See (-Gemsensee) siidlich vom 
Hauptkamm der transsylvanischen Alpen, das Thal am Galcescu- 
see im Pârineulo-ebiro-e u. s. f. 

Was nun die lepidopterologische Litteratur anbe- 
langt, welche sich auf die Hochgebirgsregionen der Karpathen 
bezieht, so ist dieselbe nicht besonders reichhaltig. Fur Galizien 
liesfen blos die Aufzeichnunoren Nowicki's vor, da die anderen 
ofalizischen Autoren leider das Hocho^ebirofe nicht besucht haben. 
Mehr litterarische Nachrichten besitzen wir aus Ungar n; so wird 
namentlich in der entomologischen Zeitschrift «Rovartani 
lapok» liber Sammelergebnisse aus der hohen Tatra, dem Co- 
mitat Arva, der Gegend von Eperjes u. s. f. y berichtet. Wichtige 
Angaben fmden sich auch in den zusammenfassenden Lepidop- 
terenverzeichnissen von H o r v â t h und P â v e 1, sowie der «Fauna 
Regni Hungariae von A i g n e r, P â v e 1 und U h r y k ( 1 8 96), ferner 
in einem im Bulletin der wissenschaftlichen Gesellschaft in Bu- 
karest (Bd. IX 1900 No. 5) erschienenen Beitrage von L. v. 
Aigner-Abafi «zur Lepidopterenfauna Rumăniens. » Die Anga- 
ben ălterer Autoren wurden von Speyer. Riihl u. a. 
zusammengfefasst. Fur die Fauna Siebenbiirofens lieoft das kritische 
Verzeichniss der Schmetterlinge von Czekelius (1897). fur Ru- 
mănien die Macrolepidopterenfauna von Car adj a (Iris, Dresden 
1885 u. 1896) und Fleck (Bulletin, Bukarest 1900) vor. 

Fiif die vorliegende Zusammenstellung stand mir aucli die 
Auslleute verschiedener Sammler zur Verfugung, welche mir die- 
selbe in freundlicher Weise iiberliessen, so besonders lîerr C. 
Kiritzescu, welcher im Juli und August 1901 im Hochgebirge 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 329 

von Buşteni in Rumănien einige werthvolle Funde machte, 
Mein eigenes Sammelgebiet endlich umfasst das Gebirge 
der B u k o v i n a nebst den angrenzenden Theilen des nord- 
lichenSiebenbiirgen und der Mol dau. 

Die Erforschung der Lepidopteren fauna der einzelnen Theile 
des Karpathengebirgesistrecht ungleichmăssig. Im nordwestlichen 
Hauptabschnitte ist die i. (westliche) Unterabtheilung wanig er- 
forscht, blos aus den Comitaten Arva und Trencsin liegen einige 
Aufzeichnungen vor: im Uebrigen trăgt das Gebirge weiter siid- 
westlich, an der măhrischen Grenze den Charakter niedrigen Mit- 
telgebirges, somit von dort an Erebien nicht viei zu erwarten ist. 
Dag-egfen ist die hohe Tatra sowohl von ung^arischer als von sfa- 
lizischer Seite recht grundlich von Lepidopterologen besucht wor- 
den, und iiberhaupt eine der ambestenbekanntenHochgebirgsre- 
gionen des gesammten Karpathensystems. Ueber die niedere 
Tatra liegen blos wenige Angaben vor, die sich zumeist auf deren 
ostliche Auslăufer und die Umgebung von Gollniczbânya und Eper- 
jes beziehen. 

Im zweiten Hauptabschnitte ist aus dem oberungarischgalizischen 
Sandsteinmittelgebirge sehr wenig bekannt; blos Nowichi unter- 
nahm dorthin einige Ausfliige. Die zweite Unterabtheilung, insbe- 
sondere die Czornahora selbst und deren sudliche Auslăufer sind 
unerforscht; inwieweit sich manche allgemein gehaltene Angabe 
(«Marmarosch») darauf beziehen konnte, lăsst sich natiirlich nicht 
entnehmen. Die dritte Unterabtheilung, d. h. das nordstsieben- 
blirgische, bukowiner und nordmoldauische Hochgebirge ist mir 
zum o-rossen Theile aus eigener Anschauung- bekannt, iiberdies 
finden sich verschieden Angfaben, welche sich auf den Pietros bei 
Borsa und andere benachbarte Berggrupen beziehen. Dabei muss 
aber beachtet werden, dass sowohl meine eigenen Beobachtungen, 
als auch diejenigen anderer Sammler in dieser Gegend, sich blos 
auf einzelne Exkursionen (die theilweise zu vorgeruckter Jahreszeit 
unternommen wurden), beschrănken, und grosse Strecken noch 
gănzlich unerforscht geblieben sind (so namentlich am Haupt- 
kamme des Rodnaergebirges, ebenso die hochsten siebenbur- 
gischen Theile der Calimangruppc), daher auch hier noch sehr viei 
Neues zu finden sein diirfte. 



330 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Innerhalb der vierten Unterabtheilung wurde blos stellenweise 
im rumănischen Antheile von Caradja gesammelt, so insbesondere 
am Ceahleu. Aus dem siebenbiirgischen Szeklerlande besitzen wir 
gar keine Nachrichten. 

Fur das siidliche Hochgebirge (flinfte Abtheilung) liegen von 
siebenbiirgischer Seite einigs Sammelergebnisse vom Retezat und 
den benachbarten Bergen im Hunyader Comitate vor, dann aus 
den zu Rumănien o-eborenden Theilen des BuceciofebirQfes bei Azuo-a 
und Buşteni. Hingegen sind besonders der Hauptkamm der trans- 
sylvanischen Alpen, das Paringul-, Cibin-, Jezurugebirge u. a. also 
Hochgebirgskomplexe von bedeutender Ausdehnung merkwiirdi- 
gerweise weder von Rumănien, noch auch von Siebenbiiugen aus, 
von Lepidopterologen jemals besucht worden, wăhrend z. B. die 
Flora dieses Gebietes von beiden Seiten, die Coleopterenfauna 
wenigstens von der siebenbiirgischen, zu den am besten bekannten 
gehort. Hier wăre also noch sehr viei nachzuholen. Das Grenz- 
gebirge zwischen Banat und Rumănien (sechste Abtheilung) ist 
ziemlich gut erforscht und zwar sowol schon von ălteren Entomo- 
logen (Frivaldszky, Stentz u. A.) als auch neuerdings von L. v. 
Ainer. 

Aus dem westsiebanblirgischen und biharer Gebirge (dritter 
Hauptabschnitt) fmden sich einzelne Aufzeichnungen, welche die 
Umgebung von Nagyâg und den Gebirgsstock Vladiasabetrenffen. 
Trotz der noch bedeutenden Liicken, liegen also immerhin aus 
allen einzelnen Abschnitten so viele Erfahrungen vor, dass diefel- 
gende Uebersicht schon nach dem gegenwărtigen Stande ziemlich 
reichhaltig ausfăllt. 

Es solien nun die einzelnen bisher aus den Karpathen bekannten 
Erebia-Arten nebst deren innerhalb dieses Gebirges gelegenen 
Fundorten aufgezăhlt werden, wobei die einzelnen Abschnitte, zu 
denen die Fundorte gehoren, der Uebersichtlichkeit wegen durch 
Zahlen bezeichnet werdem und zwar ' die drei Hauptabsch- 
n i 1 1 e mit : 

I. ttz Nordwestkarpathen bis zum Laborczthale und den Ouelh^n 
des Vislok. 

II. == Ost- und Siidkarpathen von der genannten Stelle bis zum 
eisernen Thor an der unteren Donau. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 331 

III. =r Westsiebenbiiro-isches und Bihareebirsfe. 

o o o 

Die einzelnen Unterabtheilungen im I. und II. Hauptabschnitte 
werden mit den Ziffern i bis 3, beziehungsweise 1 bis 6, in der 
Reihenfolge, in welcher sie besprochen wurden, bezeichnet. Die 
wichtigsten Autoren und Sammler werden jedem Fundorte beige- 
ftigt, falls es sich nicht um eigene Samme-lergebnisse handelt, 
und zwar: 

A. == L. v. Aigner (Buletinul Societăţei de sciinţe, Bucuresci 1 900). 

Car. == Aristides v. Caradja. 

Czek. = Dr. D. Czekelius. 

FI. == D. E. Fleck. 

F. R. H. = Fauna Regni Hungariae (A. Magyar Birodalom 
Allatvilâga). Budapest 1896. 

H. P. = Horvâth und Pâvel. 

K. = Const. Kiritzescu. 

Now. = Max. v. Nowicki. 

R. L. = Rovartani Lapok (ungar, entomol. Zeitschrift). 

Sp. = Speyer, geogr. Verbreitung der Schmetterlinge Deut- 
schlands und der Schweiz. 

Gattung Erebia Dalm. 

1. epiphron Kn. I.. 1. Ungar, hohe Tatra (F. R. H.), galiz. Tatra 
(Now.). I. 3. Eperjes (F. R. H.). II. 6. Korniareva (A). Muntele 
Babii und Gebirge von Mehadia, alpine Region (Sp.) 

var. cassiope F. I. 2. Rohâcs (Arva-Comitat, R. L.), ung. hohe 
Tatra (H. P.). I. 3. Eperjes (F. R. H.). II. 3. Ineu im Rodnagebirge. 
II. 5. Valea Cerbului bei Buşteni (K.) und Vorberge des Buceci bei 
Azuga, Rumănien (Car. und FL). II. 6. Gebirge von Mehadia (H. P.). 

ab. nelamus B. I. 2. Ung. hohe Tatra (R. L. 1885 und A. Bul- 
letin 1900). II. 5. Vorberge des Buceci bei Azuga, Rumănien, 
hăufiger als cassiope (Car. und FL). 

2. melampus Fiissl. I. 2. Rohâcs (Arva-Comitat, R. L.), ung. 
hohe Tatra (H. P. etc). I. 3. Selmeczbânya (F. R. H.). II. 5. Valea 
Cerbului, Schitu Jalomita, Valea Jepei (Rumănien) in der alpinen 
Region, nicht selten (K.). II. 6. Gebirge bei Mehadia (H. P. etc). 

3. mnestra Hb. I. 2. Ungar, hohe Tatra (Aigner), «Gebirge 
Ungarns» (Ochsenheimer). 



332 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

4. pharte Hb. I. 2. Ungar, hohe Tatra (A. etc). 

5. manto Esp. 1. 1. Kl. Krivân (F. R. H.). I. 2. ung. hohe Tatra 
(H. P. etc), galiz. hohe Tatra (Now. Mot. galiz.) I. 3. Selmeczbânya 
(F. R. H.). II. 2. am Kostrczyca (einem 1585 Meter hohen Vor- 
berge der Czornahora) massenhaft (Now.). II. 3. Pietrosu bei Borsa 
(F. R. H.). Rodnagebirge ; Rareu (Bukowina und Rumănien) sehr 
zahlreich. II. Valea Jepei bei Buşteni, Rumănien, alpine Region o* 
und 9 var - ohne Basalflecke auf der Hinterfliigelunterseite (K.). 
II. 6. Gebirge bei Mehadia (H. P. u. a.). 

ab. trajanus Horm. II. 3. am Rareu. 

6. ceto Hb. II. 6. bei Mehadia alpin (H. P. u. a.). Muntele Babii 
(Grenzgebirge zwischen Ungarn und Rumănien). Speyer a. a. O. 

7. medusa F. Die Stammart im gesammten Gebiete in den un- 
teren Regionen verbreitet. 

var. hippomedusa O. I. 2. Ung. hohe Tatra (F. R. H.). I. 3. 
Eperjes, Gollniczbânya (R. L. etc). II. 4. am Nagy Schandor (Car.) 

var. psodea Hb. I. 2. Ung hohe Tatra (R. L. etc). I. 3. Eperjes 
(F. R. H.), Gollniczbânya (R. L.). II. 3. Bukowina (seit 1898 auf- 
gefunden in Krasna, Fundul-Moldovei etc). II. 4. Slanic in der 
Mol dau, Uebergangsform (Car.). II. 5. Kronstadt, Schulergebirge; 
Oncesti (Czek. u. a.). II. 6. Mehadia (H. P. etc), Domogled bei 
Mehadia (Sp.). 

ab. procopiani Horm. (Mit hippomedusa nicht iden- 
tisch wegen der bedeutenderen Grosse und intensiv schwarz- 
braunen Grundfarbe) subalpin in der Bukowina und nordlichen 
Moldau. 

8. oeme Hb. I. 2. Ungar, hohe Tatra (A.), «Ungarn» (Ochsenh.). 
var. spodia Stgr. I. 3. Eperjes (A.). II. 5. Vorbsrge des Buceci 

bei Azuga, Rumănien (Car. und FI.). 

9. stygne O. II. (2. oder 3.) Marmarosch (A. etc). II. 3. Rodna- 
gebirge, Ineu. 

10. evias God. III. Vladiasa im westlichen Siebenbiireen 
(Czek. etc). 

11. melas Hbst. II. 5. Retezatgebirge, Siebenburgen (A.). II. 6. 
Gebirge bei Mehadia (H. P.; A. u. a.), banater Grenzgebirge 
(Viertl) Orşova (A.), Turnu Severin, Rumănien (Car.). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 333 

12. nerine Frr. II. (2. oder 3.) Marmarosch (A. etc). II. 5. Hu- 
nyader Comitat (A.). III. Nagyâg (F. R. H.), «Transsilvania» (Czek.). 

13. pronoe Esp. II. 1. Husla, oberungar.-galiz. Grenzgebirge 
(Now.). II. 5. (oder III.) Hunyader Comitat (A.), «Ungarn» 
(Ochsenh.). 

14. goante Esp. I. 2. Ungar, hohe Tatra (H. P. etc). II. 1. 
Husla, oberungar.-galiz. Grenzgebîrge (Now.). II. 3. Calimange- 
birge, Moldau. II. 5. Retezat (A.). 

15. gorge Esp. I. 2. Ung. hohe Tatra (H. P. etc), galiz. Tatraer 
Măgura und Thal Pansczyca (Now.). II. 5. Retezat (A.). 

var. triopes Spr. II. 4. Ceahleu, Moldau (Car.). 

16. aethiops Esp. Ueberall im Gebiete in der unteren Bergregion 
bis in die Ebene. 

var. leucotaenia Stgr. Wohl nur zufăllige Aberration. I. 1. Stre- 
csno, Comitat Trencsin, Comitat Arva, Javorina (H. P., F. R. H. 
etc). I. 3. Eperjes, Gollniczbânya (R. L. etc). II. 4. Comanesti, 
Mold. (Car.). II. 5. Azuga (Car. und FI.). II. 6. Mehadia (F. R. H.). 

17. euryale Esp. Alpin und subalpin im gesammten Gebiete, 
stellenweise an nordlichen Abhăngen auch bis in die Thăler herab- 
steigend. I. 1. Comitat Arva. I. 2. hohe Tatra (H. P. etc). I. 3. 
Eperjes, Gollniczbânya (A.). II. 1. Berehiwskie poloniny bei 
Ustrzyki gorne, Galizien (Now.). II. 3. Rodnagebirge liberali, Bu- 
kowina von ca. 1300 Meter aufwărts liberali, auch in Thălern bis 
750 Meter herabsteigend, meist var. philomela Esp. II. 4. Ceahleu, 
Nagy-Schandor, var. philomela (Car.). II. 5. Valea Jepei (Rumă- 
nien), subalpin var. philomela Esp. (K.), Azuga var. philomela 
(Car. und. FI.), Elopatak, Siebenblirgen Czek.. Schanta und hohe 
Rinne bei Hermannstadt. var. philomela (Czek.). II. 6 iiberall bei 
Mehedia (H. P. etc), Muntele Babii «in eigenthlimlicher Varietăt» 
(Sp.), wohl philomela Esp. III. Vladiasa (Czek.). 

Var. ocellaris Stgr. I. 3. Gollniczbânya, Eperjes (Rov. L. etc.) 
II. 5. Hermannstadt (A.). 

var. euryaloides Tgstr. I. 3. Eperjes (Aign.). II. 3. Bukowina 
(1899 — 1901). 

18. ligea L. Ueberall in den unteren Regionen, stellenweise bis 
liber 1800 Meter emporsteigend. 

var. adyte Hb. I. 2. Trata (F. R. H. etc.)I. 3. Eperjes (F.R H.) 



384 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

II. 3. Bukowina. II. 5. Azuga (Car. und FI.), Hermannstadt, Reh- 
wiese, Schanta (Czek.), Rotherthurmpass (Car.). II. 6. Grenzge- 
birge zu Banat und Rumănien, Mehadia (A.) 

19. Iappona Esp. I. r. Comitat Arva, alpin an vielen Orten 
(R. L.). I. 2. g-aliz. hohe Tatra hăufig (Now.), ung. hohe Tatra 
(H. P. etc), Rohâcs (R. L.), I. 3. Eperjes (F. R. H.) II. 3. Pietros 
bei Borsa (H. P. u. a.), Gebirgszug des Caliman und Lucaci (Bu- 
kowina und Moldau.) II. 4. Ceahleu in der Moldau (Car.). II. 5. 
Zenoga ini Retesatgebirge, siidwestliches Siebenbiirgen (F. R. H.), 
ausserdem «Transsilvania» (Czek.) und »Gebirge Siebeiibiirgens» 
(Sp.). II. 6. bei Mehadia alpin (H. P. etc). III. Nagyâg (F. R. H.). 

20. tyndarus Esp. 1. 2. Ungar hohe Tatra (H. P. etc). II. 3. 
Lucaci, Caliman (Bukowina und Moldau), trans. ad. v. coecodro- 
mus Gn. et Vili. II 6. Gebirge bei Mehadia (H. P. etc), «Ungarn 
und Banat» (Sp.). 

Betrachten wir nun an der Hand der vorstehenden Zusammens- 
telluno-, die Verbreitung - der einzelnen Arten innerhalb unseres 
Gebietes, so fălit zunăchst der im Vergleiche zum nordwestlichen 
Hauptabschnitte grosse Reichthuin der Ost-und Siidkarpathen auf. 
Von den aufgezăhlten 20 Erebiaarten kommen in den beiden 
Hauptabschnitten I und II 19 Arten vor; davon sind 11 beiden 
gemeinsam ; nur im nordwestlichen Theile (Tatra) kom- 
men (bisher) 2 Arten vor, nămlich mnestra und p harţe, von 
denen die zuletzt genannte auch in den Vogesen einheimisch ist, 
was aiso auf eine gewisse Verwandtschaft dieses Gebietes mit dem 
westlichen Mitteleuropa deutet. Im II. Hauptabschnitte fliegen 
dagegen 5 Arten, die in der Tatra etc. fehlen, nămlich : c e t o, 
stygne, melas, nerine und pronoe. Von diesen ist ceto auf 
die sechste, also siidwestliche Unterabtheilung beschrănkt, melas 
fehlt in den Abschnitten 1 — 4 und kommt blos in den Sud-und 
Sudwestkarpathen (Abschnitte 5 und 6) vor. Beide Arten sind 
sonst mehr in den siidlichen Alpen und den Gebirgen Siideuropas 
zu Hause. Der nordwestliche Hauptbschnitt der Karpathen be- 
herbergt also (11 -f- 2 =) 13, der ostliche und siidliche (II.) da- 
gegen (11 -f- 5=) 16 Arten. Im III. (westsiebenbiirgischen) 
Hauptabschnitte kommen nach bisheriger Ermittelung 7 Arten 
vor, darunter aber eine (evias), welche beiden Abschnitten I und 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 335 

II fehlt. Dieselbe ist eine ausgesprochen slidwesteuropăische Form 
welche selbst innerhalb der Alpen ostlicher als in Slidtirol nicht 
beobachtet wurde. 

Von den (17) alpinen Arten, welche wir bisher aus den Kar- 
pathen kennen, sind 9 so ziemlich liber den ganzen Gebirgszug, 
von der Tatra bis zum Banat und sudwestlichen Rumănien, ver- 
breitet, nămlich epiphron (oder v. cassiope), rnelampus, manto, 
oeme, goante, gorge, euryale, lappona, tyndarus. Die librigen 8 
sind, wie oben erwăhnt, auf einzelne Abschnitte beschrănkt. Selbst 
die verbreiteten Arten sind aber derart lokal begrenzt, dass jedc 
einzelne Gebirgsgruppe ibre Eigenthiimlichkeiten bat und recht 
verschidene Arten beherbergt. 

Es fliegen also beispielsweise nach dem heutigen Stande unserer 
Kenntnisse auf nachstehenden einzelnen Bergen oder Gebirgssto- 
chen, welche in lepidopterologischer Beziehung einigermassen 
bekannt sind, folgende alpine Erebien (mit Hinweglassung der 
in den niederen Regionen liberali vorkommenden 3 Arten : me- 
dusa, aethiops und ligea): 

J\m Rohâcs (im Comitate Arva, 2225 Meter) v. cassiope, 
rnelampus, euryale, lappona; 

am Berge Husla (1405 Meter) pronoe, goante, euryale; 

am Pietrosu bei Borsa (2305 Meter) manto, stygne, nerine, 
euryale, lappona ; 

im Ineugebiete bei Rodna (2280 Meter) bei circa 1600 Meter 
Hohe : v. cassiope, manto, stygne, euryale ; 

am Lucaci-Ca liman gebirge (2102 Meter) zwischen 1500 
und 1900 Metern, groante, euryale, lappana, tyndarus; 

am Rareu (1653 Meter) manto, euryale; 

am Ceahleu (1908 Meter) gorge var. triopes, euryale, lappona; 

in Hochthălern des Buce ci gebirges (2508 Meter) bei Buşteni 
und Azuqra in Rumănien bei ca, 1600 — 2100 Metern Hohe: v. 
cassiope (nebst ab. nelamus), rnelampus, manto, oeme v. spodîa, 
euryale ; 

am Retezat (2506 Meter) melas, goante, gorge, euryale, 
lappona ; 

am Muntele Babii (1934 Meter) epifhron, ceto, euryale; 



336 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



imwestsiebenbiirgischenHochgebirge; evias, nerine, 
euryale, lappona. 

Wenn es sich also auch um die Sammelergebnisse niichtiger 
Exhursionen handelt, so diirften jedenfalls gewîsse Charakterzlige 
in der Fanna der einzelnen Berggruppen in den eigenthiimlichen 
lokalen Verhăltnissen begrlindet sein, soz. B., dass (mit Ausnahme 
der weitverbreiteten euryale) etwa am Caliman und Ceahleu blos 
dîejenige Gruppe von alpinen Erebien vertreten ist. welche (im 
System Staudinger-Rebel) mit pronoe oder groante beginnt, wo- 
gegen umgekehrt im Bucecigebiete blos din Gruppe epiphron bis 
oeme bisher beobachtet wurde. Da bei dem geselligen Auftreten 
der Erebien liberali gewiss die hăufigsten zuerst in den Weg fallen 
und gerade diese kaum zu ubersehen sind, so diirften diese cha- 
rakteristischen Unterschiede zwischen den einzelnen Gebirgsziigen 
auch durch neuere Entdeckungen kaum verwischt werden. 

Im Vergleiche zu anderen verwandten Gebieten gestaltet sich 
das Verhăltniss der Erebienfauna des Karpatheugebirges recht 
giinstig, denn dasselbe besitzt mit seinen 20 Arten nahezu ein 
Drittel sămmtlicher Erebia-Arten der palăarktischen Fauna, 
welche deren 62 (nach Staudinger & RebeFs Catalog. III. Auflage) 
beherbergt. In Europa (ohne dem Caucasus, Ural und Armenien) 
kommen (nach demselben Catalog) 33 Arten vor: davon machen 
also die 20 karpathischen Arten 60,6 °/ aus, also nur etwas we- 
niger als zwei Drittel der europăischen Arten. 

Das gesammte Alpengebiet beherbergt (einschliesslich des 
auch in den niederen Regionen der Westalpen, Slidfrankreich etc. 
einheimischen neoridas B.) 27 Arten, also blos um 7 mehr als 
die Karpathen. Noch glinstiger gestaltet sich das Verhăltniss fur 
diese letzteren, wenn man blos die alpinen Arten betrachtet 
(also mit Hinweglassung v6n medusa, neoridas, aethiops, ligea) : 
von 23 Arten des Alpengebietes fehlen in den Karpathen blos 6. 
dagegen sind 17 vorhanden. Dabei niuss aber die im Vergleiche 
zu den Alpen so mangelhafte Durchforschung des Karpathenge- 
birges immer im Auge behalten werden. 

Von diesen 6 in den Karpathen fehlenden Arten ist blOs eine: 
glacialis Esp. in ihren verschiedenen Lokalformen liber die 
gesammte Alpenkette in den oberen Regionen verbreitet, deren 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 337 

nachtrăgliche Entdeckung im karpathischen Hochgebirge iibrigens 
nicht ausgeschhlossen ist ; die iibrigen sind hochst lokal, zum 
Theile erst in neuerer Zeit entdeckt, und zwar : a r e t e F., sehr 
lokal in den Ostalpen, e r i p h y 1 e Frr., lokal in den Ost-und Cen- 
tralalpen, eh rişti Rătzer und flavofasciata Heyne in den 
Central-alpen an sehr beschrănkten Flugplătzen, schliesslich der 
in den Westalpen einheimische s c i p i o B. 

Die iibrigen 6 europâischen Arten, welche in den Karpathen 
fehlen, aber auch in den Alpen nicht vorkommen, sind : zwei nor- 
dische: embla Thnb. und disa Thnb., ferner: a fer Esp. aus 
Siidrussland und Dalmatien, epistygne Hh. aus Sudfrankreich 
und Spanien, gorgone B. aus den Pyrenăen, und zapa teri 
Oberth. aus Spanien. Betrachten wir die ostlich und siidlich von 
den Karpathen gelegenen Hochgebirge, so finden wir, dass in den 
Gebirgen der Balkanhalbinsel, welche blos eine Fortsetzung der 
Siidost-alpen vorstellen, nicht eine einzige Hochgebirgsart vor- 
hommt, welche in den Alpen fehlen wiirde, denn die im Tieflande 
einheimische v. dalmata Hod. gehort als ausgesprochene medi- 
terrane Steppenform nicht dazu. 

Am Rhilo-Dagh und Rhodope im siidlichen Bulgarien beispiels- 
weise wurden folgende 9 Arten beobachtet: epiphron v. cassiope, 
medusa, oems v. spodia, rhodopensis Stgr., eine Form von gor- 
gone B. (vergi. «Entomol. Record,» London 1900). aethiops, 
euryale 3 ligea, lappona, tyndarus v. ottomana H.-S., 

Anders gestalten sich die Verhăltnisse im Caucasus, welcher im 
Vergleiche zu den Karpathen weit ărmer an Erebien bleibt, wobei 
aber von den 8 dort vorkommenden Arten drei nicht blos in den 
Karpathen sondern auch in den Alpen und den iibrigen Gebirgen 
Mittel- und Nordeuropas fehlen, nămlich: uewitsonii Led., melan- 
cholica H.-S., afer Esp. Ausser diesen wurden im Caucasus noch 
beobachtet: medusa, stygne, aethiops var. melusina H.-S., ligea, 
tyndarus. 

In den Gebirgen Nordasiens tritt wieder eine grossere Zahl(2 7) 
eigener Arten auf, wogegen aber blos wenige von den alpin- 
karpathischen bis dorthin vordringen. 

Im Einzelnen stellt sich die weitere Verbreitung der 20 karpa- 
thischen Erebia- Arten folgendermassen dar: 



338 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



Ausser in den Karpathan wurdc ein e Art, mnestra Hb., sonst 
nur in den Alpen beobachtet; 8 Arten sonst nur in den Alpen und 
anderen westlichen Gebirgen (Deutschland, Frankreich, Pyre- 
năen, Spanien, Italien) und zwar : melampus, pharte, manto, ceto> 
evias, nerine, pronoe, goante. In den Alpen, den Gebirgen Deutsch- 
lands, Frankreichs, Italiens, den Pyrenăen und Armenien wurde 
eine karpathische Art : stygne beobachtet; in den Alpen, anderen 
westeuropăischen Hochgebirgen, aber auch siidlich von den Karpa- 
then (in Bulgarien, der Herzegowina, Griechenland) 4 Arten : 
epiphron, oeme, melas, gorge; ebenda aber auch noch in Lappland, 
Finnland und im Altai : lappona, ebenfalls in allen europăischen 
Hochgebirgen und uberdies in Central-, Ost- und Nordostsibirien: 
euryale, ferner in den westlichen Hochgebirgen, Bulgarien, Grie- 
chenland, dem Caucasus, Kleinasien, Persien, Nordasien bis Ostsi- 
birien und in Nordamerika : tyndarus. 

Auch in den niederen Regionen verbreitet, westlich bis England, 
ostlich bis zum Altai und Sudsibirien, ist von den karpathischen 
Erebien : aethiops; schliesslich sind medusa, und ligea liberali in 
Europa verbreitet, mit Ausschluss von Grossbritannien; ligea dringt 
mehr anf Gebirgsgegenden beschrănkt, ostlich bis zum Amurgebiet, 
medusa bis ebendahin, und falls epipsodea Butl. als Varietăt dazu- 
gehort, bis Nordamerika. 

Es lăsst sich nun aus dieser Vertheilung folgendes entnehmen; 
Von den 17 alpinen Erebien der Karpathen (denn nur diese 
sind fur dte Charakterisirung derlokalen Verhăltnisse massgebend, 
sind 13 nur in den Gebirgen West- und Mitteleuropas, sowie der 
Balkanhalbinsel (als Fortsetzung der sudlichen Alpen) einheimisch, 
erreichen also hierindenKarpathenihreOstgrenze, und 
gehen nicht weiter nach Asien ; die anderen 4 Arten kommen 
ehenfalls im Westen Europas vor, dringen aber auch weiter ostlich 
bis Armenien, Asien etc.) 

Neun Arten (also immer noch die M ehrzahl von den 17) 
sind von den Karpathen aus nur nach Westen verbreitet, blos 
4 gehen anch weiter nach Suden, 4 andere, wie schon erwăhnt, 
auch nach Osten. 

S a m m 1 1 i c h e 20 die Karpathen bewohnenden E r e- 
b i a - A r t e n kommen auch i n d e n Alpen vor, alic bis auf 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 339 

mnestra iiberdies auch noch in anderen Hochofebiro-en West- und 
Mitteleuropas, dagegen besitzen dieKarpathen keine 
e i n z i g e ostlicheArt, welche in den Alpenetc, fehlen 
wlird e. 

In dieser Vertheilung, und dem Umstande, dass blos 4 von den 
alpinen Erebien weiter ostlich dringen, als die Karpathen, zeigt 
sich also die vollstăndige Uebereinstimmung der karpathischen 
Erebienfauna mit derjenigen West- und Mitteleuropas, welche sich 
auch auf die iibrige hochalpine Lepidopterenfauna ausdehnt, und 
in schroffem Gegensatze zu den in unseren Ebenen wâ'r- 
meren Hugelgelăndăn herrschenden Verhăltnissen steht, wo sich 
der Unterschied gegeniiber Mitteleuropa gerade dadurch bemerk- 
bar macht, dass ostlich e Arten hier ihre Westgrenze erreichen, 
also orerade das Geofentheil von der o-eschilderten Verbreituno- der 
Erebien. 

Hiermit.gelangen wir zu einem der inter essantesten Punkte, die 
sich bei der Betrachtung unserer Lepidopterenfauna ergeben, und 
ich kann nicht umhin dabei etwas lănger zu verweilen. 

Wăhrend wir also bei den karpathischen Erebien einen voll- 
stăndigen Anschluss an die Fauna Mittel- und Westeuropas kons- 
tatiren konnten, wird dass Tiefland im Osten und Siiden am Aus- 
senrande der Karpathen d. h. in der Bukovina und in Rumanien 
dadurch charakterisirt, dass auf allen Gebieten der Fauna und 
Flora, einerseits nordliche (subarktische) andererseits siidliche (me- 
diterrane) Steppenbewohner hier in eigenthiimlicher Symbiose 
beisammen vorkommen, von denen die letzteren in Mitteleuropa 
fehlen und von hier aus nach Osten und Siiden verbreitet sind. 
Ersfănzend ma^f noch bemsrkt werden. dass manche Arten der 
norddeutschen und nordrussischen Ebenen, also Bewohnsr von 
Gegenden mit kiihlem und f e u c h t e m Klima hier auf die mon- 
tane Region beschrănkt lăngs des Mittelgebirges der Ost- und 
Siidkarpathen weiter nach dem Siiden vordringen. Diese That- 
sachen v/urden in meinen friiheren Publicationen oft erwăhnt und 
ausfiihrlich behandelt *), wenn ich nun in Kiirze abermals darauf 
zuruckkomme, so geschieht es deshalb, weil durch einige neuere 



Vgl. auch Verh. der k. k. zool. bot. Gesellsch. in Wien, Jahrg. 1897. «Die Schmetter- 
linge der Bukowina», Einleitung. 



340 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Forschungen auf geologischem ung palăontologischem Gebiete die 
Voraussetzungen meiner in den « Untersuchungen liber die 
Lepidopterenfauna der Bukowina» 1894 nur als Vermuthungen 
und Hypothesen beilăufig aufgesgellten Behauptungen, nunmehr 
eine sichere Grundlag-e, und dema-emăss auch die darauf ofeerrun- 
deten Schlussfolgerungen ihre Bestătigung erhalten. 

Auch durch meine neusten Sammelergebnisse wăhrend der 
Jahre 1899 — 1901 wurde die Zahl der eben erwăhnten fur unsere 
Ebenen sb charakteristischen Faunenelemente noch bereichert. 
Ein Beisammenwohnen an den nămlichen Flugplătzen, wie 
etwa das von Thais polyxena und Eilicrinia cordiaria mit Agrotis 
birivia und Plus. interrogationis bei Czernowitz, von Argynn. pan- 
dora und Lyc. optilete bei Radautz, von Ephyra pupillaria und 
Argynn. laodice bei Ropcea (im August 1900) endlich von Siona 
nubilaria, Tephrocl. gratiosata mit Odont. carmelita und Larentia 
munitata in der nordlichen Moldau (welche Beispiele nur beliebig 
herausgegriffen wurden und sich noch um ungezăhlte vermehren 
liessen). — wărein Mitteleur opa, Deutschland u. s. f. 
geradezu unmoglich. Denn wenn auch von deu genannten 
Arten alle die als «subartisch» anzusprechenden dort vor- 
kommen, so sind andererseits : polyxena, pandora, cordiaria, pu- 
pillaria, nubilaria, gratiosata u. s. f. dort durchaus fremd. Dieselben 
wurden als den mediterranen Steppengebieten angehorend, das 
feuchte gemăssigte Klima Deutchlands und des westlichen Mittel- 
europa nicht ertragen, wăhrend sie, obwohl sonst entschieden 
mediterran, hier in der trockenen Sommerwărme allein die Bedin- 
gungen zu ihrem Gedeihen fmden, und gegeniiber dem strengen 
Winter des Kontinentalklimas jedenfalls unempfmdlich bleiben. 

Meine schon friiher (a. a. O.) vorgebrachte Erklărung unserer 
eigenthumlichen Faunenverhăltnisse lăsst sich in Kiirze dahin zu- 
sammenfassen, dass die Fauna unseres Gebirges, d. h. der Ost- 
und Slidkarpathen — gewisse Abhănge innerhalb der montanen 
Region ausgenommen — 2 ) sich im Gegensatze zu den benach- 



a ) Nicht zu iibersehen sind inanche meist siidlich geneigte Abhănge, welche schou in der 
Hukowina beginnend, weiter gegen Siiden an Ausdehnuug zunehmen, und obwohl inmitten 
des montanen Waldgebietes gelegen, eine hochst merkwiirdige, von Natur aus baumlose 
Steppenvegetation aufweisen, die als das Cebiet der sogenannten aquilonaren Flora bezeichnet 
wird. Dieselbe (zu welcher beispielsweise der von jeher unbewaldete Muncel bei Pojorita in 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCllNŢE 341 

barten Ebenen unter den nămlichen Bedingungen entwickelt hat, 
wie diejenige von Nord- und Mitteleuropa. beziehungsweise, wie 
die alpine Region jener Gegenden Darnach folgte also hier im 
Gebirofe nach dem endoqltio-en Zuriickweichen der Gletcher, wăh- 
rend der pleistocănen Periode, dieselbe Stufenreihe von feuchter 
Steppe (Tundra, eventuell mit lichtem Nadei- und Birkenwald) 
kuhler, trockener Steppe, mit darauffolgender Erwărmung (medi- 
terrane oder aquilonare Periode) und schliesslich die rezente Wald- 
vegetation, wie dieselbe fur die vom Inlandeis bedeckt gewesenen 
Tiefebenen Nordeuropas und Gebirge Mitteleuropas festgestellt 
wurde. Die nămlichen Verhăltnisse herrschten also auch in der 
norddeutschen Ebene, daher die Aehnlichkeit unserer ost- 
karpathischen montanenWaldregion mit der dortigen Fauna, 
welche, durch die nordwestgalizische Tiefebene mit der norddeut- 
schen verbunden, mit dieser einen einzigen Complex der soge- 
nannten bălti s eh en Florenregion (nach Kerner), mit gleichen 
klimatischen Bedingungen, bildet. 

Die alpine Region blieb in dem gesammten vergletschert ge- 
wesenen Gebiete auf der Stufe der feuchten Steppenformation 
(Krummholz und Alpenmatten) stehen, und wurde blos răumlich 
durch die Waldvegetalion der niederen Regionen in einzelne 
kleinere Gruppen getrennt, deren Flora und Fauna also mit ge- 
ringen lokalen Modifikationen so ziemlich die nămliche blieb, daher 
die Uebereinstimmung unserer Hochgebirgs-Erebien mit der Fauna 
der Alpen und anderer Gebirge Mittel-und Westeuropas. 

Durch den Nachweis einer ausgedehnten Vergletscherung der 
siidlichen Hochgebirge Rumăniens wăhrend der Ouaternărepoche 
(Vgl. Recherches sur la periode glaciaire dans Ies Karpates me- 



der Bukowina gehort) ist der Flora unserer pontischen Wiesenformation, aber auch der troc- 
kenen, wărmeren Hochsteppenformation des Caucasus und mancher asiatischer Gebirge nahe 
verwandt, und diirfte dieselbe Entwicklung durchgemacht haben wie der genannten Gebiete. 
Als hervorragende Vertreter dieser Gebirgssteppenflora seien etwa genannt : Evonymus nanus 
M. Bieb., ein sonst im Caucasus einheimischer Strauch, der hier bei Fundul-Moldovei in der 
Bukowina seinen einzigen Standort in Europa hat; ferner Galium valantoides M. B. aus dem 
Gebirge des siidwestlichen Rumănien, sonst ebenfalls nur im Caucasus, ebenso die sonst am 
Baikalsee in Sibiren einheimische Veronica grandis Fischer aus Cozia, Golotreni etc. im Ge- 
birge Rumăniens, und andere Arten. Da aber von Lepidopteren bis jetzt noch nichts beson- 
ders charakteristisches aus dieser aquilonaren Region bekannt wurde, kann vorlăufig uicht 
naher daraul eingegangen vverden. 



342 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

ridionales par E. de Martonen, Bulletinul Societăţii de sciinţe, Bu- 
curesci IX. No. 14 Aug.-Septemb. 1900) wie eine solche fur die 
hoha Tatra schon lăngst konstatirt war, erhălt die obige Annahme 
ihre Bekrăftigung von geologischer Seite. 

Dass andererseits ein Vergleich der in den Karpathen einhei- 
mischen alpine n Erebien mit denjenigen des Caucasus keine 
derartige Aehnlichkeit der beiderseitigen Faunenelemente zeigt, 
erklărt sich dadurch, dass das zuletzt genannte Hochgebirge von 
Tieflăndern umgeben v/ird, welcheauchewăhrenddersogenannten 
Glazialperiode einen Steppencharakter trugen,daher auch die heu- 
tigen alpinen Regionen des Caucasus, mit relativ feuchterem Klima- 
von dem grossen arktisch-mittel europăischen, vom Inlandeis be- 
deckt gewesenen Complex des «baltischen» Floren-und Faunen- 
gebietes isolirt blieben. Im Uebrigen gestalten sich die Verhăltnisse 
im Caucasus auch insofern anders, als grosse Strecken auch wăh- 
rend der rezenten Epoche den Charakter trockener Steppen tragen, 
und diese, einerlei ob auf glazialer Grundlage entstanden, ode r 
urspriinglich, fiir die feuchtigkeitsliebenden Erebien weniger giinstig 
sind, daher deren geringere Zahl, von denen manche stark mo- 
difizirt erscheinen. Entsprechend den alpinen und «Tundra» formen 
entstehen dort stammverwandte subarktische Steppenformen, 
welche sofern sie der hoheren Gebirgssteppe angehbren, eine ge- 
wisse Verwandtschaft zu den alpinen zeigen (v. dromulus Stgr. 
und andere Rassen alpiner Arten), oder aber in tieferen Lagen 
einen Uebergang zu denjenigen der Ebsnen bilden, wo manche 
Gruppen durch — allerdings wenige— eigene Arten vertreten sind. 
Die nordlichen waldiosen Abhănge des Caucasus, in ihrenunteren 
Regionen in unmittelbarem Zusammenhange mit dem Steppenge- 
biete der Ebene, tragen einen mehr .mediterranen (aquilonaren) 
Charakter, ebenso dessen sudostliche Auslăufer gegen das Thal 
des Kur. Var. melusina H.-S., melancholica H.-S , hewitsonii Led 
und afer Esp. sind demnach den tieflândbewohnenden und west- 
mediterranen Arten nahe verwandt Neben alpinen sind also im 
Caucasus auch ausgesprochene Steppenformen vertreten, weil die 
trockene Steppe dort lăngere Perioden ausgefullt hat und auch 
heute noch so bedeutende Strecken einnimmt, wie nirgends in 
europăischen Gebirgen. Von den erwăhnten «Steppen «-Erebien 



BIJLETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 343 

dringt beispieisweise afer Esp. bis in die Ebenen Siidrusslands, 
und konnte moglicherweise auch das Gebiet unserer westponti- 
schen Tieflandsfauna oder dasjenige der siidkarpathischen aquilo- 
naren Region (z. B. das siidostliche oder siidwestliche Rumănien) 
erreichen. 

Wir gelangen hiermit zur zweiten, von mir (a. a. O.) ofter 
vorgebrachten Voraussetzung, welche nămlich den Unter- 
s c h i e d der, einige Anklănge an die armenischen und siidsibiris- 
chen Steppengebiete zeigenden Fauna des Tieflandes der Bu- 
kowina und Rumăniens, sowie der erwăhnten «aquilonaren» Ge- 
birgsabhănge dieser Lănder, im Vergleiche zu Mitteleuropa, be- 
ofriindet. Diese Voraussetzunof bestănde darin, dass wăhrend der 
mitteleuropăischen Gletscherperiode und den unmittelbar darauf- 
folgenden Abschnitten der pleistocănen Epoche in den erwăhnten 
Gegenden am Ost-und Siidrande der Karpathen ein kaltes (sub- 
arktisches), dabei aber trockenes, ausgesprochenes Steppenklima 
(mit entsprechender Fauna) herrschte, welches sich wăhrend eine s 
gewissen Zeitabschnittes (nach Nehring folgte derselbe auf die 
Haupteiszeit) auch weiter nach Mitteleuropa verbreitete. Spăter, 
unmittelbar vor dem Beginn der rezenten Laubwaldperiode folgte 
ebenfalls die bekannte Erwărmung (mediterran-aquilonare Periode) 
welche in unseren Tieflande, nach den Floren-und Faunenrelikten 
zu schliessen, noch intensiver gewesen sein mochte, als im nord- 
lichen Mitteleuropa. Im Tieflande Norddeutschlands, Westeuropa 
etc, ebenso bei uns in der montanen Region konnte demnach die 
nach der Eiszeit eintretende Steppenperiode blos eine voriiberge- 
hende und von verhăltnissmăssig kurzer Daner gewesen sein, daher 
konnte die Fauna dieser Periode sich dort, einestheils wegenihres 
adventiven Charakters, dann aber auch wegen der in der rezenten 
Periode gesteigerten Feuchtigkeit des «baltischen» Klimas nicht, 
oder nur wenig behaupten, und hat demgemăss nur sehr geringe 
Spuren in der rezenten Fauna des nordlichen und westlichen Mit- 
teleuropa zuriickgelassen. Hingegen sind diese, auch fur das Mit- 
telgebirge der Ost-und Siidkarpathen zutreffenden Verhăltnisse 
fiir die Faunenrelikte der postglazialen (feuchten) Tundraperiode 
giinstiger, wie wir als solche etwa die in Nord und Mitteldeut- 
scheland einheimischen : Argynnis alphirape, thore, pales, Colias 



344 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

palaeno, Lyc. optilete etc, ansehen miissen, von denen heispiels- 
weise die drei zuletzt genannten auch in der Bukowina, aber nur 
in der montanen Region vorkommen. 

In unserem Tieflade hingegen, wo die Steppenfauna seit der 
(der Eiszeit entsprechenden) Steppenperiode urspriinglich einhei- 
misch war, konnte sich dieselbe umso besser bis in unsere Zeit 
erhalten, als sie durch das kontinentale, trockenere Klima begiins- 
tigt wird, und zwar gilt dies sowohl von den Relikten der klihlen, 
subarktischen Steppe, als auch von den mediterranen, die theil- 
weise ineinandergreifen und nebeneinander vorkommen. Unsere 
Tieflandsfauna ist daher im Vergleiche zur mitteleuropăischen rei- 
cher, und insofern von dieser verschieden, als die Bedingungen fur 
ihre Entwicklung wăhrend der Eiszeit andere waren, und unser 
Gebiet dementsprechend einer andere klimatischen und Floren- 
region (der «pontischen» nach Kerner) angehort, als die Flach- 
lănder des nordliehen und westlichen Mitteleuropa. 

Die Voraussetzungen fiir diese Erklărnng, nămlich die Hiigel-und 
Flachlănder am Aussenrande der Ost-und Siidkarpathen wăhrend 
der pleistocănen Periode erfăhrt nun ebenfalls in neuesterZeit ihre 
Bestăttigung durch palăontologische Forschungen, insbesondere 
durch den Fund fossiler Kamele in Rumănien. 

Eine von Herrn Professor Gr. Stefanescu (im «Anuarul 
Museului de Geologia si paleontologia, Bucuresci 1896) veroffent- 
lichte Abhandlung veranlasst Herrn Professor D. A. Nehring 
(im «Globus» Bd. 79 No. 17 v. 17 Mai 1901) zu einigen hochst 
bemerkenswerthen thiergeographischen Betrachtungen, von wel- 
chen einige Punkte hier unbedingt wiederholt werden miissen, 
weil dieselben im Wesentlichenmitmeinenofter- 
wăhnten Beobachtungen an der Lepidoptere n- 
fauna der Bukowina und deren sudlichen Nachbar- 
gebiete genau ubereinstimmen. 

So heisst es daselbst u. a : « Offenbar war Camelus alutensis 
(Stef.) ein charakteristisches Mitglied der pleistocănen subarkti- 
schen Steppenfauna, welche wăhrend eines gewissen Abschnittes 
der Pleistocănperiode in Ost-und Mitteleuropa eine grosse Rolle 

gespielt hat » a Das wilde Kamel von Rumănien gehorte 

ohne Zweifel zu den extrem sten Vertretern dieser Fauna. Es 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 345 

wird kaum bis Mitteleuropa vorgedrungen sein» (v/o, 
wie vorhin ausgeftihrt wurde, diese Fauna einen mehr adventiven 
Charakter trug, wăhrend dieselbe in den ebenen Gegenden von 
Rumănien, nach den lepidopterologischen Ergebnissen zu urthei- 
len, einen viei grosseren Zeitabschnitt ausfiillte), «aber das Vor- 
kommen seiner Fossilreste bei Slatina in Rumănien beweist, dass 
wahrend des betreffenden Abschnittes der Pleistocănperiode ein 
scharf ausgeprăgtes Steppen-beziehungsweise Wlistenklima seine 
Herrschaft bis in den nordlichen Theil der Balkanhalbinsel auso-e- 
breitet hatte,» d. h. nămlich dem besprochenen Funde, bis in die 
Ebene Rumăniens und bis zum Siidrande der Karpathen, also 
Gegenden, welche dem gleichen Faunengebiete angehoren und 
die nămlichen faunistischen Verhăltnisse aufweisen, wie auch die 
weiter nordostlich, am Ostabhange dei Karpathen sich anschlies- 
senden Ebenen, bis in die nordliche Moldau und Bukowina. Die 
beutige Steppenflora und Fauna ist sogarinden zuletztgenannten 
Gebieten, ebenso auch in der siidostlichen Moldau, der ostlichen 
Walachei und Dobrudscha viei besser entwickelt als in der hente 
vorwiegend der Laubwaldregion angehorenden Gegend von Sla- 
tina in der sogenannten kleinen Walachei. 

Es wird ferner in den erwăhnten Ausfuhrungen von Professor 
Nehring genau auseinandergesetzt, dass sowohl arktische als 
auch Steppenthiere in dem heutigen Continentalklima giinstige Le- 
bensbedingungen iînden honnen, und, anknupfend an die Beo- 
bachtung, dass die Samojeden am oberen Jenissei neben den 
Rennthieren vereinzelt Kamele halten, u. a. (Anm. 9) bemerkt: 
«Hier haben wir also ein rezentes Analogon fur das Nebeneinan- 
dervorkommen von arktischen und Steppenthieren, wie es pleisto- 
cănen Funden in Mitteleuropa schon oft beobachtet ist. Das Kon- 
tinentalklima veranlasst ein deutliches Ineinandergreifen von ark- 
tischen und subarktischen Thierarten; dagegen wirkt ein mildes 
oceanisches Klima wesentlich anders auf die Fauna ein, und es 
wird niemals eine Vermischung von Steppenthieren und arktis- 
chen Thieren hervorrufen. Die Steppenthiere gehen unter der 
Herrschaft eines milden feuchten Klimas bald zu Grunde.» 

Wir brauchen aber nicht erst die asiatischen Gebiete zum Ver- 
gleiche heranzuziehen um bei der Lepidopterenfauna ein 



346 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

solches rezentes Beisammenwohnen von subarktischen und Step- 
penthieren zu beobachten, denn es ist wohl genau dieselbe 
Erscheinung, wie bei den ofterwăhnten mediterranen 
Lepidopteren der Bukowina und nordlichen Moldau, welche hier 
zusammen neben ausgesprochenen Nordlăndern wohnen, aber 
bis in das gemăssigte, oceanische westliche Mitteleuropa nicht 
vordrîngen konen. Larentia munitata und Plus. interroga- 
tionis, die im hohen Norden, der Heimath der Rennthiere hausen, 
Tephr. gratiosata und Eph. pupillaria, die in Kleinasien, Norda- 
frika etc. einheimisch, hier aber nebst so vielen anderen ebenso 
charakteristischen Arten beisammen vorkommen, bilden genaue 
Gegenstiicke zu dem von Professor Nehring erwăhnten sibirischen 
Beispiele. 

Professor Nehring schliesst seinen bemerkenswerthen 
Artikel folgendermassen : «Die Geologen mogen noch genauer 
feststellen, zwischen welche Abschnitte der Pleistocănperiode die 
durch Alactata saliens foss. charakterisirte mitteleuropăische Step- 
penzeit einzuschieben ist; dass aber eine solche Zeit existirt hat, 
kann nur von solchen Leuten bezweifelt werden, welche sich mit 
dem Studium der in Frage kommenden Thierarten niemals, năher 
befasst haben.» 

Zu den nămlichen Schlussfolo-eruna-en o-elanoten wir also auch 

o o o o 

durch Beobachtungen an der rezenten Insektenfauna der Buko- 
wina und deren siidlichen Nachbargebiete, insbesondere durch 
Unterscheidung der einzelnen Elemente, welche die Fauna der 
verschiedenen Regionen zusammensetzen. Die Insektenfauna eignet 
sich eben wegen ihrer grosseren UrsprunglichkeitundihremReich- 
thum an charakteristischen Formen und anderen wichtiofen Er- 
scheinungen viei besser zu solchen Untersuchungen, als die in Mit- 
teleuropa stark zuriickgedrăngte Săugethierfauna, welche hingegen 
auf palăontologischen Gebiete hochst werthvolle Ergebnisse liefern 
kann. Im vorliegenden Falie ist es jedenfalls sehr bemerkens- 
werth, dass man auf beiden Wegen zu dem nămlichen Ergebnisse 
gelarigt und die einschlăgigen Beobachtungen sich so vortheilhaft 
ergănzen, was mich eben veranlasst hat, nochmals auf diese Fragen 
zuruckzukommen. 

Die Uebereinstimmung unserer alpinen Karpathen- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 347 

fauna mit derjenigen der westeuropăisschen Hochgebirge 
die Aehnlichkeit unserer ostkarpathischen Mittelgebirgs fauna 
mit der Fauna der norddeutschen Ebene, andererseits die 
bedeutenden UnterschiedeunsererTieflands- und aqui- 
lonaren Gebirgsregion von den Tieflăndern Mitteleuropas, 
erlano-en durch die eben erorterten Verhâltnisse ihre naturo-emăsse 
Erklărung, welche jetzt, nachdem deren Voraussetzungen auch von 
geologischer und palăontologischer Seite griindlich erwiesen wur- 
den, umsomehr Anspruch auf Wahrscheinlichkeit erheben darf. 

FRAGMENTS DE U FAUNE MALACOLOGIQUE 

DES DEPARTEMENTS D'ILFOV, DE VLASHCA ET DE TELEORMAN 

PAR 

Mr. LICHERDOPOL 

III*) 

LISTE DES MOLLUSQUES DES DEPAKTEMENTS DE TELEORMAN *), 
DE LA VLASHCA, D'ILFOV ET DE LA IALOMIŢA s ) 



A. Gasteropodes 

Genre LIMAX MULLER 
Limax maximus Linne. 
Vlashca. — Foret de Comana. — Foret de Iepureshti (preş 
Singureni). 

L. maximus cinereo-niger Wolf ; 
L. maximus unicolor Heynemann ; 
L. maximus cinereus Lister ; 



dans presque toutes Ies 
forets mentionnees. 



*) Voir page 568 du No. 6, An. X. 

*) De ce dep. je ne possMe que peu d'exemplaires, non parce qu'il serait plus pauvre que 
Ies autres, mais parce que je l'ai explore precisement pendant Ies plus grandes chaleurs de l'e.tei 
6poque ou Ies mollusques terrestres se tiennent caches. 

2 ) Quoique je n'ai pas explor6 ce departement, mais â cause de sa similitude avec Ies trois 
autres, j'ai insere ici Ies quelques unes de ses especes qui m'ont et6 avec bienveillance commu- 
niqu6es par Mr. Dornbrowski. 

Je dois de rneme remercier Mr. Montandon qui, avec son desinteressement connnu, a eu l'a- 
mabilite d'augmenter le nombre de quelques unes des especes des localites d'ou je possedais des 
exemplaires seulement en petit nombre. 

Mrs. Montandon et Dornbrowski, voilâ des personnes qni ont rendu un service r6el â la 
Faune g6n6rale de notre pays et dont on ne tient aucun compte ! Mais que dire des personnes, 
si l'on suppriine meme des institutions de tant d'utilite ?!.. 



348 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Genre HYALINA FKRUSSAC 

Hyalina glabra Studer. 

Ilfov. — Movila (preş Perish), foret appelee Dumbrava. — M-stere 
Cernica, foret autour du lac. 

Hyalina nitidula Draparnaud. 

Vlashca. — Foret Fetele (Blejeshti-Neamtzu). 

Ilfov. — Foret Popeasca preş Izvoru-din-Pădure (Ciocăneshti). 
Hyalina nitens Michaud. 

Vlashca. — Foret de Comana. — Foret Fetele (Blejeshti-Neamtzu). 

Ilfov. — Bucarest, parc du palais de Cotroceni. — Cociocul, rive 
du Coada Snagovului preş du Ch. F. — M-stere Cernica, foret 
autour du lac. 

Genre ZONITOIDES LEHMANN 

Zonitoides nitida Muller. 

Vlashca. — Singureni, rive de l'etang de sous la C6te-de-la- 
Foret. — Giurgiu, île de Cioroiu. 

Ilfov. — Bucarest, rive du lac Fierăstrău. — Ciocăneshti, Izvorul- 
din-Pădure (foret Popeasca). — Movila (preş Perish), la foret Dum- 
brava. — Entre Perish et Movila, rive du Coada-SnagovuluL — Entre 
Perish et Cocioc, rive du meme ruisseau. — Tîncăbeshti, rive du 
lac. — M-stere Căldărushani, rive du lac. — Afumatzi, rive du lac 
Afumatzi-Boltashi. — Vallee de Pasărea, rive du lac de sous l'Ecole- 
Brăneshti. — M-stere Cernica, petites îles flotlantes du lac. 

Genre PATULA HELD 
Patula solaria Menke. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca, preş de Izvoru-din-Pădure. 

Genre HELIX LINNE 
Vallonia pulchella Muller. 

Vlashca. — Giurgiu: Smîrda; île de Cioroiu. Vida-Furculeshti, 
parc de la propri^te. 

Ilfov. — Bucarest : jardin de la maison No. 144 rue Stirbey-Vodă; 
jard. de la m. No. 193 rue Dorobantzi. — Ciocăneshti, Izvorul-din- 
Pădure (foret Popeasca). — M-stere Cernica, rive du lac. 
Vallonia costată Muller. 

Vlashca. — Vida-Furculeshti, parc de la propriete. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 349 

Ilfov. — Bucarest : jard. de la m. No. 1 44, rue Stirbey-Vodă; rîve du 
lac Fierăstrău. — Ciocăneshti, Izvorul-din-Pădure (foret Popeasca). 
Trigonostoma diodonta Miihlfeldt. 

Ilfov. — M-stere Căldărushanî, foret Balta-Neagră. 
Trigonostoma contorta Ziegler. 

Vlashca. — Giurgiu: viile; Smîrda; île de Cioroiu. — Foret de 
Comana. — Foret Iepureasca, preş Singureni. — Blejeshti-Neamţu : 
foret Ceretu; foret Fetele. — Oarze, localite au N. E. de Vida-Fur- 
culeshti. — Foret de Gîshteshti. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca. — Movila (preş Perish), foret 
Păduroaia.— Bucarest, foret Băneasa. — Vallee de Pasărea, rive du 
lac de sous TEcole Brăneshti. — M-stere Cernica, foret autour du 
lac. — M-stere Ciorogîrla, foret Cotroceanca. — M-stere Căldă- 
rushani, foret Balta-Neagră. 

Remarque. — L'espece roumaine n'est pas la forme typique dont 
elle se distingue par une spire plus convexe et par un labrum rose 
(exemplaires frais) ; ii est possible qu'elle ne soit non plus la var. 
gir va Frivaldsky. 

Petasia bidens Ghemnitz. 

Ilfov. — Bucarest : rive du lac Fierăstrău ; rive du lac Băneasa ; 
jardin de la maison No. 144, rue Stirbey-Vodă (probablement 
apportee avec de la terre de bruyere). — Ciocăneshti, foret Popeasca, 
â PIzvorul-din-Pădure. — Movila (preş Perish), foret Dumbrava. 
Petasia bidens major Rossmăssler. 

Ialomitza. — Rive de la Ialomitza entre Slobozia et Gura-Ialomitzi. 
Fruticicola rubiginosa Ziegler. 

Ilfov. — Bucarest, rive du lac Fierăstrăul 
Fruticicola strigella Draparnaud. 

Ilfov. — Brezoaia, foret Bujoreanca. — Ciocăneshti, foret Po- 
peasca. — Movila (preş Perish), foret Păduroaia. — M-stere Căldă- 
rushani, foret Balta-Negră. — Foret de Colintina, preş du canton 
No. 1 1 du Ch. F. Buc.-Feteshti. — Vallee de Pasărea, rive du lac 
de sous l'Ecole Brăneshti. — M-stere Cernica, foret autour du lac. 

Ialomitza. — Ciulnitza. 

Fruticicola fruticum Muller. 

Vlashca. — Giurgiu, île de Cioroiu. — Foret d'Uzum. — Foret de 
Slobozia. 



350 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Ilfov. — Bucarest, foret de Băneasa. — Ciocăneshti, Izvorul-din- 
Pădure (foret Popeasca). — Movila (preş Perish): foret Dumbrava; 
foret Păduroaia. — Cociocu, rive du Coada-Snagovului. — M-stere 
Căldărushani, foret Balta-Neagră. — M-stere Cernica, foret autour 
du lac. 

Fruticicola fruticum rufula Moquin-Tandon. 

Ilfov. — Foret Popeasca. — Foret Dumbrava. — Foret Balta- 
Neagră. 

Fruticicola fruticum fasciata Moquin-Tandon. 

Ilfov. — Foret Dumbrava (Movila, preş Perish). 

Fruticicola incarnata Muller. 

Vlashca. — Giurgiu, île de Cioroiu. — Foret de Comana. — Foret 
Iepureasca preş Singureni. 

Fruticicola carpatica Frivaldsky. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca, â Izvoru-din-Pădure. — Mo- 
vila (preş Perish), foret Dumbrava. 

Fruticicola carthusiana Muller. 

Vlashca. — Giurgiu: environs de la Gare; le jardin publique (pas 
le Centre); île de Cioroiu. — Foret de Comana. 

Ilfov. — Bucarest : Plăteau du Fierăstrău ; rive du lac de Fierăs- 
trău : parc du palais de Cotroceni ; Philarete, parc de l'Istitut me- 
teorologique ; foret de Băneasa ; quai de la Dîmbovitza au pont du 
B-d. Elisabetha. — Ciocăneshti, a Izvorul-din-Pădure de la foret 
Popeasca. — Cociocul, rive du Coada-Snagovului entre le Ch. F. et 
le village. — Căciulatzi, parc de la propriete Mavrodin. — Afumatzi, 
rive du lac Afumatzi-Boltashi. — Fierbintzi, berge du marche 
Strîmba. — Pantelimon. — Vallee de Pasărea, foret autour du lac de 
Pasărea. — Măgurele, parc de 1'Institut Oteteleshanu. 

Tachea austriaca Miihlfeldt. 

Teleorman. — Orbeasca-de-Sus, foret de la valee du Teleor- 
man. — Alexandria, parc de la viile. • 

Vlashca. — Bujor. — Slobozia. — Giurgiu: viile; Smîrda; environs 
de la Gare ; vignobles de la viile ; îles de S-t Georges et de Cio- 
roiu. — Vignobles de Daia et de Dăitza. — Gostin. — Uzun. — Pân- 
găleshti. — Singureni, foret Iepureshti. — Blejeshti-Neamtzu : forets 
Ceretu et Fetele. — Vida-Furculeshti. — Oarze, localite au N-E de 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 351 

Vida-Furculeshti. — Foret de Gîşhteshti, vers la riviere de Neaj- 
lov. — Foret de Comana. 

Ilfov. — Bucarest: Plăteau de Fierăstrău; Chaussee Kisseleff; 
jardin Ioanid (rue Polonne) ; jardin preş du jardin Icoana ; rue 
Scaunele No. 3 2 ; jardin de l'eglise S-t Demetrius (rue Carol I) ; 
parc du palais de Cotroceni. — Rives du lac de Snagov. — M-stere 
CăldărushanT, foret Balta- Neagră. — Fierbintzi. — Sinteshti-Noi. — 
Vallee de Pasărea, foret sur le bord du lac de sous l'Ecole de Bră- 
neshti. — Vallee de Tînganu en amont du village de Tînganu. - 
M-stere Cernica, foret autour du lac. — Pantelimon. — Afumatzi: 
parc de la propriete ; foret d' Afumatzi. — Foret de Colintina preş 
du canton No. 1 1 du Ch. F. Buc.-Feteshti. — Prundu. — Oltenitza. — 
Vîrteju-Nefliu : foret du pourtour du lac de Mănuleasa : foret situee 
entre le village de Prund et la riviere d'Argesh. — Măgurele : parc 
de l'Institut Oteteleshanu : foret le long- de la chaussee Măgurele- 
Dumitrana. — M-stere Ciorogîrla, foret Cotroceanca. — Foret deBă- 
neasa. — Bucoveni : foret de Mogoshoaia ; foret de Buftea. — Bre- 
zoaia, foret Bujoreanca. — Ciocăneshti, foret Popeasca. — Movila 
(preş Perish): foret Păduroaia; foret Dumbrava. — Cociocu, rive du 
ruisseau Coada-Snagovului, entre le Ch. F. et le village Cociocu. 

Ialomitza. — Rive de la Ialomitza, entre Slobozia et Gura-Ialo- 
mitzei. 

Tachea austriaca pallescens Fenissac. 

Teleorman. — Orbeasca-de-Sus, foret dans la văile du Teleorman. 

Vlashca. — Slobozia. — Giurgiu, vignobles de la viile. — Pângă- 
leshti. — Comana. — Uzun. 

Ilfov. — Bucarest: plăteau de FierăstrăQ (rue Dorobantzi No. 193; 
Chaussee Kisseleff). — M-stere Căldărushani, foret Balta-Neagră. — 
Foret de Sinteshti-Noi. — Vallee de Pasărea, foret sur le bord du 
lac de sous TEcole de Brăneshti. — Afumatzi: parc de la propriete; 
foret d' Afumatzi. — Movila (preş Perish), foret Păduroaia. — Bre- 
zoaia, foret Bujoreanca. — Ciocăneshti, foret Popeasca. 
Tachea austriaca abnormis Licherdopol. 
typus 1034$. 

Vlashca. — Foret de Comana. 

Ilfov. — Vallee de Saula (Pipera), preş du canton No. 3 du Ch. F. 
Buc.-Feteshti. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



iypus 10305. 
Vlashca. — Foret de Comana. 

Iltov. — M-stere Căldărushani, foret Balta-Neagră. — Vallee de 
Tînganu, en amont du village de Tînganu. 
typus 12345. 
Vlashca. — Slobozia. 

Ilfov. — Măgurele-Oteteleshanu, foret le long de la chaussee Mă- 
gurele- Dumitrana. 

typus 1234$. 
Ilfov. — Bucarest, plăteau de Fierăstru. 

typus 12345. 
Ilfov. — Bucarest, plăteau de Fierăstrău. — Oltenitza. 
Vlashea. — Foret de Comana. 
Xerophila candicans Ziegler. 
Vlashca. — Slobozia. — Giurgiu: vigriobles de la viile; environs 
de la Gare; jardin publique : îles St. Georges et Cioroiu. — Daia. 

Ilfov. — Bucarest, chaussee Jianu. — Le long du Ch. F. Buc.-Fe- 
teshti, preş du canton No. 9 (vallee de Saula), et entre Ies cantons 
No. 9 et 10. — Pantelimon. — Fierbintzi. 

Xerophila candicans usta Held? 

Ilfov. — Bucarest; plăteau de Fierăstrău; chaussee Kisseleff; jar- 
din Cishmegiu; rive de la Dîmbovitza sous l'Ecole vetdrinaire; 
Cotroceni, jardin botanique. 

Xerophila candicans nivea Parreys. 

Vlashca. — Giurgiu, jardin publique (non le Centru). 

Xerophila candicans Dobrudschae Glessin? 

Vlashca. — Slobozia. 

Helicogena pomatia Linne. 

Vlashca. — Bujor. — Pietroshani. — Găujani. — Putineiu. — Giur- 
giu. — Dăitza. — Gostin. — Comana. — Uzun. — Pângăleshti. — 
Singureni, foret Iepureasca. — Blejeshti-Neamtzu, foret de Fetele 
(Beloaia). 

Ilfov. — Bucarest : rue Radu- Vodă ; colline de Mihai-Vodă ; jar- 
din de l'eglise de St. Demetrius (rue Carol I) ; rue Scaune No. 3 2 ; 
jardin d'Icoana; jardin d'Ioanid; foret de Băneasa. — Ciocăneshti, 
foret Popeasca. — Movila (pras Perish), foret Păduroaia. — M-stere 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 353 

Căldărushani : cour et cimetiere du monasterc ; foret Balta-Nea- 
eră. — Ghermăneshti, foret de Vlăsia. — Afumatzi. — Pantelimon. — 
M-stere Cernica: cimetiere; îlots flottants du lac. — Măgurele, parc 
de l'Institut Oteteleshanu. 

Helicogena lutescens Ziegler. 

Ilfov. — M-stere Căldărushani, preş de la poissonnerie, sur le 
rivale du lac. 

Ialomitza. — Rive de Ialomitza entre Slobozia et Gura-IalomitzeL 

Helicogena taurica Krynicki. 

Vlashca. — Uzun ? 

Ilfov. — Bucarest, a vendre sur le marche comme Escargots de 
Rnssie, leur patrie etant la Tauride. 

Helicogena lucorum Muller. 

Ilfov. — Bucarest, jardin de la maison No. 23 rue Clemenţei, 
apportes ici du village Ileana. A vendre sur le marche comme 
Escargots de Constantinople, leur patrie etant surtout l'Asie- 
Mineure *). 

Genre BULIMINUS EHRENBERG 
Zebrina detrita Miiller. 
Vlashca. — Giurgiu. — Daia. (?) 



') A Bucarest on consomme, pendant le grand Careme et d'autres jours de maigre, de grandes 
quantites â 1 Escargots, c'est-â-dire Ies differentes varietes de V Helix pornatia ou Helice vigne- 
ronne [ Vlgneron) qui se trouvent partout. On Ies nomme communement Escargot du Banat ou 
de Brashov, parce qu'en realite on Ies importe du Banat et de la Transsylvanie ou, paraît-il, 
on Ies cultive. Edules sont aussi Ies Helicogena lutescens , mais elles ne sont employees que dans 
Ies regions montagneuses et montueuses du pays ou elles se rencontrent abondamment. Les 
escargots du pays, tout en 6tant aussi grands et aussi savoureux, et meme plus, que ceux de 
l'etranger, ne sont presque pas apportes â Bucarest ; par contre, les habitants du re ;te du pays, 
excepte, peut-.etre, ceux de quelques grandes villes, ne consomment que les escargots du pays. 

Les escargots avec les mulettes [a] et les grosses moules (trois ou quatre especes des genres 
Unio et Anodonta) et les ecrevisses (quelques especes du genre Astacus) constituent le seul 
aliment d'origine animale qui soit permis au paysan roumain pendant les nombreuse jours de 
maigre de l'annee (grand Careme. 7 semaines; avânt la fete des Sts Apotres Pierre et Paul, ap- 
proximativement 4 semaines; avânt l'Assomption, 2 semaines; enfin les six semaines de l'Avent, 
les soixante-six mereredis et vendredis des autres semaines de l'annee, et quelques autres jours, 
ce qui faic un joii total de deux cents jours de maigre par an). 



(«) Dans l'excellent livre Notice Sur la Roumanie, i868, Paris, auquel a collabore le president de l'Aca- 
deraie roumaine, Mr. P. S. Aureliano, par un procede de transformation, inconnu jusqu'â present de la plupart 
des naturalistes, on a metamorphose les mulettes (genre d'eau douce, Unio, en ronmain Scoici) en moules 
(g^nre marin, Mytilus, en roumain midii). 

Voici le passage en question (p. 121) : «O.i trouve aussi dans les etangs des MOULES de dimension peu communec, 
passage qui correspond â un autre de la page 39 du livre Tera YlOStra de Mr. P. S. Aureliano, et-ou ii est 
ecrit en roumain SCOICI. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINTE 



Condrula pentodontus Licherdopol (= tridens Miiller, albolim- 
batus Pfeiffer, quinquedentata Muhlfeldt, eximia Kimakowicz) — 
forma typica. 

Vlascha. — Giurgiu: Smîrda; vignoblles de la viile. — Comana. — 
Blejeschi-Neamtzu, foret Beloia (Fetele). 

Ilfov. — Bucarest : environs du lac de Fierăstrău ; plăteau du Fie- 
rătrău; chaussee Kisseleff: jardin Ioanide; parc du palais de 1' Aca- 
demie; jardin Cishmegiu; parc du palais de Cotroceni: jardin de 
la gare de Philarete. — Ciocăneschi, foret Popeasca. — Movila 
(preş Perish), foret Dumbrava. — Cociocu, rive de Coada-Snago- 
vuluî. — Tîncăbeshti, rivage du lac. — Căciulatzi, parc de la pro- 
priete Mavrodin. — Fierbintzi. — Afumaţi : vallee du Batal : rive 
du lac Afumatzi-Boltashi. — Valee de Saula (Pipera), preş du can- 
ton No. 9 du Ch. F. Buc.-Feteshti. — Pantelimon. — M-strere 
Ciorogîrla. — Tântava, vers le moulin â eau de Beloiu. 

Chondrula pentodontus minor Pfeiffer. 

Vlashca. — Giurgiu: Smârda; île de Cioroiu; jardin publique. — 
Comana. — Blejeshti-Neamtzu, foret Blejeshti (Fetele, Beloaica, 
Beloaia). 

Ilfov. — Bucarest : rive du lac de Fierăstrău ; plăteau du Fieră- 
strău ; Philarete, parc de l'Institut meteorologique. — Vallee de 
Saula (Pipera), au canton No. 9 du Ch. F. Buc.-Feteshti. — Ciocă- 
nescshi, făret Popeasca, preş Izvorul-din-Pădure. 

Chondrula pentodontus eximia Rossmăssler. 

Ilfov. — Ciocăneshti. 

Chondrula pentodontus rhodostomus Licherdopol. 

Ilfov. — M-stere Căldărushani, cour du m-stere. 

Condrula pentodontus elegans Licherdopol. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca. 

Chondrula microtragus Parreyss. 

Vlashca. — Giurgfiu, île de St. Geor^es. 

Genre COCHLICOPA RISSO 
Zua lubrica Miiller. 

Vlashca. — Giurgiu: Smârda : île de St. Georges. — Vida-Fur- 
culeshti, parc de la propriete. 

Ilfov. — Bucarest: rive du lac de Fierăstrău; jardin de la maison 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 355 

No. 144 rue Stirbey-Vodă. — Mihaiti-Vodă, cour des Arhives de 
l'Etat. — Ciocan eshti, foret Popeasca, preş Izvorul-din-Pădure. — 
Movila (preş Perish), foret Dumbrava. — M-stere Cernica, îltos 
flottants du lac. 

Zua lubrica minima Siemaschko. 

Vlascha. — Giurgiu : Smârda ; île de St. Georges. 
Ilfov. — Comme l'espece typique, excepte rue Stirbey-Vodă et 
Mihaiti-Vodă. 

Zua lubrica columna destin. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca, Isvzorul-din-Pădure. 

Genre PUPA DRAPARNAUD 
Torquilla frumentum Draparnaud. 

Vlashca. — Giurgiu: Smîrda; île de St. Georges. 

Or cula doliolum Bruguiere. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca. 

Pupilla muscorum Linne. 

Vlashca. — Giurgiu, île de St. Georges. 
Ilfov. — Bucarest, rive du lac de Fierăstrău. 

Alaea antivertigo Draparnaud. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca, Izvorul-din-Pădure. 
Vertilla angustior Jeffreys. 

Ilfov. — Comme la precedente. 

Genre CLAUSILIA 1 ) DRAPARNAUD 

Clausiliastra laminata Montagu. 

Vlashca. — Comana, foret. — Singureni, foret Iepureasca. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca. — Movila (preş Perish), 
foret Păduroaia. — Cociocu, rive du Coada-SnagovuluT. — M-stere 
Căldărushaai, foret Balta-Neagră. — M-stere Cernica, foret du 
pourtour du lac. 

l ) Paruri Ies especes de ce genre, Mr. le Dr. M. Jaquet (Bul. Soc. Se. Buc. An. IX, No. 4, p. 
389)cite aussi la Clausilia livida Menke comme trouvee dans la foret de Comana de la Vlashca. 
Ici ii doit y avoir une erreur, pas de determination, parce que j'en ai vu le dessin chez Mr. 
Jaquet, mais de localite. En effet, cette espece, comme aussi ces congenaires, ne vit que sur 
un espace tres restreint et limite des hautes montagnes ; ainsi, chez nous seulement dans Ies 
Bucegi, et en Transsylvanie â Vulkan vers le S-W de Abrudbanya (v. Kimakowicz : «Prodro- 
mus zu einer Monographie des Clausilia Subgenus Alopia H. ct. A. Adams)» et â Piatra-Arsă 
vers le S-W de Banffy-Hunyad(Bielz : «Sieben- biirgens Mollusken-Fauna). 



356 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Glausiliastra laminata granatina Ziegler. 
Ilfov.— Movila (preş Perish), foret Dumbrava. 

Strigillaria cana Held, var. major Schmidt. 

Ilfov. — Movila (preş Perish) foret Păduroaia. — M-stere Căl- 
dărushani, foret Balta-Neagră. 

Alinda plicata Draparnaud. 

Vlashca. — Giurgiu, Smîrda. — Foret de Comana. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca. — Movila (preş Perish), 
foret Dumbrava. — Cociocu, rive du Coada-SnagovuluT. — Buca- 
rest, jardin de Cishmegiu sur Ies rocher de la colline artificielle. 

Alinda plicata implicata Bielz. 

Ilfov. — Movila (preş Perish), foret Dumbrava. 

Alinda plicata Draparnaud, albinos. 

Ilfov. — Movila et Bucarest, avec la forme typique. 

Alinda biplicata Nontagu, var (?) 

Vlashca. — Foret de Comana. — Singureni, foret Iepureasca. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca. — Movila (preş Perish) : 
foret Dumbrava ; foret Păduroaia. — M-stere Căldărushani, foret 
Balta-Neagră. 

Pirostoma pumila Ziegler. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeanca. 

Pirostoma filograna Ziegler. 

Ilfov. — Ciocăneshi, foret Popeasca a Izvorul-din-Pădure et ail- 
leurs. 

Serrulina serrulata Middendorf. 

Ilfov. — M-tere Căldărushani, foret Balta-Neagră. 

Genre SUCCINEA DRAPARNAUD 

Neritostoma putris Linne. 

Ilfov. — M-tere Cernica, îlots flottants du lac. 

Amphibina Pfeifferi Rossmăssler. 

Teleorman. — Orbeasca-de-Jos, rive du Teleorman. 

Vlashca. — Singureni, rive de l'etang de sous la cote de la 
foret. — En aval de Singureni, moulin sur le Neajlov. 

Ilov. — Bucarest, rive du lac de Fierăstrău. — PopeshtiY-Condu- 
ratu, vallee de Dîmboviţa. — Movila (preş Perish), foret Dum- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 357 

brava. — Rive du Coada-Snagovului, entre Movila et le Ch. F. — 
Cociocul, marecages. — Afumatzi, roseaux du lac Afumatzi-Bolta- 
shi. — Vallee de Pasărea, plantes du lac de sous l'Ecole Brăne- 
shti. — Măo-urele-Oteteleshanu, marecasfes. 

Amphibina elegans Risso. 

Vlashca. — Singureni, plantes (laiches des parties mareca- 
geuses le long du Neajlov. — Entre Vida-Furculeshti et Vida-Fo- 
tăchieshti, Ies rives du Glavacioc. 

Ilfov. — Măgurele, parc de Tlnstitut Oteteleshanu. — Tântava, 
moulin de Boloiu sur le Sabaru. — Crivina, moolin sur le Sabaru. 
Amphibina hungarica Hazay. 

Ilfov.— Tîncăbeshti, plantes du lac. 

Luceana oblonga Draparnaud. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca. 

Genre CARYCHIUM MULLER 

Carychium minimum Muller. 

Vlashca. — Giurgiu, île de Cioroiu. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca, Izvorul-din-Pădure. 

Genre LIMNAEA LAMARCK 

Limnus stagnalis Linne. 

Teleorman. — Orbsasca-de-Sus, riviere de Teleorman. 

Vlashca. — Giurgiu; Danube; lac (balta) de Giurgiu. — Gostin. — 
Comana: Neajlov; lac. — Singureni, etang de sous la cote de la 
foret. — Iepureshti, mare a la lisBre de la foret Iepureasca. — Lac 
de Vida-Furculeshti. — Dărăshti, lac de Crividon. 

Ilfov. — Lac de Buftea. — Lac de Cociocu. — Căciulatzi, ruisseau 
de Pociovalishtea â Mavrodin. — Lac de Tâncăbeshti. — Bucarest : 
lacs de Fierăstrău et de Fundeni. — Lac d' Afumatzi. — Lac dePan- 
teleimon. — Lac du M-stere Cernica. — Oltenitza. — Dumitrana, 
mare preş de Prunî. — Vîrteju-Nefliu, lac de Mănuleasa. 
Limnus (Limnophysa) palustris Muller. 

Teleorman. — Orbeasca-de-Sus, riviere de Teleorman. 

Vlashca. — Lac de Gostin. — Comana: lac et marecage formes 
par la Cîlnishtea ; mare dans l a foret. — Iepureshti, mare du Podu_ 
Gâshti. 



3âS BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Ilfov. — Măgurelele-Oteteleshanu, marais. — Marc entre Prun} 
et Dumitrana. — Nefliu-Virteju, lac de Mănuleasa. — Lac du 
M-stere Cernica. — Vallee de Pasărea, lac de sous TEcole de Bră- 
neshti. — Lac d'Afumatzi-Boltashi. — Lac du M-stere de Căldă- 
rushani. — Lac deTîncăbeshti. — Ruisseau Coada SnagovuluY â 
Perish. — Ciocăneshti, foret Popeasca, ruisseau forme par la source 
nommee Izvorul-din-Pădure (Source-de-la-foret). — Bucarest, lacs 
de Băneasa, de Fierăstrău, de Fundeni. — Lac de Pantelimon 
Limrius trucatulus Miiller. 

Ilfov. — Bucarest, lac de Băneasa. — Măgurele Oteteleshanu, 
marais. 

Găinăria auricularia Linne. 

Teleorman. — Orbeasca-de-Sus, riviere de Teleorman. — En- 
tre Orbeasca-de-Sus et Orbeasca-de-Jos, lac dans la vallee d e 
Teleorman. 

Vlashca. — Giurgiu : Danube ; lac dans Tîle de Balta. — Co- 
mana, Neajlov. — Gîshteshti, mare de Talpa Gâshti. — Vida Fur- 
culeshti, lac du Sericii. 

Ilfov. — Bucarest: lacs de Băneasa et de Fierăstrău. — Lac 
d'Afumatzi-Boltashi. — Vallee de Pasărea, lac de sous l'Ecole Bră- 
neshti. — Nefliu-Vîrteju, lac de Mănuleasa. — Riviere de Sabaru, 
entre Tzigania et Crivina. 

Gulnaria auricularia contracta Clessin. 

Vlashca. — Vida-Furculeshti, lac Sericu. 

Ilfov. — Lacs de Buftea et de Tincăbeshti. — Bucarest : lacs de 
Fierăstrău et de Fundeni. 

Gulnaria auricularia lagotis Schrenke. 

Vlashca. — Giurgiu, Danube, a Smîrda. — Comana : Neajlov ; 
lac de la foret Comana. — Singureni, mare de Măgădanu. — En- 
tre Iepureshti et Singureni, une mare. — Vida-Furculeshti : Glava- 
cioc; lac de Seric. 

Ilfov. — Bucarest, lac de Fierăstrău. — Perish, ruisseau Coada- 
Snagovului, preş du Ch. F. — Cociocu, lac de Brătuleshtî. — En- 
tre Tzigănie et Crivina, Sabaru. 

Gulnaria ovata Draparnaud, cf. v. fontinalis Studer. 

Ilfov. -- Bucarest, lac de Fierăstru. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 359 

Gulnaria ovata cf. v. patula Dacosta. 

Ilfov. — Cociocu, lac de Cociocu. 

Gulnaira ovata var (?) 
Ilfov. — Bucarest, lac de Fundeni. 

Gulnaria peregra Miiller. 

Ilfov. — Ciocănescshti, foret Popeasca, ruisseau de Izvorul-din- 
Pădure. — Perish, Coada-Snagovuluî. 

Genre PHYSA DRAPARNAUD 

Physa fontinalis Linnee. 

Vlashca. — Comana, lac derive de la Cîlnishtea. — Singureni: 
mares derivees du Neajlov; etang de sous la cote de la foret. — 
Dărăshti, lac Crividon. — Vida-Furculeshti : lac Sericu ; riviere 
Glavacioc. 

Ilfov. — Lacs de Cociocu et de Tîncăbeshti. — Bucarest : lacs de 
Băneasa et de Fierăstrău. — Afumatzi: lac d'entre Afumatzi et Bol- 
tashi. — Lac de Pantelimon. — Vallee de Pasărea, lac de sous 
l'Ecole de Brăneshti. — Lac du m-stere Cernica. — Vîrteju-Ne- 
fliu, lac de Mănuleasa. — Entre Tzigănie şi Cri vina, dans le ruis- 
seau Răstoaca (Săbărelu). 

Physa fontinalis huila Muller. 
Dans plusieurs des localites mentionnees â la forme typique. — 
Les exemplaires de Comana sont exceptionellement gros. 

Aplexa hypnorum Linne. 

Ilfov. — Ciocănesftti, foret Popeasca, ruisseau forme par Izvo- 
rul-din-Pădure. 

Genre PLANORBIS GUETTARD 

Goretus corneus Linne. 

Vlashca. — Bujor. — Slobozia. — Giurgiu : chenal ; Danube â 
Smîrda : lac dans Tîle de Cioroiu ; lac nomme Balta. — Daia. — 
Gostin. — Comana. — Singureni : mare Măgădanu ; etang sous la 
cote de la foret. — Pângăleshti.— Gâsteshti, lac du Podu-(Talpa)- 
Gâshti. — Vadu-Lat, Drîmbovnicu. — Vida-Furculeshti : Glava- 
cioc ; lac du village ; lac Sericu. 

Ilfov. — Perish, Coada-Snagovuluî preş du Ch. F. — Lac de 
Cociocu. — Lacs de Tîncăbeshti et de Buftea. — Bucarest : lacs de 

6 



360 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢF 

Băneasa, de Fierăstrăd, de Fundeni. — Lac d'Afumatzi-Boltashi. — 
Lac du M-stere Cernica. — Vallee de Pasărea, lac de sous l'ecole 
de Brăneshti. — Nefliu-Vîrteju, lac de Mănuleasa. 
Coretus corneus similis M. Bielz. 

Teleorman. — Lac dans la vallee de Teleorman entre Orbeasca- 
de-Sus et Orbeasca-de-Jos. 

Vlashca. — Slobozia. — Daia. — Giurgiu : chenal ; Danube â 
Smîrda ; lac dans 1' îl e de Cioroiu. — Pângăleshti. — Vida-Furcu- 
leshti: Glavacioc; lac du village. 

Ilfov. — Ciocăneshti : mares temporaires preş de la gare et de 
la foret Popeasca. — Vallee de Saula (Pipera), preş du canton 
No. 9 du Ch. F. Buc.-Feteshti. — Afumatzi : vallee du Batal ; mare 
du Buturugaru dans la foret d' Afumatzi. — Pantelimon. — Buca- 
rest, marecages des environs de CotrocenT. — Oltenitza. — Vîr- 
teju-Nefliu, lac de Mănuleasa. — Mare preş de Pruni vers Dumi- 
trana. — Entre Tzigănie et Crivina, dans Sabaru. 
Coretus corneus elophilus Bourguignat. 

Ilfov. — Bucarest, lac de Fierăstrău. Etc. 
Tropodiscus marginatus Draparnaud. 

Teleorman. — Lac de la vallee de Teleorman entre Ies deux 
Orbească, 

Vlashca. — Giurgiu : chenal ; Smîrda ; Balta. — Daia. — Pân- 
găleshti. — Comana : lac forme par Cîlnishtea ; lac dans la foret 
de Comana ; Cilnisthea. — Singureni : lac de sous la cote de la fo- 
r£t ; mares derivees du Neajlov. — Gîshteshtiţ lac du Pont Talpa- 
Gîshti. — Vida-Furculeshti : Glavacioc ; lac de Sericu. 

Ilfov. — ■ Cicăneshti, foret Popeasca, ruisseau forme par Izvoru- 
din-Pădure. — Movila (preş Perish), Coada-Snagovuhrt. — Coada- 
Snagovulut entre le Ch. F. et Cociocu. — Bucarest : lacs de Bă- 
neasa, de Fierăstrău, de Fundeni. — Vallee du Saula (Pipera), 
preş du Canton No. 9 du Ch. F. Buc.-Feteshti. — Afumatzi: lac 
Afumatzi-Boltashi ; valee de Batal. — Lac de Pantelimon. — Val- 
lee de Pasărea, lac de sous PEcole Brăneshti. — Lac du M-stere 
Cernica. — Măgurelele-Oteteleshanu, marecages. — Mare entre 
Pruni et Dumitrana. — Vîrteju-Nefliu, lac de Mănuleasa. 
Gyrorbis vortex Linne. 

Ilfov. — Lac de Tîncăbeshti. — Bucarest: lacs de Băneasa et de 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 361 

Fierăstrău. — Lac entre Afumatzi et Boltashi. — Lac de Panteli- 
mon. — Vallee de Pasărea, lac de sous l'ecole Brăneshti. — Lac du 
M-stere Cernica. — Vîrteju-Nefliu, lac de Mănuleasa. 

Gyrorbis vorticulus Troschel. 

Vlashca. — Giurgiu, lac de l'île de Cioroiu. — Comana : lacs 
dans la foret de Comana; lac forme par Cîlnishtea. — Dărăshti, lac 
de Crividon. — Singureni, etang de sous la cote de la foret. 

Ilfov. — Bucarest : lacs de Băneasa et de Fierăstrău. 

Gyrorbis rotundatus Poiret. 

Vlashca. — Giurgiu, Smîrda. — Singureni, mares formees par 
Neajlov. 

Ilfov. — Bucarest, lac de Băneasa. 

Gyrorbis spirorbis Linne. 
Vlashca. — Giurgiu, Smârda. 

Gyrorbis septemgyratus Ziegler. 
Ilfov. — Bucarest, lac de Fierăstrăti. — Lac du m-stere de Cernica 

Gyraulus albuş Muller. 

Vlashca. — Singureni, mares formees par Najlov. — Vida- 
Furculeshti, Glavacioc. 

Ilfov. — Bucarest, lacs de Băneasa et de Fierăstrău. 

Gyraulus glaber Agassiz. 

Ilfov. — Lac d'entre Afumatzi et Boltashi. 
Segmentina nitida Muller. 

Vlashca. — Singureni, etang de sous la cote de la foret. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca, lac forme par Izvorul-din- 
Pădure. — Lac de Tâncăbeshti. — ■ Lac d'entre Afumatzi et Bol- 
tashi. — Valee de Pasărea, lac de sous l'ecole de Brăneshti. 

Genre ANCYLUS GEOFFROY 
Ancylus lacustris Linnee. 
Vlashca. — Singureni, Neajlov. 

Genre CYCLOSTOMUS MONFORT 
Cyclostomus elegans Muller. 

Vlashca. — Giurgiu, Smârda. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca, Izvorul-din-Pădure. — Pan- 
telimon. — Vallee de Pasărea, rive du lac de sous l'ecole Brăneshti. 
Ialomiţa. — Bucu, rive droite de Ialomiţa. 



362 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Cyclostomus costulatum Ziegler. 

Vlashca. — Giurp-iu, Smârda. — Foret de Comana. 

Ilfov. — Ciocăneshti, foret Popeasca. — Movila (preş Perish) : 
foret Păduroaia; foret Dumbrava. — Cociocu, le long de Coada- 
Snagovuluî entre le Ch. F. et le village de Cociocu. — M-stere 
Căldărushani, foret Balta-Neagră. — Pantelimon. — M-stere Cer- 
nica, foret du pourtour du lac. 

Genre VAL VATA MULLER 
Valvata piscinalis Miiller. 

Vlashca. — Giurgiu, Danube. — Singureni, mares formees par 
Neajlov. — Vida-Furculeshti, Glavacioc et son alluvion. 

Ilfov. — Bucarest : lacs de Băneasa et de FierăstrăQ. — Entre 
Tzigănie et Cri vina, Sabaru. 

Valvata antiqua Sowerby (?). 

Ilfov. — Bucarest, lac de Fierăstrău. 

Valvata depressa C. Pfeiffer. 

Ilfov. — Lac du M-stere Cernica. 

Genre VIVIPARA LAMARCK 

Vivipara vera Frauenfeld. 

Vlashea. — Giurgiu: Danube; Balta. — Daia, lac de Dăitza. — 
Gostin. — Vadu-Lat, Drâmbovnicu. 

Ilfov. — Bucarest, lac de Fierăstrău. — Lac d'Afumatzi-Bol- 
tashi. — Valee de Saula (Pipera), preş du Canton No. 9 du Ch. F. 
Buc.-FeteshtL — Lac du m-stere Cernica. — Lac de Pantelimon. 

Ialomitza. — Feteshti. 

Vivipara fasciata Miiller. 

Teleorman. — Orbeasca-de-Sus , Teleorman. — Alexandria, 
Vedea. 

Vlashca. — Giurgiu: chenal; Smârda; îles de St. Georges et de Cio- 
roiu ; Balta. — Slobozia. — Vida-Furculeshti : lac Sericu : riviere 
Glavacioc. — Lac de Gostin. — Pângăleshti. — Bujor. — Uzun. — 
Comana. — Daia, lac de Dăitza. — Singureni. 

Ilfov. — Bucarest: lacs de Băneasa, de FierăstrăQ, de Fundenî. — 
Lacs de Buftea, de Tâncăbeshti, de Snagov. de Căldărushani. — 
Măgurele Oteteleshanu, ancien lac du parc et Sabaru. — Oltenitza. 

Ialomitza. — Feteshti. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 363 

Remarque. II est possible que plusieurs exemplaires de V. vera 
appartiennt â l'espece : 

Vivipara mammilata Bourguignat. 

De meme que beaucoup d' exemplaires de l. fasciata soient 
echanges contre : 

Vivipara hungarica Hazay. 

Je dois encore remarquer que des exemplaires provenants de 
Giurgiu, et que je pourrais compter par centaines, — ceux que 
je possMe — ne peuvent etre ramenes â aucune des especes 
precedentes ; ils doivent donc ou former des especes nouvel- 
les ou bien rentrer dans quelques unes des especes etablies deja 
par J. R. Bourguignat pour le Bas Danube (Annales de Malcolo- 
gie, Avrile, 1S70, Paris), et qui sont: 

Vivipara contecta, qui paraît etre abondante dans le Danube. 

Vivipara acerosa, du groupe de la contecta, a le dernier tour le 
plus souvent tres-malle. 

Vivipara Penchinati, paraît abondante aux environs de Brăila. 

Vivipera subfasciata, intermediaire entre la Penchinati et la 
fasciata de l'occident de l'Europe. 

Vivipera duboisiana, assez abondante aux environs de Brăila. 

Vivipara danubialis, qui est connue egalement des alentours de 
Belgrade . 

Vivipara amblya, paraît etre moins abondante. 

Vivipara microlena, peu commune aux environs de Brăila ; la 
plus petite des Vivipares d'Europe. 

Genre BYTHINIA GRAY 

Bythinia tentaculata Linne. 

Vlashca. — Giurgiu: Danube, chenal et Smîrda; îles de Balta 
et de St. Georges. — Daia, lac de Dăitza. — Comana ; Câlnishtea 
et le lac forme par cette riviere. — Singureni : Neajlov; mares for- 
mees par Neajlov. — Vida-Furculeshti, Glavacioc et ses alluvions. 

Ilfov. — Cocioc, alluvion du ruisseau Coada-Snagovuluî entre 
Ch. F. et Cocioc (fossile ?). — Lac de Cociocu. — Lac de Tâncă- 
beshi. — Bucarest, lacs de Băneasa et de Fierăstrăti. — Lac de Pan- 
telimon. — Lac du M-stere Cernica. — Vârteju-Nefliu, lac de Mă- 



364 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

nuleasa. — Entre Tzigănie et Crivina, Sabaru. — Tântava, mou- 
lin de Beloiu sur le Sabaru. 

Bythinia tentaculata producta Menke. 

Vlashca. — Giurgiu, Danube. — Singureni, mares fomees par 
Câlnishtea. — Vida-Furculeshti, Glavacioc. 

Ilfov. — Cocioc, alluvion ou ruisseau Coada-Snaguvuluî (fos- 
sile?). — Bucarest, lacs de Băneasa et de Fierăstrău. — Lac de 
Pantelimpn. — Măgurele -Oteteleshanu, Sabaru. 

Bythinia ventricosa Gray. 

Ilfov. — Lac d'Aumatzi-Boltashi. — Lac de Pantelimon. — Val- 
lee de Passărea, lac de sous l'ecole Brăneshti. — Lac de M-stere 
Cernica. 

Genre LYTHOGLUPHUS MUHLFELDT 

Lithoglyphus naticoides Ferussac. 

Vlashca. — Giurgiu: chenal; Smîrda; îles de St. Georges et de 
Cioroiu. — Singureni : Neajlov ; mares formees par Neajlov. 

Lithoglyphus naticoide aperta Kiister. 

Vlashca. — Giurgiu. 

Genre HEMISINUS SWAINSON 

Hemisinus Esperi Ferussac. 

Ilfov. — Bucarest, lac de Băneasa. — Tântava, moulin de Beloiu 
sur le Sabaru. 

Genre NERITINA LAMARCK 

Neritina danubialis Ziegler. 

Vlashca. — Giurgiu, Danube. 

B. Pelecypodes. 

Ouant aux Pelecypodes qui peuplent Ies nombreuses eaux, tant 
courantes que stagnantes de ces departements, pour le moment 
je puis dire seulement qu'ils sont tres nombreux et d'une grande 
utilite" pour Talimentation des payans, surtout Ies Grosses Moules 
(Anodonta) et Ies Mulettes (Unio). 

Parmi Ies Unionides nous possedons Ies genres : 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 365 

ANODONTA CUVIER 

Represente par Ies especes : 

Anodonta mutabilis Clessin, avec ses varietees : 

Anodonta cygnaea Linne. 

Anodonta cellensis Schrotter, 

Anodonta piscinalis Nilson, et peut-etre d'autres. 

Anodonta complanata Ziegler, peu abontante. 

UNIO PHILIPPSON 

Represente par Ies especes : 
Unio pictorum Linee. 
Unio tumitus Philippson. 

Unio batavus Lamarck, moins abontante que Ies autres es- 
peces dans ces departements. 

Parmi Ies Cycladides nous possedons Ies genres : 

SPHAERIUM SCOPOLI 

Represente par Ies especes : 

Sphaerium rivicoîa Leach, tres abondante en Vlashca. 
Sphaerium corneum Linne, plus rare. 

CALYCULINA CLESSIN 

Represente par l'espece : 
Galyculina lacustris Miiller. 

PISIDIUM C. PFEIFFER 

Represente par l'espece : 

Pisidium ammicum Miiller, et par d'autres mal determinees. 
Parmi Ies Dreissenides nous possedont le genre : 

DREISSENA BENEDEN, qui na que l'espece : 
Dreissena polymorpha Pallas, qui viţ dans le Danube. 



366 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

CATALOGUL LEPIDOPTERELOR 

Culese in România in anul 1 901, de membrii Societâţei Naturali ştii or din România 

şi DETERMINATE DE 

CONSTANTIN HURMUZ ACHI, CERNĂUŢI (BUCOVINA) 



Acest catalog- conţine, exceptând varietăţile şi aberaţiunile, 118 
speciî de Macrolepidoptere şi 1 6 speciî de Microlepidoptere şi 
anume : 



Macrolepidoptere \ 



f Rhopalocera 69 speciî 

I Sphinges 5 » 

Bombyces 1 3 » 

Noctuae 1 3 » 

Geometrae 1 8 » 



( Pyralidina 10 speciî 

i\/r- 1 -j Tortricina 3 » 

Microlepidoptere ,-. . 

r r | lineina 1 » 

( Pterophorina 2 » 



Speciile noî pentru fauna Românieî (cart nu se găsesc ca ob- 
servate în România nicî în lucrarea D-luî Caradja, nicî în lucrările 
D-luî Fleck) sunt : 

1. Lycaena Zephyrus Fr\v,Argynnis Pales Schiff forma tipică, 
Psodos Trepidaria, Crambus Selasellus Hb, Colias Palaeno 
L. v. Europomone O, Erebia Ceto Hb, Erebia Tyndarus Esp, 
Erebia Goante Esp. De asemene sunt noî pentru fauna Românieî 
varietăţile notate în acest catalog cu un asterisc. 

Lepidopterele din acest catalog (excepţie Colias Palaeno v. 
Europomene, Erebia Ceto, Er. Tyndarus, Er. Goante) ad fost 
recoltate de către membriî societăţeî Naturaliştilor din România, 
în următorele localităţî: Slănic-Moldova şi Valea Pufuluî în dis- 
srictul Bacău" ; Orbenî în districtul Putna; Buştenî, Poiana Ţapuluî, 
Azuga, Poiana Coştileî, Schitul Ialomicioreî, Valea Cerbuluî, Valea 
Jepeî, Caraimanu, Omu şi Scăeni din districtul Prahova; Stânca- 
Ştefâneşti, Botoşanî, Albeştî, Cucutenî din districtul Botoşanî; Ro- 
topăneştî din disrictul Suceava; Cernavoda, Murfatlar, Constanţa, 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 367 

Tekir-Ghiol şi Enişenlia din districtul Constanţa; Chitila din dis- 
trictul Ilfov. 

Fiind adoptat sistemul mat vechiu a D-luY Staudinger (conform 
ediţieY a Ii-a a cataloguluY lepidopterelor) atât de D. Caradja şi 
D. Fleck în lucrările lor despre Macrolepidoptere, cât şi în lucră- 
rile D-luî Caradja despre Microlepidopterele României (Iris, 
Dresden 1899 şi Buletinul societate* de Sciinţe 1 901) am menţinut 
şi în enumerarea presentă aceiaşY împărţire şi nomenclatură pentru 
a se putea maY uşor compara lucrările amintite, indispensabile pen- 
tru studiul lepidopterelor din România. 

A. MAGROLEPIDOPTERA 

I. RHOPALOCERA 

1. Papilio Podalirius L. gen aestiva Zanclaeus Z Scăenî, 
August, 2 exemplare. 

2. Papilio Machaon L. BucurescY 2 exemplare. 

3. Parnassius Mnemosyneh. Chitila, Mai. Acesta specie mon- 
tană în occidentul EuropeY descinde în România în regiunile in- 
feriore. 

4. Pieris Brassicae L. Slănic (Moldova); BucurescY, August. 

5. Pieris Rapae L. BucurescY grădina botanică, Septembre. 
Stânca-ŞtefănescY, Valea PufuluY, Cernavoda, Constanţa, Enişenlia. 

Pieris Rapae L. var Similis Krul. Stânca, un exemplar 9 • 

6. Pieris Napi L gen aest. Napaeae Esp. grădina botanică 
BucurescY, Slănic (Moldova) RotopănescY, BuştenY, Murfatlar, Eni- 
şenlia. 

7. Pieris Daplidice L. Stânca, Cernavoda, Murfatlar, Con- 
stanţa, Techir-Ghiol, Enişenlia, abundantă. 

8. Leucophasia Sinapis L. ScăenY, August, Buştenî, Chitila, Mai. 
L. ab Erysimi Bkh. ScăenY. 

9. Colias Palaeno L. v. Europomene O, Ortoaia (districtul Su- 
ceava) pe valea BistriţeY. 

10. Colias Hyale L. BuştenY August, Enişenlia. 

(*) C. Hyale trans ad. v. Poliographus Motch Enişenlia. 

1 1 { ) Colias Chrysplheme Esp. var Sibirica Gr. Gr. Stânca 



368 BULETINUL SOCIETĂŢII UE SGIINŢE 

2 g şi i 9 • O formă forte interesantă (cu culore palidă) necunos- 
cută încă din Europa. 

12. Colias Edusa F. ScăenT, August, Stânca, Enişenlia, Cerna- 
voda, Murfatlar şi Constanţa, abundantă. 

C. ab. Helice Hb. Enişenlia. 

13. Thecla Betulae L. ScăenT, August 1 Q • 

14. Polyommatus Virgaureae L. Poiana ŢapuluT, August 1 j 
şilŞ. 

15. Polyommatus Thersamon Esp. var Omphale Klug Cer- 
navoda, August; 1 £, 19 Murfatlar, August 3 £ j. 

16. Palyommatus Dispar Hw var Rutilus Wernb Valea Pu- 
fului un g (gener 2). 

17. Polyommatus Phlaeas L. RotopănescT, Constanţa. 
P. var Eleus T. Constanţa, August. 

18. Lycaena Argiades. Pali ScăenT August, 1 g. 

19. Lycaena Aegon Schiff. ScăenT; August, AlbescT; Iulie. 

20. Lycaena Argus Esp. grădina botanică BucurescT, Septem- 
bre 1 9 1 Murfatlar, August 2 3, Enişenlia 1 9 • 

2 1 . Lycaena Sephyrus Friv Stânca-ŞtefănescT 1 9 determinat 
de D. Dr. H. Rebel de la muzeul imperial din Viena. Acesta specie 
n'a fost cunoscută până acuma de cât din următorele ţerî : Turcia, 
Bulgaria, Grecia, Asia mică, Armenia. 

22. Lycaena Baton Bgstr Cernavoda, August un j. 

23. Lycaena Astrarche Bgstr BuştenT, Iulie g. Poiana ŢapuluT, 
August 9 1 Constanţa, August g. 

L. Astrarche trans ad ab. Allous Hiibn Constanţa, August 
un 9. 

24. Lycaena Icariis Rott. Bucurescî grădina botanică, Sep- 
tembre. Stânca, Slănic (Moldova), ScăenT, Poiana ŢapuluY, Cerna- 
voda, Murfatlar, Tekir-Ghiol, Constanţa, Enişenlia, pretutindeni 
abundantă. 

L. ab Icarinus Scriba. Murfatlar, August 1 g. 

25. Lycaena Bellargus Rott. ScăenT August j, Constanţa g 
şi 9 •> Murfatlar 2 ^, Enişenlia 1 9 • Exemplarele 9 ^ră colore 
albastră. 

26. Lycaena Corydon Poda. ScăenT August 2^ dintre carT un 
un exemplar se apropie de v. Albicans H. S. Enişenlia un £ j. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 869 

27. Lycaena Minima Fiissl. Buştent Iulie i <£. 

28. Nemeobius Lucina L. Chitila, Mai. 

29. Apatura Iris L. Buştent Iulie * şi 9 • 

30. Neptis Lucilla F. şi trans ac?, var Ludmilla. H. S. Buş- 
tent, Iulie. 

31. (*) Araschnia Prorsa L. var Obscura Fent. Slănic (Moldova) 
un ^. Acesta formă e cunoscută din Japonia şi din munţit Bu- 
covinet. 

32. Grapta C. Album L. Buştent, August, Slănic (Moldova) şi 
Valea Pufulut. 

(*) Gr. gen aest ab Hutchinsoni Robs Slănic (Moldova) Valea 
Pufului, Schitul Iaiomiciora, August. 

33. Vanessa Polychloros L. .Slănic (Moldova). 

34. Vanessa Antiopa L. Buştent, Iulie. 

35. Pyrameis Atalanta L. Stânca, Slănic (Moldova) Buştent; 
Poiana Ţapuluî, Azuga, Scăent, Murfatlar, Enişenlia, pretutindeni 
vulgară. 

36. Pyrameis Cardui L. Stânca, Scăent, Cernavoda, Murfatlar, 
Constanţa, Enişenlia, vulgară. 

37. Melitaea Phoebe Knoch Enişenlia, mat multe exemplare. 

38. Melitaea Trivia Schiff. Enişenlia 2 g, 2 9 • 

39. Melitaea Didyma O. var. Murfatlar; August * şi 9 •> Cer- 
navoda, August g şi 9 ■> Enişenlia 1 $. Exemplarele ^ au o culore 
forte intensivă cu desenurî negre reduse şi coincid cu var Meri- 
dionalis Stgr; iar exemplarele 9 se deosebesc de acesta varietate 
prin culorea mat palidă gălbie. 

40. Melitaea Athalia Rott. Scăenî, August un 9 forte palid 
cu desemnul negru mat subţire de cât la forma tipică. 

41. Argynnis Euphrosyne L. Chitila, Mai 2 exemplare. 

42. Argynnis Palles Schiff. August. Valea Cerbulut, pe culmea 
Jepilor 2 exemplare; Schitul Iaiomiciora. Tote exemplarele aparţin 
formet tipice. 

43. Argynnis Dia L. Bucuresct, grădina botanică, Septembre. 

44. Argynnis Latonia L. Constanţa, August, frecuentă. 

45. Argynnis Aglaia L. Buştent, Iulie, August, frecuentă. 

46. Argynnis Niobe L. Buştent, Iulie. 



370 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

47. Argynnis Paphia L. Rotopănescî, Slănic (Moldova) Valea 
Pufuluf, Buştenî, Iulie, vulgară. 

48. Argynnis Pandora Schiff. Murfatlar August, 2 <j dintre care 
unul aparţine formeî tipice iar cel-alt varietăţeî Dacica Hurm. 

49. Erebia, Epiphron Kn var Cassiope Fabr. Valea Cerbului, 
August. 

50. Erebia Melampus Fuessl. Valea Cerbuluî, 2 exemplare 
dintre carî unul fără ocele negre pe aripile antenore; Schitul Ialo- 
micioreî, Valea Iepe! în regiunea alpină, tote culese în August. 
Specie pronunţat alpină, încă forte puţin observată în România. 

51. Erebia Manto Esp Valea Iepeî în regiunea alpină 1 g şi 
1 9 fără bandă bazală pe subfaţa aripelor posteriore, altmintrele 
cu desenul obicinuit; August. Acesta specie nu era cunoscută până 
acuma din România de cât numaî de pe muntele Rarău din jude- 
ţul Suceava. 

52. Erebia Ceto Hb menţionat de Speyer de pe muntele Babit 
(Viru Babii) judeţul Mehedinţî, fruntaria cu Banatul. 

53. Erebia Tyndarus Esp. Călimanî, Lucaci (judeţul Suceava) 
o formă de transiţie spre varietatea Coecodromus Gn et Vili. 

54. Erebia Goante Esp. Muntele Căliman (judeţul Suceava). 

55. Erebia Aethiops Esp. Slănic (Moldova) frecuentă Buştenî. 
Iulie. 

5 6. Erebia Ligea L. Buştenî, Iulie. 

57. Erebia Euryale Esp. Valea Iepeî în August regiunea sub- 
alpină, un 9 care aparţine varietăţeî cu o bandă galbină pe sub 
faţa aripelor posteriore. 

58. Satyrus Arethusa Esp 9 var i Murfatlar, un exemplar 9? 
August. 

59. Satyrus Statilinus Hufn Murfatlar August ^, frecuente şi 
un 9 care se deosebesce de forma tipică prin culorea mult mal 
întunecată, aprope negră; ocelle pe aripile anteriore cu marginî 
galbene maî intensive; aripile posteri6re cu un şir de puncte albe 
în celulele 3, 4 şi 5. Esemplarul e şi maî mare de cât forma tipică. 

60. Satyrus Dryas Se. var Sibirica St^r. Enişenlia 2 9 ■> Au- 



gust. 



61. Pararge Maera L. Chitila, Mai. 

62. Pararge Egerides Stgr. Chitila, Mai: Scăenî, August. 



BULETINUL SOCIETĂŢII PE SCIINŢE 371 



63. Epinephele Lycaon Rott. Stânca 2 9 • 

64. Epinephele Janira L. Rotopănescî August, vulgară; Slănic 
(Moldova) Scăenî, Buştenî Iulie, August; forte vulgară, Poiana Ţa- 
pului, August. 

65. Epinephele Hyp ev anthus L. Slănic (Moldova) Buştenî, Iulie. 

66. Coenonympha Pamphilus L. Buştenî, Poiana Ţapuluî, Iu- 
lie, August; Rotopănescî, Stânca, Murfatlar, Enişenlia. 

67. Syrichthus Alveus Hb var Fritillum Fr. Constanţa August. 

68. Syrichthus Malvae L. Chitila, Mai. 

69. Pamphila Comma L. Buştenî, Iulie, 1 g şi 3 9 • 

II. SPHINGES 

1. Sphinx Convolvuli L. Bucurescî $ şi 9? Orbenî. 

2. Deilephila Elpenor L. Orbenî. 

3. Macroglossa Stcllatarum L. Constanţa, August. 

4. Zygaena Filipendulae L. Buştenî, Iulie 2 exemplare. 

5. Zygaena Exulans Hochenov. Valea Cerbuluî, August; spe- 
cie proprie regiunilor celor maî înalte din Alpî şi nordul Europeî. 

III. BOMBYCES 

1. Setina Irrorella CI. Slănic (Moldova). 

2. Emydia Striata L. Murfatlar, August 1 c j. 

3. (*) Nemeophila Plantaginis L. pe culmea Jepilorîn August, 
1 $ care aparţine formeî tipice (cu fundul aripelor posteriore gal- 
băn) care se deosebesce de forma cunoscută din Alpî numaî prin 
lipsa desemnuluî negru la baza aripelor posteriore. Acesta varie- 
tate galbenă nu era cunoscută din România. 

In Moldova şi în Bucovina ea e înlocuită prin varietatea albă 
(Hospita). 

4. Callimorpha Hera L. Slănic (Moldova) 3 exemplare. 

5. Arctia Caja L. un exemplar 9 din Slănic (Moldova). 

6. Arctia Villica L. Chitila, Mai, 1 9 • 

7 . Arctia Aulica L. Chitila, Mai. 2 9 • 

8. Spilosoma Fuliginosa L. Orbenî. 

9. Spilosoma Mendica CI. var. Rustica Hb. Chitila, Maî. 

10. Psilura Monacha L. Buştenî, Iulie 1 <j. 

1 1 . Ocneria Dispar L. Scăenî, August 1 $. . . 



3/2 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE' 

12. Saturnia Pyri Schiff. BucurescT i g, 

13. (*) Lasiocampa Quercifolia L. var Meridionalii Stgr. 
OrbenT, 1 $. 

IV. NOCTUAE 

1. Apamea Testacea Hb. BotoşanT, Iulie. 

2. Hodena Menoglypha Hfn. RotopănescT, August. 

3. Chloantha Polyodon CI. Valea PufuluT. 

4. Scoliopteryx Libatrix L. Valea PufuluT. 

5. Plusia Gutta Gn. BucurescT, August. 

6. Plusia Gamma L. Bucuresci Septembre; BuştenY, ScăenT, 
Cernavoda, August. 

7. Aedia Funesta Esp. ScăenT, August. 

8. Acontia Luctuosa Esp. ScăenT, August. 

9. Heliothis Scutostis Schiff. Murfatlar, August. 

10. Agrophila Trabealis Scop. ScăenT, August; Enişenlia. 

11. Leucanitis Stolida F. Cernavoda, August 2 exemplare. 

12. Pseudophia Lunaris Schiff. Chitila, Mai 3 exemplare. 

13. Catocala Elocata Esp. CucutenT, Iulie, RotopănescT, Or- 
benî; Cernavoda, August. 

V. GEOMETRAE 

1. Phorodesma Smaragdaria F. ScăenT, August. 

2. Nemoria Porrinata Z. ScăenT, August. 

3. Acidalia Perochraria F. BuştenT, Iulie, August. 

4. Acidalia Immorata L. RotopănescT, August. 

5. Acidalia Immutata L. RotopănescT, August. 

6. Acidalia Ornată Se. RotopănescT, August. 

7. Timandra Amata L. BotoşanT Iulie, ScăenT, Constanţa; 
Enişenlia, August. 

8. Pellonia Vibicaria CI. ScăenT, August. 

9. Boar mia Selenar ia Hb. CucutenT, Iulie. 

10. (*) Psodos Trepidaria Hb. pe Omu (2508 metri) 3 exem- 
plare în August, cari aparţin uneT forme cu cul6re negră maT in- 
tensivă de cât exemplarele din AlpT. Specie caracteristică pentru 
regiunile alpine cele maT înalte. 

11. Phasiane Glarearia Brahm. ScăenT, August, 3 exemplare. 



feULETINtFL SOCIETĂŢII DE SCIINfE 3^3 

12. Phasiane Clathrata L. ScăenT, August, frecuentă; forma 
tipică apoT exemplare cu desemnul negru forte lăţit {== transadab. 
Nocturnata Fuchs) şi alte cu liniile negre reduse (= trans ad. ab. 
Cancellaria. Hb.) 

13. Ortholitha Limitata Scop. BuştenT, Iulie, abundantă; Po- 
iana ŢapuluT; Valea Jepeî, August. 

14. Eubolia Arenacearia Hb. ScăenT, August. 

15. Lythria Pur pur aria L. Stânca, Cernavoda, Murfatlar, 
Constanţa, Enişenlia în August. Exemplarele aparţin uneî forme 
cu desemnul roşu fort 2 redus, aprope lipsind. 

16. Cidaria Fespertaria Borkh. Azuga, în August. 

17. Cidaria Verberata Scop. pe verful munteluT Caraiman, 
August. 

18. Cidaria Bilineata L. Poiana Ţapul uî, August. 

B. MICROLEPIDOPTERA 

I. PYRALIDINA 

1. Cledeobia Augustalis Schiff. Cernavoda, August. 

2. Odontia Dentalis Schiff. Buştenî, August. 

3. Botys Purpuralis L. CucutenT, Iulie. 

4. Botys Ccspitalis. Schiff. RotopănescY, August. 

5. Eurycreon Sticticalis L. Albescî, Iulie; Cucutent, Poiana 
Ţ apuluY, Poiana CoştileT, Buştenî, pe Omul în August : Constanţa, 
Cernavoda. . 

6. Nomophila Noctuella Schiff. Cucutenf, Iulie. 

7. Cataclysta Lemnata L. CucutenT, Iulie. 

8. Crambus Trist ellus F. Buştenî, RotopănescT. 

9. Crambus Selasellus Hb. Botoşanî, CucutenT, Iulie. 

10. Ephestia Elutella Hb. Bucurescî. 

II. TORTRICINA 

1. Cochilis Hammana L. ScăenT, August. 

2. Aphelia Lanceolana Hb. AlbescT, Iulie 5 exemplare. 

3. Penthina Siriana Schiff. RotopănescT, August. 



374 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

II. TINEINA 
i. Plutteta Cruciferarum Z. pe Omu în August. 

IV. PTEROPHORINA 

i . Aciptilia Pentadactyla L. BotoşanY, Iulie; RotopănescY şi 
ScăenT, August. 

2. Pterophorus Monodactyliis L. ScăenT, August. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



■m: 



OB3ERVAŢ-IUNI METEOROLOGICE 

FĂCUTE LA 

INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI 

LUNA MARTIE 1902 st. n, 

Director: ST. C. HEPITES 

înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî 82 metri 



« 


s — 








_ 


Ventu 






S 


Lj~ 1 Temperatura 1 Umedela 


— C ; 


ft 




Temp. 


© 




i 


*s 






1 sl§ 

— s jţ £ 


aerului O j aerului 


3 "3 


ÎS 


s te 


solului G°| 


* 
° 1 




S3; 

a SI 




•SE 


rrMAWL'HD muonCD 


,'.-. © 










ţa"S njivjm&nD i;nijnoD 


1-1 g »£ 1 « 




ii j s 


«V 


o '«. 


i y 


•-5.S 


A dânc. 


=3© 


o .2 


°k 1 


*£ 


3 £ 


ICU ~o 1 aj 

|l o li ^ 


ta 
S 


c 

i 


!S — E 
Q 1 < a 


I~ 


— o j 


£ =8 






i 


■a 

z; 






< 


2- 


35em 1 60 cm ! 




i 


756.7 


5,9 


14.0 


-1.3 


15.3 


.4.5 


62 


8,2 


22.8 


-4.5 


2.9 


3.2 


2.3 


Var. 


1.3 




1.0 


— '=P"a-S l '30. 


2 


53.0 


10.3 


21.1 


1.0 


20.1 


5.8 


64 


7.1 


21.0 


-1.8 


4.7 


3.8 


5.7 


ssw 


2.9 


— 


1.2 


-TL 2 a. 


3 


55.1 


10.4 


18.1 


4.0 


1-4.1 


5.6 


60 


8;6 


80.9 


0.2 


6.9 


4.6 


3.7 


SSW,SE 


1.6 


.— 


1.3 


jx 2 a. 


4 


53.9 


4.4 


10.7 


2.6 


8.1 


5.5 


8-7 


' — 


8.5 


2.1 


7.1 


5.5 


10.0 


NE,ENE 


12.3 


0.1 


0.8 ; © 4 h 30,/a-p, © °I6"-p. 


5 


54.1 


3.8 


6.7 


2.4 


4.3 


4.9 


82 


— 


14.9 


1.5 


5.6 


5.6 


10.0 


ENE 


5.6 


3.0 


0.3 /Vl b ,© o a-6 h ,16 h -p• 


6 


62.5 


2.3 


5.i 


-0.3 


5.7 


3.1 


57 


1.7 


16.8 


-1.0 


4.7 


5.4 


10.0 


ENE 


4.4 


1.0 


l.T l |ll,*- l\40-4 l \:î:5 1, 40-17 1 '50. 


7 


57.8 


3.6 


9.0 


-1.4 


10.4 


3.2 


54 


11.3 


22.5 


-3.1 


4.5 


5.2 


0.3 


SW 


3.2 


— 


1.4 ! L'a. 


S 


43.9 


4.5 


10.0 


-1.6 


11.6 


4.3 


65 


0.2 


18.3 


-4.0 


4.5 


5.2 


9.0 


W 


2.9 


— 


0.8!|— 2 a. 


9 


44.1 


4.8 


10.0 


1.6 


8.4 


4.2 


65 


2.8 24.0 


-1.2 


5.5 


5.3 


9.7 


SE 


3.0 


0.2 


l.l!®°0 h -l h 40'. 


10 


38.8 


5.6 


10.7 


2.0 


8.7 


4.2 


62 


3.5 !l 24.6 


-0.9 


5.7 


5.5 


5.7 


ssw,\vsw 


2.6 


0.1 


0.9, ©°9 h -9 h 15: © 10h20-10 h 40. 


11 


47.0 


2.2 


5.3 


0.6 


4.7 


3.3 


60 





6.0 


-4.0 


5.0 


5.7 


iO.O 


ENE 


6.1 


0.3 


1 .2! £°"8 h ,22 h 4'0;/9 h -14»>; © O 22b,30;cutr 


12 


48.5 


-0.5 


9.4 


-2.5 


4.9 


3.8 


85 


— 


8.9 


-2.1 


3.6 


5.3 


10.0 


Var. 


1.6 


0.8 


0.4^°7 h 45,14 h 55,20 h . [depăm 


13 


55.4-2.8 


0.2 


-5.1 


5.3 


3.1 


79 


2.1 


9.5 


-6.0 


2.9 


4.9 


9.3 


ENE 


4.8 


1.7 


0.1 V i' =o a; ^o-/ S h 2 3 )17 !, 50 . i8 h20. 


14 


66.8 


-5.9 


-1.6 


-9.6 8.0 


1.6 


51 


7.5 


11.3 


-12.3 


2.0 


4.5 


4.3 


ENE 


4.7 


— 


1.0- 


15 


67.5 


-4.7 


0.4 


-10.21O.6 


2.0 


59 


11.0.18.4 


-11.5 


1.4 


4.0 


2.0 


WSW 


2.8 


— 


O-Spa^'p. 


16 


58.8 


0.6 


9.0 


-8.7 


17.7 


2.4 


49 


9.8125.3 


-11.0 


1.:] 


3.6 


2.3 


ssw 


2.1 


— 


0.8 — 2 a~ dep. a,— °p. 


17 


53.6 


4.7 


13.5 


-4.6 


18.1 


2.6 


42 


6.3 


26.0 


-7.9 


1.6 


3.5 


5.7 


ENE 


1.9 


— 


1.4^°7"-8 h ,© o ll ,, -12 1 ',(TJ o - / 19i'20-p. 


18 


54.0 


6.0 


13.8 


-2.0 


15.8 


4.4 


60 


9.4 


30.6 


-4.3 


3.5 


3.8 


3.3 


WSW 


5.8 - 


l.sU'a. 


19 


57.6 


4.2 


7.2 


1.1 


6.1 


5.0 


79 


0.5 


1 2.5 


-4.0 


4.9 


4.5 


10.0 


ENE 


2.6 1.3 


0.4 © o .j»50-7H0. 


20 


58.3 


6.6 


14.0 


-0.2 14.2 


4.3 


57 


9.7 


33.4 


-4.0 


5.3 


4.8 


2.3 


Var. 


2.0 - 


1.6''^' a ,~: pevale. 


21 


55.4 


7.1 


15.8 


-2.418.2 


3.3 


43 


11.9 


35.5 


-6.8 


6.0 


5.3 


0.0 


ssw 


1.2 - 


1.3 


■ — 2 =^pe vale a. 


•22 


53.5 


9.0 


18.5 


-0.619.1 


3.8 


43 


12.2 


39.0 


-5.4 


6.9 


5.8 


1.3 


Var. 


0-8 - 


1.7! 


=°"a-9 h 30,^°21 1 '20-22 ll 40,jx p. 


23 


52.0 


8.1 


18.3 


-0.2 


18.5 


5.0 


64 


7.0 


34.3 


-2.8 


7.5 


6.1 


4.0 


ENE 


6.0 - 


1.8 


= "5 h -8 h 40,-o-°p. 


24 


50.4 


9.6 


17.0 


3.0 


14.0 


5.5 


60 


7.S 


35.0 


1.3 


8.4 


6.8 


4.0 


ENE 


6.2 0.0, 


1.4 


© 3 h , R°,'22''40-23 h 40, © '22 h 55-24 h . 


25 


5-1.8 


11.0 


18.3 


2.5 


15.8 


5.1 


51 


8.8 


31.3 


0.3 


9.3 


7.3 


2.7 


Var. 


3.1 6.5 


1.6 


=°"'4|30-7 h 20. 


26 


51.2 


10.1 


17.1 


5.4 


11.7 


6.4 


67 


4.6 


-iO.O 


2.7 


9.4 


7.8 


5.0 


ENE 


3.1 0.0 


1-2 


^.°"'0i'-8 h .n°l 7h ' 12 - 17 ' l25 î - a - P- 


27 


47.8 


9.6 


14.6 


4.7 


9.9 


5.8 


62 


0.4 


19.0 


-0.8 


9.0 


8.0 


9.0 


ENE 


4.5 1.8 


1.2 


-o- 2 a,©°14 h 20-p. (intermitentă). 


28 


49.7 


5.2 


9.8 


4.0 


5.8 


5.4 


80 


4.2 


21.1 


1.5 


8.7 


8.0 


6.3 


Var. 


3.6 4.7 


0.8 


©°"0 h -5 h ,©°12"50-13 h 10,^ 2 p. 


29 


51.6 


7.3 


12.8 


1.5 


11.3 


4.6 


58 


3.4 


27.8 


-2.5 


7.4 


7.8 


6.3 


E 


2.1 0.1 


0.8 


© 9i40-10 h 20,-n.°p. 


30 


45.9 


8.9 


15.0 


1.9 


13.1 


5.2 


60 


8.1 


29.2 


-1.5 


8.1 


7.7 


8.7 


Var. 


2.81 - 


1.4 


_n- 2 a;© 2 l Ih-I4 h 30, © 20 h -p. 


31 


45.6 


4.8 


11.4 


3.1 


8.3 


5.2 


79 


— 


9.8 


3.4 


8.7 


8.0 10.0 


Var. 


5.3 


11.8 


1.0 


©<" / 9 h -17 ll 20. 


M. 


53.0 


5.1 


11.2 


-0.3 


11.5 


4.3 


63 


167.8 


22.5 


-2.9 


5.6 


5.6 


5.9 


ENE 


3.6 


33.4 


p.6 





Prima lună a Primăvereî, Martie, a fost caracterisată printr'un timp ceva maî călduros şi cu precipitaţiunî atmosferice ît 
cantitate maî mică ca de obiceiu. Temperatura acestei luni egală cu cinci grade, întrece normala cu aprope im grad. Perioda cee 
maî frigurdsâ a luneî, a avut loc între 10 şi 17, la 14 fiind diua cea maî recorosă. minima temperatureî din acesta lună avene 
loc la 15, când termometrul s T a coborît la — 10°2, la 14 ajungând numai la — 9°6. Periodele cele maî căldurose ale luneî a fosl 
de la 1 la 3 şi de la 22 la 28; diua cea maî caldă a fost cea de la 25, maxima temperatureî 21°1 avend loc la 2. Cantitatea de apă 
adunată este maî mică cu 13 mm. ca valorea normală. Ventul dominant a fost Austrul. Presiunea atmosferică mijlocie 753.C 
mm. este cu aprope un milimetru maî mică ca normala. Atmosfera a fost cu 12% maî uscată ca de obiceiu. Cerul tot atât de 
înorat ca obicinuit; a fost 9 dile senine, 10 norose ş> 12 acoperite. Sorele a strălucit maî mult ca de obiceiu, 168 ore în 26 
dile, în loc de 141 ore în 23 dile. Brumă s : a observat în 8 dile, rouă în 9, ceţă în 7, tunete şi fulgere intr'o di la 24, halo so- 
lar în 4; în diua de 11 la 10 h 14 sera, a avut loc un slab cutremur de păment. Vegetaţiunea s'a desvoltat mult în cursul acestei 
luni. Câmpiile au înverdit, iar unii arbori fructiferî sunt aprope înfloriţi. Grânele şi rapiţa sunt frurnose. 

7 



376 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



OBSERVAŢIUNI METEOROLOGICE 

FĂCUTE LA 

INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI 

LUNA APRILIE 1902 st. n. 

Director: ST. C. HEPITES 

înălţimea barometrului d'asupra nivelului mărei 82 metri 





*«5 S 


Temperatura 


Ume- 

(Jela 

aerului 




o ' a 


Tem. 


| 




2 = S 

ÎS ffi FENOMENE DIVERSE 




«.2 £ 

* 8- 


aerului C" 


3°3 


— >-«a 1 3 «s 


solul. C0 




.2 1 


C '« 
Ct3 
_ B 




3 <— S. 












_o 


£c.~ 




sT 


o" * 


« - 


5- 


1» O = 

eu n° 




aş 


3 


s 


a 

a 


o 


o o 

"o 9 

53 o 


- gr $ S 
|| 


Adânc. 


o 


1 1 

T3 


as aj 
— cfi 

3 O. 


<~ 


8L- 

S O. 

> S" 


3D cm 1 60 cm 


1 


750.1 


6.2 


11.7 


4.3 


10.4 


4.1 


56 


8.8 


27.0 


-1.0 


7.3 


7.8 


5.3 


Var. 


2.6 


_ 


, 9 { 


=dep. a,©'45»ll h 55-12 h 10,ja-'p. 


2 


54.1 


7.7 


14.7 


-0.3 


45.0 


3.4 


40 


12.6 


27.1 


-3.8 


7.7 


7.7 


0.7 


wsw 


3.6 


— 


2.8 


— 2 a. 


3 


53.1 


13.1 


21.3 


3.3 


48.0 


5.3 


43 


10.3 


34.2 1 


-0.8 


9.0 


7.9 


5.0 


wsw 


3.7 


— 


3.5 


- CL 2 a,©'7 ll 40-9 ll 30;xL0p. 


4 


50.4 


14.4 


22.0 


6.8 


45.2 


7.1 


55 


8.1 


43.9 


2.7 


11.1 


8.6 


5.7 


E,WSW 


3.6 


— 


2.1 


-Q- 2 a,-Q-°p. 


5 


53.2 


14.3 


21.0 


8.4 


12.9 


7.0 


55 


9.2 


23.8 


3.0 


12.2 


9.1 


6.0 


ESE 


3.3 


— 


2,4 


-Q- 2 a,xL'p. 


6 


52.5 


15.3 


23.3 


8.0 


15.3 


6.6 


50 


10.3 


46.5 


2.5 


13.3 


9.8 


3.3 


ENE 


2.5 


— 


4.5 


-a.Sa,©°ll h ;R:'19 l '20-p. 


7 


48.6 


14.9 


23.2 


8.0 


15.2 


8.0 


60 


8.7 


46.5 


4.5 


13.5 


10.7 


3.7 


ENE 


3.7 


0.4 


2.6 


©°13" 40-43 h 50. K °20 h 50-p, © °p. 


8 


54.5 


6.9 


16.4 


6.4 


10.3 


7.1 


93 


— 


14.3 


5.8 


12.9 


44.2 


40.0 


WSW,SSE 


4.3 


22.8 


0.4 


®<>2H5-2 h 20,4"30-p. 


9 


61.7 


8.2 


12.8 


5.5 


7.3 


4.7 


58 


5.4 


27.2 


3.5 


10.7 


40.6 


8.3 


ESE 


2.6 


0.5 


1.1 


®°0>>-3h,-a-'p. 


10 


63.4 


7.6 


13.3 


0.7 


12.6 


4.3 


51 


12.7 


28.0 


-2.9 


10.1 


40.3 


2.0 


ESE 


3.9 


— 


1.6 


— 2a,^. 19 h -p. 


11 


60.7 


8.0 


12.9 


2.0 


10.9 


5.4 


62 


6.4 


30.1 


-1.5 


10.1 


40.4 


7.3 


ENE 


4.6 





1.2' 


-a- s a,>— p. 


12 


57.1 


7.8 


10.2 


3.4 


7.1 


6.7 


78 


— 


24.0 


0.4 


9.8 


40.0 


40.0 


ESE,E 


4.0 


0.0 


0.8!i-^'a,©S''45-40iil5. 


13 


53.8 


8.6 


10.2 


7.0 


3.2 


6.7 


79 


— 


16.0 


7.0 


9.8 


9.7 


40.0 


E 


3.2 


0.2 


0.3i<D°a. 


14 


52.5 


12.8 


17.7 


7.8 


9.9 


5.8 


51 


1.6 


33.8 


6.4 


10.3 


9.7 


8.7 


ENE 


3.9 


— 


1.6i-Q-'u,© 44 h -14 h 45,J5 h -45 h 10. 


15 


54.8 


12.0 


17.0 


9.4 


7.9 


5.1 


46 


7.0 


39.0 


5.0 


11.8 


40.0 


6.0 


ENE 


6.3 


— 


3.2 -o.'a.©'6 h 50-7hl0. 


16 


62.0 


8.0 


13.5 


4.5 


9.0 


3.7 


48 


12.2 


30.6 


1.2 


11.2 


40.4 


3.0 


ENE,ESE 


9.0 


— 


2.8!!-fl-'a,/ll h 20-13 h . 


17 


62.4 


6.1 


13.2 


0.3 


12.9 


3.9 52 


7.2 


30.8 


-2.5 


10.1 


40.2 


5.0 


ENE,ESE 


7.5 


— 


2.61- 


18 


60.7 


6.6 


13.1 


-0.3 


13.4 


4.0 


51 


7.5 


36.0 


-3.5 


9.5 


9.9 


5.0 


ENE 


5.0 


— 


1.4 


— °a. 


19 


59.7 


9.5 


17.5 


-0.2 


17.7 


4.4 


46 


13.0 


39.9 


-6.5 


10.1 


9.8 


0.3 


ENE 


2.0 


— 


4.7 


^ 2 a,.n. p 


20 


59.4 


11.3 


19.4 


2.5 


16.9 


6.5 


61 


7.7 


46.2 


-45 


11.1 


40.0 


4.0 


ENE 


2.4 


— 


2.2 


— °a,©°7i>20-15 l, 40. 


21 


56.1 


13.3 


19.5 


6.1 


13.4 7.3 


58 


12.9 


47.8 


-1.0 


12.2 


10.4 


4.7 


ENE,WSW 


3.6 





2.9 


^'a,©°12 ll 50-43 il 20. 


22 


49.6 


9.4 


15.5 


5.2 


10.3 


7.8 


83 


2.1 


31. '4 


0.3 


12.5 


10.9 


9.0 


E3E,ENE 


3.8 


2.9 


1.71 


-o. 2 a,©°13", <D°''44 h 4447i>5S eclipsă 


23 


51.3 


8.5 


15.6 


4.4 


14.5 


4.3 


48 


10.4 


25.2 


,-2.7 


10.7 


10.7 


4.3 


WSW,SSW 


6.6 


— 


3.3; 


— 'a,©°,'41 h 50-13 h 50. [totală de lună. 


24 


56.6 


6.7 


12.8 


-0.7 


43.5 


5.0 


61 


10.5 


35.2-3.5 


40.5 


10.5 


7.7 


Var. 


6.4 


— 


2.5 1 


—'a. 


25 


56-4 


10.7 


48.0 


1.5 


46.5 


4.0 


42 


13.8 


43.0 


-4.1 


11.1 


10.4 


1.7 


SSW 


2.9 


— 


2.2' 


—'a. 


26 


59.2 


14.5 


22.0 


4.4 


47.9 


5.2 


39 


7.3 


42.8 


-3.0 


12.3 


10.7 


7.3 


wsw 


3.8 


— 


4.3! 


^ a,©°' , lO h -l1 h 30. 


27 


46.9 


15.0 


21.0 


9.4 


11.6 


8.0 


60 


3.1 


45.0 


4.5 


13.6 


14.3 


9.3 


ENE, WSW 


5.4 


0.0 


3.6 


® 44 h 50-44 h 58. <D 0,1 24 h 55-p. 


28 


55.1 


3.9 


46.8 


2.7 


14.1 


6.2 


100 


— 


15.0 


2.0 


11.5 


11.5 


9.7 


ENE 


4.4 


21.2 


0.8 


© °"p-a,a- 1 3 h . A°8i.-9 h 20. © 44^-p. 


29 


55.0 


1.9 


5.0 


0.4 


4.6 


4.9 


92 


— 


6.8 


-0.9 


8.9 


10.7 


40.0 


ENE 


6.0 


4.9 


0.2 


*0" / 8">8-14 l '30,# 19 h 28-19 1 >55- 


30 


49.0 


3.8 


7.2 


0.7 


6.5 


5.6 


88 


— 


13.3 


-0.5 


7.4 


9.7 


40.0 


Var. 


3.4 


•3.9 


0.2 


© °* 'a-(5 h 15, © °16.h55-p. 


M. 


55.0 


9.6 


45.9 


3.8 


12.1 


5.6 


60 


208.9 


31.7 


0.2 


10.7 


10.0 


6.0 


ENE, 


4.2 


56.5 


59.4 





Luna Aprilie 1902 a avut un timp ceva maî rece ca valorea normală şi cu precipitaţiunî atmosferice în cantitate obici- 
nuită. Temperatura mijlocie lunară 9°.6 este maî mică ca normală cu 1°.0. Periodele cele mai căldurose au avut loc de Ia 2 la 8 
şi de la 25 la 28 ; cea maî frigurosă o formeză ultimele trei dile ale luneî. Temperatura maximă 230 la 6 iar cea minimă — 0°7 
la 24. Cantitatea de apă ce s'a adunat 57 mm., este egală cu valorea normală. La 22 a fost puţină grindină ; la 29 (Lunea Pascelor) 
ploia a fost amestecată cu zăpadă. Vîntul dominant a fost Crivăţul. Presiunea admosferică mijlocie 755.0 mm. este cu 2 mm. 
maî mare ca normală. Atmosfera a fost cu 4% maî uscată şi cerul puţin maî inorat ca de obiceiu ; aii fost 7 dile senine, 12 no- 
rose şi 11 acoperite. Sorele a strălucit ceva maî mult ca în aniî normali, 209 ore in 24 dile, pe când în asemenea ani el se 
arată 184 ore în 26 dile. Rouă s'a observat în 14 dile, brumă in 10, tunete şi fulgere în 2, halo solar în 10. Arborii aii înflorit şi 
mare parte au şi legat ; liliacul stă să inflorescă. Arăturile de primăvară s'au terminat in condiţiuni favorabile, însă au cam 
stagnat în pămînt din causa recelilor ce au fost în acesta lună. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE ŞCIINŢE 



377 



OBSERVAŢIUN1 METEOROLOGICE 

FĂCUTE LA 

INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESCI 

LUNA MAIU 1902 st. n. 

Director: ST. C. HEPITES 

înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî 82 metri 



j '.'. - 




Ume- 


A>- 






! 


CS 


Ventul 






CS 


j 




cs ,o3 fi 


Temperatura 


dela 
aerului 


Z S 


,-?:! 


*- 


Temp. 


CB 






2 




1 






aerului C° 


£■©• 


CS <— 1 
■^.•03 

2. S 


■jls 


solului C , 


C3 

.tio 

7) V 


.2 c 


e 'î? 


3 C 
•o- fi 


FENOMENE DIVERSE 


















o "5 






O | 


*-*• <B 


c c 


'g s 




S> 


sil 


a 
■O 

CO 


a 


a 


,j 


m 


ca 


o co- 

— CD 

v •— 


fi cS 

- S 


.2 a 
2 S 


Adâncime 


3° 
CP 


8 .5 


— 3 


CS c 

CV- 


o >~ 
O.C0 

ce] 






£ - 


S 


S 


i 


° 


.fi 
< 


"3 

CC 


ffi o 




CC 


aOcmlfiflcm 1 


2 


a •§ 


~H 


ia a \ 


! 


l 


750.5 


6.8 


11.6 


3.7 


7.9 


6.5 


84 


1.1 


30.0 


3.2 


8.4 


9.2 


10.0 


SVV 


1.1 


4.2 


0.6 


® o p.-a,u-9 l '30,15 h 8-23 h 30. 


•2 


50.2 


9.2 


14.9 


6.6 


8.3 


7.5 


84 


2.2 


24.2 


3.5 


9.8 


9.4 


7.0 


SE 


1.8 


1.0 


0.5 


^o 11 h 3 . 11 h 1 5 ) - 18 i, 30;Jx i p 


3 


55.5 


10.6 


16 


4.8 


11.2 


6.5 


6411.8 


34.3 


1.5 


10.6 


9.7 


3.3 


wsw 


4.6 


0.2 


2.6 


<B b u 20-b h 25;-n-°ţ>. 


4 


56.4 


13.7 


21.5 


3.0 


18.5 


6.6 


4913.4 


41.5 


-1.6 


11.6 10.2 


2.3 


Var. 


1.9 


— 


2.3 


■ — >'a,-a-'p. 


5 


52.4 


17.6 


25.8 


8.7 


17.1 


7.7 


4711.4 


45.8 


2.2 


13.610.8 


4.3 


Var. 


1.7 


— 


3.5 


-*x 2 a,© 7 h -7 h 30,<°p. 


6 


52.3 


15.4 


22.3 


10.0 


12.3 


7.1 


51:12.4 


45.5 


4.5 


14.911.7 


1.7 


w 


7.2 


— 


4.1 


-n- 2 a,/-845-46i'45,-n-0p. 


7 


56.1 


12.6 


20.0 


6.1 


13.8 


10.9 


90 6.1 


35.8 


3.5 


14.412.2 


5.7 


ENE 


2.3 1.4' 


1.3 


-a.\ © "oi 1 ''40-1 2 h 5, 12 h 40-14>>5. 


s 


53.8 


15.2 


21 .1 


8.2 


12.9 


8.8 


61 4.3 


36.2 


4.5 


13.912.2 


9.7 


ENE 


6.8 0.0 


2.1 


<°,20 ll 35-23 l ',© / 20 h 50. 


9 


46.4 


15.9 


23.4 


9,3 


14.1 


9,1 


63 


0.6 


33.1 


7.5 


14.212.4 


8.7 


ENE 


3.7 0.0 


1.1 


©6 h 55-7 h 15,K<'21 h 40-22 l ',-c L 'p. 


10 


47.4 


17.5 


23.4 


10.0 


13.4 


7.1 


44 


5.9 


42.5 


6.4 


44.812.5, 


7.0 


Var. 


4.2 0.9' 


4.4 


-o- 2 a, ©<>l9 h l0-19 h 20, R°"19i'20-p, 




































[©°"l9 h 34-20 h 5. 


14 


49.8 


12.9 


18.0 


10.0 


8.0 


8.4 


73 


9.0 


35.0 


7.5 


45.2 


12.9 


6.3 


wsw 


4.81 7.2 


4.7 


R 'l>>30-4 h , © l 3 h 50, © °" 1 8 l '35-8h30. 


1-2 


53.2 


13.1 


20.0 


6.7 


13.3 


9.1 


74 


12.3 


40.6 


3.6 


44.3 


12.9 


5.71 


ENE 


3.1 


— 


4.2 


LU°20"-p. 


13 


49.013.7 


18.0 


9.0 


9.0 


10.5 


83 


9.7 


34.5 


6.4 


14.9 


13.1 


6.0 


ENE, WSW 


4.0 


9.4 


4.8 


© 2 K'a,R; ©12 h -12h30,^ 18 ll 45. 


14 


51.0 


14.2 


20.7 


6.0 


14.7 


9.1 


6S 


8.0 


43.7 


3.2 


14.6 


13.2 


7.0 


SSW 


1.3 


0.0 


4.4 


-o- 2 a,© 1 ll 1 '30-12 ll 20,©°19 l1 -p. 


15 


48.1 


14.7 


19.4 


11.3 


8.1 


40.4 


80 


7.5 


33.0 


9.2 


15.3 


13.3 


6.3 


WSW 


3.7 


5.6 


4.8 


©°a-4'',^'p. 


16 


50.9 


13.0 


17.5 


9.4 


8.1 


8.1 


68 


8.4 


32.5 


6.5 


14.9 


13.5 


7.0 


WSW 


3.5 


2.7 


4.9 


© 'SHO-â'^O, R '6 h -6 l '25,-CL°p. 


17 


51.8 


14.2 


20.2 


6.5 


13.7 


6.9 


52 


13.6 


40.8 


1.8 


15.0 


13.5 


2.0 


SSW 


2.3 


— 


2.2 


jx 2 a,xi. 2 p. 


1.8 


47.1 


17.0 


24.0 


9.1 


14.9 


7.9 


49 


13.2 


40.8 


5.0 


16.1 


13.7 


2.0 


WSW 


3.8 


— 


3.3 


_o_ 2 a,.n. a p. [23h30. 


19 


43.1 


18.5 


26.8 


11.6 


15.2 


9.6 


57 


11.2 


46.4 


7.8 


17.5 


14.3 


6.0 


Var. 


2.4 


0.2 


3.3 


-o- 2 a, R°l 81-30 -p, ©°19H2,23i'20- 


•20 


47.8 


15.2 


22.6 


9.5 


13.1 


8.2 


6(i 


9.3 


52.1 


6.9 


17.8 


15.0 


5.3 


Var. 


3.8 


8.9 


2.0 


R°14 h 9, ©'lo h 10-15 h 30, ©0'H7!'- 
[48''33. 


21 


51.3 


14.0 


19.3 


8.3 


11.0 


6.4 


49 


8.6 


37.1 


4.6 


16.4 


15.0 


7.0 


wsw 


2.9 


0.6 


. 2.2 


R°8 h 8-9 l '5,T°Tl h 5,©'lli;37-Hh43. 


22 


53.7 


136 


20.1 


7.0 


13.1 


6.6 


52 


10.0 


42.7 


4.6 


15.8 


14.8 


8.0 


wsw 


2.6 


— 


2.2 


_a. 2 a,-Q-0p. 


23 


51.2 


11.6 


16.5 


9.2 


7.3 


10.0 


94 


1.1 


32.3 


6.2 


16.0 


14.5 


9.7 


ENE 


5.2 


7.8 


0.6 


/ll,T°ll h 45,©°l2 h 17,42''47,14H5, 


24 


50.6 


14.0 


18.5 


9.5 


9.0 


6.5 


52 


— 


26.6 


7.0 


14.5 


14.5 


9.3 


NNW 


5.8 


0.1 


4.7 


/12 h ,©°16h-16H5,^.p.[©°"18h27. 


25 


51.6 


11.4 


15.5 


8.6 


6.9 


7.0 


66 


— 


20.5 


5.8 


14.0 


14.3 


10.0 


Var. 


2.3 


2.8 


1.5 


© 7'.55-8h2,8 h 8-9i>52. 


26 


50.0 


11.8 


15.5 


9.3 


6.2 


9.3 


86 


2.1 


23.8 


8.5 


13.7 


13.8 


8.7 


ENE 


2.9 


8.7 


0.7 


©o"a-ll h 40,-CL'p. 


27 


52.7 


14.6 


19.9 


9.7 


10.2 


10.5 


79 


6.0 


35.5 


6.4 


14.4 


13.7 


9.7 


Var. 


1.5 


0.6 


1.4 


© 9 h 20,©'14 h ,T 14 l '18,K "19 h 37-p 


28 


57.4 


14.3 


17.3 


11.5 


5.8 


10.4 


82 


2.5 


31.0 


10.3 


15.3 


14.0 


9.0 


NNE 


1.9 


13.7 


0.8 


© lOM5-ll h 20,R p[©o"20 h 30.24ii. 


29 


59.1 


14.9 


19.5 


11.5 


8.0 


10.5 


79 


5.0 


34.8 


8.5 


15.8 


14.2 


7.3 


NNE 


3.1 


4.9 


0.8 


©O0 ,1 25-3 h ,T o 10h44,K; 14''51-15 h 3O, 


30 


60.0 


16.1 


22.0 


10.1 


11.9 


11.1 


75 


8.2 


36.0 


6.7 


13.8 


14.4 


3.3 


ENE 


2.6 


0.4 


4.4 


^a,TH5bl,^p. [®°14 l '15,16 h 17. 


31 


60.0 


18.1 


24.5 


10.0 


14.5 


10.4 


60 


13.5 


47.5 


6.0 


16.7 


14.7 


2.0 


SSW 


0.9 


— 


4.8 


-o- 2 a,© 2 10 h 55-llM5,-a- 2 p. 


M. 


52.0 


14.0 


19.9 


8.5 


11.3 


8.5 


67 


2284 


36.7 


5.4 


14.5 


13.0 


6.4 


ENE 


3.2 


77.7 


57.3 





Luna Mai 1902 a avut un timp extraordinar de rece şi cu precipituţiunî atmosferice destul de abondente. Temperatura 
lunară 14°0 ma mică ca normală cu 2°4. Temperatura maximă 26°8 la 19 ; cea minimă 3°0 la 3. ţ)ile de vară 2, în general 
sunt 11. Precipitaţiunile atmosferice adunate 78 mm. deşi întrece normala cu 12 mm., ele nu aii fost excesiv de multe, căcî de la 
1865 îneoce, în 11 anî s'aîi strâns în Maiu cantităţi de apă cu mult maî mari, ajungând la 173 mm. în 1881. Ceea ce însă merită a 
fi remarcat este marele numer de dile cu ploe 20, pe când de ordinar sunt numai 11. Vânturile dominante, criveţul şi austrul au 
bătut aprope in proporţiunî egale. Presiunea atmosferică mijlocie 754.9 mm. este cu 0.7 mm. maî mică ca normală. Atmosfera 
cu 4°/ maî umedă şi cerul mult maî înorat ca de obiceiu. Aii fost 7 dile senine, 14 norose şi 10 acoperite. Sorele a strălucit maî 
puţin 228 ore în 29 dile, obicinuit se arată 248 ore în 29 dile. Rouă în 19 dile, brumă îutrVna, curcubeu în 4, halo solarin 5, 
tunete şi fulgere în 12 aprope tote slabe. Vegetaţiunea s'a desvoltat forte mult în cursul acestei lunî; cerealele sunt forte frumose. 



3 78 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



OBSERVAŢ1UNJ METEOROLOGICE 

FĂCUTE LA 

INSTITUTUL METEOROLOGIC DIN BUCURESGI 

LUNA IUNIE 1902 st. n. 

Director: ST. C. HEPITES 

înălţimea barometrului d'asupra nivelului măreî 82 metri 





1 


Temperatura 


jUme 


dela 


c — 

2, "o- 
to._ 

O o 

® £ 

X o 


a 
«.2 

03 CC 

2S 


a 

cO 

.2*s 

■şra 

'■o'S 

CS e 


Te 


im 


=a 

CB 

"O 
CO-Ţ< 

2 1 

CB 
25 


Ventul 


«a 

a . 
•t>g 

o g 

ca c 
o,.— 

< 


c S 
.2 8 

o 


FENOMENE DIVERSE 


fă 


*.2£ 

CB t- 

c ® c 

0< ~ 


aerului C° 


aerului 


solului C° 


>Cfl 

.2 a 

CB .Z 

5 1 

73 


5t3 

- o 

S 3 

o 

ca <o 

■3 „ 

»j-CB 
3 O- 


ca 
•5 

Oi 


y. 

ca 

5 


c 

2 


p 


»a 


£ -3 


Adâncime 


31) cm. 


60 era. 


1 


758.4149.0 25.4 


12.0 


13.4 


10.7 


60 


40.2 46.7 


7.5 


17.9 


15.2 


■2.7 


NNE,ENE 


2.0 




2.4 


-a- 2 a,©°p. 


2 


55.9 49.2 


27.4 


12.0 


15.4 


10.9 


62 


9.6 54.0 


7.6 


18.7 


15.8 i 3.7 


NNW 


1.2 


— 


1.8 


-o- 2 a;< -Q-°p. 


3 


55.4 


18.0 


27.4 


44.5 


15.9 


10.9 


63 


44.2 


54.0 


8.0 18.8 


16.1 


5.7 


Var. 


2.3 


3.5 


1.8 


-rA,l<; ''42 11 28-14 h 38;/ ; 13'>45, 


4 


57.4 


49.3 


24.5 


45.5 


9.0 


12.6 


72 


8.9 


41.0 


12.219.0 


46.5 


1 8.0 


ENE 


4.3 


— 


•1 7 


-o_'a ; / > 4 h 8h;<°^-'p. [® 1,2 13 h 55 


5 


55.8 


24.9 


27.4 


46.4 


11.0 


11.4 


54 


14.0 


48.0 


14.5 


20.0 


46.7 


2.7 


Var. 


1.3 


— 


2.2 


-a-^-ci-'p. 


6 


49.9 


22.0 


29.0 


43.5 


15.5 


44.4 


52 


15.5 


55.0 


40.3 


20.9 


47.3 


0.7 


wsw 


2.5 


— 


4.5 


.n-'a; 


7 


47.4 


22.3 


29.4 


44.5 


14.9 


42.8 


56 


12.6 


49.0 


40.0 


21.5 


17.9 


3.0 


Var. 


0.8 


— 


2.5 


-o- 2/ a,R; 19 h 35-p;© p. 


8 


47.1 


21.5 


30.5 


44.0 


16.5 


42.5 


59 


14.7 


54.2 


14.6 


21.7 


48.3 


2.0 


ENE 


1.5 


0.7 


3.1 


-o-°<°p. 


9 


47.9 


22.4 


28.9 


44.0 


14.9 


10.9 


48 


44.4 


49.0 


40.0 


22.3 


18.6 


2.7 


WSW 


2.3 


— 


4.6 


-Q.'a,;0<>13 1 '55;< o p. 


IO) 50.9 


21.7 


28.8 


45.5 


13.3 


12.6 


64 


9.4 


50.9 


11.5 


22.7 


19.0 


6.7 


wsw 


30 


0.2 


5.1 


-Q-'a;K 19 h ;©°19 h 50,20hlO, 


11 51.4 


22.3 


27.5 


46.5 


44.0 


44.5 


54 


44.0 


49.1 


42.6 


22.8 


19.2 


5.3 


WSW 


3.6 


0.1 


4.7 


-n.'a;©°12 h 50-13i.. 


12 46.2 


22.5 


32.5 


15.6 


46.9 


45.2 


69 


9.7 


55.X 


41.022.8 


19.4 5.0 


Var. 


3.2 


2.2 


3.4 


^'a;K°' 1 /17 i ';© / A / 18 h 8-48i.l3; 


43 47.4 


20.0 


27.0 


12.0 


45.0 


42.2 


63 


44.5 


52.1 


9.7,21.3 


49.4 


4.7 


wsw 


6.7 


— 


5.0 


— |©'48H0. 


14 48.2 


21.5 


28.1 


13.1 


15.3 


44.8 54 


44.1 


56.1 


9.6;21.9 


49.2 


3.3| 


wsw 


2.0 


— 


4.1 


^-°<°p. 


45 49.0 49.9 


27.0 


12.8 


44.2 


44.7 64 


13.9 


47.0 


11.022.2 


19.4 


0.3! 


wsw 


4.5 


2.3 


4.6 


©°- 1 <°a:/14 1 '30-46 h . 


46 51.6 49.7 


26.0 


10.6 


45.4 


40.5 54 


8.6 


51.0 


6.0 21.3 


49.4 


6.7J 


ESE 


2.4 


— 


3.0 


-o-'ajR 1 " 2 ® 1 '^. 


47 


49.7 


24.3 


26.8 


14.5 


42.3 


43.4' 64 


9.9 


40.1 


11.521.2 


49.3J 


6.7[ 


ENE 


1.9 


11.4 


2.1 


K v ^ l " 2 a;K'mp. 


18 


47.0 


46.4 


22.2 


13.8 


8.4 


42.6 90, 


1.7:35.3 


13.020.9 


49.3| 


9.71 


Var. 


3.0 


17.1 


1.1 


R 1 " 2 ©°" L a;© / 44 h 45-47 1 '; R '45 h 27, 


19 


47.8 


17.0 


21.5 


42.5 


9.0 


40.5 68 


12.3136.5 


40.8 19.1 


48.8J 


6.3 


wsw 


6.0 


5.8 


2.9' 


©°a;<°20 h 30-p [® 0,1 20\ 


20 


50.9 


16.9 


21.7 


42.0 


9.7 


40.6| 68 


11.4 


45.7 


12.0 1 


19.6 


48.5 


6.0 


wsw 


5.1 


— 


3.3 


-V 


21 


49.8 


20.5 


26.2 


13.9 


12.3 


42.2 62 


10.3 


56.1 


12.0 


20.5 


48.6 


6.3 


Var. 


1.3 


_ 


3.3 


jx«a; |47>'47;©°p. 


22 


50.2 


19.1 


24.6 


15.3 


.9.3 


43.1 76 


6.1 


58.0 


41.0 


21.6 


49.0, 


8.0 


ENE 


1.9 


1.8 


2.3 


-a. / a,T°' 1 16 h 33; /17b, © "nn^O- 


23 


52.8 


17.7 


24.7 


14.6 


40.1 


12.6 81 


3.9 


52.0 


12.1 


21.0 


19.2 


7.3 


WNW 


4.7 


7.1 


1.4! 


©og^/lS^S,© 1 ^^'^;!^ ' 1 ^ 


24 


54.1 


16.5 


22.4 


11.5 


40.9 


42.8 85 


8.5 


42.0 


9.4 


19.9 


49.0 


8.7 


Var. 


4.6 


1.9 


2.0 


©°l3 l '20;T°13i'52: ©°19''17,^ 0?1 


25 


54.2 


17.4 


21.8 


12.0 


9.8 


42.6 79 


3.5 


39.8 


9.8 1 


49.6 


48.8 


8.7 


wsw 


3.2 


0.3 


4.9 


^ 2 a; ©°14 I '57-15M0. [49&30. 


26 


55.9 


17.9 


24.0 


12.9 


41.1 


42.3 


75 


4.7 


54.0 


13.8' 


49.7 


48.6 


8.0 


sw 


0.7 


0.0 


4.8 


© 3 h 55 


27 


59.6 


19.0 


23.4 


13.9 


9.5 


42.0 


68 


3.5 


50.0 


11.3 


20.1 


48.7, 


8.7 


ENE 


2.4 


3.6 


4.3 


xL'a,©'l 5^4-1 5h29. 


28 


58.7 


20.1 


25.2 


15.4 


9.8 


42.4 


64] 


4.2 


50.0! 


13.5 


20.3 


18.7: 


7.0 


ENE 


2.4 


0.0 


4.9 


© h -5 


29 


57.2 


22.3 


28.5 


15.0 


13.5 


40.6 


48li 45.6 


35.5 11.2 121.3 


18.9 


o.o 1 


WNW 


2.01- 


3.6 


_n- 2 a;-o- p. 


30 


56.0125.2 


32.6 


15.1 


17.5 


42.4 


45 


15.6 


63.511.5 

| 


22.6 


19.4 


2.0 ! 


WNW 


l'.OJ — 


3.4 

I 


^L 2 a;-Q-°p- 


M. 


54.9 


20.0 


26.4 


13.7 


12.7 


420 


64 


300.5 


l 
49.0 


10.8 


20.8 


18.4 


5.2 


WSW 


2.61 


58.0 


86.5 





Luna Iunie 1902 a avut un timp normal de călduros şi cu o cantitate de apă mult maî mică ca de obiceiu, de şi 
ploile au fost destul de numerose. In multe localităţi din ţeră ele au fost însă mult maî frecuente şi mai abundente, ceea ce 
a făcut mult rău atât desvoltăreî cerealelor cât şi lucrărilor agricole, ca secerişul rapiţeî şi prăşitul porumbului. Tempe- 
ratura lunară 20°.0 egală cu normala. Temperatura maximă 32°6 la 30; cea minimă 10°.6 la 16. J^ile de vară 20; în 
general sunt 21. Totalul precipitaţiunilor atmosferice 58 mm este cu 4 % raa ' m ' c ca ce l normal. Numărul dilelor cu 
ploe 14, întrece insă pe cel obicinuit cu 2. La 12 Iunie grindină parţială de mărimea alunelor. Ventul dominant 
Austrul. Presiunea atmosferică mijlocie 751.9 este normală. Atmosfera a fost umedă ca de obiceiu. Am avut 10 dile senine, 
43 norose şi 7 acoperite. Sorele a strălucit 304 ore in 29 dile, obicinuit se arată numai 267 ore în 29 dile. Rouă în 
21 dile, curcubeurî duble in 2 dile, halo solar in 4, tunete şi fulgere în 10. Timpul favorabil din cursul acestei luni a 
făcut ca vegetaţiunea să se desvolte în mod normal. 



BULETINUL 

SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



BUCURESGl 



ANULXI-lea. IULIE — AUGUST No. 4. 

Şedinţa de la 17 Iunie. 

MEMOIRES ET OUVRAGES REQUS 



Discorso pronunciato dai Professore Icilio Guareschi, Presidente 
della R. Accademia di Medicina di Torino, nella Seduta del 
23 naggio 1902. 
Sur la presence de Cristalo'ides chez Ies Antobasidiomycstes par 

Charles Van Bambeke. 
M. Mocard, D'Alfort et Motas. — Contribution â l'etude de la Piro- 

plasmose canine. 
Prof. Dr. Loeftler, Prof. Dr. Pfeiffer, Prof. Dr. Braum. — Parasiten- 

kunde und Infectionskrankheiten. 
|(A. Imbert. — Mode de fonctionnement econo- 

t.% mique de l'organisme. 

£| { E. Carvallo. — L'Electricite deduite de Texpe- 

rience. 
M. Mendelssohn. — Les phenomenes electriques chez 

Ies etres vivants. 
Dr. Charles Von Bambeke. — Sur un exemplaire monstrueux de 

Polyporus sulfureus. 
Idem — Le Mycelium de «Lepiota Me- 

leagris» (Cocobotrys xilophilus). 
Dr. I. Felix. — Istoria iaienel în România. 



CA ><D 
Ui 
M 



380 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



REVUES ETRANGERES 



Memoires de la Societe des Naturalistes de la Nouvelle-Russie. 

Pharmaceutical Journal, No. 1670. 

The Chemical News, No. 2219. 

Pharmaceutische Centralhalle, No. 26. 

Ferhandlungen der K. K. zool-botan-Gesellschaft in Wien, No. 4. 

Mitteilungen der Naturfoschenden Gesellschaft in Berlin, No. 1.500 

bis 1.5 18. 
The Journal of the Franklin Institute, No. 6. 
Bericht der Lese- und Redehalle der deutschen Studenten in Prag 

No. 53. 
Bulletin de l'Academie royale de Belgique (Classe des sciences), 

No. 2. 
La Feuille des Jeunes Naturalistes, No. 380. 
Bulletin de PAssociation des Chimistes de sucrerie et distillerie de 

France, etc, No. 11. 
Bulletin de la Societe chimique de Paris 2, No. 11. 
Bulletin de TAssociation helge des Chimistes, No. 3. 
Bulletin du Ministere de la marine de Rio-Janeiro, No. 9. 
O Instituto, No. 6. 
Supplemento Annuale alia Enciclopedia di chimica del Prof. Gua- 

reschi No. 211. 
Bulletin de la Societe chimique russe. 
Bulletin de la Societe physico-chimique russe. 
Bulletin de l'Academie industrielle et commerciale d'Athene. 



REVISTE ROMÂNE 



Annales scientifiques de TUniversite de Iassi. Fasc. I. 
Buletinul Direcţiuneî generale a serviciului sanitar, No. 5. 
Şcola Sătenilor, No. 8 — 9. 

Buletinul Ministerului agriculturei, comerciuluî, industrie? şi dome- 
niilor, No. 11 — 12. 
Albina, No. 37. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



Revista ilustrată enciclopedică, No. 9. 

Buletinul Oficial al Ministerului cultelor, No. 199. 

Jurnalul Societate! centrale agricole, No. 11. 

Revista viticolă, horticolă şi agricolă, No. 6. 

Gazeta matematică, No. 10. 

Spitalul, No. 1 1 . 

Buletinul Societate! Medicilor şi Naturaliştilor din IaşY, No. 6. 

Revista pădurilor. 

Revista română politică şi literară, No. 10. 

Amicul Progresului român, No. 5. 

Revista Poporului, No. 5. 



AGTION OE LA SELF-INDUCT10N DANS LA PÂRTIE EXTREME ULTRA-VIOLETTE 

DES SPECTRES D'ETINCELLES ') 

NOTE DE 

M. ETJQENE NECULCEA 



«Nous nous sommes propose d'etudier l'innuence de la self-in- 
duction sur le caractere des raies de la resfion ultra-violette des 
spectres d'etincelles des metauxetdes metalloides. La region spec- 
trale que nous avons exploree est comprise entre X = 3.500 A 
et X = 2.000 A, et cela en vue de raccorder nos mesures avec 
celles effectuees par M. G. Hemsalech dans la region comprise 
entre X = 5.900 et X = 3.500. Mais Ies resultats que nous desi- 
rons exposer aujourd'hui ne se rapportent qu'â la region ultra- 
violette extreme comprise entre X = 2.700 et X = 2.000, ayant 
trouve pour cette region des conditions particulieres de mise au 
point et d'amplification de la faible dispersion naturelle des pris- 
mes en quartz. 

«Nous avons employe, dans ces recherches, un spectrographe 
â systeme optique en quartz. Mais au lieu d'utiliser des lentilles 
achromatisees (comme on le fait, en general, pour faciliter Ies con- 
ditions de reglage et pour pouvoir obtenir une bonne mise au 



*) Voir Ies Comptes-rendus des seances de 1' Academie des sciences, (Paris). Tome 134, 
pag. 1494. 



382 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

point des raies), nous avons utilise, au contraire, la propriete que 
possede une lentille non achromatique de presenter des distances 
focales qui varient avec la refrangibilite de la lumiere incidente 
employee; et nous avons meme exagere ce defaut (qui, ainsi 
qu'on le verra par la suite, devient un avantage dans notre cas) 
des lentilles non achromatiques, en prenant pour la lentille pho- 
tographique une distance focale superieure â celle de la lentille 
collimatrice(ce qui est contraire aux conseils de beaucoup de spec- 
troscopistes) ; mais, si nous avons sacrifie Ies conditions essen- 
tielles preconisees pour faciliter le reglage du spectrographe, et si 
nous n'avons pas recule devant Ies dificultes nouvelles que nous 
avons rencontrees â chaque pas, c'est pour obtenir en echange un 
grand avantage : dans notre cas, la diacaustiqiie (lieu des foyers 
des radiations de refrangibilites differentes) de la lentille photo- 
graphique est une courbe assez imposante comme longueur et 
dont la pârtie correspondant a la region spectrale ultra-vio- 
lette comprise entre \^=.2-joo et X=2ooo se confond presque 
avec une droite. 

«C'est precisement cette deraiere propriete, d; la diacaustique 
de la lentille photographique de notre spectrographe (qui a ete 
calcule dans ce sens), qui nous a permis de realiser une bonne 
mise au point de toute cette region ultra-violette. La patrie sensi- 
blement droite de la diacaustique en question possede, en outre, 
l'avantage (et cela par suite du choix des constantes geometriques 
de la lentille photographique) d'etre tres peu inclinee par rapport 
a Yaxe optique de l'objectif photographique (seulement 1 8°); cela 
nous a permis d'amplifier enormement la tres faible dispersion du 
quartz, car, avec des lentilles achromatiques, cette region du spec- 
tre (^ = 2700 a X=20oo) atteint a peine quelques centimetres de 
longueur et, dans notre cas (en utilisant l'obliquite de la diacaus- 
tique), elle est etalee sur une plaque photographique de 30 cm de 
longueur. Mais ce dernier avantage aurait pu devenir defaut assez 
grave en ce qui concerne la nettete et la finesse des raies, si des 
conditions accessoires de reglage n'^taient venues aider a la dis- 
parition de ce dernier inconvenient, comme on peut le constater 
d'ailleurs sur Ies epreuves que nous avons l'honneur de presenter 
â P Academie. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SC1INŢE 383 

«L'etincelle electrique etait produite au moyen d'une forte bo- 
bine de Ruhmkorff (donnant des ^tincelles de 25 cm de longueur), 
ou au moyen d'un transformateur de Rochefort (35 cra de longueur 
d'etincelle); sa longueur n'a jamais depasse 3 mm . Pour obtenir une 
etincelle condensee, on utilisait un condensateur plan de capacite 
variable â volonte ; pour rendre l'etincelle oscillante, on mettait en 
serie avec le condensateur deux bobines de self-induction variable 
â volonte. 

« Nous avons etudie un grand nombre de metaux et metalloi- 
des, et ii resulte de cette £tude que Taction de la self-induction sur 
le caractere des raies appartenant â la region ultra-violette que 
nous avons exploree est tres marquee. Nous n'insisterons evidem- 
ment pas sur V aspect de l'etincelle oscillante, qui varie avec la na- 
ture des electrodes, avec la self-induction, avec la capacite, etc, 
et sur Ies differents caracteres de cette etincelle, puisque M. G. 
Hemsalech en a deja etudie Ies particularites dans ses differents 
Memoires sur la Constitution de V etincelle electrique (1899, 
1900, 190 1). On sait egalement ce qui se passe quand ii y a des 
impuretes dans le metal constituant Ies electrodes {voir Hemsalech, 
1899). Nous n'etudierons donc que le caractere des raies prove- 
nant des metaux ou metalloides purs, en commencant par donner 
des Tableaux correspondant â chaque spectre metallique et reunis- 
sant ensuite l'ensemble des caracteres generaux, pour faire dega- 
ger Ies lois qui paraissent regir ces modifications des raies que 
nous pouvons produire au moyen d'un agent dont nous croyons 
connaître l'action (grâce aux travaux de M. Schuster et Hemsa- 
ech), sans compliquer davantage le phenomene de Tetincelle elec- 
trique, qui est deja tres complexe par lui-meme. 

«Cest cet ordre d'idees qui nous a guide, dans Ies recherches 
dont nous nous proposons de faire Tobjet d'une Communication 
ulterieure». 



384 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

ACTION DE LA SELF-INDUCTION DANS LA PÂRTIE EXTREME ULTRA-VIOLETTE 
DES SPEGTRES D'ETINCELLES 1 ) 

NOTE DE 
M. EUGENE NEG ULCEA 



«Nous avons indique, dans une precedente Communication 
Comptes-rendus , 23 juin 1902), Ies principes theoriques qui nous 
ont conduif â l'etablissement d'un spectrographe en quartz qui 
permette d'obtenir, au moyen d'un seul prisme en quartz de 6o° 
(systeme Cornu), malgre la tres faible dispersion du quartz, une 
dispersion apparente plus forte que celle offerte par un reseau 
(spectre du premier ordre) et une mise au point absolument irre- 
prochable. Nous nous proposons de donner un apercu de ce calcul, 
dans un Memoire plus etendu. 

«En ce qui concerne la pârtie electrique de notre dispositif ex- 
perimental, nous avons eu Toccasion d'en dire quelques mots. 
Ajoutons encore que Ies coefficients de self-induction de la bobine 
employee avec Ies metaux dont nous indiquerons ci-dessous la 
variation et le caractere de leurs raies Ies plus importantes se dis- 
tribuent comme ii suit 2 ) : 

H 

. L 2 =0,000602 
. L 4 = 0,00286 
. L 6 = 0,00689 

10 » » 

12 » » 



Self-induction des 2 premieres couches. . 

» A n » 

» 6 » » 



- Lio=°> 02 543 
. L 12 = 0,04191 

«Ces valeurs sont approximatives (calculees) ; la mesure en 
sera faite des que le temps nous le permettra. 

«La capacite du condensateur plan reglable a volonte (14 pla- 
ques de verre isolant de io cm - x io cm - a 6o cm- X 6o cm ) sera ega- 
lement mesuree, car le calcul ne saurait en donner une valeur suffi- 
samment approchee. 



*) Comptes rendus de 1' Academie des sciences de Paris, Tome 134, pag. 1572. 

2 ) Nous avons employe d'autres bobines de seif plus petites que la precedente, mais nous 
n'en donnerons pas Ies constantes dans la presente Communication, puisqu'elles n'ont pas ete 
utilisees pour Ies spectres dont l'enumeration est comprise dans cette Note. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCILNŢE 3 85 

Nous avons deja etudie Ies elements suivants : le cadmium, le 
le zinc, le plomb, Yetain, le bismuth, Y arsenic, Yantimoine, le 
fer, le nickel, le cobalt, le manganese, le chrome, le molybdene, 
le thallium, le lithium, le titane, Yargent, le citivre, le tellure, 
le platine, Y iridium, le palladium, Yor, le carbone, le silicium, 
Yosmium, le mercure, etc. 

Plomb (plaque n° 147 ) 

«Temps de pose, S minutes pour chaque spectre; surface du 
condensateur = 5ooo cm ". Coupure dans le secondaire (a la suite 
du condensateur) de 2 mm . Longueur de l'etincelle = 2 mm . L'etin- 
celle ordinaire condensee est blanc bleuâtre ; avec la moindre seif, 
elle devient violette. 

«Dans la region X = 27ooâX = 2000, le plomb possede beau- 
coup de raies diffuses et nebuleuses. Nous avons remarque que Ies 
raies diffuses et nebuleuses disparaissent en general avec une fai- 
ble seif j ), mais, dans le cas du plomb, cela n'arrive pas pour toutes 
Ies raies nebuleuses ; ii n'y a, en effet, qu'une seule râie nebuleuse 
et forte qui disparaît avec une tres faible self-induction (o H ooo6o2). 
Les autres raies presentent des caracteres assez interessants (car 
elles presentent des minima d'intensite pour une seif donnee) que 
nous resumerons eomme ii suit : 

La râie \ = 2663,27 legerement nebuleuse, devient nette et fine 

avec la seif sans diminuer beaucoup ; pre- 
sente un minimum pour L 10 = o H ,02 543. 
2650,7 1 tres nebuleuse, diminue assez vite pour dis- 
paraître avec L 8 = o H ,oi385 sans deve- 
nir fine. 
2637,5 nebuleuse, disparaît avec sres faible seif 

(o H ,ooo6o2). 
2628,3 diminue graduellement et presente un mi- 
nimum pour o H ,o2 543. 



x ) Cest â cause de cette action assez marquee de la self-induction que nous nous perinettrons 
de conseiller aux spectroscopistes de ne pas employer des helices de fii (boudins de fii) pour 
les connexions necessaires dans le montage des dispositifs electriques, car tres souvent les raies 
les plus fortes et les plus caracteristiques d'un metal disparaissent avec la seif. Et ii en est de 
meme des spectres des mineraux, comme M. de Gramont l'a constate dans une de ses dernieres 
Communications â l'Academie. 



386 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



2614.26 tres nebuleuse dans l'etincelle condensee, 

devient fine dans l'etincelle oscill. et ne 

disparaît pas avec L 12 . 
2 5 77,35 nebuleuse vers le rouge, diminue graduel- 

lement avec selfs croissantes et presente 

un minimum pour L 10 . 
2568,0 disparaît avec tres faible seif L 2 (o H ,ooo6o2). 

2562.27 tres forte et di f fuse, dispar, avec tres fai- 

ble seif L 2 (o H ,ooo6o2). 
2496,0 bande disparaissant avec L 2 . 
2476,49 diminue graduellement d'intensite et passe 

par un minimum pour L 10 — o H ,o2 543. 
ce doublet diminue graduellement d'inten- 
site avec Ies selfs croissantes, mais sans 
443>94 y disparaître avec L 12 = o H ,o4i9i. 
2428,78 diminue tres vite d'intensite pour disparaître 

avec L 4 (o H ,oo2 86). 
241 1,82 diminue tres vite d'intensite et avec L 12 est 

presque invisible. 
2402,06 diminue graduellement avec des selfs crois- 
santes. 
2400,0 diminue tres vite et disparaît avec L 4 

(o H ,oo286). 
2 393^93 diminue beaucoup d'intensite et devient tres 

faible et fine avec la seif maxima L 12 

(o H ,o4i9i). 
2332,5 diminue tres vite et disparaît avec L 4 

(o H ,oo286). 
2247,0 diminue graduellement et disparaît avec 

L 10 (o H ,o254 3 ). 
2237,5 diminue graduellement et disparaît avec 

L 4 (o H ,oo286)." 
2203 tres diffuse et assez intense; devient fine 

avec selfs croissantes. 
2 1 69 faible; disparaît avec L 4 (o 11 , 00286) et meme 

avec L 2 (o H , 000602). 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 387 

«En resume, avec une etincelle oscîllante (L 12 == o H ,o49i) ii ne 
reste plus, dans la pârtie extreme ultra-violette du spectre du 
plomb, que Ies raies suivantes : 

2663,27; 2614,26; 2577,35; 24/6,49; \ OA , n _. ; 

1 -44^94 
2402,06; 2393,93 et 2203 

«Toutes ces raies sont tres fines et peu intenses. 

Zinc 

«Meme surface de condensateur que pour le Pb. L'etincelle est 
assez mauvaise avec la self-induction. Coupure de 2 mm dans le se- 
condaire. Les raies caracteristiques A = 2558 et A= 2502 faiblis- 
sent d'une maniere continue avec des selfs croissantes et devien- 
nent fmes et nettes avec la seif maxima L 12 == o H ,o4i9i, mais sans 
disparaître. Les raies 2138 et 2102 sont â peine visibles avec cette 
derniere seif. Ouant aux autres raies, elles disparaissent toutes 
avec L 40 = o H ,o2543. 

«Avec L 12 on ne voit donc plus sur la plaque photographique 
que les raies 2558, 2502, 2138 et 2102; ces deux dernieres etent 
tres affaiblies » . 

SUR L'ACTlON OE LA SELF-INDUCTION DANS LA PÂRTIE ULTRA-VIOLETTE 
DES SPEGTRES D'ETINCELLES 1 ) 

NOTE DE 

M. EUGENE NECULCEA 



«Nousavons etudie, dans notre precedente Comunication/ / Cbw/>- 
tes rendus, 30 juin 1902^, le caractere des raies du plomb et du 
zinc dans la region ultra-violette comprise entreX = 2/Oo et 
A = 2000. Nous demandons la permission de nous occuper au- 
jourd'hui des caracteres des raies du spectre de l'etain. 

Etain 

«(Cliche n° 144). Le spectre de l'etain dans cette region ultra- 
violette est caracterise par des raies asses fortes comme intensite 



*) Voir les Comples rendus des seances de 1' Academie des sciences. (Paris). Tome 135, pag. 25. 



388 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

et en general nebuleuses. Les groupes Ies plus caracteristiques 

f 2657 ' 9 
son le triplet { 2043,2, qui est tres intense, ensuite ledoublet] ' 3 

( 2 6 3I , 5 » 2421 » 

et la râie 3355, ; toutes ces raies possedent presque la meme in- 
tensite et rien ne pourrait faire supgonner leur difference de ca- 
ractere qui est accusee avec la plus grande nettete par la self-in- 
duction : la moindre self-induction fait, en effet, disparaître com- 
( 2657,9 f 

pletement le triplet j 2643,^, pendant que le doublet ^ ' 3 e t 

c [2421,0 

l 2631,5 ^ ' 8 

la râie commencent par diminuer graduellement d'intensite, pre- 

sentent un minimum et augmentent ensuite d'intensite. Ce sont 

la des raies qui, bien que leur intensite et leur aspect paraissent 

identiques, possedent des ccaracteres essentiellement differents. 

«Voici d'ailleurs les raies le plus caracteristiques de ce metal 

avec la description des changements qu'elles eprouvent de la part 

d'un self-induction graduellement croissante. Nous donnerons les 

les longuers d'onde d'apres Martley et Adeney. Les constantes 

electriques de l'etincelle etudiee sont les suivantes : coupure dans 

le secondaire de 2 mm ; capacite du condensateur=o,oo4i3 micro- 

farad. Selfs variant de o H , 00060 2 â o H ,o4i9i. 

La râie 2664,9 nebuleuse, assez intense; disparaît avec une seif 

de o H , 000602 1 ). 
2 66o, 2 fine et intense, diminue guaduellement avec seif 

croisante, presente min. pour o H ,0 2 543. 

2 657,9 
2645^ 
2643,2 
2631,5 
26i7, 9 assez intense, disparaît completement avec 

o H , 000602. 
2593, 6 fine et insense, presente min. pour o 11 , 02543. 
2591,-7 faible et nebuleuse, disparaît completement avec 

o 11 , 000 60 2. 
2670,5 fine, legerement nebuleuse et intense, presente 

min. pour o H ,o2543. 



le triplet (tres intense) ainsi que la râie 2643,2 
(nebuleuse) disparaissent completement avec 
o H , 000602. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCI1NTE 



389 



2545,6 

2530,8 

2495,0 
2488, 

2482,9 

2455,5 
2449,4 

2445,2 
2436, 4 

2433,3 

2429,3 
2429,8_ 

2408,0 

'2393,7 

2382,3 
2381,1 



2368,3 

2355,0 

2335,3 
2317,9 



22; 



Vi 



2270,0 

2268, 6 

2267, i 

2247,0 



fine intense, presente min. pour o 11 , 01385. 
fine tres faible, disparaît avec o H ,ooo6o2. 
fine min. pour o H ,oi385. 
nebuleuse tres large, disparaît completement avec 

o H , 000602. 
fine,, min. pour 0^01385. 

suite de raies fines, ou nebuleuses, qui disparaît 
completement avec o 11 , 000602. 

nebuleuses, mais nettes et intenses, presentent 

min. pour o H , 02543 et deviennent tres fines 

et nettes. 
nebuleuse mais nette, disparaît avec o H , 00689. 
tres faible, disparaît avec o H ,00060 2. 
faible, disparît avec o 11 , 00060 2. 
fine, mais faible, diminue brusquement d'intensite, 

mais ne disparaît completement qu'avec 

o H ,o2543. 
beaucoup plus forte que la precedente, mais dis- 
paraît plus vite (o h ,oo68q). 
nebuleuse, mais tres intense, presente deux min.: 

pour o H , 000602 et pour o H , 02543. 
nebuleuse, mais plus nette que la precedente : 

presente trois min. avec o H , 000602, o H , 00689 

et o H ,o2543. 
nebuleuse, mais moins nette que la precedente ; 

deux min.: pour o H , 00060 2 et o H ,oi385. 
fine: min. pour o H , 000602. 
nebuleuse et intense ; deux min. pour o H , 000602 

et pour o H , 02543. 
nebuleuse et faible; disparaît avec o H , 000602. 
tres fine: disparaît avec o H ,ooo6o2. 



nebuleuse, mais intense ; deux min 
o H , 000602 et o H ,oi385. 



pour 



390 HULETINUL SOCIETĂŢII DE SGUNŢE 



2229, 6 



disparaissent toutes avec o", 000602. 



22IO M 

2199,2 

2119,3 

2II 3, 6 J 
?>En resume, avec une self-induction de l'ordre de o H ,o4i9i, le 

spectre d'etincelle de l'etaint ne possede dans la region ^=2700 
a X— 2000 que le raies suivantes qui sont toutes fines et nettes: 
266o, 2 ; 2593,6; 2570,5; 2545^: 2495,0; 248.2,9; 2429,3; 242i, 8 ; 
2 355, 5 2 335,35 2317,9; 2288 5l ; 2270^; 2247,^ 

«Ajoutons enfin que Ies longueurs d'onde que nous donnons ici 
ne sont pas mesurees directement, mais seulement idcntifiees 
avec celles de Hartley et Adeney. » 



SPEGTROSCOPISCHER NACHWEIS VON CHLOR, BROM UND JOD IN KLEINEN WENGEN UND 
IN DER MISCHUNG DER DRES KORPER. 

von 
Dr. JOVAN P. PANAOTOVIC, 

Assistent am technolog. Institut der Universităt Berlin. 



Von der Ablheilung fur Cbemie tind Hiittenkvinde an der Konig lichen Feehnischen Hochschule, 
Charlottenburg-Berlin, mit lobender Erwăhnung ausgezeichnete Arbeit.. 



VORWORT. 

Die analytische Chemie giebt uns viele Methoden an, um Chior, 
Brom und Jod einzeln nachzuweisen und die Bestimmung dieser 
drei Halogene nebeneinander ist eine complicierte Aufgabe. 

Deshalb soli es uns nicht wundern, dass eine Fiille von Arbeiten, 
welche sich mit der Auflosung dieses Problems beschăftigen, publi- 
ciert ist und dass jede empfohlene Methode die vorhergehende an 
Genauigkeit, Einfachheit und schneller Ausfuhrbarkeit bei weitem 
iibertreffen soli. Eine Zusammensetzung aller der auf diesem Gebiete 
gemachten Arbeiten haben Friedheim und Meyer in der Zeitschrift 
fiir analyt. Chemie (Jahrgang 1, pag. 407 — 422) veroffentlicht. Die 
beiden Herren geben daselbst auch ihre Gooch— Browning'sche 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 391 

modificierte Methode an «und glauben» — trotzdem ihre Abhand- 
lung nur mit wenig Analysen belegt ist — «mit ihren Versuchen 
die practische Brauchbarkeit ihrer Methode erwiesen zu haben». 

Alle die in der analytischen Chemie mehr oder weniger einge- 
fiihrten Operationen, um diese drei Halogene, welche unter sich 
eine natiirliche Familiengruppe bilden, zu trennen, beruhen auf 
das verschiedene Verhalten der Halo gen wasserstoffsăueren gegen 
Oxydationsmittel (Mangan — oder Bleisuperoxyd) in der ange- 
săuerten Losung (Schwefel — oder Essigsăure), wodurch zuerst das 
Chior, dann das Brom und schliesslich das Jod ausgeschieden wird 
und die Halo^ene auf volumetrischem Weo-e oder nach Wieder- 
iiberfuhrung in Chlorid, Bromid oder Jodid gewichtsanalytisch zu 
bestimmen sind. 

Hier treffen wir aber, wie wir fiir die wichtigsten analytischen 
Bestimmun o-en schon a-ewdhnt sind, eine Anzahl von Methoden an 
und dem einfachsten Verfahren — um mit Berzelius zu reden — 
unter allen Umstănden den Vorzug zu geben, fălit hier schwer, da 
keine von den bekannten Vorschriften vollkommen ausreichend ist. 

Es ist schon von vielen Seiten [und Gladstone war der erste 
1856] auf die Bedeutung des Spectroscops fiir die chemischen 
Untersuchungen hingewiesen worden, und heute hat die Spectral- 
analyse auch unter den Chemikern die ihr gebiihrende Stellung 
erhalten. 

Es ist von Interesse festzustellen, ob die Spectralanalyse bei der 
Auflinduno- der drei Halo^ene, welche weo-en ihrer zu srossen 
Aehnlichkeit bei dem herkommlichen nassen Verfahren oft iiber- 
sehen werden, viei empfindlichere Kennzeichen gewăhrt und zu 
brauchbaren Resultaten fiihrt. 

Die vorliegende Abhandlung — ein kleiner Beitrag zur Losung 
dieser Aufgabe — ist angeregt worden durch die von der Abthei- 
lunof fur Chemie und Hiittenkunde an der technischen Hochschule 
Charlottenburg — Berlin, fiir das Jahr 1895/6 gestellten Preisauf- 
gabe : «Welche Hilfsmittel gewăhrt die Spectralanalyse zur Be- 
stimmung von Chior, Brom und Jod in kleinen Mengen und in der 
Mischung der drei Korper?» 

Ich werde diese Arbsit in vier Abschnitte theilen. 

In dem ersten einleitenden Capitel habe ich mich beiniiht aus 



392 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCUNŢE 

der vorhandenen und sehr zerstreuten Literatur dasjenige zu be- 
richten, wodurch die Spectralanalyse in friiheren Zeiten charakteri- 
siert wurde und war bestrebt, nur solche Thatsachen zu erwăhnen, 
die unsere Kenntnis von diesem Gegenstande vermehrt haben. 
Die Fortsetzung dieses geschichtlichen Theiles bis auf unsere Tage 
auszudehnen, wurde vermieden, um nicht die erlaubte Grenze zu 
iiberschreiten. Darauf hin werde ich eine Beschreibung meiner 
eieenen Versuche und Beobachtuneen mittheilen, unter Voraus- 
schickunof einer kurzen Geschichte iiber die bereits auf diesem Ge- 
biete veroffentlichten Arbeiten. Mit den sich weiter anschliessenden 
Foleeruneen findet diese Abhandluns - ihren Abschluss. 



*& 



I. EINLEITUNG. 

Man ist gewohnt die wissenschaftliche Abhandlung mit einem 
geschichtlichen Abriss zu beginnen und so bin ich wohl verpflich- 
tet, ehe ich auf die Gegenstănde, die in dieser Abhandlung be- 
sprochen werden năher eingehe, mitzutheilen, in welchem Ver- 
hăltnisse die Spectralanalyse zu den andern Zweigen der Natur- 
wissenschaften steht und welchen Rang sie als selbstăndige Disci- 
plin unter ihnen einnimmt. Hierauf einzugehen erscheint mir darum 
notwendig, weil wir es jetzt mit einer neuen Wissenschaft zu 
thun haben, die nicht nur seit ihrem kurzen Bestehen fast auf allen 
Gebieten des menschlichen Wissens und Konnens măchtigen Ein- 
fluss ausgeiibt hat, sondern jetzt in allen Disciplinen zur Anwen- 
dung gebracht wird und schon die schonsten Friichte gezeitigt hat. 

Die umfangreichste Bedeutung, welcher sich die Spectralanalyse— 
vielleicht eine der epochemachendsten und genialsten Ent- 
deckungen der zweiten Hălfte unseres Jahrhunderts — riihmen 
kann, gewinnt noch immer neue Errungenschaften, deren Trag- 
weite nicht zu iibersehen ist, seitdem man das Spectroscop nicht 
nur fur analytische Zwecke und Astronomie dienstbar gemacht 
hat, sondern, wo man bestrebt ist, viele theoretische Fragen, die 
sowohl fur die Wissenschaft als auch fur die practischen Zwecke 
des Lebens von grossen Werte sind, mit ihrer Hilfe zu losen und 
wo die Spectroscopie uns uber die schwersten chemischen Pro- 
bleme — liber die Bewegung der Atome — endgiltigen Aufschluss 
geben soli. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 393 

II. HISTORISCHER THEIL 

Thomas Melvill [ ) war der erste, welche die Beobachtung iiber 
die gefărbte Flamme machte ; er sah 1752 die gelbe Natrium- 
flamme, konnte aber daflir keine Erklărung fmden. 

Im Jahre 1802 entdeckte der englische Gelehrte Wollaston 2 ) 
die sieben schwarzen Linien im Sonnenspectrum, von denen er die 
funf als die hauptsăchtlichsten hervorhebt, weil er dur eh dieselben 
die vier von ihm angegebenen Spectralfarben trennte. 

Der Ursprung dieser Linien blieb fiir ihn rătselhaft. 

Dieser Forscher, welcher seine Untersuchungen mit unbewaff- 
netem Auge und durch ein Flintglasprisma anstellte, unterwarf 
spăter sowohl die Kerzenflamme, als auch den electrischen Funken 
der prismatischen Analyse. Vor Wollaston liess man die Strahlen 
durch eine runde Oeffnung in das Spectroscop einfallen ; er lehrte 
diese Oeffnung durch einen schmalen Şpalt zu ersetzen, wodurch 
die Deutlichkeit des Spectrums zunahm. Kahlbaum 3 ) will Wollaston 
dartiber das Prioritătsrecht abspiechen, indem er bemerkt, dass 
Goethe in seinen «Beitrăgen zur Optik» von Lichtstreifen spricht, 
und wenn sich dieser Gelehrte runder Oeffnungen bedient hătte, 
dann hătte er wohl von einem Lichtblindel gesprochen. Thatsache 
ist, dass seit Wollaston die Anwendung des schmalen Spaltes all- 
o"emein o-ebrăuchlich wurde. 

Das Fundament auf welchem das ganze Gebăude der Spectral- 
analyse ruht, ist ohne Zweifel: Die Zerlegung des weissen Lichtes 
in seine Farben. 

Isac Newton *')■, wie wir aus seinen classischen Untersuchungen 
wissen, liess in ein dunkles Zimmer durch ein im Fensterladen an- 
gebrachtes Loch Sonnenstrahlen durch das Prisma fallen, loste 
dieselben in seine natiirlichen Farben auf und mit Hilfe einer 
Sammellinse oder, indem er das so erhaltene Spectrum durch ein 
zweites Prisma betrachtete, konnte Newton diese farbigen Streifen 
wieder zu weissem Licht vereinigfen. Wenn sich auch einio-e Forscher, 
wie Marcus Mărci de Kronland in seiner herausgegebenen Schrift r> ) 
erwăhnt, mit der Zerlegung des weissen Lichtes durch prismatische 
Korper beschăftigen, so muss man doch dem englischen Physiker, 
da seine Versuche mit orosster Griindlichkeit und Zuverlăssişfkeit 



394 BULETINUL SOCLETĂŢIÎ DE SCIINŢE 

ausgefiihrt sind, als den wahren — um nicht zu sagen den ersten — 
Entdecker der Farbenzersetzung des Lichtes betrachten. 

Fraunhofer, 6 ) ein Mann, dem die Wissenschaft zu dem grossten 
Danke verpflichtet ist, hat im Sonnenspectrum iiber 470 dunkle 
Linien beobachtet und fast von allen die Wellenlăn^e bestimmt. 
Den Ursprung dieser Linien schrieb er der Sonnenatmosphăre zu. 
Hier ist nicht der Ort, seine Entdeckung năher zu betrachten ; es 
soli aber we-nigstens, wenn auch nur mit einigen Worten auf seine 
eminente Bedeutung hingewiesen werden, denn Fraunhofer hat 
sich selbst durch seine Untersuchungen liber das Sonnenspectrum 
ein unvergăngliches Denkmal errichtet. 

Uebsr das Flammenspectrum sagt Fraunhofer: «Das Spectrum, 
welches von dem Lichte einer Flamme entsleht, die mit einer Blas- 
rohre angfeblasen wird, enthălt mehrere ausgfezeichnet helle Linien». 

John T. Herschel 7 ) fing 1822 mit Untersuchungen iiber Farbe 
und Spectra verschiedener Flammen an und empfiehlt zu diesen 
Beobachtungen hauptsăchlich die Chloride [des Ba, Cu, Fe, Mg]. In 
seinem herausgegebenen Buche: «On the theory of light», das in 
deutscher Uebersetzung auch vorhanden ist 8 ), betont er die grosse 
Bedeutunof, welche der Verwendung - der sfefărbten Flamme zu- 
kommt, da man die, die Flamme fărbenden Stoffe leicht entdecken 
kann. Er sagt dariiber folgendes : «Untersucht man das Licht durch 
das Prisma, so findet man, dass dasselbe diejenigen Farben im 
Ueberfluss besitzt, welches die durch sie gefărbten Flammen cha- 
rakterisiert, so dass auf jeden Fall die Farben aus den Theilchen 
der in Dunst verwandelten Substanzen entstehen, welche in einer 
krăftigen Verbrennung unterhalten werden.» Im weiteren Verlaufe 
seiner Untersuchungen driickt er sich noch bestimmter aus, năm- 
lich : «Die Farben, welche verschiedene Korper der Flamme er- 
theilen, bieten in vielen Făllen ein einfaches und leichtes Mittel 
dar, ausserordentlich kleine Mengen davon zu entdecken», und 
fast unmittelbar vor den soeben angegebenen Worten bemerkt er, 
dass «in oŢewissen Făllen, wenn die Verbrennungf sehr stark ist z. B. 
wenn man in die Flamme einer Oellampe mit dem Lothrohr blăst, 
oder in dem oberen Ende der Flamme einer Spirituslampe, oder 
wenn Schwefel in einen weissgliihenden Schmelztiegel geworfen 
wird, entsteht eine grosse Menge von reinem und homogenem, 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 395 

gelbem Licht und im letzteren Falie macht dasselbe fast das ganze 
Licht aus. Dr. Brewster hat dasselbe gelbe Licht dann gefunden, 
wenn man erhitzten, mit Wasser vermischten Weingeist anziindet». 

Auf Grund dieser Mittheilungfen waren einio^e Gelehrte 9 ) be- 
strebt, Herschel als den Entdecker der Spectralanalyse zu betrach- 
ten. Wir werden weiter unten sehen, dass spăter auch Miller, auf 
dessen Arbeiten wir bald eingehen werden, dieser Ehre theilhaft 
werden solite. Heute zollt man zwar den Untersuchungen der 
beiden Forscher gebiihrende Achtung, nimmt aber allgemein an, 
dass der Boden fur die spătere Entdeckung vorbereitet, aber noch 
nicht reif war, um die kostbaren Friichte zu erzeugen. 

Die Wissenschaft ist ein Gemeingut Aller, daher fordert es die 
Gerechtigkeit, den grossten wissenschaftlichen Ruhm nicht dem- 
jenigen zuzuschreiben, der zuerst eine Wahrheit ausgesprochen, 
sondern demjenigen, der es verstanden hat, andere von dieser 
Wahrheit zu iiberzeugen, ihre Glaubwiirdigkeit festzustellen und 
sie zum Allgemeingut zu machen. 

Sir Charles Wheastone 10 ) studierte (1835) das Spectrum des 
electrischen Funkens und berichtet dariiber, dass man, wenn der 
Funke in Luft, oder im leeren Raume liber zwei ungleiche Metalle 
uberspringt, die Linien beider Metalle im Spectrum gleichzeitig 
sehen kann ; als er aber die Beobachtung im O-Strome an- 
stellte, da sah er noch andere Linien dazu und er wusste sich 
diese Erscheinungen nicht zu erklăren. 

Falbot 11 ), dessen Name in der Photographie oft genannt wird, 
war der Entdeckung der Spectralanalyse etwas năher gekommen 
als seine Vorgănger. In seiner Abhandlung beschreibt er das 
stăndige Auftreten rother und gelber Linien die von den Kalium — 
oder Natriumsalzen herriihren und meint, dass «wo immer das 
Prisma einen homologen Strahl, von welcher Farbe er auch sei, 
in einer Flamme nachweist, dieser stets die Bildung oder die 
Gegenwart einer bestimmten chemischen Verbindung anzeigt». 
Lithium — ,Strontium — und Kupfersalze zog er auch in den Be- 
reich seiner Untersuchungen, und an einer andern Stelle der oben 
erwăhnten Notiz bemerkt er, dass «wenn diese Ansicht sich als 
richtig herausstellt und sich anwendbar auf andere bestimmte Li- 
nien zeigen solite, ein Blick auf das prismatische Spectrum einer 

2 



396 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIIXŢE 

Flamme gentigend sei, um darzuthun, dass Substanzen vorhanden 
sind, welche sonst nur durch miihseime chemische Analyse nach- 
zuweisen wăren». Diese klaren Schliisse sind leider von ihm selbst 
durch widersprechende Bemerkungen in Frage gestellt. 

Von Fabian von Wrede 12 ) wurde 1834 eine schone Arbeit 
iiber die Spectren der verschiedenen Theile einer und derselben 
Flamme veroffentlicht. 

Brewster 13 ) entdeckte die merkwlirdige Thatsache, dass das 
Licht, welches durch salpetrigsauren Dampf [nitrons acid Gas] ge- 
gangen ist, ein von unzăhlbaren (2000) dunklen Linien durch- 
schnittenes Spestrum liefert. Er schloss seine fur die Absorptions- 
spectra grundlegende Abhandlung mit der Ueberzeugung, dass 
er imstande sei, aus den Absorptionsstreifen auf die elementaren 
Bestandtheile der absorbierenden Korper zu schliessen. Valentin 
schreibt in seinem Buche: «Der Gebrauch des Spectroscops» 
Brewster das Verdienst zu, zuerst Abbildungen von Flammen- 
spectren verofftlicht zu haben. Brewster bildete die hellen, rothen, 
einige der gelben und der griinen Strontiumlinien ab, wie sie sich 
bei der Verbrennung von salpetersaurem Strontian in der Wein- 
geistflamme daistellen. 

Allen Miller u ) setzte die Beobachtungen Brewster's fort und 
hat gefunden, dass Brom — und Joddampf Linien von ăhnlicher 
Lage geben und dass das Chlorgas das blaue Ende des Spectrums 
ausloschte, ohne irgend welche Linien zu erzeugen. 

Bei dem Lesen seiner Arbeiten ist es im hochsten Grade er- 
staunlich und anerkennenswerth, dass er trotz der Mangelhaftig- 
keit der vorliegfenden Beobachtunofen und der Unvollkommenheit 
damaliger Hilfsmittel, oft den heute herrschenden Ansichten und 
Verhăltnissen auf die richtige Spur kam: Miller liefert auch die Ab- 
bildungen von Flammenspectren. Crookes wollte auf Grund dieser 
Abbildungen fiir Miller das Prioritătsrecht der Entdeckung der 
Spectralanalyse in Anspruch nehmen, Kirchhoff aber fiihrt dieser 
«Versicheruno-)) des Herrn Crookes o-esfenuber an, dass er «ver- 
suchweise die^. Abbildungen des Herrn Miller's mehrfach Personen 
vorgelegt habe, die mit den betreffenden Spectren vertraut waren, 
und sie aufgefordert die Zeichnungen aufzusuchen, die, die Spectren 



BULETINUL SOCIETĂŢU DE SCIINŢE 397 

von Calcium, von Strontium und von Baryum darstellen sollen, 
ohne dass es Einem gelungen wăre, die richtigen zu finden». 

Ueber die Arbeit Miller's sagt Lockyer 15 ): «Diese Abhandlung 
Miller's bildet einen der wichtigsten Beitrăge zur Spectralwissen- 
schaft, die ich kenne, und zwar liegt der. Hauptwerth derselben 
in der Anwennung der Photographie zur Ausflihrung spectro- 
scopischer Untersuchungen. Wenn es auch im ersten Augenblick 
scheinen konnte, als ob nichts leichter sei, als leidliche Photogra- 
phien des Spectrums herzustellen, so weiss doch jeder, der sich 
etwas eingehender mit dem Gegenstand beschăftigt hat, mit wel- 
chen Schwierigkeiten derartige Untersuchungen verkniipft sind». 

Noch will ich hier den Brief mittheilen, den Dr. Alter, practi- 
scher Arzt in Freeport, dem Dr. Stiesen schreibt, (Pogg. Ann. 
Bând 132. S. 469) und worin er betonnt, dass «seine Unter- 
suchungen auch in Europa nicht unbekannt waren; so diirfte 
es bei Aufstellunof einer historischen Skizze liber einen fur die 
Wissenschaft so wichtigen Gegenstand, wie es die Spectrala- 
nalyse ist, ganz in der Ordnung sein, auch die Entdeckungen 
amerikanischer Experimentatoren nicht gănzlich unberucksichtigt 
zu lassen u. s. w.» 

Eine Enteeenune auf diesen Einwand ist mir nicht bekannt. 

Zum Schluss erwăhne ich noch, dass Miller das Lithium in dem 
Wasser einer Ouelle, welche in der Wheal-Chifford-Grubs in 
Cronwald entspringt, gefunden hat. 16 ) 

Im Jahre 1848 studierte Draper 17 ) die Spectra verschiedener 
Flammen (Cyan in Luft, Cyan in Sauerstoff, Wasserstoffknallgas, 
Alkohol und Oel). 

Diese Untersuchungen sollten als Stiitze seiner Flammentheorie 
dienen ; sie tragen an vielen Stellen den Stempel der Parteilichkeit 
und es fehlt ihnen die erlorderliche Objectivităt. 

Leon Fouscault i8 ), dem die Speetroscopie zahlreiche Beobach- 
tungen verdankt, stellte (1849) das Zusammenfallen der gelben 
Natriumlinie mit der Doppelinie D im Sonnenspectrum fest, ohne 
daraus eine Schlussfolgerung zu ziehen. 

Masson 19 ), der beruhmte franzosische Experimentator, hatte mit 
grossem Verstăndnis die Funkenspectra verschiedener Metalle ' 
(Fe, Sn, Sb, Cu, Pb, Cd, C.) untersucht und gefunden, dass im , 



398 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGHNŢE 



elektrischen Funken Streifen vorkommen, die verschieden sind 
nach der Natur der als Pole dienenden Metalle und zugleich, dass 
sich darin andere Streifen befinden, die fur alle Metalle constant 
sind. Aber auch dieser geschickte Operateur zog aus diesen Beo- 
bachtungen falsche Schliisse. 

A. J. Aengstrom 20 ), der bekannte schwedische Physiker, der 
mehr als ein anderer verdient, dass man hier seiner gedenkt, un- 
terzog die Versuche Masson's einer genaueren Priifung. Ihm war 
es klar, dass der Electricitătsleiter — er moge bestehen aus Zinn, 
Zink, Blei oder Platin — immer sein eigenes Spectrum hat und, 
dass die Gasart, in welcher der Funke hervorgebracht wird, ein 
zweites Spectrum besitzt. In seiner Denkschrift, die er am 16. Fe- 
bruar 1853 der Stockholmer Akademie iiberreichte, und die fur 
immer ein Werk von grosser. Bedeutung bleiben wird, finden sich 
neben der Beschreibung der von ihm untersuchten Metalle und 
Gase auch sorgfălltige Zeichnungen derselben. 

Auch die Erklărung fiir die Absorption hat er richtig angege- 
ben. Nach Aengstrom soli jede Flamme diejenigen Strahlen am 
stărksten absorbieren, welche sie selbst aussendet, mit anderen 
Worten : Das Verhăltnis zwischen dem Emissions- und Absorp- 
tionsvermogen fiir die Strahlen derselben Gattung ist bei allen 
Korpern gleich. Dieser Satz ist noch in exacterer Form von Kirsch- 
hoff ausgesprochen und mathematisch begriindet worden. 

Aengstrom bemerkt an einer Stelle seiner Abhandlung folgen- 
des: «Ich bin deshalb uberzeu°t, dass die Erklărung der dunklen 
Linien im Sonnenspectrum zugleich die Erklărung der leuchtenden 
im electrischen Lichte enthălt.» Jetzt wissen wir aus den schonen 
Untersuchungen Kirchhoff s und Bunsen's, dass z. B. der Natrium- 
dampf im gliihenden Zustande Strahlen' aussendet, deren Brech- 
barkeit der Fraunhoff schen D-Linie entspricht, und in der That 
vermag nach dem oben ausgesprochenen Satz der Natriumdampf 
dieselben Strahlen zu absorbieren. 

Der Grund des Satzes, dass eine Flamme diejenigen Strahlen 

am meisten absorbiere, welche sie selbst ausstrahlt, liegt zum Theil 

schon in der von Euler ausgesprochener Bemerkung, dass dann 

* die Oscillationsdauer der an kommenden Strahlen mit derjenigen 

der durchstrahlenden Flamme iibereinstimme. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 399 

William Swan 21 ), ein geschikter Beobachter, welcher eine Reihe 
von hubschen Versuchen ausfuhrte, sagt: «So scheint es sehr war- 
scheinlich, dass die gelbe Linie R, welche in dem Spectrum fast 
aller Flammen erscheint, jedesmal von der Anwesenheit kleiner 
Natriummengen herriihrt» und stellte die Menge des Kochsalzes 
fest ( 1 / 100 ooo g" 1 "-)? welche die Natriumreaction noch deutlich her- 
vorbrino-en kann. 

Hiermit ist nachgewiesen, dass die gelbe Linie, die schon von 
seinen Vorgăngern beobachtet und theils dem Schwefel, theils dem 
Wasser zuaeschrieben wurde, entofiltio- als Natriumreaction erkannt 
ist. Das hăufio-e Auftreten dieser sfelben Natriumlinie ist ausschliess- 

o o 

lich der universellen Verbreituno- des Kochsalzes zuzuschreiben. 

o 

Auch das Spectrum der nichtleichtenden Gasflammen hat Swan 
untersucht. 

Hier kann man auch die Arbeiten von H. W. Dover's 22 ) an- 
fiihren, da er auf den Unterschied der Spectra am negativen und 
positiven Pol im luftverdiinnten Raume hinwiess. 

Interessante Abhandlungen sind 1859 von dem hollăndischen 
Physiker van der Willigen 23 ) geschrieben. In denselben Jahre 
veroffentlichte auch Julius Pliicker 24 ) in Bonn, der bei seinen Un- 
tersuchuneen durch die Geschicklichkeit und Kunstfertio-keit Geiss- 
ler's unterstutzt wurde, eine Reihe von Abhandlungen, die an 
Schonheit und grosser Mannigfaltigkeit der Spectra fur verschie- 
dene Gase neue Charakteristica abgaben. Er bemerkte, dass man 
bei etwaigen chemischen Verănderungen der Gase, die Natur dieser 
Verănderunof sopfleich erkennen kann. Auch viele oro-anische Ver- 
bindungen (Essigsăure, Alkohol, Schwefelkohlenstoff u. a.) unter- 
warf er der prismatischen Analyse. 

Betreffs der physikalischen Bedeutung der Spectra lieferte Pliicker 
viele Daten und zeiete, wenn in einer Rohre zwei verschiedene 
Gasarten mit einander mechanisch gemengt sind, wie dann das 
Spectrum dieses Gases in ein Spectrum des gemengten Gases 
iibergeht und die Spectren sich iiberlagern. 

Somit sind wir bis auf das Jahr 1860 angelangt und dieses Jahr 
bildet fur alle Zeiten den Ausgangspunkt fur das Studium der 
Spectralanalyse ; es ist ein Eckstein in der Geschichte der Spec- 
troscopie nicht nur weil die Spectralanalyse in jener Zeit wissen- 



400 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

schaftlich begfrundet wurde. sondern weil sie kurz darauf ihre orossten 
Triumphe feierte. 

Will jemand eine Geschichte der Spectroscopie schreiben, so 
muss er oft auf das Jahr 1860 zuruckkommen, welches die ge- 
sammte Welt in Staunen und Bewunderung setzte. 

Es waren zwei deutsche Gelehrte : Robert Bunsen und Gustav 
Kirchhoff, Professoren in Heidelberg, die zum Theil unabhăngig 
von ihren Vorgăngern die prismatischen Erscheinungen zu einer 
chemisch-analytischen Methode zusammenfassten und ihre ersten 
Resultate in «Chemischen Analysen durch Spectralbeobachtungen» 
veroffentlichten. Ihr Name wird in der Geschichte der Spectros- 
copie unausloschlich bleiben ; aus ihren Hănden nahm die dank- 
bare Welt eine epochemachende Entdeckung in Empfang und 
erkannte sogleich die eminente Tragweite dieser neuen Errungen- 
schaft 25 ). 

Es liegt wohl in dem Wesen der grossen Entdeckungen, dass 
sie immer ein Gefolge anderer Entdeckungen nach sich ziehen, 
und so sehen wir auch hier, dass das Licht, welches Bunsen und 
Kirchhoff liber ihr eigenes Arbeitsfeld verbreiteten, ihnen noch zu 
neuen Errungenschaften verhalf, indem sie zwei neue Elemente 
(Caesium und Rubidium) 25a ) entdeckten, und die Leuchte ent- 
ziindeten, welche anderen Forschern auf den benachbarsten Ge- 
bieten den Weg erhellen solite. 

«Diese beiden Forscher» — sagt Roscoe 25b ) — sind die eigent- 
lichen Entdecker der spectralanalytischen Methode, weil sie die- 
selbe mit der erforderlichen wissenschaftlichen Schărfe ausgear- 
beitet und ihr dadurch die sichere Grundlage gegeben haben. auf 
welcher sie jetzt ruht». 

«Was vor 400 Jahren der alten Welt Columbus Entdeckung 
Amerika's war» — so antwortete Auwers auf die Antrittsrede 
Vogel's bei dessen Aufnahme als Mitglied in die Berliner Akade- 
mie der Wissenschaften — «das ist in unseren Tagen fur die Astro- 
nomie Kirchhoff's Begriindung der Spectralanalyse gewesen. Von 
ihr gilt gleichfalls A. v. Humboldt/s Wort: Sie vergrosserte mit 
einem Male die Gesammtmasse der Ideen, welche bis dachin den 
Besitz der gelehrten Forschung bildeten — noch einmal uberaschte 
die Beobachter die Wirkung, durch welche 250 Jahre vor dem die 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 401 

Erfindung des Fernrohrs ihre Vorgănger in tăgliches Staunen ver- 
setzt hatte» 26 ). 

Bald nachher (1861) entdeckte der bekannte englischer Chemi- 
ker und Physiker, William Crookes in dem selenartigen Schlamme 
der Schwefelsăurefabrik zu Tilkerode am Harze das Thallium, 
dessen Spectrum sich durch eine scharf hervortretende grline Li- 
nie (X. 535 Millionstel Millimeter) charakterisiert. Dumas, welcher 
der Pariser Akademie liber diese Entdeckung Mittheilung erstat- 
tete, nannte dieses Element «das Schnabelthier unter dem Me- 
tallen» 27 ). 

Das vierte Element, mit dem die Spectralanalyse beschenkt 
wurde, ist dasjenige, welches von Reich und Richter, Professoren 
an der Bergakademie in Freiberg i/S, in der Zinkerde aufgewun- 
den wurde (genauer ist es von Winkler untersucht) und den Na- 
men Indium erhalten hat 28 ). 

Im Ja'hre 1875 entdeckte Lecoq de Boisbaudran in der pyre- 
năischen Zinkblende von Pierre-fitte das Gallium, dessen Eigen- 
schaften schon 187 1 Mendelejeff 29 ) genau beschrieben hatte 30 ). 

Das Germanium wurde 1886 von Winkler in Freiberg, in einem 
sehr seltenen Minerale, dem Argyrodit, entdeckt ; es ist das Element, 
welches Mendelejeff (187 1) auf Grund des periodischen Systems 
voraussagte und genau beschrieb (Ekasilicium). Das Inductions- 
spectrum des Germaniums ist schon mehrmals eingehend studiert 
r/orden. 

Die Entdeckungen von Argon und Hellium sind die neuesten 
Errungenschaften der spectroscopischen Untersuchungen, und wir 
selbst stehen im Zeitalter dieser bedeutenden Entdeckungen. 

Wenn wir liber die soeben besprochenen Arbeiten aus dem 
Gebiete der Spectralforschung nur einen kurzen Ueberblick gQgQ- 
ben haben, so hat es seinen Grund darin, dass wir dieselbsn (so- 
wohl jetzt, als auch fur die spăteren Zeiten) als typische anseheii 
mlissen. 

Die Arbeiten des folgenden Zeitabschnittes, und ich meine hier 
diejenigen seit 1860, besitzen auch ihr specifisches Geprăge. Năher 
auf diese eigenthlimlichen Spectraluntersuchungen einzugehen, ist 
hier nicht der Platz. 



402 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

III. EXPERIMENTELLER THEIL. 
A. Erster Abschnitt. 

a) Ueber die Strahlung. 

Strahlung ist eine von allen Korpern ausgehende Wellenbewe- 
gung des Lichtăthers und die Gesetze, welche fur die Bewegung 
des Lichtes gelten, sind auch auf die Strahlungserscheinungen 
iibertragbar, insofern wir das Licht nur als ein durch die zufăllige 
Natur unseres Auges bevorzugten Theil aller Strahlen betrachten. 

In dem Umstande, dass verhăltnissmăssig kleine Unterschiede 
in der Wellenlănge oder Brechbarkeit des zuriickgeworfenen Lichtes 
von unserem Auge als Unterschiede in der Farbe wahrgenommen 
werden, besitzen wir ein grosses Kennzeichen von den verschie- 
denen Wirkung der Strahlen. 

Die farbigen Flammen, gleichwohl auf welchem Wege sie er- 
zeugt sind, senden ein Licht aus, welches aus einer begrenzten 
Zahl von Strahlengattungen besteht und deshalb bestimmte Far- 
ben zeigt. Diese Flammen erscheinurig ist auch mit unbewaffneten 
Augen zu bemerken, und die analytische Chemie macht von dieser 
Eigenthumlichkeit eine grosse Anwendung. Anders wird es, wenn 
man dieselbe Flamme einer spectroscopischen Untersuchung un- 
terwirft : Da wird die Flamme in ihre Lichtbestandtheile zerlegt, 
man erhălt die ausgiebigsten und mannigfaltigsten Spectrallinien, 
die entweder breiter, oder schmăler oder an ihren Răndern scharf 
begrentzt, oder nach einer oder beiden Seiten gleichartig, oder 
ungleichartig verwachsen sind; sie liefern dadurch ein sicheres 
Mittel, selbst die Spuren eines Stoffes, welchen man beim gewohn- 
lichen Gange der Analyse oft libersicht, ■ oder dessen Bestimmung 
und Erkennung grossere Arbeit erfordert, leicht festzustellen. 

Ferner ist die Strahlung, wie es oft nachgewiesen wurde, eine 
Form von Energie; sie unterliegt daher dem bekannten Gesetze 
von der Erhaltung der Energie. Wo die Strahlung entsteht, ver- 
schwinden und wo sie verschwindet, entstehen ausnahmlos andere 
Arbeitsformen. In den meisten Făllen entwickelt sich Wărme, oft 
auch chemische Energie, wie in Flammen und in der Photogra- 
phie; zuweilen electrische Energie, wie in Sellenzellen undGeiss- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 403 

ler'schen Rohren, oder strahlende Energie, wie bei der Phosphor- 
escenz oder Fluorescenz. 

In der grossen Mehrzahl der Falie entsteht die Strahlung nur 
direct aus der Wărme; denn jeder Korper, der Wărme enhălt, 
sendet sogar immer auch Strahlung aus, was von anderen Ener- 
ofieformen nicht o-ilt. Und dabei besteht erfahrungfsgfemăss die 
Regel, dass je grosser der Wărmeinhalt, desto grosser auch die 
Strahlung des Korpers, also der iibrigens nicht beweisbare Satz: 
Die direct aus Wărme entstandene Strahlung aller Korper steigt 
mit deren Temperatur, wenigstens solange nicht Aenderungen 
ihres Agregatzustandes eintreten. 

Man bezeichnet diese Strahlung als regulare oder Temperatur- 
Strahlung, misst sie nach Oberflăcheneinheiten und nennt den pro 
Oberflăcheneinheit entwickelten Strahlenbetrag : Das Strahlungs- 
oder Emissionsvermogen des Korpers, entweder in Bezug auf ein- 
zelne oder auf alle Wellenlăngen («Gesammtstrahlungsvermogen»). 

Fălit umgekehrt Strahlung auf einen Korper auf, so nennt man 
den Bruchtheil derselben, welcher von ihm in andere Energie ver- 
wandelt wird : Das Absorptionsvermogen des Korpers fiir die be- 
treffende Strahlengattung. Emissionsvermogen ist eine Energie- 
menge, Absorptionsvermogen ist eine reine Zahl. Obgleich die- 
selben beide nicht nur von einem Korper zum anderen wechseln, 
sondern auch je nach der Stelle der Oberflăche verschieden sein 
konnen, so werden sie doch durch das allgemeine, fiir regulare 
Strahlung charakteristische Gesetz verbunden, welches Kirchhoff 
aufgestellt hat und das lautet: «Das Verhăltnis zwischen dem 
Emissions- und Absorptionsvermogen ist bei gleicher Temperatur 
und gleicher Wellenlănge fiir alle Korper dasselbe». 

Dieses Gesetz ist schon von Kirchhoff selbst insofern auf « re- 
gulare» Strahlung beschrănkt worden, als er sagt, der Korper 
mlisse die Eigenschaft besitzen, «weder durch die Strahlen, die er 
aussendet, noch durch andere Einflusse, denen er ausgesetzt ist, 
irgend eine Verănderung zu erleiden, wenn seine Temperatur durch 
Zufiihrung oder Entziehung von Wărme constant erhalten wird». 
Unter dieser Bedienung hat Kirchhoff das Gesetz streng 
bewiesen aus dem sogenannten zweiten Hauptsatz der mecha- 
nischen Wărmetheorie, welchen man auch das Carnot'sche Princip 



40 % BULETINUL SOCIETĂŢII DE SC1INŢE 

nennt: «Wărme kann nie von selbst — d. h. ohne dass an derwei- 
tige Arbeit verschwindet — von Korpern niederer Temperatur zu 
solchen hoherer Temperatur ubergehen.» 

Nennen wir einen schwarzen Korper einen solchen, dessen Ab- 
sorptionsvermogen fur alle Strahlen = i ist, so folgt aus dem 
Kirchhoff'schen Gesetz, dass ein solcher bei jeder Temperatur und 
in jeder Wellenlănge unter allen regular strahlenden Korpern die 
Sfrosste Enerofie aussenden muss. 

Uebrigens hat Dr. Robert von Helmholz in seiner Arbeit — «Die 
Licht- und Warmestrahlung verbrennender Gase» — die ich diesem 
Capitel zu Grunde gelegt habe, eine sorgfălltig ausgearbeitete kri- 
tische Zusammenstellung" Liber die Strahlung und Absorption ver- 
schiedener Gase gegebenen. Auch «Die Licht- und Warmestrah- 
lung verbrannter Gase» von Dr. W. H. Julius ist in dieser Be- 
ziehung beachtenswerth, da Julius mittelst der Strahlung Kenntnis 
von den Vorgăngen in den Moleciilen gewinnen wollte. Seine 
Resultate sind immerhin als wichtige Schritte in der Annăherung 
an jenes Ziel zu bezeichnen. 

Indem ich hier die theoretischen Betrachtungfen, die von gros- 
sem Interesse sind, schliesse, gehe ich zum năchsten Theil meiner 
Untersuchungen liber. 

b) Plan und Anwendung der Fersuche. 

Vor allen war mein Bestreben dachin gerichtet, zuerst chemisch 
reines Chior, Brom und Jod darzustellen, dann die Spectra dieser 
drei Halogene jedes fur sich zu untersuchen und zu priifen, welche 
Verbindung zur Erkennung jedes Halogens fur sich und in Ge- 
mischen am besten o-eeiofnet j st< ^um Schlusse stellte ich selbst 
Mischungen her, analysierte einige Meerwasser und werde mich 
bemiihen die Ergebnisse meiner Nachforschungen mitzutheilen. 

Die Halogene und die verschiedensten chemischen Verbindungen, 
habe ich theils selbst hergestellt, theils aus der chemischen Fabrik 
des Herrn Kaulbaum, Berlin, bezogen und, wie ich an passender 
Stelle erwăhnen werde, nach dem bekannten Verfahren gereinigt, 
so dass ich iiberzeugt war, mit ganz reinen Substanzen zu arbeiten- 

Es sind zwar die Spectren dieser drei Halogene, sowohl als auch 
die ihrer Verbindungen, von vielen Forschern gezeichnet werden, 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



405 



und hervorzuheben sind die neueren Aufzeichnungen von Thalen, 
Salet und Ciamician. 

Trotz allen diesen Zeichnungen habe ich mich bemiiht, da mir 
in jenen Aufzeichnungen oft die Intenutăt der Linien und ihre ge- 
nauere Lage nicht immer richtig angegeben zu sein schien, diese 
Spectren selbst zu erzeugen. Bei den Verbindungsspectren ange- 
langt, habe ich die bis jetzt erhaltene Resultate gepriift und darii- 
ber neue Versuche angestellt, die manchmal nicht zu den erwarte- 
ten Resultaten und Hoffnungen fuhrten. 

Meine Beobachtuno-en wurden mit einem von Franz Schmidt 
und Haensch in Berlin angefertigten Spectroscop mit einem ein- 
fachen Prisma ausgefiihrt; auch stand mir ein krăftiger Apparat 
und das Universalspectroscop von H. W. Vogel zur Verfiigung. 
Die Scala des benlitzten Apparates war so eingestellt, dass die 
Natriumlinie auf Theilstrich i oo kam. Als Lichterzeuofungsmittel 
habe ich mich der verschiedensten Flammen und der electrischen 
Entladune bedient. Als Brenner verwendete ich immer den von 
Prof. Vogel [1864] construirten Glasbrenner und bei den Leucht- 
gas- Verfliichtiger den von ihm empholenen zweiten Brenner, der 
die Funktion eines Bunsenbrenners hat. Zur Untersuchung der 
Substanzen im Inductionsfunken beniitzte ich den von Vogel an- 
gegebenen Entlader. Zur Erzeugung des electrischen Funkens 
beniitzte ich die Bunsen'sche Tauchbatterie ausvier Elementen; als 
Electroden dienten mir Platindrăhte; Schlagweite des Funkens 
4 — 5 mm. Im Anfang operierte ich mit Geisler'schen Rohren, 
spăter, um schnelleres Arbeiten zu ermoglichen, construierte ich 
die Rohren von der neben skirzierten Form. 



a) Reagenzlas [V 3 ], 

b) Kork (paraffiniert), 

c) Einleitungsrohr, 

d) Austrittr. fiir Gase, 
el Platindrăhte. 



m 



a> 



Jr 



Da mir ein Glasgitter, das bekanntlich das einfachste und ge- 



406 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



naueste Mittel bietet, um die Wellenlănge der farbigen Strahlen zu 
bestimmen, nicht zur Hand war, so ermittelte îch nach dem Vor- 
schlage Lecoq de Boisbaudran's fur den benutzten Apparat die 
Wellenlăn^e von foleenden Elementen : 



K. 


65,5 


768,0 


Flamme. 


B. [Sonne] 


76, 5 


686, 7 


Sonne. 


Li. 


79,8 


67o, 6 


Flamme. 


C. [Sonne] 


33-0 


656,2 


Sonne. 


Cd. 
Zn. 


85,6 
88, 


643,8 
636,1 


Funke. 


Li. 


94?i 


6 10, 2 


Flamme. 


Na. 


ioo,o 


589,2 


(D) Sonne 


Cu. 


[03,5 


578,1 




Cu. 
Pb. 


[o6, 

[09 M 


570,0 
560,7 


f Funke. 


Ag. 


[14,8 


546,4 , 




Th. 


tiS, 4 


534,9 


Flamme. 


E. [Sonne] 


[2 3, 5 


5 2 7,o 


Sonne. 


Ag- 


^6, 5 


5 20, 8 


Funke. 


b. [Sonne] 


'*«« 


517,7 


Sonne. 


Cd. i 


[3 2 u 


5o8, 5 


Funke. 


F. [Sonne] ] 


[45,3 


486, 


Sonne. 


Zn. i 
Cd. ] 


[48,0 

49,o 


481,2 ' 
479,9 , 


Funke. 


Zn. : 
Zn. ] 


[ 54,o 
i.57,o 


472,i ' 
468 H ; 


Funke. 


Sr. ] 


[62,, 


46o, 7 




Cs. ] 
Cs. 


[63,0 
[65,8 


459,7 
456,o 


Flamme. 


jn. 


[7°52 


45i,o . 




Fe. 

Fe. ] 


[74,i 
[81,0 


438,0 ) 
430,8 J 


Funke. 


G. [Sonne] : 


l8S,r t 


430,7 


Sonne. 


Ca. ] 


t96,2 


422, 6 




Rd. ] 


[98- M 


421.6 




Rd. ] 


[ 99,;i 


420,0 


Flamme. 


Jn. 


>oi, 


4io,o 




K. i 


20 7,5 


404,4 . 





BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 407 

Mit der so erhaltenen Interpolationscurwe und mit Hilfe des be- 
kannten Atlasses von Aengstrom konnte ich ummittelbar die Wel- 
lenlănge fmden. Es gelang mir auch, die Freunhofer'schen Linien 
photographisch zu fixieren. Ich arbeitete da nach der von Dr. J. 
M. Eder angegebenen Methode [Uber einige geeignete practische 
Methoden zur Photographie des Spectrums etc. Aus dem XCIV. 
Bande der Sitzb. d. kais, Ak. d. Wissensch. II. Abth. Juli- Heft, 
Jahrg. 1886] und benutzte die Vogel- Obernetter'schen haltbare 
Eosinsilberplatten, prăpariert von Otto Perutz, Miinchen. 

B. Zweiter Abschnitt. 
a) Chior. 

Zur Darstellung dieses Halogens verfuhr ich in der Weise, dass 
ich den Braunstein zuerst mit verdiinnter HN0 3 auskochte [um 
C0 2 auszutreiben] und denselben mit HC1 zersetzte. Das ent- 
wickelte Gas wurde in eine Kupfervitriollosung, darauf in Wasser 
geleitet, so dann in einen langen Rohre uber das Calciumchlorid 
getrocknet und in die von mir benutzte Rohre iibergefuhrt. 

Vorher Hess ich die Geissler'schen Rohren mit Chlorgas fiillen 
und beobachtete im engen Theile der Rohre eine grune und im 
weiten Theile der Rohre eine rothlichgriine Fărbung. 

Chior liefert kein Flammenspectrum. 

Chior in Wasserstoffflamme eingefiihrt, giebt der Flamme Glanz, 
und derselbe Dampf durch eine Gasflamme geleitet, ertheilt der 
Flamme eine schone griine, charakteristische Fărbung, durch die 
der Glanz noch verstărkt wird; es scheint, dass dabei ein Sinken 
der Temperatur eintritt. 

Das Absorptionsspectrum dieses Elementes liefert, wie alle far- 
bigen Dămpfe, zahlreiche und mannigfaltige, fur seine Natur cha- 
rakteristiche Absorptionslinien. Es hăngt von der Art ab, ob wir 
das Licht durch ein Gas, Dampf, Fliissigkeit oder festen Korper 
hindurchgehen lassen um festzustellen, welche bestimmten Licht- 
strahlen von denselben nicht durchofelassen werden. 

Das Absorptionsspectrum des Chlors erhălt man, wenn man 
das Licht durch eine dicke Schicht von Chlorgas hindurchgehen 
lăsst [von 1, 5 m Dicke an, bei 4, 5 m sehr glănzend] und das 



408 BULETINUL SOCIETATE DE SCIINŢE 

austrende Licht durch zwei Prismen zerleg-t. Es besteht aus zahl- 
reichen unregelmăssig gruppierten Linien, die verschieden an 
Stărke und Feinheit sind: sie begfinnen im orunnlichen Theil hin- 
ter Linie b, sind sehr ausgeprăgt bei 180 [Kirchhoffsche Scala] 
und gehen liber F bis Linie 21 io. Das Violett ist fast ganz absor- 
biert, d. h. totale Ausloschung im Violett. 

Das Chlorspectrum lăsst sich sehr gut im Knallgaslicht beo- 
bachten. 

Das Sonnenpectrum ist nur bis 21 10 durch Chior sichtbar, da- 
riiber hinaus wird alles Licht absorbiert *) : Das Chior absorbiert 
also vorzugsweise den Theil des Spectrums, welcher reich an che- 
mischen (also auch an sehr brechbaren) Strahlen ist. 

Wird das Chlorgas Lichtstrahlen von hoher Brechbarkeit aus- 
gesetzt, so vergrossert sich nach Budde 2 ) das specifische Volumen 
desselben und contrahiert sich im Dunkeln wieder. Budde schloss 
hieraus, dass das Moleciil Chior [Cl 2 ] durch Licht in seine beiden 
Atome zerfăllt. Es lăsst sich jedoch das Verhalten auch durch die 
besprochene Absorptionsfăhigkeit [Tyndall : Pogg. Ann. 116. S. 
10] des Chlors fiir stark brechbare Strahlen und die geringe fur 
die wenig brechbaren erklaren. Danach ist die Annahme des Zer- 
falls der Chlormolecule durch Licht nicht nothwendig. Budde halt 
sie aber doch fiir sehr warscheinlich 3 ). 

Nach der einen Erklărung, deren Urheber Wrede ist, ist die 
Absorption eine Interferenzscheinung, hervorgerufen durch die 
im Jnnern des Korpers stattfmdende Reflexion — nach einerzweiten 
Erklărung ist die Absorption eine Uebertragung der Aetherbe- 
wegung an die penderable Molecule. [Bewegung zweierlei]. 

A. Miller [Pogg. Ann. 69. S. 4 1 3], Professor in London, sagt, dass 
das Chior keine Linien giebt, was um so merkwiirdiger ist, als sie 
beim Brom und Jod vorkommen. Er arbeitete mit nicht stark ver- 
grosserndem Fernrohr und konnte deshalb keine Linien entdecken. 

Senier und Low. 4 ) konnten weder bei einer 9 Fuss langen 
Schlicht von o-asformio-em Chior noch bei fliissisfem- abeesehen 
von der durch die gelbe Farbe bedingte Absorption — ein charak- 
teristisch Absorption sspectrum wahrnehmen. 

Robiquet berichtet in Compt. rend T. XLIX. S. 606, (1859), 
dass er bei Chior selbst, wenn er mit einer Rohre von circa 4, 5 m 



BULETINUL SOGIE TAŢII DE SGIINŢE 409 

operierte, nicht das geringste Zeichen von Linien beobachten 
konnte. 

Gernez (Compt. renent. LXXIV. S. 660) erhielt in sehr langer 
Schicht das Absorptionsspectrumdes Chlors, und nach ihm beştelit 
dasselbe aus zahllosen Linien im Blau und Griin ; Violett wird ganz 
absorbiert. 

Morren 5 ) fand die Robiquet'schen Angaben bestătigt, sobald- 
man mit einem Spectralapparat von geringer Kraft und mit einem 
Prisma arbeitet. Trotzdem kann man eine Schwăchung des Lichtes 
verspliren, wenn man die Rohre aus sehr grosser Năhe beobachtet. 
Es gelang ihm, bei Anwendung eines krăftigen Apparates, das 
Chlorabsorptionsspectrum wahrzunehmen. Die Absorptionstreifen 
beginnen im grundlichen Theil, sind unregelmăssig vertheilt und 
gehen bis liber F bis X 475 ; sehr ausgeprăgt sind sie bei X 306. 

Liveing und Dewar 6 ) haben die ultraviolette Region des Chlo- 
rabsorptionsspectrums photographirt mit nur einem von N (3580) 
bis T (3020) reichenden Bande, das sich bei zunehmender Schich- 
tendicke verbreitert. 

In allgemeinen weiss man, dass bei der Verbrennung von Gasen 
und Dămpfen ein continuirliches Spectrum entsteht. 

In einigen Făllen kommen Bande oder Linien hinzu ; diese ge- 
horen dann aber durchgăngig den der Verbrenung făhigen aber 
auch unverbrannten Elementen oder Verbindungen an, welche in- 
nerhalb der Flamme in einen solchen Zustand versetzt werden, 
dass sie uns dii ihnen eigenthumlichen Schwingungen zeigen. 

Wăhrend einige Autoren [Stein 7 ), Blochmann, 8 ) Wartha 9 )] die 
Entleuchtung einer Bunsenflamme vorzugsweise als eine Folge der 
Verdiinnung betrachten, trat 1875 Wibbel 10 ) ihren Ansichten ent- 
gegen und erklărte, dass einzig und allein die beim Eintritt des in- 
differenten Gases in die Flamme stattfmdende Wărmebindung als 
Entleuchtungsursache zu betrachten sei. 

Wibbel bekrăftigte seine Theorie- die besonders von Heumann 11 ) 
kritisiert wurde und den wir einen werthvollen Beitrag liber die 
Eigenschaften der Flamme verdanken — dadurch, dass alle mit- 
telst Beimischung fremder Gase entleuchtenden Flammen wieder 
leuchtend werden, wenn man die Brennenrohre, durch welche man 
das Gas leitet, bis zum Gllihen erhitzt. 



410 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

In diesem Falie musste die Verdiinnung grosser werden und 
trotzdem trat das Leuchten ein. 

Das Chior hat bekanntlich die Eigenschaft die wasserstoffhal- 
tige Kohlenstoffverbindungen zu verăndern und ihnen ihren 
Wasserstoff zu rauben. 

Die Reaction verlăuft, ohne dass dazu eine besonders hohe Tem- 
peratur erforderlich sei. Leitet man in den dunklen Theil einer 
Leuchtflamme Chlorgas ein, so leuchtet die Flamme sofort bedeu- 
tend heller; der Leuchtmantel zicht sich bis zum Punkte nach dem 
Brenner hin zuriick, an welchem das Chior in die Flamme ge- 
langt. Man sieht heraus, dass der freie C. das Leuchten veranlasst. 

Mit Bromdampf erhielt ich dasselbe Resultat. Năheres dariiber 
wird beim Brom erwăhnt. 

Wenn man durch die ăussere Rohre eines Knallgasbrenners 
H. ausstromen lăsst, denselben entziindet und in die innere CI. 
einstromen lăsst, so ăndert sich unverkennbar das Ausehen der 
Flamme. An der Stelle der breiten, fast farblosen — in Wirklich- 
keit zeigt sie einen schwachen hellen Schein in Grlin — Wasser- 
stoffflamme tritt eine schwăchere, spitze, blăulich — weisse Flamme, 
in welcher Salzsăure gebildet wird. Findet die Zufuhrung des Ga- 
ses auch in entgegengesetzten Falie statt [CI. durch die ăussere, 
H, durch die innere Rohre], so zeigt sich in dem Flammenspec- 
trum kein wesentlicher Unterschied. 

Das Emissionsspectrum entsteht beim Hindurchschlagen elec- 
trischer Funken durch Clorgas von gewohnlichen Druck. Der 
Funke ist blăulich, hell (lichtvoll). Sehr schon lăsst sich das Emis- 
sionsspectrum vermittels einer Geissler'schen Rohre erhalten. Das 
Spectrum zeigt sehr charakteristische Linien, von denen die mei- 
sten im Hellblau und Griin liegen. Salet [Ann. chim. phys. [4], 28, 
[S. 24] und Ciamician [Wiener Ber. yS. S. 872] haben es gezeichnet 
und die Wellenlănge aller Linien bestimmt. 

Das von mir beobachtete Emissionsspectrum des Chlors zeigt 
ein aus 4 Linien bsstehendes Bând von der beilăufigen Wellen- 
lănge 667,0, dann follgen 9 Linien, welche zum Theil wieder in 
mehrere feinere auflosbar sind. Die letzte Linie hat eine Wellen- 
lănge von 413,0. 

In folgendem gebe ich die Wellenlănge der Hauptlinien an : 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



414 



Bande aus 4 Linien. 



T. 



::! 



3- • 

4- |. 

I 



1 



670— 

611 

54 6 , 

544,8 
542,o 

529,o 
522, 

5io,o 
5o8,o 
5oo, 

496,8 
492,o 
49o 50 

489,o 
487,0 
482,0 

481.0 

479,o 
473,o 
45S,o 



667 



•436, 



O 434,0" 

43 1,0— 432,o 

425,0—427,0 

4i3,o- 
Czechowicz sprach auf der V. Versammlung russischer Naturfor- 

scher und Aertzte in Warschau [12 — 21 Sept. 1876]» liber den 

Einfluss, welchen die Natur der electrischen Stromquelle auf das 

Aussehen von Gasspectren ausiibt. Aus beigebrachten Zeichnun- 

*gen war zu ersehen, dass in den Spectren CI., ferner Co., SiF^ 

nicht nur die Anzahl sondern auch die relative Stellung und das 

Aussehen der Spectrallinien varieren, je nach dem ein Inductions- 

apparat nach Ruhmkorff oder eine Holtz'sche Elektrisirmaschine 

in Anwendung kommt. [Ber. chem. Gcs. 9, S. 1598 b]. 

J. Chaulard, Professor in Nancy,theilt in einem von i5.Novemb. 

1874 datierten Brief der Pariser Akademie mit [Compt. rend. T. 

79. S. 11 23 — 4], dass das Electromagnet auf das Spectrum der 

3 



412 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Gase verăndernd einwirkt. Unter dem Einflusse eines starken 
Electromagneten wird das Chior- und Bromspectrum glănzender 
und linienreicher. Es erklărt sich dies durch die Bildung neuer Ver- 
bindungen und in diesem Falie offenbar infolge einer Concen- 
tration des Stromes durch magrnetische Anziehungf oder Abstos- 
sung der Atome. 

Den Einfluss des Druckes und der Temperatur auf die Spectren 
von Dampf und Gasen hat Ciamician studiert. Er zeigt in seinen 
Untersuchungen [Wien. Akad. yy. II. S. 839], dass das Spectrum 
der drei Halogene bei hoherem Drucke eine Eigenthiimlichkeit 
bietet, die bei allen drei Salzbildern vorhanden ist. Die Linien er- 
cheinen verwaschen, hie und da etwas dicker, aber ohne dass man 
von einer eigrentlichen bandartiofen Verbreitunsf derselben reden 
kann ; dabei tritt ein continuirlich erleuchtender Hintergrund auf, 
welcher mit dem Drucke stark an Helligkeit zunimmt und oft die 
Linien selbst iiberstrahlt. 

Ich fand die Angaben Chautard's und die Ciamician' s richtig 
angegeben. 

Die Spectren des freien Chlors haben fur die Analyse noch keine 
Bedeutung. Zur Erkennung des Chlors durch Spectralanalyse dient 
am besten die Beobachtung des Ba Cl 2 — Spectrums im Funken. 

Von dieser Lecoq'schen Methode wird unten die Rede sein. 

Einige angestellte Versuche mit Explosspectren, um die Halo- 
gene in ihren Verbindungen zu erkennen, fiihrten nicht zu den 
erwarteten Resultaten. 

b) Chlorverbindungen. 

Es wurden fast alle gebrăuchlichsten Chlorverbindungen der spec- 
troscopischen Analyse unterworfen, um einerseits mit Hilfe der 
Flammenspectren, anderseits durch die Funkenbeobachtungen die* 
jenige Verbindung festzustellen, welche am geeignesten ist, das 
Clor- Element erkennen zu lassen. 

Bei der Voraussetzung, dass es sich um minimale Mengen des 
Chlors handelt, und dass die Methode nicht zeitraubend sein und 
doch brauchbare Resultate liefern solite, kann ich das von Lecoq de 
Boisbaudran vorgeschlagenes Verfahren, Chior mittelst Baryumfun- 
kenspectrum zu erkennen, als das vortheilhafteste empfehlen. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 413 

Diese Methode ist so empfindlich, dass sie gestattet noch Y3500 
mg. Chlors [wăhrend Lecoq V3000 m S- angiebt] zu entdecken, 
und wir werden spăter sehen, dass nach diesen Verfahren auch bei 
Brombestimmung gearbeitet wird. 

Lecoq's Arangement, welches zugleich geeignet ist selbst Spu- 
ren von Chior neben Brom nachzuweisen, ist folgendes 11 ). 

Ein feiner verticaler Platindraht von 3 / 4 mm. Durchmesser wird 
am unteren Ende umgebogen, dann schmiltz man bei Rothgluth- 
hitze 0,001 — 0,002 g reinen kohlensauren Baryt und bringt dann 
in die Krummung der beiden U- formigen Schenkel einen Tropfen 
der zu untersuchenden Fliissigkeit. 

Man verdampft zur Trockene und bringt dann auf einen Kurzen 
Auo-enblick den Draht zum Rothgdiihen. Die Schmelzuno - der Masse 
ist vorthăilhaft, weil sie sich dadurch wie ein Firnis iiber die Ober- 
flăche des Platindrahtes ausbreitet. Nach dem Abkiihlen stellt man 
diesem Drahte einen zweiten Platindraht von 3 / 4 mm - Durchmesser 
vor den Spalte des Spectroscops gegeniiber und lăsst einen In- 
ductionsfunken iiberschlagen, wodurch sich die Linien des Baryums 
oder Chlorbaryums zeigen. Es lăsst sich auf diese Weise, wie schon 
erwăhnt wurde, nach y 35 oo m g"« Chior nachweisen. 

Die Art und Weise, wie man diese Funkenbeobachtungen 
anstellt, ist in jedem grc'sseren Lehrbuche der Spectralanalyse 
beschrieben. 

Mit Hilfe dieser angefuhrten Methode ist man imstande, in 
Gemischen leicht das Ba Cl 2 von dem BaBr 2 zu unterscheiden. Das 
Spectrum des Ba Cl 2 , eines der verwickelsten Spectren unter den 
Spectren der Alkalien und alkalischen Erden, ist schon auf den 
ersten Blick durch die griinen Banden [a 122, 8; (3 127, 6] 
erkennbar, welche alle iibrigen an Intensităt iibertreffen und bei 
schwacher Reaction zuerst erscheinen und zuletzt verschwinden. 
Das 1/. 119, 9 (X 531, 2) ist weniger empfindlich, aber immer 
noch als charakteristische Linie zu bezeichnen. Die verhăltniss- 
măssig ziemlich grosse Ausdehnung des Spectrums ist der Grund 
dafiir, dass die Spectralreaction der Barymverbindungen weniger 
empfindlich ist, als die der anderen alkalischen Erden. 

Es sei mir gestattet an dieser Stelle meine Beobachtung iiber 
Ba Br„ anzufiihren. 



414 BULETINUL SOGIETĂŢJI DE SCIINŢE 







1 


a 


n8, 


535,8 


T 




12 4,5 


52i,o 


n6, 

I2O, 


54i,o 
53i,o 




I2 3,o 


525,0 



BaBr, l 



H. W. Vogfel, welcher auch die Probe auf Chior und Brom mit- 
teist Ba^umfiinkenspectrums untersuchte, gelang die Probe mit CI 
besser als mit Ba. Nach ihm ist das trockne Baryumnitrat zu die- 
ser Probe nicht geeignet, denn es gab am Draht, mit Funken be- 
handelt zwar dieselben Linien wie Ba C0 3 , daneben aber storende 
Oxydbanden ; wăhrend dagegen das Barymnitrat in Losung die 
Oxydbanden nicht gab, wohl aber andere Linien, welche bei Zu- 
satz von HC1 sofort den Ba Cl 2 — Linien Platz machten. Zusatz 
von KBr 2 gab dagegen die Ba Br 2 — Linien nur mangelhaft, und 
in Gegenwart von HN0 3 , glaubt der Referent diese Linien deut- 
licher gesehen zu haben. 

C), Dritter Abschnitt. 
a) Brom. 

Zur Darstellung von chemisch reinen Brom, habe ich das kăuf- 
liche Brom mit Barytwasser behandelt, die farblose Flussigkeit 
verdampft und den Riickstand in gliihenden Zustand versetzt. 

Das zuerst erhaltene Gemenge von Brombaryum und bromsau- 
rem Baryum wurde dadurch vollstăndig in Brombaryum iiberge- 
fiihrt und ebenso alles vorhandene Chior in Chlorbaryum. 

Man behandet nun die gegliihte Masse mit Alkohol, in welchem 
sich nur das Brombaryum lost. Nach dem Abdestillieren des Alko- 
hols hinterbleibt reines Brombaryum, welches nach Stas Vorschrift 
[Ann. Chem. Pharm. Suppl. 4, S. 197] in Bromkalium gelost, mit 
H 2 O gefăllt, iiber Chlorcalcium, Phosphorsăureanhydrid und zuletzt 
liber gegliihtem und gepulvertem Baryt getrocknet wurde. 

Das schon vorher abgezogene Brom wurde distilliert. 

Brom liefert kein Flammenspectrum. 

Wenn man ein Gemisch von H und Bromdampf entzlindct. ent- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 415 

steht gelbliches Licht mit einem ununterbrochenem Spectrum; die 
Ban den des Broms zeigen sich nicht. 

Bromdampf ist roth, sein Absorptionsspectrum lăsst sich nur 
mit Spectralapparaten von starker Dispersion beobachten.Erzeigt 
eine Menge feiner Linien im Grlinblau und Blau, in Gelbgriin und 
Orange. Erstere treten am deutlichesten in dunneren Schichten, 
leztere in dickeren auf. In kleinen Spectralapparaten beobachtet 
man nur eine einseitige Ausloschung des Blau. 

Moser hat nachgewiesen [Pogg. Ann. 160, S. 177], dass sich 
mit der steigenden Temperatur die Intensităt der Linien in verschie- 
dener Weise ăndert. 

Am eingehensten hat Hasselberg [Akad. Petersburg, 1878, 
S. 26,4] das Absorptionsspectrum des Broms untersucht. 

Roscoe und Thorpe veroffentlichten 1876 eine schone Arbeit 
liber das Absorptionsspectrum des Broms [Phil. Trans. i67,S. 209. 
Wiedemann Ann. d. Phys. u, Chem. II (1878), S. 56]. 

Die Arbeiten von Moser [Pog^. Ann. 160, S. 188], Daniel und 
Miller [Pogg. Ann. 28, S. 386] haben nur ein geschichtliches In- 
teresse. 

Das Emissionsspectrum des Broms erhălt man durch Uberschla- 
gen electrischer Funken im Bromdampf. Der Funke ist gelb. Die 
meisten Linien derselben liegen im Hellblau (4) und Griin (7). Die 
ersten Streifen zeigen sich bei X 700, die meisten zwischen Br a 
mit 635 und Br p mit X 398, viele Streifen sind in noch feinere 
aunosbar. Das Emissionspectrum ist von dem Absorptionsspec- 
trum vollstăndig verschieden. 

7oo,o 
678,0 

66 3>2 

6 55,o 

a 635,2 

(3 6i 5 , 4 

587,0 

8 ..■........".... . 583,6 

&•'.-■ • • .." 573 5 o 

e. •' 559,o 

55o,o 



416 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCILNŢE 



O 



U. 



\ ■ 



549,3 
5 45 5-2 
542,o 
533,2 
530-6 
5 2 7-o 
5i4,o 
5i 3,o 

5 J 7,2 
5o6, 4 

495,o 
482,3 

478,4 
475-o 
47 2,o 
47o,o 
461,0 
454,o 

436,4 

42S. 6 

423.7 
4i8, 
398, 



Bis zum Gllihen erhitzter Bromdampf giebt ein continuirliches 
Spectrum (Salet). 

Unter einem Druck von 200 — 300 mm dissociert Brom nach 
Thomsen [Chem. News. 55, S. 252] theilweise schon bei ioo°. 
Durch Einwirkung wărmeloser Lichtstrahlen auf Bromdampf tritt 
Erhohung des Druckes, mithin wohl ein theilweiser Zerfall von 
Br 2 in 2 Br (Bude). Ebenso dissociert Bromdampf theilweise durch 
den funkenstrom eines Inductionsapparates [Thomsen 1. c] 

Erhitzt man Brom in einer theilweise gefullten, geschlossenen 
Rohre so, wird es zunăchst undurchsichtiger und liber dem kriti- 
sche Punkte ist der gesammte Rohrinhalt dunkel und opak. 

Fllissiges Brom lăsst das Licht von X 3650 bis X 3400 unab- 
sorbiert; Bromdampf solches von 3350 bis 2500; eine ganz diinne 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 417 

Schicht absorbiert nur das Licht bis X 3820. [Liveing und Dewar, 
Chem. News. 47, S. 121]. 

In Losung lăsst er kein charakteristisches Absorptionsspectrum 
erkennen (Gernez, Compt. rend. 74, S. 465]. 

Die Angaben Gernez's, Liveeig's und Dewar'skann ich als rich- 
tig constantieren, dasselbe giebt auch von beiden folgenden Daten. 

Das Spectrum wird bei steigendem Drucke verwaschener und 
zeigt einen kontinuirlich leuchtenden Hintergrund (Ciamician « 
Wiener Ak. II. 77, S. 839]. 

In einem stark magnetischen Felde wird das Spectrum einer 
Brom enthaltenden Geissler'schen Rohre gdănzender und linienrei- 
cher. [Chautard, Compt. rend. 79, S. 11 23]. 

b) Bromverbindungen. 

Wie es schon bei Chlorverbindungen gezeigt wurde, fiihren auch 
beim Brom die Lecoq'schen Angaben zum Ziele. Es lăsst sich auf 
diese Weise noch 1/3000 mg. Brom nachweisen. 

Mann kann daher unschwer diese beiden Elemente selbst in 
ihren Mischungen erkennen. 

D. Vierter Abschnitt. 
a) Jod. 

Zur Darstellung von chemisch reinem Jod hat Stas 12 ) zwei Me- 
thoden angegeben, von denen die erste darauf beruht, dass eine 
concentrierte Losung von Jod im Jodkalium von Wasser gefăllt 
wird, die andere auf die Zersetzbarkeit von Jodstickstoff durch 
Wasser sich griindet. 

Ich stellte das Jod nach erster Methode dar. Nach dieser Vor- 
schrift wird eine Losung von Jodkalium in dem gleichen Gewicht 
Wasser mit kăunichem Jod gesăttigt (1. Thl. Jodkalium 4. Thl. 
Jod), die Fllissigkeit bis zum Beginn einer bleibenden Făllung mit 
Wasser verdtinnt, nach der Klărunsf abgfe£rossen und unter Schiit- 
teln mit 3 |^ derjenigen Wassermenge versetzt, welche nach einem 
verlăufigen Versuche erforderlich gewesen wăre, um alles, auf diese 
Weise abscheidbare Jod zu făllen. Das ausgeschiedene Jod wurde 
durch Decantation gewaschen, mit Wasser destilliert und nach 



418 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

dem Altropfen liber ofter erneuerten salpetersaurem Calcium ge- 
trocknet. Alle andern Trocknungsmittel verunreinigten das Jod 
wieder. 

Zur Beseitigung der letzten Reste von Wasser und des etwa 
vorhandenen Jodwasserstofs wurde es zweimal mit je 5°/ fein 
gepulvertem, reinen Baryt destilliert. 

Das Absorptionsspectrum des Joddampfes ist zuerst von Plii- 
cker (Jahrb. f. Chem 1863, S. 109) beobachtet und dann von Tha- 
len 13 ) năher untersucht und gezeichnet worden. 

In diinnen Schichten, wie man sie durch Ausbreiten und Pressen 
von geschmolzenem Jod zwischen zwei moglichst ebenen Spiegel- 
platten erhălt, ist es mit braunrother Farbe durchsichtig, und schon 
durch Schichten von sehr geringer Dicke geht nach Schultz-Sel- 
lack'schen Angaben u ) das ăusserste Roth des Spectrums hin- 
durch. 

Der Dampf lăsst das violette Licht selbst in den dicksten Schichten 
durch, in dtinneren Schichten (schon Reagensglasdicke reicht hin) 
absorbiert es vorzugsweise Griin, in diickeren Schichten auch 
Orange und Gelb, so dass er also nur. die blauen und rothen Strah- 
len durchlăsst. Diese Angaben (Andrew, Chem. News. 24, S. 75. 
Bull. soc. chim. (2), 16, S 228) stimmen vollkommen mit meinen 
Beobachtuno-en iiberein. 

o 

Bei măssiger Absorption bilden die Streifen mehrere mit einan- 
der vermengte Reihen, in denen die Streifen nicht ăquidistant sind, 
sondern sich mit wachsender Wellenlănsfe von einander entfernen. 
Jeder Streifen lăsst sich auflosen in mehrere sehr feine Striche, 
welche unter sich mehr oder weniger regelmăssige Gruppen bil- 
den. Mit Erhohung der Temperatur dehnt sich die Absorption 
iiber alle Theile des Spectrums, ausgenommen Violett, aus. 

Nach Dumas ist Joddampf in dicken Schichten (schon von 
0,1 mm. an) so dunkel, dass es Tages- oder Kerzenlicht nicht 
hindurchlăst. 

Ueber die Absorptionsspectren der Losungen von Jod in ver- 
schiedenen Flussigkeiten hat Rigollot (Compt. rend. 112, S. 38) 
Beobachtungen gemacht und gewisse Gesetzmăssigkeiten zwischen 
derNatur, respect, dem Moleculargewicht des Losungsmittels und 
der Lage der einzelnen Absorptionsspectren, gefunden. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 419 

Gauthier und Charpy (Compt. rend. 1 1 o, S. 1 89) haben die Farbe 
der verschiedenen Lbsungen des Jods in verschiedene Gruppen 
eingetheilt und Speculationen liber die Ursache der Farbenunter- 
schiede angestellt. Sie glauben dies durch die Annahme erklăren 
zu konnen, dass das Jod in verschiedenen Losungen in verschie- 
den grossen Moleculen vorhanden ist. 

Der Joddampf wird nach Beobachtungen von Salet (Ber. chem. 
Ges. 5, S. 433) bei einer unterhalb der Rothgluth liegenden Tem- 
peratur leuchtend und sendet ein dunkelrothes Licht aus, dessen 
Spectrum, wie das der leuchtenden festen Korper continuirlich ist. 

Besonders schon tritt dieses sonderbare Phonomen hervor, wenn 
man eine dlinne Platinspirale in einer luftleeren und etwas Jod 
enthaltenden Rohre durch den electrischen Strom zum Gliihen 
bringt und dann die Rohre erhitzt, um das Jod in Dampf zu ver- 
wandeln. Man bemerkt alsdann, dass die hellgltihende Spirale von 
einer dunkelrothen flackernden Zone umgeben ist. Ich kann die 
Erscheinung nicht treffender wiedergebm, als wenn ich die Spi- 
rale mit der Zone der Flamme einer Kerze vergleiche, welche einem 
schwachen Luftstrome angesetzt ist. 

Salet (Ber. chem. Ges. 5, S 725) beschrieb das primare Spec- 
trum des Jods, welches vollstăndig dem bekannten Absorptions- 
spectrum entspricht. 

Plticker und Hittorf war es bei Anwendung gewohnlicher Geiss- 
ler'schen Rdhren nicht gelungen, das primare Spectrum zu erhal- 
ten. Salet ist zum Ziele gelangt, indem er die frtiher von ihm be- 
schriebene Rohre mit ăusseren Electroden und Electricităt von 
geringer Spannung anwandte. Das Licht der Rohre ist in der 
Kălte gelb bronzefarbig, in der Wărme violett. Bei einer genauen 
Untersuchung des Spectrums des rothen Lichtes, welches liber- 
hitzter Joddampf aussendet, hat Salet jetzt die hauptsăchlichen 
Streifen des Absorptionsspectrums auffinden konnen. 

Dieselben sind jedoch schwach und bei geringer Dispersion er- 
scheint das Spectrum kontinuirlich. 

Ueber das Jod sagt H. W. Vogel in seiner schonen Abhand- 
lung (Ueber die Verschiedenheit der Absorptionsspectra eines und 
desselben Stoffes. Ber. chem. Ges. 11, S. 913) folgendes: 

Jod ist einer der wenigen Korper, der die Untersuchung ihres 



420 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 



Absorptionsspectrums in fester, geloster oder gasiger Form ge- 
stattet. Gewohnlich versteht man unter Absorptionsspectrum des 
Jods das des violetten Joddampf, das schon Brawster (Vergleiche 
1. c.) beobachtet hat. 

Dasselbe zeioft bekanntlich bei o-ewisser Dicke eine o-rosse z a hl 
von feinen Linien, die sich vom Roth bis zum Violett erstrecken 
und bei grosserer Dicke der Schicht zu intensiven Banden zusam- 
menwachsen. 

Bei Abklihlung verschwinden die Linien im Blau und Roth, und 
es zeigt sich dann auf kurze Zeit ein Spectrum von dem Curve i, 
ein annăherndes Bild liefert, und dessen Banden beim weiteren 
Abkiihlen sich in feine Linien auflosen. 



1 


\ F 


■ h 

1 


E 1 


3 d 


e 


3 


1 




1 










2 


y^—- 




\d> 


\- 












NyCt 
















6 


i) 


-js, 





Joddampf, 
Jod in CSţ, 
Jod in Alkohol, 

a. verdiinnt, 

b. concentr. 



Ganz anders erscheint das Jod in Losung. Die Losung in CS 2 
zeigt noch die violette Farbe des Joddampf, aber statt der zahl- 
reichen Linien und Banden bemerkt man einen homogenen Schat- 
ten (2), in concentr. Losung zwischen G und D, in verd. zwisenen 
D und F, der in Bezug auf seine Lage dem Streifensystem des 
Joddampfs bei gewisser Dicke entspricht, ohne jedoch selbst bei 
Anwendung mehrerer Prismen eine Spur von Streifen oder Ban- 
den zu zeigen. 

Ganz anders absorbiert die grelbo-efărbte alkoholische Losuno- 
des Jods. 

Bei dieser tritt nur eine Absorption der blauen Seite des Spec- 
trums ein, die sich je nach der Concetrătion mehr oder weniger 
mit nach Roth zu erstreckt ( 3 ). 

Es ist die Regel (Kundt), dass die Absorptionstreifen um so 
weiter nach Roth hinrlicken, je stărker die brechende Kraft des 
Losungsmittels ist. 

Festes Jod in Blătthen zeigt in der Durchsicht nur eine graue 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 424 

Farbe und eine theilweise Ausloschung aller Strahlen des Spec- 
trums. 

Das schone Spectrum des Joddampfes erkennt man weder beim 
festen noch beim fliissigen Aggregatzustande wieder. 

Der Dampf des J besitzt, wenn er mit Luft oder andern Gasen 
gemischt ist eine violette Farbe ; gesăttigter Joddampf ist intensiv 
blau und diese Farbe ăndert sich bis zu den hochsten Tempera- 
turen, die fur Glasrohren zulăssig sind, nicht (Stas). 

Der Joddampf giebt ein Absorptionsspectrum ; nach Plucker 
und Thalen gehen nur blaues und violettes Licht unter allen Ver- 
hăltnissen durch; in diinnen Schichten werden hauptsăchlich die 
griinen, in dickeren auch die rothen, orange und gelben Strahlen 
absorbiert. 

Da mir die photographische Aufnahme des Absorptionsspec- 
trums missgliickte, so gehe ich hier eine solche Photographie wie- 
der, die ich dem vorziiglichen Werke Mendelejeffs («Grundlagen 
der Chemie», S. 606) entnommen habe. 






1. Absorptionspectr. des Stickstoffdioxydes, (N0 2 ). 
2. Absorptionspectr. des Joddampfes, (I 2 ). 

Nach Leroux (Compt. rend. 55, S. 1 26) lăsst ein mit Joddampf 
gefiilltes Hohlprisma je eine Gruppe von rothen und blauen Strah- 
len, sodann das ultraviolette Licht hindurch. Dabei werden die 
rothen Strahlen stărker als die blauen gebrochen und das Disper- 
sionsvermogen verăndert sich in umgekehrtem Verhăltnisse mit 
der Temperatur. 

Nach Liveing und Dewar (Chem. News. 47, S. 121) ist Jod- 
dampf fur alles Licht von grosserer Brechbarkeit als X 4080 durch- 
lăssig; dichterer Jaddampf absorbiert alles Licht diesseits X 4300 
vollstăndip-, 

Nach Murghen (Beibl. zu Wiedermanns Ann. (2), 8. S. 822) 
reicht das Absorptionsspectrum von \ 6870 bis X 4956, im Roth 
sind verwachsene Bănder, gegen das Blau ist es scharf begrenzt, 



422 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

ausserdem finden sich noch einzeln Linien. Die Breite der Bănder 
wăchst mit der Wellenlănge. 

Nach Lommel (Pogg. Ann. Beibl. 19, S. 356) zeigt der Jod- 
dampf eine durch die gelbrothen, besonders die griinen Strahlen 
zu beidenSeiten von E. hervorgerufene Fluorescens. Im violetten 
und ultravioletten Theile zeigt sich keine Fluorescens. 

Das Fluorescenspectrum ist kontinuirlich von 85- — 1 10 der Le- 
coq'schen Scala; am hellsten in Orange. 

Ich priifte die Richtigkeit der Lommel'schen Angaben und fand 
sie als gut angegeben. 

Wlillner fand, dass Joddampf brennenden H. beigemischt, das 
Auftreten eines Spectrums veranlasst, welches dem Absorptions- 
spectrum des Jods genau entspricht. Um den Apparat vor der 
Einwirkung des Joddampfes zu schiitzen, und damit die Flamme 
ruhig brennt, wurde dieselbe von einem cylindrischen Lampenglase 
umgeben. Die Wasserstoff flamme, wenig Joddampf enthaltend 
leuchtet nur schwach und mit grlinlichen Lichte ; sie wird viei leuch- 
tender und zwar im rothlich-gelben Lichte, umgeben von einem 
schwach leuchtenden grlinlichen Saume, wenn das H-gas stark 
mit J-dampf gesăttigt ist, so dass ein starker Strom des rothen 
Joddampfs aus der Flamme entweicht. Ein Blick in den Apparat 
reicht aus, um die iiberaschende Aehnlichkeit in dem Charakter 
des Flammensspectrums und denjenigen des durch Joddampf hin- 
durch o-e yanofenen Ta^eslichtes zu erkennen. Von C erscheint ein 
heller und dunkler Streifen, stabgitterartig, bis zum beginnenden 
Griin. 

Das Griin erscheint viei continuirlicher und die Streifen in dem- 
selben sind kaum erkenntbar. Wenn die Flamme geringeren Jod- 
gehalt hat, dann kann man sie besser erkennen. 

Auch Salet berichtet (Compt. rend. 74. S. 1249), dass wenn 
man viei Joddampf in das Innere der H-flamme einleitet und das- 
selbe entziindet, ein gelbes Licht (an der Stelle wo sich HJ bil- 
det) beobachtet wird das ein kontinuirliches Spectrum zeigt. 

Hochinteressant sind die Arbeiten von Smyth (Chem. News. 60, 
S. 223 — 224(1889)) und Llideking (Chem. News. 61, S. 1 — 2 
(1890) ), weil sie uns einen Aufschluss Liber die Wirkung der elec- 
trischen Entladung auf das Jod bei langer Dauer gewăhren. Auch 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 423 

ich liess eine mit Jod gefiillte Geissler'schen Rohre vier Monate 
lang stehen und kann die Unverănderlichkeit des Jodspectrums 
constatieren. 

Das Emissionsspectrum des Jods im Geissler'schen Rohr be- 
steht aus einer grossen Anzahl heller Li.nien, deren Mehrzahl in 
Gelbgriin und Gelb liegt. 

Die Wellenlănge der ersten Linie ist 6i2, 5 , die der letzten 
42 2, 

620 



8 { 



62 6, 4 



>2 
a , , . ... . . 6l 2, 5 

P 608,3 

*) • • - 595,0 

1. f • . . . ./.'. ....... 578,3 

2. I . -. ........... 576,, 

3- j 574,6 

56%o 
562, 

56i,o 
55o,o 

t. f . . . 549,9 

2. j ............ . 547,0 

3- ,].. • .......... 544, 

4-( ...... 54i,o 

537,o 
1. J ............ . 535,0 



n 2. 1 . , .... 534,0 
O . 525,0 

5 2 i,o 

m •••••• • • 5 l6 , 

V • .;.' 5o6, 

497,2 
p i.| ..•'... V ....... . 486, 

48o,o 
476,o 



424 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

Q I. j • • '• • • 468, 2 

2. I . . . . 466, 

464,0 
463,0 

* 462, 

' 445,o 
P • 443,2 

44o,o 
428, 

422, 

Ich hatte einen Versuch unternommen, um festzustellen, ob man 
in wăssiger Kupferjodidlosung (nach Lecoq'schen Arrangement 
arbeitend) Jod erkennen kann. 

Ich erfuhr dabei in folgender Weise : 

o, 4g Jodkalium in 400 ccm. — H 2 mit 

0, 3g (CuS0 4 -}~5 H 2 0) in 400 ccm. H 2 zusammengebracht, gab : 
Cu S0 4 +2 KJ=S0 4 K 2 +Cu I+I, ^ 

eine fast farblose, nur in dicker Schicht schwache Griinfărbung 
zeigende, klare Losung, die weder freies Jod noch Kupferjodur 
enthălt und lediglich die Reaction der Kupferoxydsalze zeigt. 

2 Cu I-f-I 2 =2 Cu I 2 . 

Die Existenz des Kupferjodids in wăsserig'er Losung hat Traube 
(Ber. Chem. Ges. Jahrg. 1884, S. 1064. Verg-leiche auch Chem. 
Soc. Jour. 45, S. 409) nachg-ewiesen. 

Hier war der Gang, um das Spectrum dieser Losung zu stu- 
dieren, derselbe wie ich ihn bei Chlorverbindungen (1. c.) be- 
schrieben habe. 

Den Nachweis von Jod konnte ich hier nicht erbringen. 

b) Jodverbindungen. 

Wie man aus verschiedenen Jodverbindungen das Jod erkennen 
kann, dariiber geben die Lehrbiicher iiber die Spectralanalyse gute 
Auskunft und es sei hier nur noch erwăhnt, dass man im Absorp- 
tionsspectrum des Jods ein sicheres Mittel hat, um dieses Element 
aus seinen Verbindunqren zu entdecken. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 425 

Durch das oben gesagte, glaube ich schon geniigend gezeigt zu 
haben, dass die Spectralanalyse zur Bestimmung von Chior, Brom 
und Jod in kleinen Mengen dem Chemiker ein practisches Hilfs- 
mittel liefert und ihn befăhigt, theils durch Absorptions — oder 
Emissionsspectra auf gestellte Fragen rasch und sicher zu ant- 
worten. 

Complicierter wird die Aufgabe, wenn es sich darum handelt, 
in Mischuneen diese drei Halosrene zu erkennen. 

Die Losung dieser Aufgabe findet sich im folgenden Abschnitte. 

E. Fiinfter Abschnitt. 

a) Entdeckung von Chior, Brom und Jod in Gemengen. 

Handelt es sich darum Chior neben Brom festzustellen, so fiihrt 
die Baryumprobe immer zum Ziele. 

Ich habe mit dieser Lecoq'schen Methode, die mir ubrigens nie 
versagt hat, immer befriedigende Resultate erhalten, bemerke hier, 
dass ich imstande war, auf diese Weise — wie ich schon an der 
richtigen Stelle hervorgehoben habe — noch Y3500 m S- CI oder 
V3000 m o* ^r nachzuweisen. 

Bekanntlich ist es eine schwieriofe Aufgabe nach dam herhomm- 
lichen nassen Verfahren in den Haloidsalzen ihre Halogenbestand- 
theile schnell zu entdecken und es ist fast unmoglich, die Spuren 
dieser drei Halogene rasch und sicher zu bestimmen, da die ana- 
lytische Methode viei grossere Mengen von Stoffen fordert, als 
die Spectralanalyse. 

Mitscherlich hat sich eingehend mit dieser Frage beschăftigt 
und in seinen Arbeiten fand ich eine gute Stiitze fur meine Unter- 
suchungen. Mitscherlich arbeitete bekanntlich mit Kupferverbindun- 
gen [Pogg. Ann. 125. S. 629]. 

Zwar hat schon Diacon 1864 [Salet: Trăite elementaire de spec- 
troscopie, Paris, S. 172] Anwendung von CuCl 2 vorgeschlagen, 
um CI zu entdecken. Seine Operationsmethode bestand in Her- 
stellung einer mit CuO gesăttigten Perle des Phosphorsalzes, 
welche vorher zu Weissgluht gebracht wurde. 

Es wurde meinerseits nicht versăumt die Mitscherlich'schen An- 
sichten an anderen Metallen zu priifen, oder die Verbrennung in 



426 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

anderen Gasen vorzunehmen ; alle diese Versuche gaben negatives 
Resultat oder bestătig-ten die Mitscherlich'schen Aneaben. 

Es blieb mir daher nichts anders ubrig- als seine Ausfiihrunofen 
einer genauen Priifung zu unterziehen. 

Ich verfuhr da in folgender Weise [Mitscherlich 1. c.]. 

Die getrockneten, festen Substanzen wurden mit der Hălfte 
ihres Gemisches mit schwefelsauerem Ammoniak und Vio Gewichts- 
theil CuO innig gemengt und das Gemenge nachher in die kugel- 
formig-e Erweiteruno- eines Glasrohres o-ebracht, welches auf der 
einen Seite mit einem Wasserstoffapparat in Verbindung stand, 
auf der anderen Seite der Kugel offen war. 

Ueber die Masse leilet man das H-gas, entzundet es und erhitzt 
die Substanz langsam. Es fărbt sich die Flamme stets anfangs 
etwas durch eine Oxydationsstufe des Kupfers, bis das Kupfer re- 
duciert ist ; man sieht hierbei durch den Spectralapparat eine Hel- 
ligkeit im Griin, die meist zu unklar ist, um ein bestimmtes Spec- 
trum deutlich erkennen zu lassen ; spăter treten dann sehr deut- 
lich die Spectren der Haloidsalze des Kupfers auf. Ich 'habe die 
Spectren der Kupferhaloidsalze photographiert, werde dieselben 
spăter publicieren und bemerke jetzt nun, dass meine Aufnahmen 
mit den Mitscherlich'schen Aufzeichnungfen 2fut iibereinstimmen. 

Bei sehr schwachen Reactionen erkennt man die Chlorverbin- 
dungen am besten durch die Linien bei 105 und 109, ausserdem 
durch die Helligkeit bei 85 — 87 [Mitscherlich'schen Scala]. 

Die Bromverbindung durch die Helligkeit bei 85, 88^ 92. 

Das Jodspectrum bei 94, 96, 99 und io2 i j%. 

,Es lhsst sich auf diese Weise : 

Vî % Br und ' 

i°/oJ 
nachweisen. 

Ein geiibter Beobachter — so san Mitscherlich — kann noch 
viei kleinere Quantităten entdecken. 

Ein Nachtheil dieser Methode ist dass sich das schwefelsauer. 
Ammoniak, welcher sich bei der hoheren Temperatul* zersetzt und 
das Amoniakspectrum giebt, die Reaction sehr verdunkelt. 

Bei einigen Verbindungen, wie z. B. bei Chlorsilber, Chlorver- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 427 

bindungen des Hg. etc., ist ein Zusatz von schwefelsauer. Ammo- 
niak, welcher zur Zersetzung der angewandten Substanz verwen- 
det wird, unnothig, weil sie schon an sich eine scharfe Reaction 
zeiofen. 

Bei Anwendung von schwefelsauerem Ammoniak lassen sich die 
Salzbildner, wenn sie in kleineren Ouantităten mit einander şfe- 
mengt vorkommen, schwer erkennen, so dass, um dieselben in 
diesem Falie nachzuweisen, die folgende Methode [Mitscherlich] 
angewendet werden muss. 

Man fălit die Salzbildner mit einem Silbersalz, versetzt den ge- 
trockneten Niederschlag mit dem doppelten Gewicht Kupferoxyd, 
mengt die Masse innig und untersucht dieselbe wie angegeben. 
Man fmdet auf diese Weise weniger als 

/io /o CI, 
</ 9 »/„ Br und 

'/• % J 
in dem durch das Silbersalzentstandenen Niederschlag. 

Die Spectren treten hierbei nach einander auf, zuerst das des 
Chlorkupfers, dann das des Bromkupfers und zuletzt das des Jod- 
kupfers. 

Diese Erscheinung riihrt von der verschiedenen Fliichtigkeit 
dieser Kupfersalze her. Chlorkupfer verpfliichtigt sich schon weit 
unter der Temperatur der Rotglut, Bromkupfer nahe dieser Tem- 
peratur und Jodkupfer bei schwacher Rotglut. Je langsamer die 
Verpfluchtigung vorgenommen wird, desto genauer sind die Re- 
sultate der Analyse. 

Sind die geringsten Spuren von Jod- und Bromverbindungen 
bei einem grossen Ueberschuss an einer Chlorverbindung vor- 
handen, so setzt man zur Losung ungefăhr ein Zehntel Gramm 
salpetersauer. Silberoxyd hinzu ; lăsst den Niederschlag kurze Zeit 
stehen und mmmt dann dieselbe Operation, wie oben angegeben, 
vor. Es ist in diesem Niederschlage die grosste Menge des Jods 
und Broms enthalten und man kann in ihm diese Korper nach- 
weisen. 

Ein Bild von der Genauigkeit dieser Methode fiihrt uns Mit- 
scherlich bei folgendem Versuche an. 

Zu einem Pfund Kochsalz, das kein Brom enthielt, wurden 5 Milligr. 

4 



428 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Bromnatrium hinzugesetzt, hinzu i Decigr. salpetersauer. Silberoxyd 
und, wie angegeben, der Niederschlag behandelt. 

Nach dem das Spectrum des Chlorkupfers lăngere Zeit beobach- 
tet war, konnte man 5 Minuten lang das Spectrum des Brom- 
kupfers deutlich erkennen. Zu der Kochsalzlosung wurde von neuen 
1 Decigr. salpetersauer. Silberoxyd gesetzt und das Gemenge 
ebenso untersucht. Sechs Minuten lang konnte man die Reaction 
beobachten. 

Entsprechende Versuche stellte ich mit Jodverbindungen an, 
Die Reaction erfolgte hierbei mit derselben Schărfe. 

Da eine Zehntel Minute zur Erkennung des Spectrums hin- 
reichend ist, die Reaction aber lăngere Zeit [8 — 10 Minuten] 
dauerte, da durch dieselbe ein Hunderttausendstel nachgewiesen 
wurde, lăsst sich somit ein Zehnmillionteltheil Jod oder Brom im 
Chlornatrium entdecken. Man kann daraus ersehen, sagt Mit- 
scherlich, dass diese Erkennungsmethode fast unbegrenzt ist, wenn 
nur genug von dem zu untersuchenden Korper vorhanden ist. 

In 1 1 Meerwasser, das in der Năhe von Zadar [Dalmatien] ge- 
schopf wurde, von wo es mir durch die Gute des Herrn Aram- 
baschin iibersandt wurde, konnte ich circa 2 Minuten lang die 
Reaction auf Brom beobachten. 

Im Wasser der Lao-unen von Venedipf war ich nicht imstande 
Brom zu entdecken. Jod konnte ich in beiden Wassern nicht nach- 
weisen, da wahrscheinlich die Menge des angewandten Wassers 
zu oferino-war. Im Wasser der Ostsee, das ich selbst auf demWeee 
von Warnemiinde nach Gjedser geschopft habe, fand ich grossere 
Mengen von Brom aber auch kein Jod. Im Wasser des todten 
Meeres, das an Bromverbindungen am reichsten ist und von dem 
mir ebenfalls sehr geringe Ouantităten zu Gebote standen, be- 
obachtete ich die Brom — aber keine Jodreaction. 

Auch betreffs der Priifung der organischen Substanzen auf Salz- 
bildner dienten mir Mitscherlich'schen Beobachtungen als Grund- 
lage. 

Die Untersuchung geschah in einer Rohre mit zwei Kugeln, die 
mit dem Wasserstoffapparat in Verbindung stand. In der der 
Flamme zunăchst gelegenen Kugel wurde das Kupferoxyd erhitzt 
und iiber das durch den Wasserstoff nun reducierte Oxyd waren 



BULETINUL SOCIETATE DE SCHNŢE 429 

die Producte der erhitzten organischen Substanz, die sich in der 
anderen Kugel befanden, geleitet. Mann kann auf diese Weise die 
geringsten Menge von CI, Br, und J erkennen. Auch Spuren 
des einen Salzbildners bei grossem Ueberschuss des andern sind 
leicht nachweisbar. 

Auf die quantitative Analyse der Salzbildner bin ich hier noch 
nicht eingegangen, weil ich die Gelegenheit dazu fiir spat ere Zeiten 
in Aussicht sŢenommen habe. 

H. W. Vogel hat die Silberverbindungen mit Kupferoxyd ge- 
mengŢt und das Gemenofe im Wasserstoffstrome verfluchtiot. Das 
Resultat dieser Untersuchung ist in seinem Lehrbuche der practi- 
schen Spectralanalyse [S. 235] erwăhnt. 

Ich habe seine Zeichnungen durchgepriift und gefunden, dass 
das Cu Cl 2 . — Spectrum am besten wiedergegeben ist. 

Wenn man mit einzelnen Halogenverbindungen arbeitet, so 
kann man die charakteristischen Linien fest halten; schwerer wird 
es, wenn man mit Gemengen operiert, dann wird das Spectrum 
complicierter. 

Jodkupfer zeigt das stărkste continuirliche, Bromkupfer ein 
schwăcheres und das Chlorkupfer das schwăchste Spectrum. Das 
Cu CL 2 — ■ Spectrum zeigt sich beim Gemenge zuerst, das des Jod- 
kupfers zuletzt. Die Probe ist unbequem, sie ist aber sicher und 
ein geschickter Spectralanalytiker kann aus diesen Beobachtungen 
richtigfe Schliisse ziehen. 

Auch hat Vogel die Spectren des Ba Cl 2 , Ba Br 2 und Ba J 2 un- 
tersucht. Diese drei Baryumsalze geben sehr charakteristische Spec- 
tren [Vogel, 1. c. S. 156], die man aber dauernd nur erzeugen kann, 
wenn man HG — , HBr — oder J-Dampf in die Flamme einfiihrt. 

Nach demselben Gelehrten erhălt man bequemer. aber freilich nur 
fiir kurze Zeit, die Spectren beim Einfiihren von NH 4 C1, NH^Br 
und NH^ J in die Flamme unter eine bereits darin befindliche 
gliihende BaO-Probe. Die dabei beobachteten Spectren sind schon 
oft s^ezeichnet worden ; sie sind dadurch auso-ezeichnet, dass sie als 
Linienspectren erscheinen, obgleich die Linien nicht die Schărfe 
von Metallinien haben. 

Im Brom und Jod lăsst sich ein Gehalt an Chior durch Aufblitzen 
der Ba CL 2 — Linie, beim Einbringen von Gemengen des betref- 
fenden Stoffs mit BaO leicht erkennen. 



430 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

IV. FOLGERUNGEN. 

Wenn wir die oben festgestellten Resultate iiberblicken, ersehen 
wir zunăchst, dass sich im allgemeinen die Spectren des Chlors, 
Broms und Jods deutlich erkennen lassen. 

Der Umstand ferner, dass es auch bei den Verbindungen ge- 
lang, gewiinschte Spectren zu erhalten, macht es uns moglich, dar- 
aus sîchere Schliisse betreffs ihrer Bestandtheile zu ziehen. 

Aus den Ergebnissen unserer Versuche erhellt somit, dass die 
Spectralanalyse viei empfindlichere Kennzeichen zur Auffmdung 
des CI, Br und Jods gewăhrt als die gewohnliche nasse Methode 
und sie kann dem allerschărfsten analytischen Verfahren an die 
Seite gestellt werden. 

ABKURZUNGEN. 

Pogg. Ann. . . . Annalen der Physik und Chemie, Poggendorff ; 

Compt. rend. . . Comptes rendus hebdomadaires des seances de l'Academie des 

sciences, Paris ; 
Polyt. Centrb. . . Polytechnisches Centralblatt ; 
Journ. f. or. Ch. . Journal fur practische Chemie ; 
Ber. Chem. Ges. . Berichte der deutschen Chem. Gesellschaft, Berlin ; 

Jahresb Jahresbericht uber die Fortschritte der Chemie; 

Beri. Akad. . . . Sitzungsberichte der Berliner Akadem. d. Wissenschaft ; 
Wien Akad. . . Sitzungsbericht der kais. Akadem. der Wissenschaften, Wien ; 
Ann. chim. phys. . Annales de chimie et de physique, par M.M. Chevreul, Dumas, 
Boussingault, Regnault, Wurtz. Paris. 

L1TERATURNACHWEIS. 

Die Literaturnachweise sind in folgende Gruppen eingetheilt : 
i) Einleitung. 

2) Historischer Theil. 

3) Experimenteller Theil. 

EINLEITUNG. 

Studien zur Spectralanalyse, I. N. Lockier. — Die Spectralanalyse und ihre Anwen- 
dung in der Astronomie, Saupe, Programm der Realschule zu Grimma. 

HISTORISCHER THEIL. 

1) On the Exammination of Coloured Flammes by the Prisma, Edinburg, 
Physical and Litterary Essays, (1752), II 12. — 2) Method of examining refractive 
and dispersive Powers, London, Philosophical Transactions, june 1802, 380. — 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 434 

3) Kahlbaum: Aus der Vorgeschichte der Spectralanalvse, Schweig, V. 1 888, 1 1 . Auch 
Lockyer: Studieri zur Spectralanalvse, (1879), 71. — 4) Optique de Newton, traduc- 
tion nouvelle, Tome 1, Paris 1787. — 5) Joannes Marcus Mărci de Kronland: Thau- 
mantias, liber de arcu coelestideque colorum apparentium natura, etc. Pragae 1648. 
Dissertation de natura iridis. ib. 1650. — Heller: Geschichte der Physik, II, 328. — 
6) Jorg : Fraunhofer und seine Verdinste ura die Optick, Jnaug. Diss. Munschen, 
1859. Denkschrift der Miinchener Akademie 18 14 — 15. — Lommel : Jos v. Fr. 
gesammte Scliriften, Miinchen 1888.-7) Trans. R°y Soc. Edinb. (1823), 9, Seite 
445. — Light, Ericyl Metrop. (1827), Seite 438. — Pogg, Ann. 16, (1829).— 
8) Vom Licht, von Herschel, deutsch von Dr. J. C. E. Schmidt, Stuttgart 183 1, 
266. — 9) Foucault: Archives des sciences phys. et nat. Tome 10, 323, (1849), 
und Annal. de Chimie. Tome 58, 476 (1860). Thomsen : Pogg. Ann. Bd. 118, 
S. 110 (1863). Brewster: Compt. rend. T. 62, S. 17. (1866). Zantedeschi : Vene- 
zia Atti., T. 7, S. 256 (1861/2). Leider stand mir das letztere Werk nicht zur V«.r- 
fugung. — 10) Brit. Assoc. Rep. 1835. — Chem. News. 3, 198. — Phil. Mag. 7, Seite 
299 (1835). — 11) Brew T ster Jour. of Soc. 5. S. 77, (1826). — Schweigger Jahrb. d. 
Chem. und Phys. Bând 18, S. 445 (4826). —Phil. Mag. 4 S. 114 (1834) und 9, 
S. 3 (1836). — Auch Miller: Chem. News von 19 April 1862. Vogel : Chemische 
Wirkung des Lichtes, 1884, S. 5 — 21. Arago : [Le dagnerreotype], Compt. rend. 
T. 9, S. 250, (1839).— 12) Pogg. Ann. Bând 33, S. 374 (1834). — 13) Brit. 
Assoc. Rep. S. 319 (1882). Phil. Mag. 2, S. 360, (1833). — Edinb. Roy. Soc. 
Trans. 12, S, 519, (1834).— 14) Phil. Mag. 27, S. 81. Auch Pogg. Ann. Bând 69, 
Seite 404. — 15) Lockyer: Studien etc. S. 82 — 83. — 16) Chem. News. 10, 
S. 181. — 17) Phil. Mag. 32 [3] S. 100 (1848). — 18) Archives des sciences phys. 
et nat. T. 10, S. 323 (1849). — Institut. S. 44 (1849). — Annal de Chim. T. 58, S. 
476(1860). — 19) Annal. de Chim. [3] T. 31, S. 295,(1851) undT. 45 (1855). — 
20) Pogg. Ann. 94, S. 141 -165 (1855). — Phil. Mag. 9, S. 327. — 2i)Trans. Roy. 
Soc. Edinb. 3, S. 376; 21, S. 353. — 22) Monatsberichte der Berliner Akademie, 
Februar 1859. — 23). Pogg. Ann. 106, S. 610 und 107, S. 473 (1859). — 
24) Pogg. Ann. 103, S. 89 und 151; 104, S. 1 1 3 und 622; 105, S. 67; 107, S. 77 
und 497. — 25) Pogg. Ann. 11 o, S. 161 — 189; 113, S. 337. — 25 a) Pogg. Ann. 
1 19, S. 1 ; 1 1 3, S. 378 ; 1 18, S. 94. — 25 b) Die Spectralanalyse von Roscoe, 
deutsch von Schorlemmer 1870, S. 73. — 26) Sitzungsber. d. k. preus. Akad. d. 
Wissensch. Berlin, Jahrgang 1892, II S. 604. — 27) Compt. rend. von 20 Sept. 
1875; Pogg. Ann. 116, S. 495. — 28) Journal f. pract. Chemie 89,5.441. — 
Auch Boisbaudran. Spectres lumineux und Muller: Pogg. Ann. 124, S, 637. — 29) 
Compt. rend. 82, S. 168. Auch Liveing und Dewar, Proc. Roy. Soc. 28, S. 482. — 
30) Mendelejeff : Grundlagen der Chemie, deutsch v. Jawein und Thillot, S. 
756 — 757. 

EXPERIMENTELLER THEIL. 

1) Moren : Compt. rend. 68, S. 376. Gernez : Compt. rend. 74, S. 660. — 
2) Pogg. Ann. 114, S. 213. — 3) Pogg. Ann. Ergănz. 6, S. 477, Vergleiche dage- 



.432 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGUNŢE 



gen Roscoe und Schorlemer : A. d. ChemieI,S. 103 (1877). — 4) Chemical News. 88. 

S. 133. — 5)Morren: Compt. rend. 68, S. 376.— Pogg. Arin 137, S. 165. — 6) 

Notes on the absorption of ultraviolet rays by varions substances. Chem. News. 47, 

S. 121. — 7) Polyt. Centr. 28,8.302. — Journ. f. pr. chim. [2], 9, S. 180 (1874). — 

8) Ann. d. Chim. 168, S. 338 (1873). — 9) Journ. f. pr. Chdm. [2], 14, S. 84, 

(1876). — 10) Ber. d. Chem. Ges. 8. S. 226 (1875). — n) Compt. rend. T. 

91, S. 902. — Chem. Centr. Blatt. 12, S. 26. — 12) Stas: Uutersuchungen iiber die 

Gesetze d. chem. Proprotionen etc. iiberzetzt von Aronstein, Leipzig 1867 

S. 137. — Zeitschrift fur analyt. Chemie 6, S. 419. — Jahrresb. f. Chem. 1867. Seite 

159. — 13) Thalen: Le spectre d'absorption de la vapeur d'jode, presente a lAca- 

demie royal des sciences de Stockholm, le 10 fevrier 1869. — 14) Pogg. Ann. 140, 

S. 334. 

Berlin, im August 1902. 



NOTE 

Sur l'influence de l'eau de mer sur Ies mat6riaux tiydrauliques et 
particulîer sur le ciment portland 

PAR 

A. MEYER 

INGENIETJR-CHIMISTE 



L'action de l'eau de mer sur Ies mortiers hydrauliqoes peut etre 
etudiee â deux points de vues : l'action mecanique et l'action chi- 
mique. 

La destruction des mortiers est la resultante de ces deux actions 
et sa marche depend d'une foule de facteurs dont Ies effets peu- 
vent varier dans chaque cas particulier. L'action mecanique de 
l'eau de mer, s'ajoute dans ses effets a l'action chimique et facilite 
celle-ci. 

Nous ne mentionnerons que pour memoire la force desagre- 
Sfeante des lames venant se briser contre Ies ouvrag-es maritimes 
et entraînant avec elles, soit des galets, soit du sabie, qui projettes 
violemment contre la surface de ces ouvrages, provoque l'usure et 
meme le bris de la couche exterieure du beton et augmente la sur- 
face d'attaque de l'eau de mer, tout en permettant â celle-ci de 
penetrer profondement dans la masse du beton. L'action des la- 
mes, ainsi que l'action des marees, facilitent le passage de l'eau, 
par filtration, jusquedansl'interieur des blocs quisontsoumis â des 
differences de pression, ou bien alternativement immerg^s et a sec. 



BULETINUL SOCIETATE DE SCIINŢE 433 

Dans un etat plus avance de decomposition chimique des mor- 
tiers par l'eau de mer, ceux-ci sont friables, Taction mecanique de 
l'eau devient de plus en plus forte, corrodant avec plus de facilite 
Ies blocs ainsi exposes et Ies desagregeant peu â peu. 

Nous nous occuperons ici specialement de l'action chimique de 
Teau de mer, etudiee deja par de nombreux auteurs tels que : Vicat. 
Michaelis, Le Chatelier, Feret, Rebuffat, etc. 

Celle-ci est en effet beaucoup plus importante que l'action me- 
canique et c'est a elle qu'il faut attribuer la decomposition des mor- 
tiers, surtout des mortiers pour lesquels on etait en droit d'attendre 
une resistance parfaite aux actions mecaniques, de ceux qui par 
leur grande cohesion et la lorce agglomerante du liant hydraulique 
ayant servi a Ies confectionner, peuvent et doivent etre classes au 
premier rang. 

Nous voulons parler des mortiers de ciment portland et autres 
produits analogues â forte resistance, qui se comportent toujours 
admirablement lorsqu'ils sont employes a l'eau douce ou â l'air, 
pour peu qu'on ait eu soin de choisir un ciment repondant aux 
conditions techniques exigees et que le dosage et la confection du 
mortier aient ete faits d'une fagon judicieuse et avec soin. 

Loin de nous l'idee de vouloir emettre la conclusion, emise deja 
par plusieurs auteurs, qu'aucun mortier hydraulique n'est capable 
de resister â l'eau de mer. 

Nous sommes au contraire certain, qu'en faisant un choix judi- 
cieux de l'agglomerant â employer et en faisant un mortier ou un 
beton presentant le maximum de compacite et le minimum de per- 
meabilite, ou arrive â obtenir une resistance, qui dans certains cas 
peut etre consideree comme complete, a la decomposition par l'eau 
de mer. 

Action chimique de l'eau de mer 

Lorsqu'on gâche le ciment â l'eau de mer on constate genera- 
lement un ralentissement dans la prise et une augmentation de la 
resistance aux courtes periodes. 

Si le ciment est gâche a l'eau de mer, puis conserve â l'eau 
douce, cette augmentation de la resistance restera acquise, elle est 
due au ralentissement de la prise provoque par Ies sels en disso- 



434 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

lution dans l'eau de mer. Ce cas retombe dans le cas des ciments 
dont la prise a ete ralentie artificiellement, soit par une adjonction 
bien comprise de gypse lors de la mouture, soit par tout autre 
moyen et qui presentent des resistances notablement plus fortes 
que celle du meme ciment n'ayant pas subi ce traitement. 

Si au contraire, le ciment gâche, soit a l'eau de mer, soit a l'eau 
douce, est mis â durcir dans l'eau de mer, la resistance augmente 
d'une fagon generale pour Ies courtes periodes, puis decroit: elle 
arrive â etre inferieure â la resistance du meme ciment mis â dur- 
cir dans l'eau douce et peut meme, dans certains cas, devenir nulle. 
Le ciment presente alors des traces de desagregation evidentes, 
dues a des phenomenes d'ordre chimique, soit Ies reactions des 
sels contenus dans l'eau de mer, sur Ies differents composes for- 
mant le ciment. 

Nous allons essayer d'etudier Ies reactions qui se passent et pour 
etre plus clair, nous nous permettrons auparavant de donner un 
court apercu des corps qui se trouvent en presence. 

Eau de mer. — L'eau de mer tient en solution un certain nom- 
bre de sels, dont Ies principaux sont le sel ordinaire ou chlorure 
de sodium, le chlorure de magnesie, le sulfate de magnesie, le sul- 
fate de chaux, un peu de chlorure de potassium, de bicarbonates 
de chaux et de mag-nesie. 

Les quantites reciproques de ces sels varient notablement d'une 
mer a 1' autre, cependant l'eau des mers ouvertes presente, â peu 
de chose preş, la meme composition. 

On peut admettre en moyenne pour ces dernieres, une teneur 
variant de 1,5 a 4°/ de sels en dissolution, qui eux memes se trou- 
vent dans les proportions relatives suivantes : 

Chlorure de sodium . . . . . . . . de 75 â 85 °/ 

Chlorure de magnesie » 7 » 10 » 

Sulfate de magnesie . . » 4,5 » 9 » 

Sulfate de chaux » 0,5 » 4,5 » 

Chlorure de potasse » 1 » 4 » 

Chlorure de chaux » o » 0,2 » 

Bromures divers » o » 0,5 » 

Bicarbonates de chaux et magnesie . . » 0,1 » 3,2 » 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 435 

Comme nous le verrons, Ies sels pouvant jouer un role dans la 
decomposition du ciment, se limîtent au sulfate de magnesie et au 
sulfate de chaux, puis en second ordre, aux chlorures et bicarbonates 
de magnesie et de chaux. Les autres sels restent innertes et sans 
action sur le ciment. 

Ciment. — Le ciment anhydre est, comme nous F avons indique 
dans une precedente etude, la reunion de plusieurs mineraux, pou- 
vant varier suivant sa basicite et suivant sa cuisson. Comme mine'- 
raux formant les elements constitutifs du ciment, nous avons : le 
silicate tricalcique et le fondant, dont la composition est variable, 
mais qui contient generalement tout le fer et presque toute l'alu- 
mine. Comme mineraux accessoires, nous avons : un melange iso- 
morphe de silicate tricalcique et bicalcique, un silico-aluminate de 
chaux et enfin un aluminate de chaux se tr ou vânt surtout dans les 
ciments peu cuits. 

Le ciment hydrate se compose de silicate monocalcique et d'hy- 
drate de chaux, provenants de la reaction de l'eau sur le silicate 
tricalcique, puis d aluminate de chaux hydrate et probablement, 
d'apres Rebuffat, d'une combinaison entre le silicate monocalcique 
et l'aluminate de chaux hydrate. Accessoirement, on recontre du 
carbonate de chaux, provenant de la carbonatation de l'hydrate de 
chaux, puis une substance inerte, difficilement attaquable par l'eau, 
le fondant ferruo-ineux. 

Ceci pose, examinons au point de vue chimique, les reactions 
qui vont se passer lorsqu'on mettra en presence le ciment et 
l'eau de mer. 

Gâchage du ciment ă l'eau de mer. Nous avons vu qu'on ob- 
serve generalement un ralentissement de la prise en gâchant le 
ciment â l'eau de mer. Ce phenomene est du, soit a l'action du 
chlorure de magnesie qui, se transformant en chlorure de chaux, 
retarde l'hydratation des aluminates et la dissolution des sels qui 
determinent la prise, soit â celle du sulfate de magnesie, qui se 
transforme en sulfate de chaux et agit comme ce dernier, en com- 
binant Taluminate hydrate, au fur et â mesure de sa formation, 
pour former le sel double insoluble, le sulfoaluminate de chaux, 
incapabie de provoquer la prise par lui-meme. 



436 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

Les quantites relatives de ces sels contenus dans l'eau de gâchage, 
sont cependant si minimes, que leur action est forcement limitee. 

Ciment mis a durcir dans Veait de mer. Le ciment ayant fait 
prise et offrant deja une certaine cohesion, se trouve mis en con- 
tact avec les sels contenus dans l'eau de mer et donnera lieu aux 
phenomenes suivants : 

Une certaine quantite d'eau de mer penetrera dans l'interieur 
du mortier par capillarite et les sels qui y sont contenus et qui peu- 
vent avoir une action sur les sels formes ou en voie de formation 
dans le ciment, reagiront sur ceux-ci de la facon suivante : 

Le sulfate de magnesie donnera lieu â la formation de sulfate 
de chaux avec l'hydrate de chaux provenant de l'action de l'eau 
sur le silicate tricalcique : 

i). Si0 2 . 3 CaO + 2H 2 = Si0 2 . CaO + 2 Ca (OH) 2 

2). Ca (OH) 2 + Mg- S0 4 = Mg~(OH) 2 _|_ Ca S0 4 

L'hydrate de magnesie ainsi forme est insoluble et restera dans 

les pores du ciment. Le gypse produit par cette reaction, plus so- 

luble que l'hydrate de chaux, restera en solution et reagira sur les 

aluminates hydrates deja formes, soit par hydratation de la petite 

quantite d'aluminate contenue primitivement dans le ciment avânt 

la prise, soit produits par la decomposition des silico-aluminates 

basiques. 11 se formera en presence de 1' exces de l'hydrate de 

chaux, un sulfoaluminate de chaux, d'apres la reaction generale: 

3 Ca SO* + AL 2 3 . xCaO.aq + y Ca (OH) 2 + aq = 

Al 2 0. A . 3 Ca O. 3 Ca S0 4 + 26.5 H 2 

La formation de ce sulfoaluminate, qui fixe une quantite tres 
forte d'eau et augmente considerablement de volume, aura pour 
effet de detruire progressivement la coh.esion du ciment. 

Cest a la formation de cet expansif, qu'est due la destruction 
des travaux en ciment a la mer. 

Par suite de la difference de densite de l'eau de mer entree pri- 
mitivement par capillarite dans le bloc de ciment considere et ayant 
perdu son sulfate de magnesie, ii y aura tendance ?u retablisse- 
ment d'un equilibre avec l'eau exterieure et une nouvelle quantite 
de sels ayant penetre dans l'interieur du bloc, la reaction du sulfate 
de magnesie sur la chaux et la formation du sulfoaluminate suivront 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 437 

leur cours regulier, le mortier se desagregera de plus en plus par 
la formation de ce dernier sel, multipliant ainsi la surface d'attaque 
que presentera le ciment â l'action de l'eau de mer et facilitant 
ainsi son entree. 

Lorsque toute Falumine capable d'entrer en reaction aura ete 
transformee de cette facon en sulfoaluminate, le reste de l'hydrate 
de chaux se transformera en sulfate de chaux et sera elimine. 

A ce moment — et seulement alors — le sulfoaluminate se decom- 
posera, ce sel n'etant insoluble qu'en presence d'un exces d'hydrate 
de chaux. Le sulfate et meme le chlorure de magnesie agiront sur 
lui en s'emparant de sa chaux d'apr2s Ies reactions suivantes : 

a). Al 2 3 . 3 Ca O. 3 Ca S0 4 . aq + 3 Mg SO, = 
Al 2 (OH)6-f : 3 Mg(OH)g + 6 Ca SQ 4 
insolubles soluble 

b). Al 2 3 . 3 Ca O. 3 Ca S0 4 . aq + 3 Mg CI, == 
Ala (OH)6 + 3 Mg (OH)g + 3CaS0 4 + 3CACL, 
insolubles solubles 

II se formera de l'hydrate d'alumine et de l'hydrate de magnesie 
insolubles, et du gypse et chlorure de calcium qui seront entraînes 
par l'eau de mer. 

Le chlorure de calcium ainsi forme, reagira instantanement sur 
le sulfate de magnesie contenu dans l'eau de mer, en donnant du 
sufate de chaux et chlorure de magnesie. 

En presence du sulfate de magnesie, nous pouvons par conse- 
quent negliger absolument l'action directe du chlorurt de magnesie 
pour toutes Ies reactions qui se passent sur le ciment en eau de mer. 

La decomposition du ciment ne s'arrete pas la ; â l'etat de divi- 
sion extreme ou ii est reduit, le silicate monocalcique sera lui-meme 
attaque par Teau et perdra de la chaux, ainsi que le prouvent Ies 
nombreuses analyses effectuees sur des ciments dont l'etat de de- 
composition etait tr^s avance. 

Ce phenomene de la decomposition du silicate monocalcique, ne 
doit cependant inspirer aucune crainte, on arrive exactement au 
meme resultat en traitant un ciment par de l'eau distillee renou- 
velee fr^quemment et cependant personne n'en tirera la conclu- 



438 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

sion que le ciment n'est pas un materiei hydraulique et ne peut pas 
etre employe pour Ies constructions en eau douce. 

Dans Ies experiences que nous avons maintenant en cours, nous 
sommes arrive â extraire de cette facon 48°/ de chaux sur 62°/ 
qu'en contenait le ciment primitivement. Le rapport moleculaire de 
la silice â la chaux restante est deja arrive a : 



_ u 5 



Ca O" i 

et la chaux continue encore a s'extraire. 

Ce phenomene n'est du qu'â l'etat de division extreme du ciment 
et â la disparition complete de l'hydrate de chaux, enleve au fur et 
a mesure de sa formation. 

Examinons maintenant Ies effets physiques et mecaniques, cau- 
ses par Ies phenomenes d'ordre chimique que nous venons d'enu- 
merer. Dans Ies premiers temps de l'immersion en eau de mer, le 
ciment presente des resistances relativement plus fortes que lors- 
qu'il est immerge en eau douce. II se produit des cristallisations 
dans Tinterieur de ses pores, qui tendent a Ies colmater et â em- 
pecher la rentree de l'eau de mer. L'action du gypse forme, sur Ies 
aluminates, se produit cependant peu a peu et le ciment diminue de 
resistance, tend a se boursouffler, a gonfler et â se crevasser, sa 
texture primitive se detruit. L'hydrate de magnesie s'accumulant 
dans lrnterieur de cette masse en desagregation, par la decompo- 
sition du sulfate de magnesie, tendra a sMpancher vers Texterieur 
en suivant la voie de moindre resistance, ii se presentera sous la 
forme de points blancs, puis plus tard, ii remplira Ies crevasses 
formees et suintera sous la forme d'une sorte de laitance blanche. 
La pârtie exterieure du ciment, qui a pu etre en pârtie carbon- 
natee, formera une croute plus dure et plus resistante, alors que 
l'interieur se presente souvent sous la forme d'une masse sans con- 
sistance, parsemee de points blancs. 

II n'en est pas toujours ainsi heureusement, et dans bien des 
cas Ies precautions necessaires peuvent etre prises pour eviter ou 
pour restreindre cette desagregation des mortiers a la mer. 

La premiere des regles a suivre est de confectionner un mortier 
qui soit aussi peu permeable que possible et dans lequel le liant 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 439 

hydraulique n'est pas ammene a un etat de division trop intense, 
ce qui augmente enormement la surface d'attaque. 

II faut donc rejetter absolument Temploi des sables fins et con- 
fectionner avec du Q-ros sabie des mortiers a un dosagfe en ciment 
suffisant pour boucher completement Ies pores du sabie. II faut de 
meme eviter soiaqieusement un exces d'eau de orâchao-e et tasser 

o o o 

le mortier fortement afm d'arriver au maximum de compacite du 
mortier, qui presente alors en meme temps le minimum de per- 
m^abilite. 

Un second point, tout aussi important que le premier, est de 
rejetter sans pitie tout ciment trop fortement alumineux, quelle que 
puisse etre sa resistance aux essais ordinaires. 

L'alumine combinable avec le sulfate de chaux, peut etre consi- 
deree d'une facon absolue comme l'agent chimique de la desagre- 
gation des liants hydrauliques â la mer. Si elle est en quantite re- 
lativement faible, le sulfoaluminate forme, peut â la rigueur ne pas 
suffire pour provoquer la desagregation complete du mortier, la 
d6composition s'arrete alors la, et si elle n'est pas arrivee â detruire 
la cohesion, Ies fentes se colmatent et la resistance qui avait subi 
une chute peut reprendre son cours normal. 

II est cependant difficile de determiner une teneur telle en alumine, 
que le commencement de decomposition puisse etre considere" comme 
sans action desastreuse pour Ies constructions a la mer. On devrait 
proscrire completement l'alumine capable de se combiner avec le 
sulfate de chaux, comme on proscrit tout exces de chaux vive 
dans la reception des ciments. La chaux vive, qu'elle provienne 
d'un exces de chaux dans le dosage ou du manque d'homogeneite 
des matieres premieres, offre pour l'emploi des ciments a l'eau 
douce, exactement Ies memes desavantages au point de vue de la 
constance de volume, que l'alumine combinable lors de leur emploi 
a la mer. 

Ou'entendons-nous par alumine combinable ? 

Cest la quantite d'alumine, variable suivant Ies circonstances, 
suivant la basicite du ciment, son degre de cuisson, etc, qui est 
capable de formei* avec le sulfate de chaux, en presence d'un exces 
d'hydrate de chaux provenant de la reaction de Teau sur Ies el6- 
ments constitutifs du ciment pendant sa prise et son durcissement, 



440 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

le sel qui provoque le gonflement et la desagregation des liants 
hydrauliques a l'eau de mer: le sulfoaluminate de chaux. 

La technique a propose plusieurs moyens d'obvier â la forma- 
tion de ce sel, moyens que nous ne traiterons pas ici, car ils sor- 
tent du cadre de cette etude. II sutfit de savoir qu'on pourrait fixer 
l'hydrate de chaux au fur et a mesure de sa formation, par carbona- 
tation par exemple, ou par tout autre moyen comme Tadjonction 
de silice hydraulique ou tout autre substance capable de lier l'hy- 
drate de chaux. 

Nous avons vu que l'hydrate de chaux qui se forme lors de la 
prise et du durcissement des ciments est un des facteurs neces- 
saires a la formation du sulfoaluminate, ce sel etant un sel double 
forme d'aluminate et de sulfate de chaux, qui ne peut se former 
que dans une solution saturee d'hydrate de chaux. 

On peut de meme employer des ciments avec un minimum d'alu- 
mine ou bien rechercher a obtenir ce dernier corps, dans Ies ci- 
ments, sous une forme difficilement ou meme pas du tout decom- 
posable par l'eau. 

L'essentiel pour l'ingenieur charge de receptionner un ciment 
destine a des constructions maritimes est, qu'il soit en mesure de 
choisir le materiei qui offre le plus de securite a tous Ies points de 
vues, sans autrement s'inquieter par quel moyen ce resultat a ete 
obtmu, comme on ne s'inquiite pas dans la reception usuelle des 
ciments pDrtland, si ceux-ci ont ete fabriques par voie humide ou 
par voie ssche, s'ils proviennent de matieres prcmieres composees 
de craie et d'argile, de marne et calcaire ou bien de produits se- 
condaires d'un industrie quelconque, comme Ies laitiers de haut 
fourneaux, meles et broyes avec la quantite suffisante de calcaire 
correspondant au dosage du portland, puis soumis a la cuisson et 
moulus. 

En un mot, le ciment, qui toutei choses egales d'ailleurs, pre- 
sentera le moins d'alumine combinable est celui qui offrira le plus 
de securite et celui qu'il faudra choisir pour Ies constructions ma- 
ritimes. Ce choix devra meme se faire, si Ies essais de resistance 
du ciment en question, tout en correspondant aux normes fix^es pour 
la reception, sont moins bons que ceux d'un autre ciment, essaye 
contradictoirement, mais qui est plus riche en alumine combinable. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 441 

II s'agit par consequent d'avoir sous la main une methode pra- 
tique, sure, facile â appliquer et donnant des resultats aussi rapi- 
dement que possible. 

Jusqu'â ces derniers temps, la cause de la decomposition des 
liants hydrauliques par l'eau de mer, n'etait pas bien connue, ou 
du moins contestee et l'on ne pouvait pas Tixer la qualite d'un ci- 
ment ou d'un autre compose hydraulique, au point de vue de son 
emploi a la mer, par des essais de laboratoire. Faute de mieux, 
on faisait des eprouvettes qui ^taient immergees en mer et on se 
contentait d'observer la facon dont elles se comportaient. Les re- 
sultats ne s'obtenaient qu'apres de tr-bs longues periodes. Les 
chutes de resistance merae, de briquettes ainsi immergees, ne se 
produisaient qu'apres un temps relativement long, les traces visibles 
de la decomposition et de la desagregation du mortier des eprou- 
vettes, ne se montraient qu'au bout d'une periode plus longue en- 
core, periode qui etait variable dans chaque cas particulier suivant 
la composition du mortier, son plus ou moins de permeabilite, la 
facon dont ii etait expose en mer etc. 

Cette methode etait la seule employee pour juger de la valeur 
d'un produit pour les constructions maritimes. Ces essais pouvaient 
durer de longues annees et l'ingenieur n'etait absolument pas sur 
en s'approvisionnant pour'ses travaux, d'une usine dont le ciment 
avait donne ds meilleurs resultats comparativement aux autres, si 
cette usine etait au bout d'un certain nombre d'annees, capable de 
livrer un produit conforme a l'echantillon essaye et si, entre-temps, 
d'autres usines n etaient pas arrivees â livrer un produit meilleur, 
resistant mieux a l'eau de mer et qu'il aurait ete preferable d'em- 
ployer. 

Vicat a le premier reconnu que le sel contenu dans l'eau de mer, 
qui provoquait la desagregation des liants hydrauliques, etait le 
sulfate de magnesie. II avait deja de son temps preconise l'emploi 
d'une solution de ce sel pour l'immersion des briquettes destinees 
a Tessai d'un liant hydraulique devant etre employe pour des con- 
structions maritimes. Ces essais ont ete repris depuis par Mr. Le 
Chatelier, le Dr. Michaelis et d'autres auteurs. On leur a objecte 
que les phenomenes de decomposition observes par immersion des 
briquettes dans une solution magnesienne, ne corespondaient pas 



442 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 

toujours aux phenomenes observes en pratique, par immersion 
libre en eau de mer. 

Cette observation est juste; Ies bains magnesiens employes 
etaient generalement d'une teneur plus forte en sulfate de mag- 
nesie que l'eau de mer, par consequent, toutes choses egales d'ail- 
leurs, la decomposition des liants hydrauliques devait se produire 
plus vite ; mais la encore, Ies conditions n'etaient pas Ies memes 
que pour Timniersion libre en eau de mer, Ies effets mecaniques 
de la filtration, provoques par Ies marees, le choc des vagues etc, 
iaisaient defaut; la solution magnesienne penetrait moins facile- 
ment dans l'interieur des corps d'essais et l'allure de la decompo- 
sition pouvait etre toute differente de celle qui s'observait en mer. 

D'autres methodes ont ete essayees. Mr. R. Feret J ), dans sa 
remarquable etude sur la compacite des mortiers hydrauliques, a 
etudie d'une fagon tres detaillee 1'influence de la filtration de l'eau 
de mer ou d'autres solutions, sur Ies mortiers â divers dosages et 
confectionnes avec differents sables et differents liants hydrau- 
liques. 

II a reconnu que seule, Taction de l'eau de mer ou des solutions 
de sulfate de magn^sie, parmi Ies liquides filtrants experimentes 
par lui, a provoque la desagregation des mortiers mis en ex- 
perience. 

La desagregation se produit, en general, apres un temps beau- 
coup plus court pour Ies mortiers soumis â la filtration, que pour 
Ies mortiers simplement immerges. L'eau de mer, ou Ies solutions 
employees, penetrent mieux la masse du mortier et s'y renouvel- 
lent suffisamment pour pouvoir, le cas echeant, provoquer d'une 
maniere continue la decomposition chimique. 

Des exceptions se produisent cependant, ainsi un mortier tres 
permeable se desa^regera beaucoup plus facilement en etant sim- 
plement immerge, que lorsqu'il est soumis â la filtration. En effet, 
la circulation relativement forte du liquide filtrant au travers du 
mortier, (eau de mer ou sulfate de magnesie), delave et entraine 
Ies produits de decomposition solubles (gypse) au fur et â mesure 
de leur formation, avânt qu'ils aient eu le temps de r^agir sur 
l'alumine combinable. 



l ) Annales des Ponts et Chaussees. Juillet 1892. 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCI1NŢE 443 

L'hydrate de chaux provenant des reactions qui ont donne lieu 
a la prise et au durcissement se trouve ainsi elimine sous forme de 
sulfate de chaux et entraine au dehors par la passee du liquide, 
alors que l'hydrate de magnesie insoluble le remplace et colmate 
Ies pores du mortier. Un tel mortier deviendra donc de moins en 
moins permeable, le passage de l'eau se ralentira et l'action per- 
nicieuse du sulfate de chaux forme, sur l'alumine combinable, pourra 
avoir lieu si la troisiame condition necessaire pour la formation du 
sulfoaluminate de chaux existe encore, c'est-â-dire, si le mortier 
contient encore un exces d'hydrate de chaux. 

Dans Ies constructions maritimes, le cas ne se presente presque 
jamais, que Ies ouvrages se trouvent immerges dans de l'eau par- 
faitement tranquille. Les phenomenes de desagregation presente- 
ront donc, en dehors des effets de corrosion purement meeaniques 
dus a la projection du sabie et meme des galets contre les macon- 
neries, une allure moyenne, entre les phenomenes observes par 
simple immersion et ceux que l'on obtient dans les experiences de 
filtration proprement dites. 

L' allure de la desagregation depend donc du plus ou moins de 
facilite qu'a l'eau de mer de penetrer les mortiers, d'y sejourner 
suffisamment afin que le sulfate de chaux forme puisse reagir sur 
l'alumine combinable, puis d'etre remplacee par une nouvelle quan- 
tite d'eau de mer permettant a la decomposition de suivre gra- 
duellement son cours. 

Comme nous l'avons vu, c'est le sulfate de chaux se formant 
plus ou moins facilement dans l'interieur des maconneries ou des 
eprouvettes, suivant les circonstances que nous venons d'enume- 
rer, qui est lelement nouveau introduit dans le mortier et occasion- 
nant sa desagregation par reaction sur l'alumine combinable, en 
presence de l'hydrate de chaux. 

Ceci bien pose, ii est de toute evidence, qu'en introduisant di- 
rectement, avânt le gâchage, du sulfate de chaux dans le liant 
hydraulique a essayer par immersion des eprouvettes ainsi obtenues, 
on se mettra a l'abri de toutes les causes pouvant activer ou retar- 
der sa formation indirecte dans le mortier, par les sels contenus 
dans l'eau de mer, ou par la solution de magnesie. 

On est par cons^quent en possession d'un moyen, qui permettra 

5 



444 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 

de mettre le plus rapidement possible en evidence la pr^sence dans 
Ies liants hydrauliques, des corps capables de donner lieu â la de- 
sagregation des mortiers devant etre employes pour Ies construc- 
tions maritimes, tout en pouvant operer suivant une certaine norme 
â adopter, toujours exactement dans Ies memes conditions, pour 
tous Ies liants hydrauliques a essayer. 

Nous avons ainsi une methode de comparaison, permettant de 
classer avec surete Ies produits â employer pour Ies constructions 
maritimes. 

II est evident que Ies meilleurs produits seront ceux, qui apres 
un temps donne, auront supporte la plus forte adjonction de gypse, 
tout en presentant la meilleure resistance et le minimum de desa- 
gregation. 

Le classement des diverses gangues hydrauliques au point de 
vue de leurs proprietes expansives â l'eau de mer, pourra se faire 
avec autant de facilite que le classement de ces memes liants hy- 
drauliques au point de vue de leur constance de volume, c'est-â- 
dire au point de vue de leurs proprietes expansives â l'eau douce, 
par Ies procedes usuels faisant pârtie de presque tous Ies cahiers 
des charges. 

On demande a tout produit hydraulique une constance de vo- 
lume parfaite pour en permettre l'emploi dans Ies travaux ordi- 
naires. Une galette immergee dans l'eau douce ne doit pas pre- 
senter, au bout de 28 jours, trace de deformations, ni de fissures. 
On va meme plus loin ; certains cahiers des charges prescrivent 
l'epreuve a l'etuve â 120 . Une galette soumise pendant quelques 
heures â cette temperature, ou â l'action des vapeurs d'eau a ioo°, 
doit rester absolument intacte. 

Lorsqu'un produit hydraulique resiste â cette epreuve — et grâce 
aux progres realises actuellement par la technique, ils y resiste nt 
tous, a quelques rares exceptions preş — ceci denote, qu'il ne con- 
tient aucun expansif, capable dans la suite de provo quer la desa- 
gregation des mason neries. 

II est evident, que l'epreuve â laquelle ces produits sont soumis, 
n'est pas une epreuve destinee â Ies essayer dans des conditions 
ou ils se trouveront plus tard dans la pratique ; son but est de de- 
celer la moindre trace de chaux vive ou de composes trop basiques, 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SGIINŢE 445 

qui pourraient provoquer â la longue, des accidents dans Ies ma- 
conneries, a la suite des proprietes expansives qu'ils developpent 
lors de leur hydratation tardive. 

II ne s'en suit pas necessairement, que Ies produits hydrauliques, 
ayant montre par ce traitement de legeres. deformations, donnent 
lieu â des mecomptes en pratique. L'extinction forcee des expan- 
sifs provoquee par cette epreuve, donne lieu a des phenomenes de 
desagregation bien autrement intenses que ceux qui peuvent se 
produire dans Ies conditions ordinaires auquelles sont soumises Ies 
maconneries. 

Un produit hydraulique n'ayant pas satisfait â ces epreuves est 
cependant eloigne impitoyablement du chantier — et ceci avec rai- 
son — car pourquoi ne pas se mettre â couvert et pourquoi ne pas 
choisir de deux produits celui qui presente le plus de garanties ? 

Cette exigence, absolument fondee d'ailleurs, de la part des in- 
genieurs, ecarte de la consommation tous Ies produits douteux et 
a force la technique â perfectionner ses moyens de fabrication. 

Le resultat est doublement heureux. 

Pourquoi n'en ferait-on pas de meme en ce qui concerne Ies 
fournitures pour Ies constructions maritimes ? 

Pourquoi continue-t-on dans Ies errements du passe ? Les essais 
de laboratoire destines â se rendre compte de la qualite d'un pro- 
duit, lorsqu'ils sont bases sur des donnees claires et precises, ne 
peuvent-ils pas conduire pour le choix des materiaux â employer 
pour les constructions maritimes, au meme resultat que pour le 
choix des materiaux destines aux constructions ordinaires ? 

Nous repondrons franchement par Taflirmative. La technique 
ne s'est pas donne la peine de produire un materiau hydraulique 
capable de resister parfaitement a Teau de mer, parcequ'elle n'y a 
pas 6t& forcee, ou du moins pas encouragee a le faire. Ceci peut 
paraître paradoxal, mais n'en est pas moins vrai. 

Cet etat de choses tient a la facon dont on fait malheureusement 
encore les essais : 

On a confectionne ii y a quelque io ou 20 ans des blocs-eprou- 
vettes avec un produit donne A. Ces blocs ont ete immerges et 
par un concours heureux de circonstances, qui peuvent etre plus 
ou moins independantes de la resistance proprement dite de ce 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCIINŢE 



produit â l'eau de mer, ces blocs se sont relativement bien compor- 
tes, c'est-â-dire que leur desagregation aura ete retardee par rap- 
port a la desagregation d'autres produits similaires B. C. D., mais 
de provenance differente, confectionnes peut-etre avec moins de 
soins, avec un sabie plus fin, presentant une compacite moins 
grande, ou peut-etre meme exposes d'une facon differente aux ac- 
tions du flux et du reflux ou de toute autre cause pouvant influen- 
cer l'allure de la desaorea-ation. 

Les ingenieurs donneront la preference au produit A, lors 
meme, que peut etre, ce produit essaye absolument dans les memes 
circonstances que les produits B. C. D, n'aurait pas donne de meil- 
leurs resultats. 

On cree ainsi a proprement parler, le monopole d'une marque, 
qui sera employee de preference a toutes les autres. Ce monopole 
pourra durer longtemps, parce que les essais, faits d'apres la me- 
thode en vigueur, ont forcement une tres longue duree, sans pour 
cela presenter toute la securite et toutes les garanties desirables. 

Qu'arriverait-il dans ces conditions â un industriei etant arrive 
â produire un liant hydraulique resistant reellement d'une facon 
parfaite a la desagregation produite par l'eau de mer? Son produit 
serait mis â l'essai et au bout de 15 â 20 ans, on en autoriserait 
l'emploi pârtiei pour les constructions maritimes, preferant pendant 
ce laps de temps, se servir de produits contenant des elements no- 
toirement decomposables et pouvant amener la desagregation du 
mortier apres une periode plus ou moins longue, ainsi qu'une simple 
petite experience de laboratoire aurait pu le prouver de la facon la 
plus precise et la plus evidente, en l'espace .'de quelques mois et 
aurait permis de les classer de suite comme des produits douteux, 
analogues â ceux qui presentent de la chaux vive ou des composes 
trop basiques et dont l'emploi est soigneusement ecarte. 

L'industriel decourage, renoncera â -vouloir chercher des per- 
fectionnements et continuera la fabrication de son produit ordinaire, 
admis a priori pour les constructions maritimes. 

II en serait bien autrement, si par l'emploi d'une methode plus 
rationnelle, plus scientifique et plus pratique, les ingenieurs charges 
des constructions maritimes, classaient immediatement les produits 
mis a leur disposition et etaient en mesure de choisir celui qui pre- 



BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCI1NŢE 447 

senterait le plus de garanties pour l'avenir, par consequent celui 
qui avec une resistance suffisante, presenterait le moins d'elements 
capables de jouer le role d'expansifs â Peau de mer. 

Les fabricants dont Ies produits auraient ete ecartes, seraient 
nori seulement encourages, mais forces de rechercher a ameliorer 
leurs procedes de fabrication de facon â pouvoir etre â meme de 
livrer un produit satisfaisant aux conditions generales demandees — 
et devant etre exigees — pour tout liant hydraulique destine aux 
constructions maritimes. 

La technique arriverait ainsi a faire des progres rapides et les 
ingenieurs a avoir â leur disposition des liants hydrauliques de 
mieux en mieux appropries aux besoins des constructions mariti- 
mes. L'etat d'inertie actuelle disparaîtrait de suite pour faire place 
a une ere de progres, â une nouvelle impulsion dans la fabrication 
des produits hydrauliques. 

Cette impulsion ne demande absolument pour se manifester, que 
l'emploi d'une methode d'essai plus rationnelle, plus en rapport 
avec nos connaissances actuelles, remplacant, ou du moins venant 
en aide â la methode d'essai encore en usage maintenant et la 
completant par des indications precises, obtenues dans un temps 
relativement tres court. 

Nous proposons d'essayer les produits hydrauliques destines aux 
constructions maritimes, en dehors des essais ordinaires de resis- 
tance et de constance de volume, par la methode suivante, qui en 
permet le classement sur, au point de vue de leur contenance en sub- 
stances capables de former des expansifs par l'action des sels 
contenus dans l'eau de mer et par consequent au point de vue de 
leur securite : 

i° On fera pour chaque produit une serie d'essais gradues, en 
melant intimement â ce produit, avânt gâchage, une proportion 
croissante de sulfate de chaux, sous forme de gypse, partant de 
i°/ pour aller jusqu'â io°/ ; 

2° On confectionnera avec chaque melange, des galettes pures, 
sans adjonction de sabie, qui seront immergees et serviront â ob- 
server, le cas echeant, dans Tespace de 28 jours, la desagregation 
produite par les expansifs qui se former ont ; 

3 Pour des observations plus exactes, ii serait bon de confec- 
tionner, avec chaque melange, des briquettes pures, pouvant etre 



448 BULETINUL SOCIETĂŢII DE SCJINŢE 

employees pour observer le gonflement, soit d'apres la methode 
du moule â aiguilles preconis^e par Mr. Le Chatelier, soit d'apres 
la m6thode Klebe ; 

4° On pourra egalement confectionner avec chaque melange, le 
nombre usuel de briquettes 1:3, destinees â etre rompues apres 7 
et 28 jours d'immersion ; 

5 Les produits hydrauliques traites de cette facon, contenant 
deja par incorporation directe le sulfate de chaux qui se formerait 
successivement dans la masse du mortier par l'action prolongee de 
l'eau de mer, peuvent etre immerges dans de Teau douce. 

Les reactions se passent beaucoup plus rapidement et la duree 
d'observation des eprouvettes pourra etre limitee a 1 mois, ainsi 
que cela a d'ailleurs lieu dans les essais normaux, qui servent ega- 
lement a mettre en evidence Taction d'un exces de gypse dans un 
ciment alumineux ; 

6° Ces essais acceleres et simplifies permettront d'operer de 
prime abord un classement des produits hydrauliques. 

On sera a meme : 

a) De rejetter ceux qui se comporteraient d'une fagon tout â 
fait mauvaise. 

b) De soumettre les produits douteux â des" essais a longue pe- 
riode, par le procede actuellement en cours. 

c) De receptionner et d'autoriser l'emploi immediat des produits 
qui ont supporte ces epreuves, ta